Cum poţi trăi din florărit

Genoveva Andrei este absolventă de Horticultură. Imediat după facultate, a primit repartiţie, ca pe vremuri, la o fermă de cultură mare, la ea acasă, în Şirna, Prahova. Abia prin anii ’90 a ajuns să-şi exercite profesia, la o seră de legume de pe lângă Rafinăria Astra, din Ploieşti. Aici îi încolţeşte ideea care a devenit azi afacere de familie: florile.

A început prin a aranja grădini la diverse firme din Ploieşti. Arhitectura peisageră era o necunoscută pentru mulţi, prin ’96 sau ’97. Prima grădină a proiectat-o şi a executat-o împreună cu copiii, la o firmă importantă din Prahova. De aici şi-a format clientela. A primit comenzi în Bucureşti şi la Păuleşti, un soi de anexă rezidenţială de lux a Ploieştiului.

Din nevoia de a furniza arbuşti şi flori a început, pe lângă casa din Tătărani (comuna Bărcăneşti-Prahova), o mică afacere de producere a materialului săditor de arbuşti şi pomi ornamentali şi, evident, de flori care se cer astăzi pe piaţă. Vreme de cinci ani a mers în paralel: a amenajat şi a întreţinut grădini şi a produs flori şi material săditor. Cu timpul, le-a cedat fiicei şi ginerelui, absolvenţi şi ei ai Facultăţii de Horticultură Bucureşti.

Ani şi efort

Alţi cinci sau şase ani a durat să-şi facă o bază de producţie la Tătărani, Estela Tătărani. Este un caz clasic despre cum să fii, nu ştiu dacă fermier, dar oricum muncitor, inginer, gospodar şi proprietar, toate la un loc. Genoveva Andrei nu face parte dintre cei care stau cu mâinile la spate şi dau comenzi altora. A lucrat cot la cot cu muncitorii la construcţia serei, solarului şi a grădinii. Exploataţia în sine este combinată cu peisagistica.

A adunat, rând pe rând, material săditor din toate speciile ornamentale. Iar la flori are un suport de aproximativ 50 sau 60 de specii şi soiuri (muşcatele şi petuniile curgătoare sunt cele mai solicitate). Cum spuneam, timpul şi volumul de muncă nu i-au mai permis altceva decât să se îngrijească de cei aproape 800 m.p. cu flori, dintre care aproape 250 spre 300 m.p. spaţii protejate. Floricultorii nu beneficiază de niciun ajutor financiar de la stat, aşa cum restul agriculturii primeşte. Şi nici nu s-au bizuit vreodată pe aşa ceva. Toată cheltuiala – şi este multă – este asumată de producător. Genoveva Andrei câştigă acum, de când cu criza, cu ceva mai puţin de două salarii medii pe economie. Dar este mulţumită că-şi asigură din hobby şi sursa de venit. Şi că, în fiecare dimineaţă, se trezeşte în mijlocul unei splendori de culori.

Maria BOGDAN