fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Conferințele de presă sunt bune doar dacă au urmări pe măsură

Share Button

protest-fermieri-la-Palatul-ParlamentuluiPro Agro, Holstein Ro, FCBR, AGCTR, AFUADLCR și mai știu eu câte organizații care poartă în siglă denumirea de România s-au unit într-o conferință de presă. Și doar atât! Nu tu pieptul dezgolit, nu tu măcar un strigăt. O conferință ținută într-un loc înghesuit în care nici măcar cei veniți cu speranța că vor avea de dat știri nu aveau loc. Nici măcar în picioare. O adevărată armată de jurnaliști în căutare de un pic de sânge mediatic. Apoi, la protestul organizat peste doar 2 zile în fața Parlamentului și mai apoi în fața Guvernului, rândurile s-au micșorat semnificativ. O parte din presă aștepta prin cafenele un semn ca să iasă la atac. Dar mai nimic. Doar două îmbrânceli și un fost fermier cu buletin de București agitând o talangă de șef de turmă.

În schimb, Răscoala de la 1907 nu a avut conferință de presă. Când într-adevăr cuțitul ajunge la os și doare, de nu mai poți masca durerea prin grimasă, abia atunci apare țipătul. Protestele trebuie să fie ample și amenințătoare, chiar viscerale. Plecate din nemulțumiri adevărate, ca revolta ciobanilor din decembrie. Este vorba totuși de o formă de luptă. Iar lupta, chiar și la nivelul conferințelor de presă, trebuie să aducă argumentul trupelor, al armelor, al strategiilor. Atunci presa mare reacționează! Iar politicul este sensibil doar la imaginea lui și eventual la DNA. Green Peace face chiar un fel de terorism verde pentru a salva, cu bucata, ceva ce încă nu a murit definitiv. E bun și demersul diplomatic. Atunci când ai ceva puternic în spate.

Cohortele nemulțumiților se pot bănui doar atunci când cineva reușește real să le aducă în față, chiar și la modul virtual. Prin susținere, prin semnături, prin uniuni. Dar eu văd la proteste oameni aduși din sapă sau de la alte treburi. Unii care nu au nimic în comun cu ceea ce se revendică prin piață. Oameni care nu au decât rolul de a arăta că „e mulți nemulțumiți“. Dar când o iei printre ei și îi întrebi de vorbă abia atunci constați că în România până și nemulțumirile se mimează. Chiar și revolta e doar un soi de bejenie, iar revoltații își fac selfiuri să aibă ce pune pe Facebock. De obicei voturile contează pentru politicieni într-un an electoral. Iar dacă nu poți aduce voturi sau măcar o susținere financiară pentru viitoarele lupte politice, iar nu e de bine. O să ziceți că avem un guvern de tehnocrați și că în el este speranța. Speranțele nu se pot pune niciodată în cei care au venit să plece. Democrația și politica sunt atât de nedrepte uneori, dar sunt singurele modalități prin care oamenii au iluzia că participă la viața cetății. Singura formă de guvernare a poporului rămâne însă revolta! Și implicarea! Iar revoltele nu pot fi mimate. Doar ațâțate atunci când există destulă furie și nemulțumire. Și până și revoltele care devin revoluții pot fi mânărite ușor de oamenii pricepuți în asta. Așa că, dragii mei fermieri, dacă vă doare ceva adunați-vă cu adevărat. Lăsați deoparte orgoliile și plecați la luptă împreună. Nu doar în conferințe de presă belicoase!

Tudor CALOTESCU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.