Colac peste Pupăza din Tei

Deja au trecut mai bine de trei luni de când ne-a lovit și pe noi pandemia. Care a fost numitorul comun pentru toate țările lovite de coronavirus? Frica… Frica a fost numitorul comun al tuturor fie că vorbim de guverne sau popoare. Frica de a nu te îmbolnăvi a fost pe primul loc… Apoi au urmat restul fricilor… Iar frica a venit fix ca un colac peste pupăza economică de dinainte de pandemie. O economie ce reflecta minunat starea societății occidentale, unde cheltuielile așa-zis voluptatorii întrecuseră orice imaginație. Oricine cumpăra orice așa, ca să fie…

Ce dacă televizorul avea doar un an, îmi iau altul mai modern, mai cool. Ce dacă m-am bucurat nespus acum 6 luni când mi-am luat ultimul răcnet de telefon (în rate). A apărut unul și mai și… Iar exemplele pot continua la nesfârșit cu fiecare aspect al vieții noastre care e… evaluabil în bani, nu-i așa? Pentru că într-o societate decadentă totul devine decadent, inclusiv comerțul. Cum adică „decadent“, aș putea fi întrebat. „Nu știu, depinde de nivelul moral al fiecăruia“, ar veni răspunsul meu. Și e firesc ca decadența să fie acasă la ea într-o societate mecanicistă care se sprijină numai pe dovezi științifice, pragmatice. Dacă indivizii societății consumeriste s-ar interesa puțin, dacă or fi un picuț mai curioși ar vedea și ei că, în ultimele decenii, știința însăși a fost zguduită din temelii și au apărut noi postulate sau au dispărut unele vechi, lucru de neimaginat până acum, dar ascunse cu grijă profanilor ca nu cumva să se strice ordinea socială.

Cândva, știința oficială postula (dădea ca adevăr incontestabil) că Pământul este plat. Sau că Pământul se află în centru Universului. Și tot așa… În ultimii zeci de ani, oamenii de știință au început să înțeleagă că Universul și legile fizice nu sunt ceea ce par. Adică par „solide“ doar în proporție de 1%. Cu alte cuvinte, știința pare să înțeleagă că nu știe mare lucru. Oarecum, e un început spre o știință mai „înțeleaptă“… Pentru că vechea știință materialistă (care oficial este încă la putere), care are numeroși adepți în societățile occidentale, visează cu sârg la nemurire prin crearea de cyborgi umani care să trăiască la infinit. Și e firesc să fie așa, atâta vreme cât tu te agăți de disperare de viața ta alcătuită din obiecte și din speranța că vreodată cineva te va face fericit. Și asta în condițiile în care știința nu a reușit nici măcar să creeze o singură celulă vie adevărată în laborator și este incapabilă să explice cum și mai ales de ce, pe parcursul a aproximativ 7 ani, fiecare celulă din corpul uman (și vorbim de multe miliarde) se schimbă 100%. Și dacă tot îi place științei oficiale „stilul“ mecanicist, ar mai fi o întrebare… Ai o mașină. Chemi un mecanic priceput, o demontează până la ultima piesă, o pune la loc și mașina pornește la cheie. Logic, clar, curat adevăr. Ok, acum luăm să spunem, o pisică și-i aplicăm același tratament. O „demontăm“ și încercăm să o punem la loc… Mai „pornește la cheie“? Bineînțeles că nu. Pentru că respectiva pisică este „însuflețită“, fapt nerecunoscut de știință. Iar dacă nu vedem și nu putem explica, nu există, nu-i așa? În schimb, cu ajutor științific, actuala societate se descurcă de minune în lumea văzută, chiar dacă conducătorii ei apelează la „nevăzute“ pentru a o manipula.

Iar despre conducătorii secolului al XXI-lea putem spune că au devenit maeștri în folosirea celui mai primar instinct al omului – autoconservarea, împotriva omului însuși. Iar frica își joacă rolul magistral… În acest sens, redăm un scurt fragment dintr-o postare având ca subiect pandemia, pe un site de socializare, a generalului (r) Silviu Predoiu, fost șef operativ al SIE: „Analizele în curs atrag atenția asupra ușurinței cu care autoritățile din mai multe țări au dispus măsuri de limitare drastică a drepturilor de liberă circulație și de liberă exprimare. Se insistă asupra diferenței dintre recomandări ferme, convingător argumentate (așa cum au procedat, în opinia analiștilor, liderii ce înțeleg cu adevărat valorile democratice) și restricții și sancțiuni severe ce amintesc de regimurile dictatoriale. Se subliniază gravitatea deciziilor transpuse în prevederi legale ce, în numele combaterii, au transformat autoritățile în arbitrul unic, cu drept de veto, al corectitudinii și utilității vectorilor de presă și social-media. Sunt contestate dur de către analiști specializați măsurile adoptate de o serie de state în sensul folosirii pe scară largă a unor instrumente avansate de monitorizare tehnică a mobilității populației proprii în scopul amenințării actuale, subliniind că este puțin probabil ca utilizarea lor să înceteze odată cu dispariția virusului.“

Bogdan PANȚURU