Bilanț 2018: un an excelent, dar cu semne de avertizare

Că anul agricol 2017-2018 a fost deosebit de bun știm deja. Dar cât de bun a fost vă invităm să vedeți în continuare acum, după ce Institutul Național de Statistică a reușit să tragă linia și să calculeze rezultatele totale.

Fruntașii Europei la porumb și floarea-soarelui

Dacă e să începem discuția prin raportare la alte state ale Uniunii Europene, ei bine, avem de ce să fim mândri: atât la porumb boabe, cât și la floarea-soarelui România s-a situat pe primul loc atât în ceea ce privește suprafaţa cultivată, cât şi producţia realizată.

La grâu ne-am aflat pe locul patru, calculând după suprafaţa cultivată, după Franţa, Germania, Polonia. Dacă socotim după producție, ne-am aflat pe același loc patru, dar după Franţa, Germania şi Regatul Unit. Așadar, înseamnă că în Marea Britanie productivitatea a fost mai mare decât la noi!

Cartofii au fost una dintre culturile cu mari probleme în Europa în anul trecut. Multe țări cultivatoare tradiționale de cartofi au înregistrat scăderi uriașe în producții. Unele recolte au atins minimuri istorice, cum s-a întâmplat în Franța sau Germania. În aceste condiții, România s-a situat pe locul patru la suprafaţa cultivată, după Polonia, Germania, Franţa şi pe locul șapte la producţia realizată, după Germania, Franţa, Polonia, Olanda, Regatul Unit și Belgia. Concret, de pe cele 168.000 ha cultivate, cu o mie mai mult decât în 2017, s-au recoltat 2.971.000 de tone cartofi, cu 146.000 mai puțin decât în anul precedent.

Porumbul, campion și la creșterea în productivitate

Dar, după ce am aflat cum ne poziționăm față de producătorii europeni, să vedem și ce am reușit, concret, să realizăm.

Porumbul a fost cultivat pe 2,37 milioane de hectare, cu 31.000 mai puține decât în 2017. Cu toate acestea, recolta înregistrată a fost de 18,35 milioane tone boabe, cu mai mult de 4 milioane superioară celei din anul precedent. Pe deasupra și într-un an destul de „ciudat“, cum l-au caracterizat fermierii, din punct de vedere meteorologic. Cifrele demonstrează clar că sporul a fost realizat pe seama creșterii productivității, ceea ce este un semnal foarte bun, apreciază specialiștii!

În ceea ce privește grâul, suprafețele cultivate în 2018 au crescut față de cele din 2017 cu doar 56.000 ha, de la 2,053 la 2,109 milioane hectare. Sporul de producție, în milioane tone boabe, a fost de la 10,035 ha la 10,130 ha. Practic, la această cultură nu se poate vorbi despre o creștere a productivității care să merite a fi luată în calcul.

Cât despre orz și orzoaică, producția de pe cele 424.000 ha a fost de 1,87 milioane tone boabe, în condițiile unui randa­ment similar cu cel din anul precedent.

La fel s-a întâmplat și în cazul ovăzului. Suprafața cultivată a scăzut cu 3.000 ha față de anul 2017, la 163.000 ha, ceea ce s-a reflectat într-o pierdere de producție de 18.000 de tone. Astfel, la treierat au ajuns în hambare și silozuri 18,353 milioane tone de ovăz în 2018.

Rapița a avut un an mai prost

La culturile de plante uleioase producţia a crescut cu 3,4%, în special datorită creşterii suprafeţei cultivate cu 7,7%. Creşterile producţiei s-au înregistrat la soia boabe, 17%, şi floarea-soarelui, 5,7%. În schimb, cultura de rapiță a înregistrat o ușoară scădere.

În cifre lucrurile stau astfel: floarea-soarelui a fost semănată pe 1,098 milioane ha, cu 100.000 mai multe decât în anul precedent. Recolta a totalizat 3,080 milioane tone, cu peste 167.000 de tone mai mare decât în 2017. Cum am spus deja, cea mai mare producție din țările UE.

Soia a fost cultivată pe 167.000 ha, cu doar 2.000 mai mult decât cu un an înainte. Însă producția a crescut cu 67.000 de tone, ajungând la 460.000 de tone boabe. Din nou o creștere a productivității. Mai trebuie adăugat și că o mare parte din soia cultivată în România este de calitate superioară, cu un conținut ridicat de proteină.

Deși suprafața cultivată cu rapiță a crescut cu 34.000 de hectare, ajungând la 632.000 ha, producția totală a fost de 2,971 milioane tone, cu 63.000 de tone mai mică decât în 2017…

Cât despre sfecla de zahăr, și în 2018 s-a menținut trendul de scădere a acestei culturi. S-au cultivat 24.000 ha, cu 4.000 mai puține decât în anul anterior, de pe care s-au recoltat 937.000 de tone sfeclă, cu 238.000 mai puțin decât în 2017.

Un an excelent pentru fructe

Tot cifrele producțiilor realizate anul trecut demonstrează că efectele programelor de reconversie a viilor încep să se facă simțite. În anul 2018, producţia de struguri a crescut cu 6,1% ca urmare creșterii randamentului la hectar (+5,5%) faţă de anul precedent, în condițiile unei creșteri destul de mici a suprafețelor, de 0,6%. Producția de pe cele 178.000 de hectare acoperite de vii pe rod a fost de 1.132.000 de tone de struguri, cu 65.000 de tone mai mult decât în 2017.

Îmbucurător este și faptul că producţia de fructe din livezi a crescut cu peste 58 de procente față de anul precedent.

S-au recoltat nu mai puțin de 803.000 tone de fructe de pe cele 138.000 de hectare de livezi. Din păcate, suprafața totală a plantațiilor de pomi fructiferi s-a redus cu încă 1.000 ha în anul trecut.

Interesante și oarecum contradictorii sunt și rezultatele obținute în urma cultivării legumelor. Deși ar fi fost de așteptat să crească, suprafețele cultivate au scăzut cu 2.000 de hectare față de cele din 2017, de la 225.000 ha la 223.000 ha. Scăderea suprafețelor s-a reflectat și în scăderea producției. Astfel, în 2018 s-au recoltat 3,586 milioane tone legume, cu 52.000 mai puține decât în anul precedent.

În concluzie, așa cum deja am spus, 2018 a fost un an bun pentru agricultură. S-au văzut rezultatele creșterii gradului de tehnologizare a fermelor din cultura mare, ca și efectul utilizării unor soiuri și hibrizi de ultimă generație. De asemenea, s-au cules, la propriu, rezultatele unor programe de reconversie și stimulare.

Însă, pe de altă parte, s-au vădit și unele avertizări discrete venind din sectoare care se cer urgent luate în seamă, precum pomicultura.

Alexandru GRIGORIEV