Avem cea mai mare suprafață împădurită din 1929 încoace

Lăsați drujbele să taie, că au de unde

În ultimul deceniu presa și societatea civilă au tras nenumărate semnale de alarmă în legătură cu defrișările ilegale și abuzive din pădurile românești. Iar fenomenul a căpătat accente atât de dramatice încât oricine poate vedea cu ochiul liber dezastrul… De aici și inundațiile masive la care asistăm neputincioși dar și distrugerea habitatelor naturale ale animalelor sălbatice. Așadar, distrugerea abuzivă a pădurilor patriei este un fapt necontestat de nimeni… Cu o singură excepție…

Raportul…

Firma de audit și consultanță în afaceri PricewaterhouseCoopers (PwC) a dat publicității un raport despre starea pădurilor din România. Din acest raport aflăm că „România deține a opta cea mai mare suprafață împădurită din UE. Astfel, la finalul lui 2015 suprafața forestieră națională era de 6,86 mil. hectare, cel mai ridicat nivel de la 1929 încoace, însă suprafața forestieră disponibilă pentru exploatare a scăzut cu 18% față de 1990. Ponderea suprafeței împădurite destinată exploatării în suprafața totală împădurită a fost de 67% în 2015 (în scădere de la 88% în 1990)“. Cu alte cuvinte, păduri avem mai multe ca niciodată, dar cele destinate exploatării cam lipsesc… Mai departe… „În același timp, țara noastră ocupă doar locul 20 în UE în funcție de gradul de acoperire forestieră – la finalul lui 2015, suprafața forestieră reprezenta 29% din suprafața totală a terenurilor țării, în creștere cu 2% față de 1990. Astfel, gradul de acoperire forestieră al României se situează sub media UE (37%) și sub obiectivul stabilit prin Programul Natura 2000 (40%). România are circa 2,2 mil. hectare de terenuri agricole degradate, care ar putea fi utilizate pentru împădurire. Pentru comparație, țările UE cu cea mai mare suprafață de pădure și cel mai mare grad de împădurire sunt: Suedia (28 mil. hectare, 64% acoperire) și Finlanda (22,2 mil. hectare, 66% acoperire) – țări care au și o industrie forestieră și de exploatare a lemnului foarte dezvoltată“. Un raport cât de cât echilibrat, am putea spune.

Dar…

Din același raport mai aflăm că în 2015 volumul de lemn disponibil pentru exploatare în România a reprezentat numai 66,8% din volumul total de lemn (în scădere de la 88% în 1990), fiind unul dintre cele mai reduse grade de exploatare din UE. Totuși, țara noastră s-a situat în 2015 pe locul 6 în ceea ce privește raportul dintre volumul de lemn și suprafața forestieră disponibilă pentru exploatare (280 mc/ha), cu mult peste media UE (172 mc/ha). Tot aici mai citim că în 2014 România a fost cel mai mare al 9-lea procesator și comerciant de lemn brut din UE, contribuind cu 3% din totalul de lemn brut prelucrat și comercializat din Uniune (420,4 mil. mc). Însă, având în vedere gradul redus de exploatare forestieră, această contribuție ar putea crește. În România producția (15,1 mil. mc) a fost peste media UE (14,5 mil. mc), în timp ce doar o proporție mică din lemnul brut recoltat a fost exportată (0,5 mil. mc). Media exporturilor din UE a fost de 1,7 mil. mc. În schimb, pentru a susține capacitatea de producție și nevoia de aprovizionare, de-a lungul lanțului valoric, au fost importați 1,6 mil. mc adiționali. În condițiile unei mai bune utilizări a pădurilor, cererea pentru acest volum ar putea fi acoperită exclusiv din producția internă.

Și o concluzie

„România are un potențial foarte bun de dezvoltare a sectorului forestier și de prelucrare a lemnului în măsura în care și-ar spori semnificativ productivitatea. Potrivit datelor noastre, țara noastră are în prezent cea mai scăzută productivitate a forței de muncă în sectorul forestier din UE, cu 8,4 unități de lucru anuale (ULA, echivalentul muncii efectuate de către un angajat cu normă întreagă) / 1.000 ha, dublu față de media europeană de 4,3 ULA / 1,000 ha. Printre motivele productivității scăzute se numără lipsa drumurilor forestiere și tehnologia de recoltare depășită. În țările membre UE, în medie, un singur angajat din administrația publică gestionează circa 632 ha, de 2,4 ori mai mult față de suprafața gestionată de un angajat din România (263 ha), principala cauză fiind sistemele IT deficitare folosite de autoritățile silvice din România“, a declarat, la lansarea raportului, Bogdan Belciu, partener PwC România, coordonatorul studiului. Cu alte cuvinte, posibilități de exploatare avem, dar n-avem oameni și infrastructură pentru o exploatare mai eficientă. Care este, de fapt, semnalul tras de raportul PwC? „Investitori! Veniți să exploatați, pădurile românești vă așteaptă…“

O altă concluzie

Bineînțeles că nu contrazicem cifrele de mai sus și nici nu le contestăm. Problema este că raportul e cam scos din context. Din contextul unei țări efectiv linșate de defrișările ilegale. Acest fapt este confirmat chiar și de statul român, unde să mai punem și sutele de poze realizate prin satelit care confirmă fără putință de tăgadă jaful din pădurile românești. E ca și cum raportul ar îndemna investitorii să vină să culeagă recolta dintr-un lan mistuit de flăcări. Totuși, cum a fost posibil ca defrișările ilegale să ia o așa amploare? Pe de o parte a fost nepăsarea statului. Pe de altă parte „șmecheria“ investitorilor. Iar șmecheria era cam așa: 1. Ai primit un teren cu pădure pe propria firmă, cu drept de exploatare. 2. Razi tot și imediat după aceea închizi firma (ca să nu trebuiască să împădurești zona defrișată, așa cum obliga legea). 3. Îți faci altă firmă. 4. Primești un teren pe noua firmă, cu drept de exploatare. 5. Razi tot și imediat după aceea închizi firma ca să nu trebuiască să împădurești zona defrișată. 6. Rețeta poate fi reperată la infinit… Iar „băieții deștepți“ din industria lemnului au avut grijă să taie pădurile care nu se văd din șosea sau de pe linia ferată. Pentru ca lumea nici măcar să nu bănuiască dimensiunea dezastrului.

Petiția…

Potrivit mai multor organizații ecologiste din România, volumul de lemn recoltat anual din pădurile țării este de 18-20 mil. mc, la care se adaugă 8,8 milioane de mc recoltat ilegal. „Anumite persoane și organizații interesate consideră acest volum ca fiind unul foarte redus în comparație cu mărimea fondului lemnos, solicitând, în mod iresponsabil, majorarea acestui volum prin reducerea nejustificată a vârstelor de tăiere“, după cum se arată într-o petiție ce circulă zilele acestea pe Internet și care se intitulează „Petiția pentru salvarea pădurilor și demnității României“. Tot de aici aflăm că „Radarul pădurilor este încă ineficient și nu există un sistem de trasabilitate care să poată urmări legalitatea lemnului din pădure până la produsul finit. Un camion cu lemne poate face chiar și 5 curse zilnic cu un singur cod unic până la cel mai apropiat depozit. La depozit, lemnul ilegal se amestecă cu puținul lemn legal. APV-ul (actul de punere în valoare) este valabil doar din pădure până la depozit, dar nu și mai departe. În lipsa trasabilității complete, lemnul legal poate intra cu ușurință pe piața unică europeană și cea globală. Se impune un nou sistem de trasabilitate care să asigure ca APV-ul să poată fi urmărit de autorități, companii și consumatori până la produsul finit, acolo unde este tehnic posibil.“

Explicație foto:

Fotografie din Satelit. În colțul stânga sus se văd pădurile din sudul Ucrainei

la granița cu România. În restul fotografiei, tăcere…

Bogdan PANȚURU