Avanpremieră VinVest 2019: prilej de desfătare cu basme și arome

Vinul este o licoare specială, care încântă oamenii încă din cele mai vechi timpuri. Probabil că nu degeaba a fost asociat cu divinitatea în mai multe religii majore. La greci și apoi la romani avea un zeu al lui, pe Dionis, respectiv Bachus, preluat și de vecinii lor, inclusiv de strămoșii noștri daci. Mai târziu, la creștini, vinul a fost considerat drept „sângele Mântuitorului“, cea mai mare cinstire ce se poate acorda unei licori. Mulți sunt cei care l-au cântat și l-au admirat și pe drept cuvânt.

Vinul este licoarea care desfată toate simțurile omenești: gustul și mirosul prin aromele sale, pipăitul prin textura sa, văzul cu culorile și reflexele pe care le dă luminii pe care o filtrează, jucăuș, iar auzul prin cântecul pe care-l scoate atunci când este turnat cu măiestrie în pahare. Dar nu numai simțurile le desfată vinul, ci și sufletele și spiritul. De asta a reușit să ne convingă Lucia Pârvu, una dintre puținele femei din România care au îmbrățișat meseria de somelier și sufletul salonului de vinuri VinVest.

Un alt fel de a descoperi România

Inaugurat acum 16 ani la Timișoara, VinVest a crescut an de an, ajungând acum cel mai cunoscut salon de vinuri din România. A participa la acest salon a devenit o chestiune de orgoliu: cine nu participă nu face parte din lumea bună a viticultorilor!

Un preludiu al ediției din primăvară a salonului a avut loc în cadrul Târgului de Turism al României, la standul „Descoperim România“. De fapt, prin intermediul vinurilor prezentate, ziariștii invitați la degustare au putut să descopere câte ceva din spiritul etern și subtil al zonelor ce au hrănit strugurii care au născut vinurile. „Toate vinurile cu care am început salonul nostru sunt prezente acum, aici“, a arătat Lucia Pârvu. „Sunt alături de noi Cramele Hermeziu, Domeniul Urlați, Cramele Cricova, dar și un nou venit de la Drăgășani“, a arătat domnia sa.

Într-adevăr, buchetul de arome revărsat de vinul măiastru turnat în paharele elegante i-a făcut pe invitați să uite că stau în picioare pe culoarul îngust dintre două standuri, ba chiar și că sunt priviți cu invidie de vizitatorii târgului, care nu au fost invitați la degustare. Poate că, într-un fel, a fost un fel de demonstrație practică despre ce înseamnă să fii un privilegiat al soartei…

Lacrimile prințesei din Lună

Pentru ca desfătarea să fie deplină, pe lângă răsfățul simțurilor, degustarea a prilejuit și un răsfăț al imaginației, al sentimentelor. Povestea vinului „Lacrimi de lună“, produs pe Domeniul Mărmureni, a redeșteptat nostalgii vechi, din copilărie, celor care au ascultat-o: „Se spune că demult, foarte demult, într-o anume zi din fiecare an, noaptea, celor care locuiau în Regatul Lunii le era îngăduit să coboare pe Pământ. Dar numai până la zi, înainte să răsară soarele. Căci, dacă razele sale îi prindeau înainte să se întoarcă în lumea lor, atunci erau sortiți să rămână în lumea pământenilor până în anul următor, când zăgazul dintre regatele Lunii și al Pământului s-ar fi deschis iarăși.

O prințesă de o frumusețe nemaivăzută, cea mai frumoasă prințesă a Regatului Lunii, a coborât și ea pe pământ, tocmai printre viile Drăgășanilor. Prinsă de vraja locului, de frumusețea frunzelor și de farmecul dealurilor, a uitat de răgazul îngăduit. Prea târziu și-a adus aminte că timpul ei pe Pământ era drămuit. Când s-a smuls din vraja viei, Luna apusese. În zadar a plâns și s-a jelit, mersul astrelor nu-l putea întoarce. Resemnată, și-a găsit culcuș în sălașul unei bătrâne din marginea viei. Și în fiecare zi se preumbla prin via care o vrăjise într-atât încât nu se mai putuse întoarce în Regatul Lunii.

Într-o zi, Regele însuși a venit la vie să guste vinul. A văzut-o și pe loc s-a îndrăgostit de ea. A vrut s-o ia de soție, dar frumoasa prințesă l-a refuzat. I-a spus de mii de ori că sunt din lumi diferite și că iubirea lor nu e îngăduită. Dar Regele o ținea pe-a lui, una și bună. Iar prințesa l-a îndrăgit și ea.

Dar timpul își urma curgerea nestăvilită și, mai repede decât ar fi crezut, s-a împlinit anul și a venit din nou sorocul, când hotarul dintre lumi s-a deschis. Și tot neamul prințesei din Lună venise s-o caute, s-o aducă înapoi. Când și-a văzut familia, tânăra a izbucnit în lacrimi. Pe de-o parte plângea de bucuria revederii cu părinții și frații, iar pe de altă parte, de dragul Regelui. S-a hotărât să se întoarcă în lumea ei. Și Regele ar fi vrut s-o urmeze, dar nu era îngăduit ca pământenii să pătrundă în Regatul Lunii, măcar de-ar fi fost și regi.

De-atunci, se spune, în fiecare noapte Prințesa privește de pe Lună viile Drăgășanilor, cu gândul ca măcar de departe să-și zărească o clipă iubitul. Iar lacrimile ei cad peste vie și dau un parfum deosebit strugurilor.“

Ascultând o astfel de istorie, nu ai cum să nu iubești vinurile românești. Fiecare dintre ele are în spate o poveste, un basm, o istorie. „Ne pregătim să facem din VinVest una dintre piesele de rezistență ale Timișoarei, care va fi Capitală culturală europeană în 2021. Căci vinul este un element de cultură. El înseamnă tradiție, artă, o limbă comună. Adică exact ceea ce trebuie să definească o capitală culturală“, a explicat Lucia Pârvu ziariștilor prezenți.

Până atunci, în luna aprilie toți cei aflați în trecere prin Timișoara sunt invitați la VinVest, cel mai cunoscut salon de vinuri din România.

Alexandru GRIGORIEV