Agricultura comunitară, afacerea tuturor europenilor!

După ce UE a renunţat treptat la instrumentele sale de regularizare a Politicii Agricole Comune (PAC), din ce în ce mai multe voci au denunţat abandonarea agriculturii în „braţele pieţei“. Aceasta a dus, spun cititorii, la creşterea volatilităţii preţurilor produselor agricole şi la diminuarea rentabilităţii exploataţiilor agricole, ceea ce pune în pericol perenitatea agricultorilor şi agriculturii europene.

Acest lucru a dus la numeroase proteste ale agricultorilor şi experţilor din multe state europene, care au reamintit necesitatea păstrării unei politici publice ambiţioase.

Agricultura este considerată „inima“ societăţii europene deoarece se referă la alimentaţie, conservarea resurselor naturale, crearea de locuri de muncă, asigurarea serviciilor publice, asigură vitalitatea econo­mică a zonelor rurale şi, în termeni generali, duce la dezvoltarea mediului rural. Agricultura reprezintă avantajul Europei cu privire la dezvoltarea economică şi politică în special, în contextul viitoarei strategii de dezvoltare „UE 2020“.

Pentru a răspunde rolului său, se estimează că o apropiere echilibrată între piaţă şi instrumentele de conservare a veniturilor agricultorilor este întotdeauna posibilă. În faţa schimbărilor climatice mondiale, a insecurităţii politice şi alimentare, a volatilităţii preţurilor produselor agricole şi a recrudescenţei crizei sanitare, numai o politică publică ambiţioasă, condusă la nivelul întregului continent de aceleaşi principii, cu resurse adaptate, poate garanta independenţa Europei.

Împreună trebuie să hotărâm ce fel de politică agricolă ne dorim, de aceea se propune adoptarea următoarelor principii:

– Dezvoltarea modelului alimentar european marcat printr-o mare diversitate, faţă de care toţi europenii sunt foarte ataşaţi. Trebuie să adoptăm o politică care să asigure o alimentaţie suficientă din punct de vedere cantitativ, sigură din punct de vedere calitativ, echilibrată şi accesibilă pentru toţi. Europa trebuie să fie în măsură să răspundă solicitărilor a 500 mi­lioane de consumatori şi, de asemenea, să contribuie activ la menţinerea echilibrului balanţei alimentare mondiale.

– Furnizarea de instrumente către agricultori pentru ca aceştia să răspundă cât mai bine semnalelor venite dinspre piaţă.

– Confruntarea provocărilor venite din partea mediului. Agricultura este o activitate cu un caracter strategic şi poate fi considerată ca un instrument de luptă împotriva schimbărilor climatice.

– Asumarea serviciilor colective. Securitatea alimentară şi sanitară, conservarea mediului şi peisajului agricol, amenajarea teritorială şi diversitatea exploataţiilor sunt toate servicii publice europene de care suntem legaţi cu toţii. Aceasta presupune un cost pe care numai agricultorii singuri nu-l pot plătii.

În acest context, fără a prejudicia perspectivele financiare, pentru perioada de după 2013 trebuie examinate toate posibilităţile de dezvoltare a mecanismelor de plăţi directe, în vederea întăririi legitimităţii acestora la nivel european, pentru a trata, de o manieră egală, situaţii egale.

Agricultura şi industria agroalimentară ocupă un loc important în economia europeană, unde există un număr de cca 13,9 milioane de exploataţii agricole în care lucrează, cu caracter permanent, cca 27 milioane de persoane. Industria produselor alimen­tare şi băuturilor este una dintre cele mai importante şi dinamice din spaţiul comunitar. Această industrie are cca 310.000 de societăţi comerciale, 4 milioane de angajaţi şi o cifră de afaceri anuală de peste 800 miliarde euro.

Competitivitatea industriei agroalimentare europene depinde de capacitatea producţiei agricole de a răspunde exigenţelor solicitate de aceasta (cantitate şi calitate). Terenul agricol cultivat reprezintă cca jumătate din suprafaţa Uniunii Europene. Agricultura poate contribui la atenuarea schimbărilor climatice, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la producerea de energie din resurse regenerabile, la reţinerea carbonului. Politica agricolă comună este garanţia dată europenilor că normele de secu­ritate sanitară sunt respectate şi sunt de un nivel ridicat. Ea răspunde aşteptărilor consumatorilor şi susţine dezvoltarea standardelor de calitate, a indicaţiilor geografice şi a agriculturii biologice. Permite ameliorarea accesului la alimente a publicului, în funcţie de nevoile specifice.

În anul 2050, planeta trebuie să hrănească cca 9 miliarde de oameni. Aceasta implică creşterea producţiei agricole, la nivel mondial, cu 70%. Din acest motiv, este indispensabil ca Europa să participe la echilibrul balanţei alimentare mondiale.

Agricultura reprezintă locurile noastre de muncă, alimentaţia, teritoriul, dar şi independenţa noastră. În fine, reprezintă viitorul nostru în Europa şi al Europei în lume.

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU