Aberaţii în alocarea banilor publici sau „fiţele“ din agricultură (II)

Din modul în care sunt redactate titlurile şi valorile uneori identice ale proiectelor s-ar părea că acestea sunt întocmite pe bandă rulantă, fără nici cea mai mică încercare de a oferi o şansă întreprinzătorului în a deveni rentabil. Ideea pare susţinută şi de amplasarea unităţilor de procesare una lângă alta, chiar pe teritoriul aceleiaşi localităţi.

Totuşi de plagiat nici nu poate fi vorba, pentru că în Ghidul solicitantului scrie clar că acţiunile de copy-paste se pedepsesc cu declararea neeligibilă a proiectului. Faptul că denumirile proiectelor coincid, ca şi valoarea totală a investiţiilor în unele cazuri (până la virgulă) este ceva cu totul aleatoriu…

Cazuri revelatoare

Faptul că s-a estimat şi argumentat extrem de corect şi minuţios rentabilitatea fiecărui proiect rezultă din analiza a 2 cazuri revelatoare:

– În localitateal Vicovu de Sus, Suceava, un investitor este dispus să aloce aproximativ 4.000.000 lei (1 milion de euro) pentru o fermă cu 20 de vaci pentru lapte.

Cu o producţie anuală de circa 10.000 litri pe an (cât poate da o vacă respectabilă) are de gând probabil să obţină un profit de circa 5 euro pe litru pentru a putea amortiza investiţia şi a plăti dobânda băncii care îl va împrumuta. Asta dacă nu cumva ia în calcul să obţină un profit normal din vânzarea laptelui (0,3 lei pe litru) şi să vândă biogazul (ecologic) la export în Suedia (unde e mai frig decât la noi) cu 5.000 de euro/mc.

Oricum are două alternative extrem de avantajoase.

– Un investitor din Tămădău Mare din Călăraşi se pregăteşte să investească 3 milioane de euro într-o fermă de porcine pentru reproducţie. Deşi nu cunosc capacitatea exactă a fermei, putem specula că, la o dimensiune de circa 3.000 de capete, dumnealui  doreşte să creeze cazare şi serviciile aferente (mergând până la jupuire) graţioaselor animale, cu un preţ de aproximativ 1.000 euro pe metrul pătrat.

Exact după cele mai sofisticate norme europene.

Impactul dobânzilor

Se ştie că proiectele se implementează în proporţie de peste 75% cu bani împrumutaţi de la bănci. Lăsând la o parte valorile astronomice, care sperie aproape orice bancher de oraş provincial (poate directorii din comune or fi mai flexibili), mai este cunoscut faptul că, de la demararea investiţiei şi până la obţinerea veniturilor din activitate, se scurg 2-3 ani, depinzând de natura acesteia.

Ştiind că valoarea totală a unui proiect este de circa 1,5 milioane euro, scăzând avansul acordat de APDRP şi contribuţia proprie, rezultă că investitorul va avea de plătit dobânzi (minimum 6-12 luni) la un sold de circa 700.000 euro. Cu 5% pe an dobândă, comisionul de acordare (cam 1% din valoarea creditului) şi cel de garantare a creditului (2%) ar însemna circa 55.000 de euro doar dobândă şi comisioane bancare până la finalizarea investiţiei, bani care nu pot fi împrumutaţi.

Dacă adăugăm şi faptul că TVA-ul nu este eligibil şi nici nu prea se finanţează de către bănci, ar rezulta că iniţiatorul proiectului ar trebui să mai aibă pregătiţi încă 240.000 euro de pe acum.

În fine, presupunând că se împrumută şi de aceşti bani, îi rămâne doar să achiziţioneze din fondurile proprii animale pentru prima populare şi furaje până la primele încasări din activitate, adică în jur poate de 100.000-200.000 euro.

(Eu, dacă aş avea atâţia bani, nu i-aş mai investi în agricultură, ci aş pleca liniştit la Copacabana.)

Dar dacă banca îl finanţează şi pentru activitatea de producţie, îi mai rămân de plătit salariile şi utilităţile pentru primele luni de activitate (până la un an), probabil circa 50.000 euro. Dacă se descurcă şi împrumută şi aceşti bani, chiar este norocos şi inteligent.

Presupunând că scapă de implementarea investiţiei (aşa cum cămila poate trece prin urechile acului), îi rămâne să desfăşoare o activitate rentabilă pentru o perioadă de circa 50 de ani, pentru a achita ratele de credit.

Rentabilitatea investiţiei şi fluxul de numerar trebuie să fi fost  socotite foarte mari, de vreme ce la un proiect în valoare de 1,5 milioane de euro doar cheltuielile cu amortizarea anuală a investiţiei se ridică la circa 50.000-100.000 de euro, valoarea ratelor de credit fac probabil în jur de 100.000 euro pe an şi dobânda se ridică şi ea la circa 30-50.000 euro pe an, în primii 10 ani.

Investiţii sortite eşecului

Că investiţiile nu au şanse mari de a fi implementate rezultă şi din noile condiţii impuse în Ghidul solicitantului (varianta XXX din 27.08.2010), prin care se introduc 3 noi prevederi deosebit de importante:

Prima este aceea de a respecta condiţia de viabilitate economică a oricărei investiţii ce se doreşte a fi finanţată prin FEADR, indiferent de obiectivele generale urmărite. Acest lucru nu era (sau nu părea) obligatoriu din versiunea anterioară, având dreptul să te prevalezi de implementarea unui standard european sau de atingerea altui obiectiv de calitate.

A doua prevedere se referă la obligativitatea dovedirii sursei de cofinanţare a proiectului, prevedere care exista şi în PROGRAMUL SAPARD dar a fost eliminată pentru FEADR (începând cu 2008), pentru a creşte gradul de accesibilitate a fondurilor.

A treia este renunţarea la acordarea unui avans (care mergea până la 20%, apoi 50% din valoarea cheltuielilor eligibile din cadrul proiectului), urmând ca de acum încolo beneficiarii să primească doar rambursări ale cheltuielilor efectuate din fonduri proprii.

De ce a fost nevoie de reintroducerea acestor măsuri şi de schimbarea majoră a regulilor pentru a nu ştiu câta oară?

Pentru că pur şi simplu autorităţile fac experimente şi nu au o viziune asupra dezvoltării mediului rural românesc, mergând cu căruţa din şanţ în şanţ.

Cosmin POPA
Doctor în management şi marketing  în agricultură

–          va urma –