Unu plus unu egal cât vrei tu…

Share Button

De ani de zile, dar mai ales în ultimele luni, se tot vorbește despre corupție și despre combaterea ei. Potrivit definiției comune, prin „corupție“ se înțelege o „abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie, (…) desfrânare, depravare“. În sensul larg, în mod normal prin corupție „înțelegem orice abatere de la moralitate, de la cinste și de la datorie, care aduce atingere interesului unei persoane sau interesului public, în favoarea interesului unei alte entități bine determinate, de regulă privată.

Cele mai multe persoane înțeleg prin corupție orice faptă care este de natură să le nemulțumească, prin raportare la alți indivizi unde aceeași faptă este perpetuată ca fiind favorizantă.“ Bun… Așadar, în orice formă, definiția corupției, ca de altfel a oricărei crime, este o abatere mai mult sau mai puțin gravă de la normele morale, cu scopul de a avea un avantaj sau de a crea o situație într-un scop personal… Dar aici există o problemă. Cine definește normele morale? Statul prin educație sau acțiunile coercitive? Familia, prin aceleași metode, dar la o scară mai mică? Grupul social? În actuala societate occidentală, autodefinită ca fiind una care are la bază „valorile materiale ale vieții“, despre ce valori morale putem oare vorbi? Putem vorbi de cinste și corectitudine, așa, ca valori intrinseci, perfect independente? Adică, în mod normal, ca om de afaceri, „cinstea“ care ar trebui să te caracterizeze te îndeamnă în forul interior să-ți remunerezi angajații în mod just, afacerile tale să fie „curate“, iar produsele prezentate pe piață să fie impecabile pentru consumator. Hmm… Cam greu, nu-i așa? Mai ales în condițiile în care toată lumea face „mișmașuri“ prin jur… Și nu ne referim aici la România, ci la oricare țară occidentală. Pentru că, nu-i așa, afirmația „Nu mă întreba cum am făcut primul milion de dolari“ e cât se poate de emblematică. Tocmai această lipsă de moralitate a făcut ca actuala societate să arate așa cum este, să mănânce mâncarea pe care o mănâncă și să aibă mediul pe care-l are. Când nu mai ai repere morale, ești ca o frunză-n vânt. Și cum existența sufletului nu a fost încă demonstrată „științific“, la naiba cu el! Marx spunea la vremea lui că „atunci când vine vorba de interesele proletariatului, nicio normă morală nu se poate opune.“ La polul opus, „capitaliștii“ spun că, „atunci când vine vorba de profit, nimic nu este opozabil“… Comuniștii au sfârșit prin a-și extermina propriile popoare prin gulaguri. Acum, popoarele au aceeași destinație, dar e vorba de un „gulag“ moral, în interiorul omului. E un „ceva“ ce nu se vede, dar care corupe sufletul omului în mod irevocabil. Egoismul colectiv a fost înlocuit de egoismul individual care este mult mai periculos. De ce? Dacă în cazul primului „turma“ poate fi condusă de unul, doi sau trei nebuni cu acte, în cazul celui de-al doilea numărul nebunilor poate fi de ordinul miilor sau sutelor de mii…

Este oare întâmplător faptul că în SUA în ultimele decenii se nasc tot mai mulți copii autiști și cu alte afecțiuni psihice? Ce ignoră oamenii de știință este faptul că natura are propriile metode de echilibrare, încă necunoscute nouă. Vezi schimbările climatice din ultimii ani, dar și creșterea exponențială a seismelor la nivel planetar. Sigur, la prima vedere nu există nicio legătură. Pentru că este foarte confortabil din punct de vedere „moral“ să crezi că singurele legi pe care se bazează universul sunt cele ale haosului și accidentelor…. Închei prin a cita dintr-un filozof contemporan:

„Omul se deosebește de animal prin faptul că are religie. Tocmai religia îi permite să-și rețină instinctele și să le deplaseze pe planul al doilea. Odată cu pierderea viziunii religioase asupra lumii, omul se transformă inevitabil în animal. Tocmai acest proces are loc acum în Europa și America. Există o formulă rostită în prezent de toți ca o vrajă – «Tot ce nu este interzis de lege este permis». Logica umană sub forma legilor a devenit absolută. Nimeni nu mai menționează faptul că, în afară de legea juridică, mai există și legea morală. La ora actuală, legile omenești încep să distrugă legile morale. Distrugerea legilor morale va duce inevitabil la distrugerea sufletului, mai exact la distrugerea acelei părți care are legătură cu conștiința și trupul și care determină existența lor. Nu este greu de ghicit ce va fi mai departe. Este dificil de stabilit doar timpul alocat degradării și cum va arăta acest final firesc.“ Cam prea din suflet spus… Prea „neștiințific“, nu-i așa?

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 3

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *