Uniunea Europeană, mai tolerantă la transgenice

Share Button

Utilizarea organismelor modificate genetic şi perspectivele oferite de acestea sunt numeroase şi sunt prezente, printre altele, în industria producătoare de medicamente, în terapia genetică etc. Munca depusă în direcţia modificărilor aduse plantelor a început în anul 1980, odată cu descoperirea utilizării posibile a bacteriei din sol, Agrobacterium tumefaciens, în transferul genelor.

Prima plantă modificată genetic a fost obţinută în anul 1983. Este vorba despre o plantă de tutun care a fost modificată în direcţia creşterii rezistenţei la un antibiotic. Prima plantă modificată genetic comercializată a fost o tomată (FlavrSavr) cu maturare întârziată, pusă pe piaţa SUA şi pe cea a Canadei în anul 1994. Această tomată a fost retrasă de pe piaţă în anul 1997, fiind considerată prea scumpă, nu neapărat periculoasă pentru sănătatea omului.

Există astăzi varietăţi modificate genetic ale principalelor plante de cultură: porumb, orez, bumbac, rapiţă, sfeclă, cartof, soia, bumbac, in etc.

Utilizările agricole actuale ale OMG-urilor

Majoritatea transformărilor genetice vizate a se realiza sau realizate au la bază următoarele:

• Toleranţă la erbicide. Agricultura utilizează astăzi, printre altele, şi erbicide totale, adică acele produse chimice active care distrug un spectru larg de plante (chiar şi plantele cultivate). Se caută, prin intermediul modificărilor genetice, creşterea gradului de protecţie a plantelor cultivate faţă de principiile active conţinute de erbicide. Acest lucru permite tratarea culturilor cu produse care distrug buruienile şi asigură o protecţie totală plantelor cultivate. Numeroase specii vegetale cum sunt rapiţa, porumbul, sfecla sau soia au beneficiat de această tehnică, devenind rezistente la erbicidele totale, precum glufosinatul şi glifosatul (substanţe active ale erbicidelor, aşa cum este Roundup).

• Rezistenţă pentru insecte şi boli. Randamentele culturilor pot fi afectate serios prin atacul dăunătorilor (insecte precum coleopterele sau omizile) sau boli (cele produse de fungi). Protecţia culturilor necesită tehnici de prevenţie (urmărirea în câmp, practicile culturale etc.) şi curative, urmate fiind de aplicarea insecticidelor sau fungicidelor. Este posibil, prin intermediul geneticii, ca plantele să se apere singure împotriva atacului insectelor ca urmare a producerii de către acestea a proteinelor insecticide, aşa cum este cazul proteinelor Bt secretate de bacteria din sol (Bacillus thuringensis). Aşa este cazul porumbului MON 810 rezistent la Ostrinia şi Diabrotica. Pe baza aceluiaşi principiu, biotehnologiile sunt direcţionate în lupta împotriva virusurilor, bacteriilor fitopatogene, micoplasmelor şi ciupercilor. Rezultate au fost obţinute mai ales în cazul cartofului (atins de mucegai) sau în via atinsă de filoxera.

Utilizările potenţiale ale OMG-urilor

Numeroase alte întrebuinţări ale geneticii în domeniile agricole, agroalimentare şi forestiere sunt în faza de dezvoltare, mai mult sau mai puţin avansate. Este posibil să se întocmească următorul clasament, după marile domenii urmărite:

– Ameliorarea dezvoltării plantelor şi creşterea randamentelor. Încercările de ameliorare a randamentelor plantelor au în vedere ameliorarea capacităţii de absorbţie a îngrăşămintelor, la nivelul rădăcinilor sau a altor substanţe, prin intermediul bacteriilor utilizate.

– Rezistenţa pentru stresul de mediu. O mare parte din suprafaţa de teren a planetei are condiţii nefavorabile pentru practicarea agriculturii ca urmare a secetei, frigului, salinităţii etc. Biotehnologiile caută să dezvolte plante modificate genetic capabile să suporte mai bine stresul.

– Ameliorarea sănătăţii animalelor. Modificările aduse de genetică furajelor destinate animalelor pot fi un mijloc de luptă împotriva bolilor. Aceste alimente vor putea produce direct anticorpi sau vaccinuri. Lupta împotriva bolilor se poate realiza direct de către animal: patrimoniul său genetic poate fi modificat pentru a produce anticorpi specifici destinaţi prevenirii bolilor de origine virală.

– Ameliorarea calităţii alimentelor. Introducerea de noi gene poate duce la ameliorarea calităţii alimentelor pe plan nutriţional (creşterea cantităţii de vitamine în anumite plante, cum este cazul orezului, diminuarea conţinutului în acizi graşi saturaţi al plantelor oleaginoase, creşterea conţinutului în omega-3 din soia etc.), pe plan alergic (inhibarea exprimării proteinelor alergogene din orez, din soia sau din arahide), pe planul conservării (maturarea întârziată), pe planul calităţii organoleptice (modificarea culorii, a conţinutului în zaharuri, a acidităţii etc.) sau pe plan digestiv (ameliorarea digestibilităţii furajelor de către animale).

– Ameliorarea anumitor caracteristici industriale. Genetica poate duce la creşterea randamentului microorganismelor de fermentare utilizate în industria agroalimentară (produsele lactate, bere, vin, pâine etc.) sunt încercări în direcţia modificării nivelului de lignin din anumiţi arbori care servesc la fabricarea pastei de hârtie, odată cu îmbunătăţirea randamentului acesteia şi diminuarea cantităţii utilizate de produse chimice de extracţie şi albire. Transgeneza are în vedere punerea la punct a industriei producătoare de lubrifianţi, detergenţi şi alţi polimeri în direcţia utilizării plantelor industriale (rapiţa modificată al cărei ulei are o concentraţie puternică de acid lauric, utilizat în industria detergenţilor).

Numeroşi partizani ai OMG-urilor au scos în evidenţă faptul că nu există dovezi prin care alimentele provenite din plante modificate genetic sunt mai periculoase decât cele rezultate din procesarea plantelor convenţionale. Trăgând concluziile în urma lecţiei oferite de criza „vacii nebune“ din Europa, opozanţii răspund că nu există alimente periculoase, aşa cum nu există alimente sigure, lipsite de pericole. Cel mai bun lucru pe care-l poate face ştiinţa este să reducă incertitudinea de o parte sau de alta.

Riscul de a crea „superburuieni“, susţinut de adversarii OMG-urilor, este exagerat în conformitate cu opiniile oamenilor de ştiinţă. Însă aceştia sunt de acord că poate exista riscul dezechilibrului ecologic rezultat dintr-o cultură din ce în ce mai axată pe speciile modificate genetic.

Deşi puţini oameni cred că biotehnologiile sunt un lucru rău, în special în domeniul medical, alimentele modificate genetic suscită anumite îngrijorări. Mulţi oameni de ştiinţă gândesc că riscurile sunt ipotetice, în timp ce măsurile de protecţie actuale sunt adecvate. Din ce în ce mai mulţi susţinători ai OMG-urilor solicită cercetarea riscurilor legate de sănătate şi cer introducerea unui sistem de supraveghere care să permită detectarea rapidă a problemelor, inclusiv pe termen lung.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *