Agro BUSINESS

În plin câmp, lângă Lehliu-Gară, judeţul Călăraşi, a răsărit o nouă fabrică de uleiuri vegetale. Investiţia, în valoare de 93 milioane de euro, reprezintă cel mai mare proiect greenfield din România, la nivelul anului 2011. Investitor este Prio Foods, parte a Martifer Group, din Portugalia. Inaugurarea a avut loc zilele trecute. Invitaţii au vizitat noua unitate de producţie, urmărind tot fluxul tehnologic, de la rampa de descărcare a seminţelor la depozitele finale de ulei. Mai multe explicaţii au fost date de Nuno Alegria, director operaţiuni de producţie.

 Pe scurt, despre Prio Foods

- Compania portugheză dezvoltă operaţiuni de producţie şi distribuţie a unor produse agricole, industriale şi servicii, integrând o perspectivă globală asupra activităţilor din domeniul agricol.

- Grupul deţine unităţi de producţie pe trei continente (Brazilia – America de Sud, Angola – Africa şi Portugalia şi România – Europa) în sectorul procesării cerealelor şi seminţelor de oleaginoase.

- Martifer se ocupă de agricultură, construcţii şi producţie de energie din surse regenerabile. În România are în prezent 500 de angajaţi şi o cifră de afaceri anticipată, pentru 2011, de aproximativ 500 milioane de euro. În viitor, îşi va extinde activitatea în domeniile deja existente, în principal prin mărirea capacităţilor de producţie.

- Până acum, Prio Foods nu a primit niciun ajutor din partea statului. Întreaga sumă investită a provenit de la acţionari şi împrumuturi.

 Cea mai mare investiţie a grupului în Europa de Sud-Est

„Filiala Prio Extracţie de la Lehliu este specializată în procesarea seminţelor şi producţia de ulei vegetal, în scopuri industriale şi de consum. În sectorul producţiei de ulei vegetal, Prio Extracţie deţine locul întâi ca volum al investiţiei în Europa de Sud-Est şi locul al doilea la nivelul întregii Europe“, a declarat Alegria. Domnia sa ne-a arătat cele 15 silozuri verticale, cu o capacitate de stocare individuală de 10.000 mc şi uscătoare. Ultimele sunt folosite numai dacă seminţele au umiditate mai mare decât este necesară prelucrării. Apoi am vizitat sala de control al fluxului tehnologic complet automatizat şi cele două laboratoare de analiză. Mai departe, am urmărit procesarea seminţelor. Într-un colţ al halei, câţiva muncitori lucrau de zor, sudau nişte bare de metal. „Fabrica se află în probe tehnologice. Mai avem de lucru în câteva puncte, iar punerea în funcţiune va avea loc în cel mult 3-4 săptămâni“, a explicat directorul portughez.

 În viitor, o secţie de rafinare

Prio Extracţie procesează seminţe de floarea-soarelui, rapiţă şi soia, uleiuri brute, pe care le comercializează în special pe piaţa internă. În viitor, îşi va extinde activitatea prin montarea unei linii de rafinare şi îmbuteliere a uleiului pentru consum (alimentar). Astfel, numărul de angajaţi va creşte de la 90 la 200.

Echipamentele sunt de ultimă generaţie şi respectă cele mai înalte standarde de securitate şi protecţie a mediului la nivel european. Fabrica are o capacitate de producţie de 316.000 tone de ulei şi 340.000 tone de şrot, volume atinse la un ritm al activităţii de 8.000 ore pe an. Materia primă provine de la agricultorii locali şi fermele proprii. Precizăm că grupul deţine în România 25.244 ha, dintre care 17.199 ha folosite pentru culturi de câmp (porumb, orz, grâu, floarea-soarelui şi rapiţă) în judeţul Ialomiţa.

Fabrica de biodiesel, o certitudine

„Încheiem trei ani de când am început această construcţie şi sunt foarte optimist când mă gândesc la viitor. Vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră aici. Vreau să vă spun că, prin această investiţie, ne-am respectat angajamentul asumat faţă de România şi, mai ales, faţă de judeţul Călăraşi. Am început operaţiunile la Lehliu în 2005, prin Fabrica de biodiesel. Credem în continuare în potenţialul acestei zone, România fiind un punct strategic de dezvoltare pentru compania noastră şi un centru regional de competenţă“, a declarat Carlos Martins, preşedintele Consiliului de Administraţie al Prio Foods, în timpul unei conferinţe de presă susţinute după terminarea vizitei.

Menţionăm că Fabrica de biodiesel este învecinată cu Prio Extracţie, despărţite fiind doar de un gard de plasă. Domnia sa a mai spus că aşteaptă sprijinul universităţilor şi liceelor cu profil agricol din regiune pentru pregătirea de specialişti în domeniul extracţiei de uleiuri vegetale, experţi care vor avea acces la programe intensive de formare şi cursuri de specialitate.

Traian DOBRE

Scade cererea pentru grâu

Preţul grâului a fost de 118,5 euro/tonă, FOB Rouen, cu livrare în luna mai 2010, pentru grâul cu calitatea standard. Costul celui din noua recoltă este de 124/125 euro/tonă, cu livrare în perioada recoltatului. Preţul grâului atât din vechea, cât şi din noua recoltă a crescut în ultima săptămână cu cca 4 euro/tonă, fiind susţinut de un volum bun de export înregistrat de zona europeană, datorită parităţii favorabile a monedei europene în raport cu cea americană. Exportul de grâu din săptămâna precedentă a fost de 393.000 tone, ceea ce face ca totalul să fie de 14,1 milioane de tone, acesta fiind mai mic cu 3,3 milioane de tone faţă de exportul total din anul anterior de piaţă. Chiar dacă preţul a înregistrat uşoare creşteri către sfârşitul de săptămână, situaţia de pe piaţa grâului rămâne în continuare dificilă, ca urmare a disponibilităţilor mari existente la nivel global.

Porumbul, mai scump decât grâul

Preţul porumbului a fost de 135 euro/tonă, FOB Bordeaux, cu livrare în luna mai, având o creştere de cca 2 euro/tonă faţă de preţul înregistrat în săptămâna anterioară. Preţul a crescut ca urmare a cererii puternice venite din partea ţărilor din nordul comunitar. Contextul fundamental nu justifică această „nouă renaştere“ a preţului porumbului. Disponibilităţile mari de cereale păioase, existente la nivel mondial, precum şi scăderea activităţii globale de producerea furajelor acţionează nefast asupra debuşeelor porumbului. Stocul de porumb, la nivel european, este revizuit în creştere, ca urmare a reducerii utilizării porumbului în furajarea animalelor, scăderii exportului, precum şi a importurilor din America de Sud, realizate de Spania şi Portugalia.

O piaţă liniştită pentru orz

Piaţa orzului a beneficiat foarte puţin de tensiunea existentă pe pieţele cerealelor, preţul orzului furajer, FOB Rouen, cu livrare în luna mai, fiind de 95 euro/tonă şi de 102 euro/tonă în cazul noii recolte, cu livrare în perioada recoltatului. Preţul, atât în cazul orzului nou, cât şi a celui vechi, a crescut cu 2 euro/tonă faţă de cel înregistrat în săptămâna anterioară. Certificatele de export emise de UE au fost aferente unor cantităţi mici, ceea ce favorizează ofertarea către stocul de intervenţie.

Chinezii şi argentinienii se ceartă pe soia

Săptămâna anterioară a fost marcată de mişcările haotice ale preţului uleiurilor. Capul de afiş a continuat să fie uleiul din soia, care a reuşit să atragă toată atenţia asupra sa. Fricţiunile dintre China şi Argentina sunt de actualitate iar refuzul unui cargou provenind din America de Sud a dus la cristalizarea tensiunilor în rândul operatorilor. De acest eveniment a profitat soia din SUA, care a regăsit interesul în rândul cumpărătorilor.

Piaţa uleiurilor vegetale

Floarea-soarelui: în Europa, uleiurile au cunoscut o săptămână cu evenimente destul de precipitate. Elementele fundamentale au rămas în favoarea preţului de floarea-soarelui, respectiv de rapiţă.

Rapiţa: preţul rapiţei a fost de 313 euro/tonă, FOB Moselle, cu livrare în luna iunie 2010. Preţul noii recolte a fost de 303 euro/tonă, în cazul livrărilor din luna noiembrie 2010, ceea ce înseamnă o scădere de 2 euro/tonă faţă de cotaţia din săptămâna anterioară. Preţul uleiului şi şrotului a stimulat preţul seminţelor de rapiţă. În Ucraina, rapiţa a suferit pagube majore, ceea ce va duce la reducerea randamentului, mai ales în zonele din estul ţării. La nivel naţional, suprafaţa afectată este cuprinsă între 20-25%. Operatorii sunt atenţi la ceea ce se întâmplă pe piaţa mondială, unde se pot găsi elemente de presiune, cum sunt recoltele ce se anunţă a fi record America de Sud.

Dumitru Daniel SANDU

Piaţa mondială a grâului: se estimează  o nouă recoltă bună

Piaţa grâului este sub tensiune ca urmare a stocurilor mari existente, precum şi a prognozei bune referitoare la noua recoltă. Preţul grâului rămâne, în continuare, pe o pantă descendentă şi numai un incident climatic major poate schimba această situaţie.

Cotaţia grâului este de  112 euro/tonă, FOB Rouen, pentru grâul din calitatea standard, în cazul livrărilor din luna mai. Se remarcă, din punctul de vedere al competitivităţii, grâul cu origine franceză, în ultima săptămână reuşindu-se un export de 65.900 tone în Thailanda. Franţa nu a mai realizat export de grâu în Thailanda de cca 25 de ani. Certificatele de export pentru grâu eliberate de Uniunea Europeană, în săptămâna trecută, au fost aferente cantităţii de 307.000 tone, din care 125.000 tone cu origine franceză. Noul export a ridicat totalul european de grâu la 13,02 milioane de tone.

Orzul nu prea are căutare

Piaţa orzului rămâne sub presiune ca urmare a disponibilităţilor mari existente la nivel mondial. Orzul şi-a găsit în ultima perioadă debuşee mai mari pentru producerea de furaje şi mai puţine la export. Cererea mondială este în scădere, iar orzul din bazinul Marii Negre este din ce în ce mai competitiv pe piaţa internaţională. Cotaţia orzului furajer, FOB Rouen, a fost de 91/92 euro/tonă, în cazul livrărilor din luna mai 2010, şi 98,5 euro/tonă, în cazul orzului din noua recoltă. Referitor la campania 2010/11, răsărirea orzului de primăvară a fost favorizată de recentele ploi căzute în ultimele zile. În Franţa, operatorii de pe piaţă iau în calcul o eventuală reducere a suprafeţelor semănate cu orz de aproximativ 14%, ajungând la 1,59 milioane de hectare.

Uleiurile vegetale

Disponibilităţile de soia depăşesc cererea

Recolta de soia din America de Sud a dus la scăderea preţului rapiţei, având în vedere volumul disponibilităţilor existente. În altă ordine de idei, încetarea grevei din Argentina duce la limitarea problemelor legate de logistică. Presiunea asupra preţului a venit din partea recoltei abundente de soia din America de Sud, ceea ce va duce la creşterea disponibilităţilor de ulei de soia. În partea opusă, piaţa uleiurilor vegetale a fost influenţată de condiţiile climatice foarte uscate din Asia, în special din Malaezia, cauzate de „El Nino“.

Uleiurile vegetale, la concurenţă cu petrolul

Piaţa uleiurilor vegetale urmăreşte îndeaproape piaţa petrolului. Preţul florii-soarelui a fost în creştere în ultima săptămână ca urmare a preţurilor bune înregistrate de uleiurile vegetale. Uleiurile vegetale europene au urmărit momentele bune existente la nivel internaţional, câştigând un pic în competitivitate, la sfârşit de săptămână, ca urmare a deprecierii euro faţă de dolarul american. Piaţa uleiurilor poate găsi noi puncte de suport în zilele ce vor veni, ca urmare a penalizării producţiilor de rapiţă din India şi Asia, datorită deficitului hidric din aceste regiuni.

Preţul rapiţei a fost de 307/308,5 euro/tonă, FOB Moselle, în cazul livrărilor din luna mai 2010, preţul înregistrând o creştere de cca 10 euro/tonă, comparativ cu preţul înregistrat în săptămâna anterioară. Lipsa disponibilităţilor de şrot face ca preţul seminţelor de rapiţă să se menţină la nivelul actual. Cu toate că suprafaţa cultivată cu rapiţă a înregistrat o creştere de 5%, cea mai mare creştere înregistrându-se în statele din centrul Europei, totuşi producţia europeană de rapiţă este estimată ca fiind în scădere cu 0,5 milioane de tone, faţă de producţia din anul anterior de piaţă, aceasta ajungând la 20,85 milioane de tone. Producătorii de rapiţă din Germania şi Franţa se aşteaptă la o scădere a producţiilor cu 11% respectiv 9%, faţă de recordul înregistrat în anul anterior de piaţă.

Dumitru Daniel SANDU

Pentru informații complete abonați-vă la revistă!
Contactați redacția!

Faptul că, în prezent, pe rafturile supermarketurilor predomină produse străine ar putea să pară o consecinţă firească a liberalizării comerţului, dacă preţul acestora nu ar fi de două sau chiar de trei ori mai mare decât cel al sortimentelor similare, dar de fabricaţie autohtonă. Situaţia nu se poate explica numai prin „snobismul“ românilor, ea fiind rezultatul practicilor „mai puţin ortodoxe” ale companiilor internaţionale specializate în domeniul alimentar, în complicitate cu societăţile multinaţionale de retail, care au deschis supermarketuri în România. Este interesant de remarcat că aceste „convenţii tacite” au ca obiect produse indispensabile consumului curent, cum ar fi zahărul, uleiul sau detergenţii. Cea mai bună exemplificare a acestor afirmaţii o constituie piaţa uleiului alimentar din România, care, după cum s-a putut constata, a înregistrat, în perioada 2007-2008, creşteri de 2,5-3 ori faţă de anii anteriori.

Giganţii îşi împart piaţa românească

În prezent, piaţa uleiului alimentar din România este dominată de companiile multinaţionale Cargill Incorporated, cu sediul în Minneapolis – Statele Unite, şi Bunge Corporated LTD, a cărei conducere se află la White Plains, New York.

În ţara noastră, prima corporaţie operează prin Cargill Agricultura, care activează în comerţul cu cereale, seminţe şi fâneţuri, Cargill Oil, producător de ulei şi grăsimi prelucrate, Cargill Silozuri, un intermediar implicat în comerţul cu inputuri pentru agricultură, materie primă pentru industria textilă şi aprovizionarea cu furaje a crescătoriilor de animale, şi Cargill Cereale, furnizor de servicii în agricultură.

De partea cealaltă, la finalul anului 2006, cele patru companii prin intermediul cărora Bunge era prezent pe piaţa locală – Unirea Iaşi, Interoil Oradea, Muntenia Bucureşti şi Bunge Romania – înregistrau afaceri cumulate de 113,7 milioane de euro, un profit de peste 21 milioane de euro şi peste 700 de angajaţi. Acum, Bunge mai are în ţara noastră o singură capacitate de producţie, la Buzău. În 2007, compania americană a achiziţionat, de la SC Agricover, fabrica de ulei vegetal din această localitate, printr-o tranzacţie estimată la aproximativ 8-10 milioane de euro.

La cheremul „multinaţionalelor“

Întregul complex de activităţi privind achiziţionarea şi procesarea florii-soarelui este acaparat de aceste două uriaşe companii americane. Cargill deţine circa 80% din piaţă, în timp ce rivala sa, restul de 20%. Importanţa pe care o acordă oamenii de afaceri străini acestui sector este subliniată şi de investiţiile considerabile făcute în ultimii ani.

Gigantul american Cargill, unul dintre liderii mondiali ai comerţului cu cereale, a cumpărat, în 2005, pentru circa 30 milioane de dolari, cele două fabrici de ulei ale companiei Topway Industries Craiova, de la Podari şi Craiova, plus dreptul de folosinţă a mărcii Bunica. Cargill a mai achiziţionat, la începutul lui 2005, Comcereal Alexandria pentru 26 milioane de dolari, devenind cel mai mare depozitar de cereale din România, cu o capacitate anuală de aproape 900.000 de tone. Cunoscut fiind faptul că societatea Interagro, patronată de către cunoscutul om de afaceri român Ioan Nicolae, deţine, practic, întreaga zonă din sudul ţării, nu este surprinzător că americanii sunt în legături strânse cu acesta, care le furnizează floarea-soarelui şi, prin menţinerea preţurilor de achiziţie de la producător la un nivel scăzut, contribuie decisiv la succesul afacerilor celor de la Cargill. Cu 80% din achiziţia de seminţe de floarea-soarelui, aceştia se situează pe poziţia de lider de preţ în România, iar rivalii lor sunt nevoiţi să le accepte deciziile comerciale.

Practici comerciale la limita legii

Pentru lichidarea competiţiei în domeniul uleiului din România, Cargill a practicat preţuri foarte coborâte menite să ruineze concurenţii autohtoni. Faptul este evidenţiat în raportul financiar al companiei pe anul 2006, care arată „o pierdere planificată de 11 milioane de euro.“ Practic, americanii şi-au vândut produsul sub preţul de cost al uleiului, ajungând astfel în poziţia de lider dominant pe piaţa achiziţiei de sămânţă de floarea-soarelui, a uleiul brut şi, implicit, pe aceea a produselor finite din ulei, de tip margarine. Bineînţeles că această „pierdere planificată“ a fost transformată în profit substanţial prin triplarea ulterioară a preţului produsului.

Pentru a putea dirija „cu o mână de fier“ acest sector al agriculturii româneşti, cele două companii se implică chiar şi în prima etapă a procesului care are ca finalizare uleiul comestibil sau margarinele. Fie direct, fie prin societăţi cu care au relaţii comerciale, Cargill şi Bunge încheie contracte cu agricultorii particulari sau cu asociaţii agricole, cărora le avansează suma necesară achiziţionării aşa-ziselor prachete tehnologice – sămânţă, pesticide…

În schimb, agricultorul se obligă să le vândă din recolta viitoare o anumită cantitate, până la nivelul sumei avansate. De exemplu, pentru 100 ha de teren pe care vrea să însămânţeze floarea-soarelui, agricultorul primeşte o sumă cuprinsă între 60.000 şi 70.000 lei. După recoltare, el este obligat să livreze seminţe în contravaloarea acestei sume, dar la preţuri pe care cele două firme, prin aliaţii lor, le impun pe piaţa zonală respectivă, adică între 0,45 şi 0,60 lei/kg, în timp ce preţul real pe piaţa agro-alimentară este de 0,7-1 lei/kg.

Nicolae Dan PAPIJ

Agricultura românească ar putea să devină o prioritate pentru investitorii străini. Preţul scăzut al terenurilor, întinderea vastă a suprafeţelor arabile şi solul de calitate ar putea fi ingredientele perfecte pentru o afacere de succes faţă de orice investitor străin, pregătit să îşi utilizeze experienţa şi tehnologia într-o ţară care deţine capacitatea de a hrăni peste 100 milioane de oameni, se arată în Raportul pe 2009 al BCR, intitulat „Agricultura – potenţial, oportunităţi, supravieţuire“. Studiul a fost elaborat de un colectiv condus de dr. Lucian Anghel, economist-şef al băncii.

Din păcate, consemnează raportul, fragmentarea terenurilor agricole, investiţiile scăzute de până acum, fenomenul de îmbătrânire a populaţiei de la sate şi sărăcia larg răspândită în mediul rural pun agricultura românească într-o lumină nefavorabilă. Speranţe de mai bine pot veni numai de la investiţiile străine directe şi de la fondurile europene.

Recolta de cereale, cu 25-30% mai mică

„Producţia de cereale, cu excepţia porumbului, ar putea scădea cu 25-30% faţă de anul precedent, în principal ca urmare a recoltei reduse de grâu -32%, care deţine ponderea majoritară în totalul producţiei de cereale recoltate până la data de 31 august, de peste 70%“, a declarat Lucian Anghel, pentru Lumea satului.

Potrivit estimărilor oficiale, producţia de grâu însumează 5,3 milioane de tone în 2009, în timp ce consumul intern este de aproximativ 3 milioane de tone anual.

Piaţa uleiului, evaluat la 200 milioane de euro

Semnalele care vin din piaţă, menţionează Raportul, nu sunt foarte încurajatoare, cu excepţia producţiei de floarea-soarelui. Estimările producătorilor situează producţia medie la hectar, în anul 2009, la 1.400-1.600 kg. Conform unor estimări ale producătorilor, preţul florii-soarelului a scăzut cu aproximativ 27%, la 0,8 lei/kg. Cererea de procesare se aşteaptă să scadă, deoarece consumul s-a diminuat cu circa 10% în primele şase luni din 2009. Piaţa românească a uleiului este estimată la aproximativ 250 mii de tone şi la o valoare totală de circa 200 milioane de euro.

Producţia de legume, în scădere

În primele şapte luni, producţia de legume a acoperit numai 35-40% din consumul intern. În această perioadă, „importurile de legume au fost predominante şi în 2009, acoperind 60-65% din consumul total. Datele s-au schimbat fundamental în lunile august şi septembrie, când oferta abundentă de pe piaţă a făcut din piaţa românească una dintre cele mai ieftine din Europa.

Consumul de fructe pe cap de locuitor, în România, este cu aproximativ 30-40% mai redus decât media Uniunii Europene (180-200 kg), în condiţiile în care calitatea soiurilor autohtone s-a deteriorat vizibil în ultimii 10 ani, în special la caise, piersici şi mere.

Locuitorii din mediul rural folosesc în cele mai multe cazuri fructele pentru a produce băuturi alcoolice pentru consum propriu (prune, mere şi struguri), se menţionează în Raport.

Traian DOBRE