Agro BUSINESS

Aflat cu puşculiţa finanţiştilor goală, ministrul Ialomiţianu îi obligă pe fermierii care exploatează mai mult de 20 hectare să plătească la Fisc taxe sub formă de TVA numai de el şi funcţionarii săi ştiute. Că vând sau nu produse agricole, Ialomiţianu zice că cifrele de afaceri ale acestor fermieri sunt de minimum 35.000 euro, iar conform legii sunt buni de plată. Şi cum o nenorocire nu vine singură, buldozerul financiar a decis că le va calcula retroactiv pe ultimii trei ani, adică din momentul în care a apărut actul legislativ.

Sub incidenţa acestui act se află mai multe mii de mici fermieri care au reuşit să atragă în sistem asociativ de exploatare mai ales terenurile rudelor sau apropiaţilor. Nu ştim cât din producţia obţinută au reuşit s-o vândă şi nici cât au dat-o în natură proprietarilor de drept. Acest calcul se angajează să-l facă ministrul şi finanţiştii, care probabil că foarte curând vor introduce şi „taxa pe fum“.

Iosif POP

Prea mult discutata taxare inversă, solicitată de România, a fost în sfârşit avizată favorabil de Direcţia Generală pentru Impozitare şi Uniune Vamală, Audit şi Antifraudă, din cadrul Comisiei Europene (CE).

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a cerut acest lucru pentru livrările de bunuri din interiorul ţării, la cereale, plante tehnice, legume, fructe, carne, zahăr, făină, pâine şi produse de panificaţie. Numai că CE a zis că „sunt prea multe“, aşa că a aprobat numai pentru cereale!

Comisia nu s-a opus proiectului României, de taxare inversă a TVA, dar…

Avizul CE urmează să fie transmis Consiliului Uniunii Europene, în vederea adoptării. Abia după obţinerea derogării, începând cu a zecea zi de la comunicarea CE transmisă la Ministerul Finanţelor Publice, poate fi pusă în practică OUG nr. 54/2010 privind unele măsuri de combatere a evaziunii fiscale. Însă numai pentru cereale!

Surprinzător este că, după tot tam-tam-ul făcut, procedura taxării inverse urmează să fie aplicată doar temporar, până la data de 31 decembrie 2011. Adică, un singur sezon!

Reamintim că sistemul de taxarea inversă permite încasarea TVA la sfârşitul ciclului comercial, şi nu pe tot parcursul acestuia. Motivul ar fi că taxarea în fiecare etapă de circulaţie a unui produs duce la evaziune fiscală şi chiar la majorarea preţurilor la alimente.

Traian DOBRE

Biruri, taxe, impozite, toate mai mari, mai multe, mai aprige pe capul românilor, cum le  plac guvernanţilor să se exprime cu privire la cetăţenii patriei, de la zi la zi. Aşa că, nici nu e de mirare că, mai ales ţăranii, care nu au venituri prea mari nici din pensiile de CAP, nici din munca pământului, nu mai fac faţă atâtor datorii şi impuneri, uneori aiuritoare.

Câţiva legumicultori din comuna Maia, judeţul Ialomiţa, care cultivă roşii şi ardei, pe care le vând în pieţele din Bucureşti şi Ploieşti, spun că au o problemă serioasă, pe care n-au prea văzut-o semnalată prin presă. Este vorba despre infernalele costuri pe care trebuie să le plătească către topografi şi notari pentru intabularea unor terenuri proaspăt cumpărate. Au achiziţionat terenul, în ideea extinderii şi dezvoltării micii afaceri pe care o desfăşoară în sat. Se gândeau oamenii că, având şi copiii şomeri în ultima vreme, pot munci cu toţii la o grădină de zarzavat. Ei spun că, da, înţeleg că trebuie să existe o taxare, nişte costuri, nişte cheltuieli, că toată lumea trebuie să mănânce o pâine. Cunosc bine că sunt nişte legi în domeniul fiscal, dar s-a ajuns ca preţul pământului cumpărat să fie, uneori, mai mic decât cel pe care trebuie să îl plătească pentru intabulări.

Practic, notarii şi topografii îi costă de câteva ori mai mult decât au dat pe terenul cumpărat! Legumicultorii despre care facem vorbire spun că e strigător la cer un astfel de fapt. După atâtea taxe impuse de Guvern, care, oricum, îi cocoşează, sunt vânduţi şi la topografi şi notari. În felul acesta, nu există câtuşi de puţin posibilitatea nici să se extindă, nici, în fond, să trăiască decent. Şi nici fonduri europene, fără toate intabulările cerute, nu pot primi.

Legumicultorii cer autorităţilor o lege care să le permită să trăiască şi lor, dar şi celor care fac intabulările, nu să-i transforme pe ei în sclavi şi pe ceilalţi „să îi facă oameni“.

Nina Marcu

- Romalimenta consideră declaraţiile ministrului sănătăţii cu privire la reacţiile externe de susţinere a introducerii taxei pe alimente ca fiind cel puţin exagerate

Federaţia Patronală din Industria Alimentară este de părere că recentele declaraţii ale ministrului sănătăţii cu privire la susţinerea externă pentru introducerea taxei pe produsele alimentare nu sunt fundamentate în mod corespunzător şi induc în eroare publicul român.

„Domnul ministru a făcut publică o singură scrisoare trimisă de o organizaţie non-guvernamentală care nu reprezintă, de altfel, nicio instituţie a Uniunii Europene.

European Publich Health Alliance nu este «organism finanţat de Comisia Europeană», ci un ONG care prezintă un punct de vedere pe care îl considerăm subiectiv, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o măsură care se referă la ţara cu cele mai mari cheltuieli pe alimente din totalul cheltuielilor familiale.

“ Uniunea Europeană nu are ca politică taxarea alimentelor, cu o singură excepţie, care nu are legătură cu dialogul recent asupra stilului de viaţă echilibrat. Din contră, sunt ţări europene în care alimentele beneficiază de un nivel redus al TVA. În plus, cele mai multe mass-media europene au prezentat într-o lumină extrem de negativă această iniţiativă a Guvernului României, iar reacţiile externe nu a fost nicidecum de susţinere.

Director executiv, Mihai Vişan

• În cartierul Păcurari din Iaşi tarabele ţăranilor sunt pline de legume ieftine;
• Piaţa este interzisă intermediarilor
• Ce-i drept, lipseşte controlul sanitar-veterinar şi dotările minime.
La fiecare sfârşit de săptămână, în piaţa din cartierul ieşean Păcurari este o deosebită animaţie. Aici, de câtva timp s-a înfiinţat o piaţă ţărănească.

În ciuda frigului, numeroşi ieşeni sunt prezenţi pentru a-şi face aprovizionarea. Şi au ce cumpăra – produse din carne, lapte proaspăt, diferite sortimente de brânză, păsări tăiate, miere de albine, vin, mălai şi chiar… borş de putină. „În anotimpul călduros, ne spune doamna Liliana Croitoru (foto), administratorul pieţei, toate tarabele sunt ocupate. Vin legumicultori din părţile Prutului, cei din Deleni şi Hârlău cu celebrele cireşe «Boambe de Cotnari» şi apoi, pe măsură ce apar, cu toate celelalte fructe. Nu lipsesc nici producători din alte judeţe. Toţi sunt mulţumiţi, atât ei cât şi cumpărătorii pentru că, de cele mai multe ori, preţurile sunt mai mici decât cele cerute de intermediarii de care sunt pline celelalte pieţe ale Iaşului.“

Ne apropiem de una dintre tarabele unde cumpărătorii aşteaptă la rând. Ion Tătăran, din Lăpuşel Maramureş, oferă un variat sortiment de produse din carne. „Vin în această piaţă, ne spune producătorul, din luna octombrie anul trecut şi trebuie să vă spun că pastrama de vită, cârnăciorii de casă, muşchiul de Maramureş, toba şi celelalte produse se vând, după cum vedeţi, ca pâinea caldă“. Ce-i atrage pe cumpărători? „În primul rând, calitatea produselor, vine răspunsul, pentru că tot ce oferim noi este pregătit „ca la mama acasă“. Folosim numai ingrediente naturale, iar produsele cu etichetă verde arată că au fost afumate la rece, nu prin hituire, cu fum cald, uscare şi afumare rapidă, aşa cum procedează marii procesatori. Pâinea cu cartofi, pe care o vedeţi aici, coaptă pe vatră, nu are decât drojdie şi apă. Şi, pentru că nu folosim altfel de ingrediente, termenul de valabilitate este foarte mic – toba, de pildă, are termen doar 10 zile, salamul de vară, 90 de zile.“

2010 aduce primele biruri

Alături, un producător din comuna ieşeană Leţcani oferă cârnaţi din carne de oaie şi vită, din carne de oaie şi porc şi slănină afumată. „Este mare lucru că există o astfel de piaţă, îmi spune gospodarul, pe numele său Mihai Gheorghe. Eu am patru sute de oi, porci şi vite. Dacă le vând, în viu, preţurile sunt de batjocură şi de aceea prefer să prepar aceste produse şi să le vând aici. Clienţii sunt mulţumiţi, eu mai puţin, pentru că, deşi ne-au promis şefii că aici nu vom plăti taxe, de la 1 ianuarie anul acesta fiecare dintre noi este obligat să achite un «bir» de cinci la sută din valoarea mărfii.“

Doleanţe au şi cumpărătorii: nu există un punct de control al alimentelor, n-au cu cine vorbi dacă doresc să reclame ceva, îmi spune o gospodină. Ar trebui, odată cu venirea anotimpului cald, produsele perisabile să fie expuse în vitrine frigorifice care lipsesc cu desăvârşire. „Iniţiativa ar trebui extinsă, crede un cumpărător, astfel încât atât producătorii cât şi noi să cumpărăm produse mai bune, la preţuri accesibile.“

Iniţiativa de a crea aceste pieţe ţărăneşti este lăudabilă, dar ar trebui să amintim celor care răspund de agricultură şi de valorificarea producţiei că este doar un început. E nevoie să apară pieţele de gros şi, de ce nu, unităţi specializate prin care producătorul să-şi poată valorifica cu câştig produsele.

Stelian CIOCOIU

Gata cu petrecerile în gospodăriile româneşti! Vor sau nu vor, oamenii trebuie să bea vin după sfatul medicului, sfat scos de la naftalină de Patronatul Naţional al Viei şi Vinului (PNVV). Măsura vine după ce şi consumul de ţuică, pălincă şi oricare rachiu din fructe a fost restricţionat la 100 de litri pe an într-o gospodărie. Cine vrea să bea mai mult trebuie să plătească taxe! Parcă ne-a mai fost dat să avem parte de o asemenea raţionalizare bahică.

„Studiile de specialitate în domeniul consumului de vin arată că este recomandat un consum zilnic de circa 0,4 litri/persoană/zi – două pahare de vin – excesul putând dăuna sănătăţii. Un calcul simplu conduce la un consum potenţial de aproximativ 430 de litri/an pentru fiecare gospodărie“, este de părere Ovidiu Gheorghe, directorul general al Patronatului Vinului.

Socoteala a plecat de la numărul mediu de persoane aflate într-o gospodărie de 2,9 x 0,4 litri de vin/zi x 365 de zile = 423,4 litri, rotunjit fac 4,3 hectolitri/an.

Pe de altă parte, conform Institutului Naţional de Statistică, consumul mediu pe cap de locuitor este de aproximativ 27 de litri/an. De aici se poate calcula consumul unei gospodării: 2,9 persoane x 27 litri/per­soană = 78,3 litri/an.

Legislaţia actuală prevede că este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândut, în limita a 200 hl/an. Propu­nerea de modificare a Codului Fiscal, venită din partea PNVV, introduce o limită de 30 hl/an de vin obţinut în gospodărie. Peste această cantitate, producătorul va trebui să plătească taxe.

Combaterea pieţei negre

Potrivit datelor deţinute de PNVV, România ocupă locul cinci, în ierarhia ţărilor viticole europene, cu o suprafaţă totală cultivată cu viţă-de-vie de 186.900 de hectare. Informaţiile oficiale arată că producţia medie anuală de vin este de 5,5-6 milioane de hectolitri. Însă, din studiile de piaţă alcătuite pe baza datelor oferite de producători, rezultă că piaţa organizată/oficială a vinului este de 1,2-1,5 mil hl de vin. De aici apare o diferenţă de aproximativ 4,5 mil. hl, pentru autoconsum şi piaţa neagră, situată la peste 200 milioane de litri.

Statul pierde 70-100 mil. de euro/an

PNVV are credinţa iluzorie că vor apărea efecte pozitive în economie, prin eliminarea concurenţei neloiale a celor care produc cantităţi industriale. De asemenea, fiscalizarea profitului şi a TVA-ului vor elimina pierderea la bugetul de stat, estimată de PNVV la 70-100 milioane de euro/an, calculând preţul mediu al unui litru de vin la 1 euro. Totodată, se va face o mai bună protejare a consumatorilor, prin controlul calităţii vinului introdus pe piaţă.

O altă solicitare a PNVV către cele două ministere se referă la stabilirea accizei la vinul spumos/spumant la valoarea zero. Toate statele membre ale UE producătoare de vin (excepţie Germania şi Ungaria) au stabilit nivelul accizei la valoarea 0 (zero) la vinul spumant, încurajând astfel producţia viticolă şi comerţul cu vinuri, ceea ce conduce şi la obţinerea de venituri superioare pentru bugetul naţional.

Traian DOBRE

Preţurile alimentelor ar putea să scadă abia în trei-patru ani. Odată cu votarea în Parlament a Codului de bune practici comerciale (Legea privind comercializarea produselor alimentare), a apărut speranţa că preţurile produselor alimentare vor scădea cu până la 30%. Din nefericire, acest lucru s-ar putea să se întâmple abia peste trei sau chiar patru ani, aşa cum s-a întâmplat în alte state europene. Mai mult, este posibil ca, într-o primă etapă, unele preţuri să crească, pentru că retailerii nu vor să piardă bani.

Acestea sunt doar câteva dintre concluziile pe care le-am tras după discuţia care a avut loc la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, de-a lungul căreia reprezentanţii organizaţiilor patronale din agricultură şi industria alimentară şi-au exprimat laudativ punctul de vedere asupra noii legi, în contextul în care marile reţele comerciale „tună şi fulgeră.“

În genunchi, la poarta negustorilor

„Reacţia pe care a avut-o Asociaţia Marilor Reţele Comerciale mi s-a părut mult prea dură faţă de ceea ce am convenit împreună, când discutam pe marginea Codului de bune practici. Nu putem accepta ca producătorul român să stea mereu în genunchi, la poarta supermarket-urilor, şi să fie prost tratat. Intenţia noastră a fost ca producătorul şi comerciantul să stea la acceaşi masă“ – a declarat Ilie Sârbu, fostul ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Ce spun patronatele şi sindicatele

Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Industria Alimentară (FSIA), a spus că una dintre soluţii, pentru a evita scumpirile, ar fi modelul din Spania, unde, după declanşarea crizei, a apărut un retailer autohton, care a scos de pe piaţă multe reţele comerciale mari. Acel retailer a cumpărat marfă numai de la producătorii autohtoni, mici şi medii. A promovat produsele la preţuri mult mai mici. Astfel, producţia alimentară din Spania s-a înviorat şi rezistă.

Aurel Popescu, preşedintele Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase – Rompan: „Pentru că retailerii au vorbit de abuzuri, am să vă dau un exemplu. În ultimul timp, am primit facturi de la unele mari reţele comerciale, cu taxe care înlocuiau plata mărfii pe care noi o livrasem. Adică nu ne-au mai dat niciun ban pentru produsele noastre.“

Opiniile retailerilor

Reprezentanţii Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România au notat într-un comunicat de presă că legea este anticoncurenţială, că va duce la falimente în industrie şi va determina firmele străine să oprească investiţiile directe realizate în România.

Conform ameninţării negustorilor, primii afectaţi vor fi tocmai consumatorii finali. Caracterul anticoncurenţial şi obtuz al textului de lege se va reflecta în deteriorarea climatului concurenţial al pieţei produselor alimentare, aşa încât preţurile nu numai că nu vor scădea, ci vor creşte, ca efect universal al distorsionării mecanismelor pieţei şi al liberei concurenţe în piaţă.

De asemenea, ei susţin că micşorarea termenelor de plată a facturilor către furnizori va conduce la imposibilitatea multor comercianţi de a le putea respecta, urmând să se producă întârzieri şi blocaje financiare, care pot să se încheie cu falimente atât de partea retailerilor, cât şi a furnizorilor alimentari.

Prevestiri stranii

Precum Mafalda din poveste, retailerii prevestesc „sfârşitul lumii“, pentru că fără ei nu se poate trăi. Ba se poate, spunem noi!

Traian DOBRE