Vezi continutul

Arhiva

Tag: subventii

Începând cu 1 ianuarie 2010, în acest sector nu se vor mai acorda bani pe cap de animal, tot aşa cum cele mai multe ajutoare de stat vor înceta, în conformitate cu Tratatul de aderare, pentru perioada 2007-2009. Însă vor apărea alte forme de sprijin, acceptate de Uniunea Europeană.

Astfel, unele ajutoare de stat existente vor putea fi continuate, dar cu modificări:

- plata primelor de asigurare pentru asigurarea şeptelului;
- acordarea de despăgubiri pentru animalele tăiate, ucise – afectate de boli;
- conducerea registrelor genealogice, sub forma de finanţare servicii;
- ajutoare legate de îndeplinirea cerinţelor suplimentare privind bunăstarea animalelor.

Conservarea resurselor genetice la animale va trece la PNDR, Axa 2 Agromediu, pentru că astfel se vor lua fonduri europene.

Bunăstarea animalelor

Crescătorii vor beneficia de ajutoare de stat pentru bunăstarea animalelor numai în cazul porcinelor şi păsărilor, pentru că legislaţia europeană (Regulamentul Comisiei Europene nr. 1857/2006) nu permite şi pentru alte specii

Ca să poată fi acordate aceste ajutoare, trebuie depăşite standardele minime impuse de UE. Normele europene impun, de exemplu, cum să fie apa, cum să fie furajele sau densitatea maximă. Dacă aceşti parametri sunt depăşiţi cu costuri suplimentare, acestea se acoperă cu ajutoare de stat.

În cazul ameliorării raselor de animale, se vor acorda ajutoare pentru prestări de servicii, pentru controlul oficial al producţiei (COP) şi pentru cei care deţin registrele genealogice pe specii şi rase.

Schema de acordare a ajutoarelor de stat pentru plata primelor de asigurare se referă la întreprinderile mici şi mijlocii (IMM). Practic, este vorba de cei care îşi asigură, prin contract de asigurare, animalele, păsările, familiile de albine, peştii şi vieţuitoarele acvatice la societăţile de asigurare. Sprijinul constă în plata primelor de asigurare a factorilor de risc asiguraţi.

Menţionăm că, în vederea legiferării noilor forme de sprijin de la bugetul de stat, MAPDR a pregătit mai multe proiecte de hotărâri de guvern, care trebuiau să intre în vigoare până la 1 ianuarie 2010.

Despăgubiri

Să mai spunem că, în cazul unor pierderi, despăgubirile se acordă numai în baza unui bilanţ contabil, pe media ultimilor trei ani contabilizaţi. Dacă declaraţiile de venit pe ultimii trei ani au fost mai mici decât cele reale, fermierul va pierde corespunzător din valoarea despăgubirilor. El nu poate să ceară mai mulţi bani decât acea medie. Persoanele fizice neautorizate nu pot beneficia de ajutoare în caz de calamitate, pentru că nu au contabilitate.

Sprijin pentru acţiuni fitosanitare

Elena Tatomir, directorul Direcţiei Politici de Piaţă în Culturi de Câmp, din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, susţine că, în perioada 2010-2013, România mai poate acorda ajutoare de stat, dar în conformitate cu Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Unele dintre acestea se referă la prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor, dar şi la despăgubirea pierderilor provocate de boli şi dăunători. În acest scop, Ministerul Agriculturii a elaborat un proiect de hotărâre care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2010.

Actul normativ prevede acordarea ajutoarelor de stat destinate despăgubirii producătorilor agricoli pentru compensarea costurilor rezultate în urma achiziţionării şi utilizării produselor de protecţie a plantelor, pentru prevenirea răspândirii şi combaterii bolilor şi dăunătorilor la culturile agricole, precum şi a costurilor pentru distrugerea culturilor agricole.

Compensarea pierderilor de producţie cauzate de boli la culturile agricole, are loc numai în condiţiile în care autorităţile publice (organismele oficiale) au recunoscut în mod oficial existenţa unui focar. Menţionăm că beneficiarii acestor ajutoare sunt întreprinderile mici şi mijlocii active în producţia primară de produse agricole.

Conform noii HG, ajutor de stat înseamnă orice măsură care îndeplineşte criteriile prevăzute în art. 87 alin. (1) din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, iar schemă de ajutor, orice act pe baza căruia – fără să fie nevoie de măsuri suplimentare de punere în aplicare – pot fi acordate ajutoare individuale întreprinderilor mici şi mijlocii“.

Ajutorul de stat se acordă pentru combaterea:

- ploşniţei-cerealelor (Eurygaster spp) la grâu şi orz, cu prioritate pentru culturi semincere;

- focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora) în pepiniere producătoare de material săditor pomicol;

- vărsatul frunzelor de prun (Plum pox virus) în pepiniere producătoare de material săditor;

- nematozilor cu chişti (Globodera pallida şi G. rostochiensis), nematodului tulpinilor şi tuberculilor de cartof (Ditylenchus destructor) la cartoful de sămânţă;

- manei (Plasmopara viticola) în plantaţiile de viţă-de-vie din soiuri nobile;

- rozătoarelor mici, în culturile agricole, inclusiv plantaţiile pomicole;

- gărgăriţei (Bothynoders punctiventris) şi cercosporiozei (Cercospora beticola) la sfecla-de-zahăr.

Pagini realizate de Traian DOBRE

Cele mai multe ajutoare de stat vor înceta în 2010, în conformitate cu Tratatul de aderare, pentru perioada 2007-2009. Însă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) a găsit câteva „portiţe“ de acordare, sub alte forme, acceptate de Uniunea Europeană.

Despăgubirile de la buget

MAPDR a pregătit două proiecte guvernamentale. Una se referă la acordarea de ajutoare de stat, pentru plata primelor de asigurare şi are în vedere întreprinderile mici şi mijlocii (IMM). Practic, este o schemă pentru cei care îşi asigură, prin contract de asigurare, culturile agricole, animalele, păsările, familiile de albine, peştii şi celelalte vieţuitoarele acvatice, la societăţile de asigurare. Sprijinul constă în plata primelor de asigurare a factorilor de risc asiguraţi.

Cealaltă HG vizează aprobarea cadrului general de acordare a ajutoarelor de stat, în conformitate cu „Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier“.

Despăgubirile se acordă pe pierdere de venit, în valoare de 50-80% din suma asigurată, pentru fenomene care pot fi asimilate dezastrelor, cum ar fi îngheţul, grindina, ploaia excesivă (inundaţii) sau seceta, care nu sunt prinse în poliţă, deci nu sunt despăgubite, de regulă, de către firmele de asigurări.

Persoanele fizice rămân cu paguba

„Despăgubirile se acordă numai în baza unui bilanţ contabil, pe media ultimilor trei ani contabilizaţi. De asemenea, fenomenele periculoase care au afectat culturile trebuie confirmate de Meteorologie şi/sau Hodrologie. Dacă declaraţiile de venit pe ultimii trei ani au fost mai mici decât cele reale, fermierul va pierde corespunzător din valoarea despăgubirilor. El nu poate să ceară mai mulţi bani, decât acea medie. Persoanele fizice neautorizate nu pot beneficia de ajutoare în caz de calamitate, pentru că nu au contabilitate“ – a precizat Tatomir.

Aşadar, beneficiarii ajutoarelor de stat sunt numai persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale sau familiale, constituite în conformitate cu OUG nr. 44/2008 şi persoanele juridice.

Menţionăm că despăgubirile se pot acorda în anul următor sau cel mai târziu în trei ani. Însă, în cazul în care un anumit risc este despăgubit prin asigurare, nu se mai acordă şi ajutorul de stat.

Elena Tatomir, directorul Direcţiei Politici de Piaţă în Culturi de Câmp, din cadrul MAPDR, afirmă că unele ajutoare de stat existente vor putea fi continuate, dar cu modificări. Dintre aceste, menţionăm:

- acordarea de despăgubiri în caz de calamităţi naturale;
- asigurarea culturilor;
- finanţarea acţiunilor fitosanitare de interes naţional;
- susţinerea unor invesţii în agricultură, prin garantarea creditelor bancare;
- garantarea creditelor (80%) pentru capital de lucru, aferentă IMM-urilor;
- reducerea accizei pentru motorina utilizată în agricultură, horticultură, inclusiv pentru irigaţii, în zootehnie, silvicultură;
- reducerea accizei pentru energia electrică utilizată, cum ar fi la staţiile de pompare pentru irigaţii;
- sprijinirea cercetării ştiinţifice.

Traian DOBRE

pigsÎn urma anunţului făcut de ANSVSA cu privire la decizia Comisiei Europene de a aproba exporturile de carne proaspătă de porc şi produse care conţin acest tip de carne provenită din zonele libere de pestă porcină clasică, începând cu 1 ianuarie 2010, doresc să-mi exprim un punct de vedere propriu. În opinia mea, această decizie este de fapt un moment de cumpănă. Prima zi a anului 2010 va permite exportarea produselor din carne de porc obţinute numai în sistem lohn, ceea ce înseamnă ca materia primă – carnea – folosită la procesare să provină din piaţa UE, şi nu autohtonă.

Pesta Porcină Clasică (PPC) este boala care ne împiedică să exportăm, din cauza numeroaselor focare ce au apărut în trecut. Este o boală ce nu afectează omul, însă decimează efectivele de suine. România nu este singura ţară afectată de PPC. Şi Bulgaria are focare, unul descoperit chiar recent. În Germania, izolarea se face pe regiuni, iar în momentul focarului se închid livrările doar dintr-o anumită regiune, restul ţării, respectiv comerţul intracomunitar, nefiind afectat.

Crescătorul român de porc şi-a permis un zâmbet când a citit primele rânduri ale ştirii că de la 1 ianuarie 2010 va putea exporta carne proaspătă, însă a fost nevoit să şi-l reţină spre final, când a înţeles că de fapt el rămâne doar un subiect pasiv, colateral.

De fapt, prima zi a anului 2010 va permite exportarea produselor din carne de porc obţinute numai în sistem lohn, ceea ce înseamnă că materia primă – carnea – folosită la procesare să provină din piaţa UE, şi nu autohtonă. S-a putut înţelege de la autorităţi că acesta este primul pas în vederea ridicării totale a interdicţiei de a exporta, însă producătorii români speră că acest pas nu va fi prea mare. În caz contrar, mecanismul firesc de piaţă îi va afecta şi mai tare, procesatorii autohtoni preferând achiziţionarea carcasei din import pentru a-şi deservi pieţele externe de preparate.

Subvenţionarea directă va înceta la finele anului curent din cauza necesităţii respectării principiilor concurenţei loiale la nivelul pieţei UE. Întrebarea este: despre ce concurenţă loială poate fi vorba, când România nu are dreptul să exporte carne produsă local?! Cu o producţie oricum mult subdimensionată faţă de necesarul de consum, sectorul de creştere a porcului riscă o depreciere severă, mai ales în situaţia în care principalul beneficiar, industria de procesare, este tentat de piaţa potenţială a exportului, piaţă ce poate fi accesată numai prin prelucrarea carcasei din import.

Cătălin Lăpuşte

rapitaPentru ţările care au aderat la UE în 2004, primii cinci ani de aplicare a Politicii Agricole Comune (PAC) au fost consideraţi în general un succes major. În schimb, în România, la aproape trei ani de la aderare, situaţia sectorului agroalimentar nu s-a îmbunătăţit substanţial din niciun punct de vedere, deşi anumite încercări ale unei apropieri de modelul european de agricultură sunt vizibile.

Totuşi, caracteristicile principale ale agriculturii româneşti au rămas aceleaşi din perioada de preaderare. Acestea sunt numai câteva dintre concluziile la care ajunge recentul raport „O ţară şi două agriculturi – România şi reforma Politicii Agricole Comune a UE“, elaborat de Centrul Român de Politici Europene (CRPE).

Latifundiarii, principalii beneficiari: până când?

Raportul notează că, în privinţa fermelor agroindustriale mari, există o dezbatere aprinsă la nivel european. Deşi intenţiile iniţiale ale PAC erau de a proteja fermele mijlocii, familiale, subvenţiile tind să se concentreze spre cele mari. Cei care militează pentru combaterea sărăciei globale spun că e nedrept ca, din banii contribuabililor europeni, să fie subvenţionate firme mari, care oricum s-ar descurca fără aceşti bani.

Raportul menţionează că fermele mari sunt supuse focului încrucişat în toată lumea dezvoltată, chiar şi în SUA, unde dominaţia lor este mai evidentă decât în Europa.

Propunerile lui Mariann Fischer Boel, comisarul pentru Agricultură, privind fixarea unei limite superioare a sumei pe care o exploataţie o poate primi, au fost respinse prin presiunea lobby-ului agricol.

Cât de echitabilă este distribuţia?

În România, ruptura între agricultura de subzistenţă şi fermele foarte mari face ca distribuţia subvenţiilor să fie cea mai inechitabilă, din toată Uniunea Europeană.

Raportul arată că, anul trecut, 0,2% din exploataţii, cele de peste 500 ha, au luat 30% din subvenţiile PAC alocate României. Dacă includem şi fermele de 100-500 ha, rezultă că 0,9% din exploataţii au primit 51% din subvenţii. Evident, statistica procentuală este influenţată de fragmentarea extremă a terenurilor la categoria 1-5 ha, dar nu trebuie să uităm că, în acelaşi timp, această statistică nu include cele 2,6 milioane de gospodării care au mai puţin de 1 ha.

Iată de ce raportul recomandă reorientarea strategică a României spre susţinerea agriculturii de mijloc (20-100 ha), care poate asigura atât creşterea productivităţii, dar şi ridicarea din sărăcie a populaţiei rurale. Susţinerea fermelor foarte mari nu va duce decât la un model sud-american, cu câteva mii de ferme mari în mijlocul sărăciei rurale generalizate.

Traian DOBRE

Copyright © 2012 Agro BUSINESS Design by SRS Solutions