Agro BUSINESS

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a alocat, în data de 02 februarie 2011, suma de 490.000.000 lei destinată plăţilor naţionale directe complementare (CNDP) în sectorul zootehnic. Această sumă este acordată pentru efectivele de bovine, ovine şi caprine, astfel: 326.303.155 lei pentru specia bovine, respectiv 163.969.845 pentru specia ovine/caprine.

Până în prezent, MADR a asigurat fondurile necesare efectuării plăţii aferente acestor forme de sprijin în proporţie de 92,07 %, respectiv  726.779.386 lei, din care 483.980.422 lei pentru specia bovine şi 242.798.964 lei pentru specia ovine/caprine. Sprijinul pe cap de animal este de 410 lei/cap bovine şi 40 lei/cap ovine şi caprine.

La începutul lunii februarie, MADR  a alocat şi suma de 58.526.259 lei destinată plăţii bonificaţiei de 30% din volumul creditelor angajate de către producătorii agricoli în anul 2009 şi rambursate băncilor finanţatoare până la data de 31 decembrie 2010, conform prevederilor Legii creditului agricol pentru producţie nr. 150/2003, cu modificările şi completările ulterioare. În acest fel, sprijinul acordat conform Legii 150/2003 a fost achitat în totalitate.

(L.D.)

Susţinerea financiară a agriculturii prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură a fost orientată în 2010 în primul rând spre acordarea plăţilor la hectar, care însumează peste 700 milioane de euro. Urmează, în ordine, ajutorul de stat pentru motorină, plăţile complementare în zootehnie, precum şi sprijinul acordat zonei montane şi pentru împădurirea terenurilor slab productive.

Priorităţi în 2011

În perioada 1 ianuarie – 31 martie 2011, APIA are în program lansarea mai multor măsuri pentru sprijinirea agricultorilor şi continuarea celor începute în anul trecut. Valoarea totală se ridică la peste 1,38 miliarde de euro, la care se adaugă 611 milioane de lei.

Cea mai mare sumă, de 700.424.000 de euro (80,36 euro/ha), este folosită pentru Plăţile directe pe hectar (SAPS), care au început în avans în 2010 şi vor continua în 2011.

În cadrul Măsurilor de piaţă, pentru Intervenţie au fost alocate 145.054.210 euro, iar pentru Comerţ 2.252.538 de euro. Menţionăm că sunt două măsuri referitoare la Zahăr alb încorporat în produse procesate şi Restituiri zahăr vanilat.

Alte plăţi se vor face pentru Scheme de ajutor finanţate din bugetul comunitar şi de stat, a căror valoare este de 25.545.205 euro şi încă 611.067.520 de lei. Nu s-a stabilit încă plafonul financiar pentru Schema de Plăţi Naţionale Directe Complementare în Sectorul Zootehnic, specia bovine.

Ultimul capitol, Măsuri de dezvoltare rurală, are prevăzute 510.292.471,53 de euro.

Reconsiderarea zonei montane

Cu sau fără vrerea lor, autorităţile noastre s-au văzut obligate să adopte o nouă atitudine pentru sprijinirea zonei montane, cu deosebire a zonelor defavorizate. În această categorie intră şi sprijinul orientat spre măsurile de agromediu, a căror susţinere financiară este deosebit de ademenitoare.

Guvernul României a adoptat Hotărârea privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte de vacă din zonele defavorizate, precum ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică.

Prin acest act normativ se introduc următoarele modificări:

- Se creează posibilitatea depunerii cererilor într-o nouă etapă, respectiv 1–29 octombrie 2010, pentru ca un număr mai mare de producători să poată beneficia de ajutor financiar comunitar. În consecinţă, se modifică şi perioada de control la faţa locului, respectiv până la data de 15 noiembrie 2010.

- În ceea ce priveşte sectorul ecologic persoanele fizice neautorizate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 pot depune cererea de sprijin financiar, cu obligaţia să se autorizeze şi să depună copie de pe certificatul de înregistrare la Registrul Comerţului până la data de 25 octombrie 2010.

- Prin excepţie, pentru anul 2010 beneficiarii solicită organismelor de inspecţie şi certificare eliberarea, până la data de 29 octombrie 2010, a certificatului de conformitate / master certificatului / certificatului de confirmare a conversiei.

Prin actul normativ aprobat, MADR urmăreşte menţinerea în activitate a producătorilor de lapte, menţinerea exploataţiilor specializate pentru producţia laptelui de vacă, creşterea veniturilor exploataţiilor care practică agricultura ecologică, revitalizarea spaţiului rural prin trecerea la practicarea agriculturii ecologice. (L.D.)

Date generale

- Situată în partea central-nordică a Europei.
- Climă temperat-continentală în sud şi maritimă în nord.
- Reţea hidrografică foarte densă.
- Suprafaţa totală – 34,9 mil. ha.
- Teren agricol – 17,0 mil. ha (53,75% din suprafaţa totală).
- Teren arabil – 11,9 mil. ha (33,1% din suprafaţa totală).
- Păduri – 10 mil. ha (30,7% din suprafaţa totală).
- Populaţia totală – 82,36 milioane.
- Populaţia activă – 43,54 milioane.
- Populaţia activă agricolă – 1 mil. (2,8% din populaţia activă).
- După 1990 s-au unit două sisteme de agricultură:

Două sisteme de agricultură

În vest există o agricultură intensivă, specializată şi cu performanţe deosebite.

În est predominante sunt exploataţiile de mari dimensiuni constituite de un tip cu agricultură extensivă, care până la unificare era net inferioară din punctul de vedere al performanţei.

Tipurile de exploataţii

- Exploataţiile agricole cele mai răspândite sunt fermele familiale, specializate, care practică producţia intensivă, folosind puţină forţă de muncă (1-2 persoane/exploataţie).

- Suprafaţa medie a unei exploataţii este de 19,5 ha, cu tendinţă de creştere.

- Majoritatea fermierilor au vârsta peste 50 de ani, fără speranţe reale de întinerire.

- Se dezvoltă exploataţiile agricole ecologice.

- Se dezvoltă exploataţiile agricole de tip industrial, în mod deosebit cele de creştere a porcilor şi a păsărilor, iar în zona montană cele producătoare de lapte.

- Dotarea tehnică este foarte bună şi mecanizarea excesivă.

- După 1980 s-a trecut la utilizarea colectivă a maşinilor după modelul austriac.

Sprijinul statului

- Statul a susţinut permanent agricultura, dar în mod deosebit după 1990, când infuzia de capital în sectorul agricol al celor cinci landuri din est a fost masivă.

- Statul îşi manifestă interesul şi prezenţa în agricultura germană prin programele guvernamentale pe care le promovează:

- încurajarea unei agriculturi biologice, care are ca scop protejarea sănătăţii populaţiei, a resurselor naturale, evitarea poluării solului, a apei potabile şi a aerului, evitarea dispariţiilor speciilor şi a contaminării produselor agricole;

- calitatea produselor;

- cercetarea ştiinţifică, în vederea descoperirii de noi metode naturale de combatere a dăunătorilor şi a bolilor şi de obţinere a unor hibrizi rezistenţi, performanţi, cu o calitate biologică superioară.

Prof. univ. dr. Ioan Alecu

Ce ne apropie, ce ne desparte de Austria

Studiul pe care-l supunem atenţiei aparţine prof. univ. Ioan Alecu şi el se constituie într-o lucrare ştiinţifică strict informativă. Atunci când am decis să-l publicăm în sinteză, am pornit atât de la valoarea sa statistică, cât mai ales de la unele aprecieri de ordin fundamental privind politica agrară a guvernanţilor din cele 14 state luate în analiza profesorului Ioan Alecu.

Date generale

- Suprafaţa agricolă totală – 3,74 mil. ha;
- Populaţia agricolă activă – 194.000 locuitori;
- Agricultură intensivă – acoperă aproape integral necesarul intern de produse – participă la formarea P.I.B. cu 3,5%;
- Relief preponderent muntos – 2/5 din suprafaţa totală a ţării este ocupată de păduri;
- Clima temperat-continentală;
- Reţea hidrografică bogată;
- Populaţia totală – 8.317.487 locuitori (în 2007).

Reglementări legislative

În Constituţie, pe lângă faptul că se garantează proprietatea, se prevede şi responsabilitatea proprietarului privind modul de exploatare a pământului, stipulându-se că „principala obligaţie a proprietarului este aceea de a-l cultiva şi a-l întreţine în cele mai bune condiţii“.

Structura exploataţiilor agricole

- Structura agriculturii austriece este definită de exploataţiile mici şi mijlocii, suprafaţa medie fiind de 27,7 ha;

- Micile proprietăţi, cu suprafeţe de 1-10 ha, sunt în număr de 58.400, având o pondere în total de 42,5%;

- Proprietăţile mijlocii, cu suprafeţe între 10-50 ha, sunt în număr de 69.900, având o pondere de 51,2%;

- Proprietăţile mari, cu suprafeţe peste 50 ha, sunt în număr de 8.700, cu o pondere în total de 6,3%;

- În Austria există 137.000 de ferme agricole şi forestiere, înregistrându-se anual o scădere a numărului de ferme cu aproximativ 1%;

- Într-o fermă lucrează, în medie, o singură persoană;

- Cheltuielile de personal sunt foarte mici – profit foarte ridicat;

- Doar 31% din cei angajaţi în activitatea agricolă desfăşoară numai activităţi agricole, 56% desfăşoară în paralel şi alte activităţi, iar 9% sunt implicaţi şi în alte activităţi ocazionale;

- Arendarea este foarte puţin întâlnită (problemă de mentalitate), fiecare fiind interesat să-şi lucreze pământul său.

Înzestrarea tehnică

- Exploataţiile agricole austriece, indiferent de mărime, sunt dotate cu ultimele descoperiri în materie de tehnologie agricolă;
- Achiziţionarea utilajelor este făcută în cadrul întovărăşirilor agricole, înfiinţate preponderent pe bază de rudenie (parcul de maşini agricole şi tractoare, 330.000);
- Sunt folosite cantităţi mari de îngrăşăminte şi pesticide (151,7 kg de îngrăşăminte şi 2,4 kg de pesticide în s.a la ha);
- După al II-lea război mondial, producţiile s-au dublat la fiecare 10 ani.

Rolul statului în agricultură

Statul acordă sprijin important agricultorilor, politica agricolă având atât o componentă socială, cât şi una ecologică, în virtutea căreia impune restructurarea metodelor tradiţionale, protecţia solului şi a mediului înconjurător.

Sprijinul financiar

Formele de ajutor pentru agricultură şi agricultori:

- subvenţionarea preţului pentru exportatori;
- finanţarea directă şi imediată a fermierilor din zona muntoasă, unde condiţiile sunt grele şi de cele mai multe ori neprielnice;
- încurajarea fermelor mixte, deoarece în Austria creşterea animalelor domestice este foarte redusă în comparaţie cu celelalte ţări europene;
- sprijin acordat în cazul calamităţilor naturale;
- programe federale de ajutorare a agricultorilor.

Măsuri restrictive

- reducerea productivităţii exploataţiilor agricole, pentru a nu se depăşi cu mult nevoile interne;
- scăderea ritmului intensiv al producţiei, respectiv al chimizării, care este deosebit de nociv pentru mediu;
- încurajarea celor care se dedică activităţii de agricultor;
- aplicarea metodelor moderne de management;

- va urma –

Unii zic că merge trebşoara asta, despre care vreau să vorbim acuma. Alţii, şi nu pot să afirm că sunt sceptici sau cârcotaşi, se plâng, dimpotrivă, că nu e rentabilă, că e chiar pretenţioasă şi cu dichis, că „toacă“ bani mulţi şi nu se merge pe profit. Cum, personal, nu

m-am ocupat cu aşa ceva, nu ştiu să spun că e astfel sau altminteri. Dar, pentru că pe piaţă există în permanenţă cerere, pentru că, până la urmă, în orice demers sunt şi avantaje şi dezavantaje, de ce să nu luăm în calcul şi această posibilitate, dacă tot ne gândim să facem, pe criza asta, ceva? Sunteţi curioşi? Păi, mai jos vorbim despre propunerea de azi.

Să spunem, scurt tratat despre…

Iniţial, vorbisem cu o cunoştinţă din Dâmboviţa – cu care am mai discutat şi în alte rânduri, dar fără să-i propun strict să scriu un articol – să-mi arate ciupercăria pe care o deţine împreună cu familia sa şi să îmi vorbească despre această, de ce nu, afacere. „Modestă, a ţinut să afirme în câteva rânduri, când am pus ţara la cale, modestă… Nu e ceva prosper şi de viitor. Nu e cine ştie ce. Nu e o afacere în adevăratul înţeles. Dar ne-am rodat în domeniu şi ne extindem“. Mă rog, se cam bat cap în cap afirmaţiile, dar nu e treaba mea. Când am vrut însă să plec într-acolo, cunoştinţa mea întâi n-a mai răspuns – multă vreme – la telefon, apoi mi-a zis că nu vrea să facă valuri „ca să pice ăia cu luatul a trei rânduri de piei de pe om“ – a se citi taxe – pe capul său. Deşi n-am înţeles întru totul acest punct de vedere, îl respect şi vă voi prezenta aici ce am aflat în alte dăţi de la persoana în cauză.

Şi, totuşi, este o afacere mare

În primul rând că, da, ciupercile merg şi pe piaţa de la noi din ţară, şi pe cele din afară. Nu spun că exportul e prea bine pus la punct, nici că nu se aduc ciuperci de la alţii la noi. Spun doar că ele, ciupercile, merg. Apoi că nu e nici foarte greu şi nici din cale afară de costisitor să se demareze o astfel de afacere. Pentru început, fără sprijin de la autorităţi, se poate începe pe plan restrâns. O ciupercărie se pune în mişcare pe deşeurile de la alte tipuri de ferme: paie, fân, iarbă şi frunze uscate, ba chiar şi bălegar şi găinaţ, toate purtând numele de compost. Din acestea, ciupercile se hrănesc şi tot pe acestea le folosesc ca suport organic.

O încăpere cel mai adesea întunecată, dar aerisită şi izolată termic, devine hala de producţie. Mai sunt sacii de plastic – aşa are persoana despre care vorbeam mai sus, dar se pot folosi şi rafturile – în care e pus compostul şi miceliul, adică sămânţa. În cel mult o lună, cu temperaturi adecvate, adică vreo 25°C, ciupercile sună din clopoţel să fie culese. Numai de pe un metru pătrat se pot recolta până la zece kilograme de ciuperci. Şi ele, ca în vorba populară cu apărutul după ploaie, tot se fac. Şi se fac… Numai bune de dus la supermarket. Când ciclul acesta se opreşte, adică după 40, 45 de zile, încăperea se sterilizează şi se pregăteşte pentru următorul. Cam trei cicluri pe an se pot obţine, în mod normal. Forţat, se ajunge şi la cinci.

Nu este chiar aşa de simplu

Se poate să fi prezentate destul de simplist operaţiile de cultivare a ciupercilor. E posibil să fie dificil de preparat compostul şi de găsit un miceliu bun, de respectat condiţiile de temperatură, umiditate, ventilaţie. Probabil este, mai ales la început, până se prinde şpilul, ceva bătaie de cap. Dar dacă sunt respectate toate cerinţele, chiar şi într-o pivniţă, se poate face, fără exagerări, treabă. Apoi, dacă aici e clar, trebuie pusă la punct desfacerea. Nu e lipsit de importanţă dacă se livrează direct unor lanţuri de magazine sau unor engrosişti, pentru că preţul diferă în aceste două cazuri. E de la sine înţeles că în primul dintre ele e mai avantajos. Măcar 8 lei pe kilogram, în situaţia ciupercilor sănătoase, e de colea? Şi mai e o chestiune care trebuie amintită: de acord, se importă masiv ciuperci de toate felurile, dar piaţa poate absorbi şi producţia internă. Lumea, de oriunde ar fi ea, nu zice nu unor preparate din ciuperci.

Sprijin financiar

Capitolul finanţare l-am lăsat special la urmă. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale poate ajuta doritorii de cultivat ciuperci cu sprijin financiar prin Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR), Măsura 121 – „Modernizarea exploataţiilor agricole“. Fermierii pot beneficia, fără să ramburseze aceşti bani, de 50% din valoarea maximă eligibilă a proiectului. Pentru diferenţă pot apela la Fondul de Garantare a Creditului Rural, prin Programul „Fermierul“. Sau, desigur, fiecare cum se descurcă. Valoarea maximă eligibilă a unui proiect finanţat prin Măsura 121 este de două milioane de euro. Însă se poate realiza o afacere prosperă şi cu mult mai puţin. Persoanele care au sub 40 de ani pot beneficia de un procent suplimentar de 5%.

Acestea fiind zise, poate că e momentul pentru demarare. Un beci, o casă veche, o altă încăpere ne aşteaptă pe toţi.

Nina MARCU

Conservarea resurselor genetice ale animalelor aflate în stare critică, în pericol de dispariţie sau vulnerabile poate aduce fermierilor un ajutor financiar substanțial, în perioada 2010-2013. Valoarea totală a sprijinului este estimată la 35 milioane de lei. Aceste date apar într-un proiect de Hotărâre de Guvern, pregătit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Fondurile vor fi alocate prin Programul naţional privind conservarea şi utilizarea resurselor genetice animale în stare critică, în pericol de dispariţie. Aproximativ 31,6 milioane de lei din suma totală prevăzută pe această schemă de ajutor de stat reprezintă sprijin direct către fermieri.

Valoarea totală este defalcată pe cei patru ani, fiind în creștere în fiecare an. În 2010 se acordă fermierilor şapte milioane de lei, în 2011 vor fi 7,4 milioane de lei, în 2012 nu mai puțin de 8,2 milioane de lei şi nouă milioane de lei în 2013.

Proiectul vizează acele rase sau linii de animale de fermă, indigene sau străine, cu valoare actuală sau potenţială, precum și conservarea materialului genetic al animalelor în ecosistemul natural, menţinerea şi recuperarea populaţiilor.

 (T.D.)

Anul acesta, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) are alocate aproape 1,6 miliarde de euro. Banii vor fi disponibili pentru 11 măsuri şi o schemă de finanţare, pentru care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) deschide 15 sesiuni de depunere a proiectelor. Surse din minister ne-au declarat că Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri va avea două sesiuni, care vor beneficia de câte 50 milioane de euro fiecare. Prima se susține în perioada 1-30 iunie, iar cealaltă, între 1-30 septembrie.

Activitate agricolă şi procesare

Pentru Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole există tot două sesiuni: 3-31 mai și 1-29 octombrie. Fondurile alocate acestei măsuri se ridică la 150 milioane de euro în prima sesiune și la 100 milioane de euro în a doua.

Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere are o singură sesiune, în perioada 1-30 iunie, suma totală ridicându-se la 170 milioane de euro. În schimb, Schema M 123 – Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiţii pentru procesarea produselor agricole şi forestiere în vederea obţinerii de produse neagricole dispune de peste 99 milioane de euro, din care 79,2 milioane de euro (80%) pentru sectorul agricol şi 19,8 milioane de euro (20%) pentru cel forestier, iar sesiunea are loc în perioada 1-30 iulie.

Tot în domeniul pădurilor, există Măsura 125 – Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea silviculturii, care beneficiază de două sesiuni a câte aproape 149 milioane de euro. Prima s-a desfășurat în perioada 15 martie –  15 aprilie, iar cealaltă între 15 octombrie și 15 noiembrie.

Zonele defavorizate

Micii fermieri au la dispoziție Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, în două sesiuni, 15 aprilie – 14 mai şi 15 octombrie – 15 noiembrie, cu câte 75 milioane de euro fiecare.

Măsura 142 – Înfiinţarea grupurilor de producători are program permanent de depunere a cererilor și se acordă sprijin public nerambursabil de 100%. Alocarea financiară este de aproape 139 milioane de euro.

Conform MADR, Măsura 211 – Sprijin pentru zona montană defa­vorizată dispune de 57,1 milioane de euro, sesiunea având loc între 1 martie şi 17 mai. Ulterior, se mai primesc cereri, dar fermierii sunt penalizați cu 1% pentru fiecare zi lucrătore, dar numai până la 11 iunie. La fel se întâmplă şi în cazul măsurilor 212 – Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona montană şi 214 – Plăţi de agromediu, în cadrul cărora solicitanții au la dispoziție fonduri de 44 milioane de euro, respectiv 186 milioane de euro.

Măsura 312 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro­întreprinderi are o singură sesiune între 14 iunie și 15 iulie şi fonduri de aproape 96 milioane de euro.

Ultima măsură anunțată este 313 – Încurajarea activităţilor turistice, care are alocate peste 136 milioane de euro, sesiunea fiind deschisă în perioada 1-30 iulie.

Traian DOBRE

În şedinţa Guvernului din data de 14 aprilie 2010 a fost aprobată Hotărârea pentru acordarea sprijinului producătorilor de lapte şi produse lactate, finanţat din fonduri europene şi destinat fermelor sau persoanelor fizice din acest domeniu. Bugetul total alocat României pentru acest mecanism de susţinere este de aproximativ 5 milioane de euro şi va fi finanţat din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Sprijinul financiar se acordă pentru anul de cotă 2008-2009, iar termenul limită pentru depunerea cererilor de obţinere a acestui sprijin este 14 mai 2010.

Sprijinul financiar de care beneficiază producătorii din acest domeniu este diferenţiat pe 4 categorii, în funcţie de cantitatea de lapte livrată pieţei, astfel:

Pentru producătorii care livrează pieţei anual între 10.000 – 20.000 litri de lapte, sprijinul financiar este de 200 de euro/exploataţie. El este de 2.360 euro în cazul celor care livrează peste 200.000 litri de lapte.

De asemenea, tot în şedinţa din 14 aprilie 2010 a mai fost votată şi Hotărârea Guvernului privind aprobarea plăţilor tranzitorii pentru tomate destinate procesării.

Hotărârea de Guvern stabileşte cadrul general de implementare a schemei de plăţi tranzitorii pentru tomate destinate procesării şi de accesare de către producători a sprijinului financiar comunitar în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 73/2009, măsură care va fi finanţată din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA). Plafonul anual disponibil pentru plăţile tranzitorii privind tomatele destinate procesării este de 869 mii euro, iar suprafaţa eligibilă este de 573 ha. Valoarea sprijinului financiar reprezintă echivalentul în lei a 1.516,60 euro/hectar.

Dana Măcriş

Mai mulţi fermieri au venit, încă de la prima oră, la Centrul local nr. 3 Brăneşti (Ilfov) al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). Tocmai se lansase noua campanie de primire a cererilor de plată pentru schemele/măsurile de sprijin pe suprafaţă. În timp ce unul dintre ei se chinuia, pe lângă un specialist al agenţiei, să stabilească exact parcela sa, a intrat pe uşă Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, însoţit de mai mulţi directori ai APIA, printre care şi noul director general, Florin Faur.

„Noua campanie are asigurate toate condiţiile pentru o bună desfăşurare, astfel încât toate cererile să poată fi depuse la timp, pentru a ne încadra în calendarul stabilit de Uniunea Europeană. Ideea este să nu avem întârzieri şi să nu fim obligaţi să aplicăm penalizări celor care întârzie să-şi depună cererile“ – a declarat ministrul.

În faţa ochilor curioşi, Dumitru a spus că, pentru campania din 2010, fondurile europene din FEGA se ridică la 730 milioane de euro, care vor fi distribuite fermierilor eligibili.

„După calculele noastre, dacă se depun cereri în limita suprafeţei de referinţă vom avea un nivel al sprijinului de 81 de euro pe hectar din fonduri europene. La această sumă se adaugă 85 €/ha de la bugetul naţional, valoare aprobată deja de Guvern. Cuantumul sprijinului naţional se ridică la 635 milioane de euro atât pentru sectorul vegetal, cât şi pentru cel animalier“ – a precizat demnitarul.

Fermierii prezenţi la eveniment, din întâmplare, s-au declarat mulţumiţi de banii la hectar pe care îi vor primi în acest an.

Pentru a beneficia de sprijinul financiar pe suprafaţă, fermierii trebuie să depună la Centrele APIA, în intervalul 1 martie – 17 mai 2010, o singură cerere de plată. În cazul întârzierilor se vor aplica penalităţi de 1% pentru fiecare zi lucrătoare. După 11 iunie 2010, cererea de sprijin nu mai este admisă la calculul plăţii pentru anul în curs.

Ajutorul naţional, doar pentru suprafeţele cultivate

„În 2010, vrem să creştem rigoarea şi responsabilitatea fermierilor de a cultiva terenurile. De aceea, am hotărât ca ajutoarele din fonduri naţionale să nu fie acordate decât celor care cultivă terenurile“ – a atras atenţia ministrul.

Însă, pentru terenuri întreţinute, chiar neînsămânţate, se acordă sprijinul european de 81 €/ha! În această situaţie, trebuie respectate Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu – GAEC impuse de Uniunea Europeană, cum ar fi, de exemplu, „Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole, inclusiv pe terenurile care nu sunt folosite pentru producţie“. Şeful Agriculturii a precizat că APIA va efectua mai multe controale, tocmai pentru a preveni încălcarea legislaţiei în domeniu, pentru a nu se mai acorda subvenţii pentru terenurile abandonate.

Condiţii de acordare a sprijinului pe suprafaţă

„Beneficiarii măsurilor de sprijin pe suprafaţă pot fi persoane fizice şi/sau juridice, care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune etc. Dacă proprietarul a dat terenul în arendă, l-a concesionat sau l-a închiriat, sprijinul financiar pe suprafaţa respectivă va fi acordat celui care lucrează terenul“ – a declarat Florin Faur.

Sunt eligibile la plată exploataţiile cu suprafaţa de cel puţin 1 ha, formate din parcele agricole cu suprafaţa de cel puţin 0,3 hectare în cazul culturilor de câmp şi de cel puţin 0,1 ha în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole şi arbuştilor fructiferi.

De asemenea, solicitantul trebuie să respecte Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu (GAEC) pe toată suprafaţa fermei.

Traian DOBRE

Dacă băncile vor trece la executarea forţată a datornicilor, aşa cum îi ameninţă, atunci este foarte posibil ca multe dintre investiţiile efectuate în agricultură să-şi înceteze activitatea, iar România să se compromită în faţa Uniunii Europene cu programele implementate de aceasta. Primul program de proporţii promovat de UE în România are în spate o susţinere financiară de 1,14 miliarde de euro, la care se adaugă şi contribuţia beneficiarilor direcţi, în sumă de 800 milioane de euro.

Acest aport propriu a fost acoperit mai ales pe seama unor credite bancare care aveau termene de scadenţă precise. Însă, la vremea respectivă bancherii lăsau să se înţeleagă că vor putea exista şi unele reeşalonări. Ei bine, aceste învoieli nu au mai fost valabile în momentul achitării ratelor la credit. Aşa s-au întâmplat lucrurile în cazul unora dintre membrii grupurilor de producători legume-fructe din Curtici şi Satu-Mare, care astăzi se află în situaţia de a fi puşi sub sechestru bancar şi care practic vor fi deposedaţi nu numai de investiţiile făcute, ci şi de averile personale.

Demolarea psihică a ţăranului

Horga Ioan din localitatea Sărăruş, judeţul Arad, a realizat prin SAPARD 1 ha de legume şi 20 ha de livadă superintensivă. În urma experienţei avute cu băncile a ajuns să gândească despre acestea că rolul lor este de a-i demola psihic pe fermieri.

Deşi poate după regulile bancare atitudinea lor pare a fi una corectă, în esenţă un fermier care nu e uns cu toate alifiile şi care ajunge să le bată la uşă iese întotdeauna cu capul plecat după părerea sa. Însă, din punctul de vedere al producătorului, banca ar trebui să acorde încredere şi implicit bani celor care au experienţă în producţie şi nu celor care stăpânesc arta conversaţiei.

Despre membrii grupului de producători din Curtici, fermieri de care este foarte apropiat, spune că aproape că nu mai au ce să sacrifice. Şi asta pe motiv că băncile nu acceptă situaţia de criză, de încetinire a vânzărilor şi încasărilor şi, prin urmare, mai puţin de 20% dintre ei pot să mai plătească ratele.

Visul devenit coşmar

Povestea lui Victor Codrea din Drăguşeni-Satu Mare e mai complicată, pentru că plăteşte de mai bine de un an rate pentru o investiţie care nu este realizată. Visul său, care constă în realizarea unei sere de 3.000 mp pentru căpşun, întârzie să se înfăptuiască deoarece constructorul a încasat banii, dar a plecat fără să mai realizeze construcţia.

Fermierul a încercat să discute cu banca, dar parteneriatul cu aceasta a funcţionat doar până la semnarea contractului. Deşi i s-a promis o perioadă de graţie de un an de zile dacă reuşeşte să achite dobânzile, acest lucru nu s-a adeverit. Mai trebuie spus că proiectul se ridică la valoarea de 100 mii de euro şi a primit finanţare prin SAPARD în 2007 cu credit subvenţionat prin Fermierul.

Un parteneriat înrobitor

Otto Varga din localitatea Doba judeţul Satu Mare. Cu un an în urmă, Otto Varga, din Doba-Satu Mare, era mândru de noul tip de seră realizat în ferma sa. Era şi mulţumit pentru că banca era înţelegătoare cu el, promiţându-i că îi va reeşalona din datoriile făcute pentru proiectele aflate în dificultate. De atunci şi până acum lucrurile au luat însă o altă întorsătură.

Reeşalonarea nu a mai avut loc, iar perioada de graţie, care în contract apărea ca fiind posibilă între 1 şi 5 ani, s-a redus la minimum posibil, adică la un an. Domnia sa susţine că aproape 80% dintre firmele care au accesat SAPARD-ul se confruntă cu aceleaşi probleme, motiv pentru care împreună cu grupul de producători de la Satu-Mare a cerut intervenţia ministerului în amânarea datoriilor. „Am fost generaţia de sacrificiu în ceea ce priveşte proiectele SAPARD, spune domnul Varga. Dacă pe noi, care am fost deschizători de drum ne distrug, oamenii nu vor mai face proiecte.“

Cei cu care am vorbit au reprezentat aşadar primul flanc în bătălia cu SAPARD-ul, luptă pe care la un moment dat credeau că au şi câştigat-o. Atunci erau parteneri cu băncile, iar acum se văd în situaţia de a fi executaţi de toate bunurile pe care le-au agonisit de-a lungul vieţii.

Valentina ŞOIMU

Ajutoarele de stat se acordă în concordanţă cu prevederile Tratatului de aderare semnat de România, odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Conform Tratatului de aderare, în perioada 2007-2009 România a putut aplica măsuri de sprijin care nu sunt conforme cu regulile comunitare de ajutor de stat. După o perioadă de tranziţie de 3 ani, 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2009, România este obligată să reorienteze ajutoarele existente în conformitate cu reglementările europene.

Dimensiunea sprijinului financiar

Legislaţia europeană cu privire la ajutoarele de stat spune că acestea se acordă pentru: realizarea investiţiilor, diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii producţiei şi pentru măsurile de agromediu.

Ajutoarele de stat pentru realizarea investiţiilor, diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii producţiei au în vedere atât producţia primară cât şi comercializarea produselor procesate. Intensitatea acestui ajutor este de 40% până la 50% în cazul zonelor defavorizate şi se referă, în principal, la: achiziţionarea de tractoare şi maşini agricole, construirea sau modernizarea silozurilor, grajdurilor şi la transformarea şi valorificarea produselor agricole.

Ajutoarele de stat pentru agromediu sunt modulate pe unitatea de suprafaţă, agricultorii putând accesa unul dintre cele 3 tipuri de ajutoare, astfel: pentru culturile multianuale ajutorul este de 900 euro/ha, pentru culturile anuale – 600 euro/ha şi în cazul altor utilizări, în afara păşunilor, – 450 euro/ha. Ajutorul se acordă pentru realizarea măsurilor de agromediu şi pentru acoperirea pierderilor de venit ale exploataţiilor, în cazul în care se recurge la aplicarea măsurilor de agromediu.

Nevoia diversificării activităţilor

Diversificarea activităţilor, în cadrul exploataţiilor agricole, are în vedere:

- ajutorul de minimis, care, datorită intensităţii sale de 7.500 euro/3 ani fiscali (pentru anul 2010 poate ajunge la 15.000 euro), nu disturbă piaţa;

- valorificarea diferită a producţiei primare faţă de cea procesată. Diversificarea – transformarea – valorificarea producţiei agricole poate beneficia de un ajutor de 200.000 euro/exploataţie. În scopul construirii unităţilor de procesare, unităţilor de agroturism, ajutorul de stat poate fi majorat.

Vreau să fiu bine înţeles, sunt destul de multe măsuri de ajutor de stat care sunt cuprinse în actualul Program Naţional de Dezvoltare Rurală. Însă acest lucru nu mă împiedică să nu semnalez faptul că există în continuare câteva măsuri de ajutoare de stat care trebuie implementate pentru a putea pune astfel „pe picior de egalitate“ agricultorii români cu ceilalţi agricultori care îşi desfăşoară activităţile în spaţiul comunitar.

Poate crede cineva, care are tangenţă cu lumea agricolă, că măsuri precum reducerea accizei la motorină sau compensarea veniturilor agricultorilor ca urmare a pierderilor cauzate de condiţiile climatice nu sunt folositoare fermierilor?

Înseamnă că trăim în două lumi paralele!

Aşa după cum se cunoaşte, în luna iunie 2009 am căutat împreună cu colegii mei din Ministerul Agriculturii şi cu cei din organizaţiile profesionale să punem pe „tapet“ 2 proiecte de legi, şi anume una referitoare la măsurile cu ajutoare de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi alta pentru întreprinderile agricole mari.

Scopul acestei departajări a fost acela de a nu bloca aplicarea măsurilor, ştiut fiind faptul că, în cazul legislaţiei pentru întreprinderile mici şi mijlocii, procedura este de anunţare la CE, fără însă a fi notificate. Responsabilitatea aplicării în conformitate cu normele legislative europene revine în excusivitate statului membru, iar în cazul măsurilor de ajutor al întreprinderilor mari acestea se notifică la CE şi se aşteaptă avizul de la DG AGRI şi DG CONCURENTA, ţinând cont de intensitatea mai mare a ajutorului.

După adoptarea de către Parlament şi promulgare, măsurile din cele două legi se transformă în HG-uri care trebuie să conţină intensitatea ajutorului, condiţiile de punere în practică, beneficiarii, măsurile de control etc.

Important astăzi este faptul că cele 2 legi trebuie să treacă prin Parlament, iar HG-urile aferente să fie finalizate pentru a fi transmise la CE.

Ajutoare care aşteaptă implementarea

În prezent, există o serie de ajutoare de stat care trebuie implementate, şi anume ajutoare pentru:

- compensarea handicapurilor în anumite zone;
- alinierea la cerinţele standardelor comunitare;
- pensionarea anticipată a agricultorilor sau încetarea activităţilor agricole;
- restructurarea exploataţiilor agricole – comasarea terenurilor;
- sectorul creşterii animalelor;
- remedierea daunelor provocate de catastrofe naturale sau de evenimente excepţionale;
- compensarea veniturilor producătorilor agricoli pentru pierderi cauzate de condiţii climatice nefavorabile;
- combaterea bolilor la animale şi culturi agricole;
- plata primelor de asigurare;
- restructurarea exploataţiilor agricole aflate în dificultate;
- ocuparea forţei de muncă;
- stimularea sectorului de cercetare şi dezvoltare;
- promovarea produselor agroalimentare;
- scutirile fiscale în temeiul Directivei 2003/96/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii;
- ajutoare de stat sub forma garanţiilor bancare pentru creditele accesate de agricultori.

Este bine de ştiut

Acţiunea de lobby se realizează prin întâlniri „tête-à-tête“ între oficialii de rang înalt şi aici mă refer, în special, la ministrul agriculturii.

Dacă nu vom găsi motivaţia şi resursele să ne mişcăm rapid, vom beneficia, doar punctual, de anumite instrumente care vor fi adoptate la sugestia agricultorilor din celelalte state, dar care nu au nimic în comun cu realitatea din România.

Eforturile iniţiate de Ministerul Agriculturii, începând cu luna august 2009, au fost încununate de succes, mărturie stând cele 5,1 milioane de euro ce vor fi atribuite de Uniunea Europeană crescătorilor de vaci pentru lapte din România. Însă astfel de tipuri de ajutoare, fără o politică clară a sectorului, nu pot duce la o dezvoltare durabilă a mediului rural şi a activităţilor agricultorilor români.

Este toxică ideea că trebuie să ne cerem drepturile doar în faţa Comisiei Europene, fără însă a contacta anterior reprezentanţii organizaţiilor profesionale europene.

Este cunoscut faptul că, la nivel european, funcţionează dialogul social şi nicio decizie nu este adoptată de Comisia Europeană fără a consulta organizaţiile profesionale. Iar dacă reprezentanţii organizaţiilor profesionale europene nu cunosc adevăratele probleme cu care se confruntă agricultorii români, ce răspuns credeţi că vor da aceştia oficialilor europeni la chestionarele înaintate?

Nevoia de profesionişti

Indiferent cine vor fi noul ministru, secretarii de stat, directorii diferitelor direcţii etc., trebuie să avem în vedere faptul că ducem o lipsă cronică de personal calificat, atât din punct de vedere tehnic cât şi din punctul de vedere al cunoaşterii unei limbi importante de circulaţie europeană.

Dacă vom încerca renegocierea anumitor forme de ajutoare de stat, existente până în prezent, care să-şi păstreze valabilitatea măcar numai pentru anul 2010, trebuie să o facem cu oameni calificaţi care să se exprime corect atât din punct de vedere tehnic cât şi într-o limbă cunoscută de cei cărora ne adresăm, altfel vom rămâne în sărăcia în care ne aflăm.

Propunerile de măsuri cu aplicabilitate în sectorul agricol şi în mediul rural vin în majoritatea cazurilor de la organizaţiile profesionale către CE şi într-o măsură mult mai mică invers!

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Pentru ţările care au aderat la UE în 2004, primii cinci ani de aplicare a Politicii Agricole Comune (PAC) au fost consideraţi în general un succes major. În schimb, în România, la aproape trei ani de la aderare, situaţia sectorului agroalimentar nu s-a îmbunătăţit substanţial din niciun punct de vedere, deşi anumite încercări ale unei apropieri de modelul european de agricultură sunt vizibile.

Totuşi, caracteristicile principale ale agriculturii româneşti au rămas aceleaşi din perioada de preaderare. Acestea sunt numai câteva dintre concluziile la care ajunge recentul raport „O ţară şi două agriculturi – România şi reforma Politicii Agricole Comune a UE“, elaborat de Centrul Român de Politici Europene (CRPE).

Latifundiarii, principalii beneficiari: până când?

Raportul notează că, în privinţa fermelor agroindustriale mari, există o dezbatere aprinsă la nivel european. Deşi intenţiile iniţiale ale PAC erau de a proteja fermele mijlocii, familiale, subvenţiile tind să se concentreze spre cele mari. Cei care militează pentru combaterea sărăciei globale spun că e nedrept ca, din banii contribuabililor europeni, să fie subvenţionate firme mari, care oricum s-ar descurca fără aceşti bani.

Raportul menţionează că fermele mari sunt supuse focului încrucişat în toată lumea dezvoltată, chiar şi în SUA, unde dominaţia lor este mai evidentă decât în Europa.

Propunerile lui Mariann Fischer Boel, comisarul pentru Agricultură, privind fixarea unei limite superioare a sumei pe care o exploataţie o poate primi, au fost respinse prin presiunea lobby-ului agricol.

Cât de echitabilă este distribuţia?

În România, ruptura între agricultura de subzistenţă şi fermele foarte mari face ca distribuţia subvenţiilor să fie cea mai inechitabilă, din toată Uniunea Europeană.

Raportul arată că, anul trecut, 0,2% din exploataţii, cele de peste 500 ha, au luat 30% din subvenţiile PAC alocate României. Dacă includem şi fermele de 100-500 ha, rezultă că 0,9% din exploataţii au primit 51% din subvenţii. Evident, statistica procentuală este influenţată de fragmentarea extremă a terenurilor la categoria 1-5 ha, dar nu trebuie să uităm că, în acelaşi timp, această statistică nu include cele 2,6 milioane de gospodării care au mai puţin de 1 ha.

Iată de ce raportul recomandă reorientarea strategică a României spre susţinerea agriculturii de mijloc (20-100 ha), care poate asigura atât creşterea productivităţii, dar şi ridicarea din sărăcie a populaţiei rurale. Susţinerea fermelor foarte mari nu va duce decât la un model sud-american, cu câteva mii de ferme mari în mijlocul sărăciei rurale generalizate.

Traian DOBRE