Vezi continutul

Arhiva

Tag: prognoza

Grupul de experţi la nivel înalt în domeniul lactatelor, creat în octombrie anul trecut ca urmare a crizei care a afectat sectorul produselor lactate în 2009, a finalizat raportul asupra deliberărilor sale, ce cuprinde o serie de recomandări adresate Comisiei pentru șapte aspecte distincte. Printre recomandări se numără și invitaţia de a propune măsuri concrete pentru a încuraja utilizarea contractelor scrise în lanţul de aprovizionare cu produse lactate, precum şi de a lua în calcul propuneri în vederea creşterii puterii de negociere colective a producătorilor de lapte şi produse lactate.

Direcţii de acţiune

Recomandările pe care grupul la nivel înalt le-a prezentat Comisiei vizează următoarele aspecte:

- În relaţiile contractuale dintre producătorii şi prelucrătorii de lapte să se încurajeze utilizarea contractelor formale scrise, încheiate în avans, pentru livrările de lapte crud (precizând preţul, volumul, calendarul și durata livrărilor), prin intermediul unor orientări sau al unei propuneri legislative, cărora statul membru să le poată conferi, eventual, un caracter obligatoriu.

- Adaptarea unui sistem de conlucrare care să mărească puterea de negociere colectivă a producătorilor. Aceasta ar permite organizaţiilor de producători formate din fermierii producători de lapte să negocieze în mod colectiv clauzele contractelor încheiate cu fabricile de produse lactate, inclusiv preţurile. Indiferent de natura lor (permanente sau temporare, însă cu o durată suficient de lungă), dispoziţiile trebuie să fie revizuite.

- Posibilul rol al organizaţiilor interprofesionale în sectorul produselor lactate: să se analizeze dacă există dispoziţii în vigoare aplicabile organizaţiilor interprofesionale din sectorul fructelor şi legumelor care se pot aplica şi în sectorul produselor lactate.

- Transparenţa în lanţul de aprovizionare cu produse lactate: presupune perfecţionarea instrumentului european de monitorizare a preţurilor alimentelor. În acest sens ar trebui să se analizeze posibilitatea ca EUROSTAT și institutele naţionale de statistică să furnizeze mai multe informaţii (de exemplu, asupra volumului de produse lactate).

- Măsuri de piaţă şi pieţe la termen: reducerea volatilităţii veniturilor, inclusiv posibilitatea de a recurge la pieţe la termen, în special prin programe specifice de formare.

- Standarde de comercializare şi indicarea originii pe etichete: în cadrul activităţii desfășurate în prezent de Comisie în materie de etichetare, aceasta trebuie să analizeze fezabilitatea diferitelor opţiuni de indicare pe etichete a locului de provenienţă agricolă a produselor lactate și trebuie să prevadă o etichetă diferită pentru produsele lactate de imitaţie.

- Inovarea și cercetarea vizează o mai bună comunicare a posibilităţilor existente de inovare și cercetare în cadrul actualelor programe-cadru de dezvoltare rurală şi de cercetare. Părţile interesate trebuie să stabilească priorităţi clare de cercetare în sectorul produselor lactate, pentru a permite o mai bună coordonare a programelor de cercetare naţionale şi comunitare.

Prognoza până în 2015

Ca urmare a situaţiei dificile prin care a trecut piaţa produselor lactate în 2009, comisarul a creat, în octombrie anul trecut, un grup de experţi la nivel înalt (GNI), al căror scop este să discute măsurile pe termen mediu şi lung ce trebuie luate în acest sector, ţinând cont de faptul că, la 1 aprilie 2015, cotele de lapte vor dispărea. Ținând seama de rezultatul bilanţului de sănătate al PAC, GNI a fost invitat să analizeze posibilitatea unor măsuri de reglementare care ar putea contribui la stabilizarea pieţei și a veniturilor producătorilor şi care ar putea creşte gradul de transparenţă a pieţei. Din octombrie 2009 până în iunie 2010 s-au organizat zece reuniuni. În luna mai s-a prezentat un proiect de raport care cuprindea o sinteză a rezultatelor discuţiilor şi o serie de recomandări. Raportul a fost adoptat astăzi în unanimitate.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Suprafeţele cultivate cu porumb la nivel mondial au scăzut cu 3,3 milioane hectare în 2008/09, ajungând la 157,4 milioane hectare din cauza reducerii suprafeţelor cultivate în SUA, Argentina şi Brazilia. Preţul porumbului scade la 193,7 USD/tonă în 2008/09 ca urmare a cererii reduse la nivel mondial. Se prognozează o scădere în continuare a preţului pentru sezonul 2009/10 la 184,8 USD/tonă. În sezonul 2008/09, ponderea stocurilor în consum a crescut la 17,3%, iar comerţul mondial cu porumb scade ca urmare a stocurilor mari, care au crescut rapid în multe ţări, reducând astfel cererea lor pentru importul de porumb.

Cererea şi oferta

Comerţul mondial cu porumb în 2009/2010 creşte ca urmare a majorării consumului în zone atipice pentru producţia de porumb. Cota de piaţă a SUA a fost de 50,7% în 2008/09. Cota de piaţă a Argentinei se prevede să crească ca urmare a creşterii exporturilor de porumb.

În anul 2008, creşterea producţiei de porumb concomitent cu deteriorarea economiei la nivel mondial, a condus la scăderea bruscă a exporturilor de porumb, ale SUA. Preţurile mici la petrol au încurajat o slabă creştere a producţiei de etanol, iar efectivele scăzute de animale şi păsări au contribuit la o rapidă scădere a consumului furajer de porumb. Din cauza deteriorării cererii în anul 2009, preţurile porumbului au scăzut cu mai mult decât jumătate faţă de perioada corespunzătoare a anului 2008. Producţia de porumb din SUA continuă să fie limitată de costurile de producţie mari şi de competiţia exercitată de soia pentru ocuparea aceluiaşi teren. Exporturile SUA au fost de 47,9 milioane tone în 2008/09, faţă de 60,6 milioane tone în sezonul 2007/08.

Ucraina şi-a recâştigat cota de piaţă în sezonul 2008/09 datorită majorării producţiei şi faptului că este un exportator net de porumb.

Principalii importatori de porumb sunt: Japonia –  16,3 milioane tone; Mexic – 9,5 milioane tone; Coreea de Sud – 7,5 milioane tone; Egipt – 5 milioane tone; Iran – 3,6 milioane tone. Preţul porumbului european este superior celui american şi se prognozează ca acest decalaj de preţ să rămână şi pe viitor.

Fermierii sunt încă reticenţi

Piaţa europeană

În UE-27 s-au cultivat doar 8,9 milioane hectare în sezonul 2008/09, obţinându-se 62,3 milioane tone. Cele mai importante suprafeţe cultivate cu porumb se găsesc în România, 27% din total suprafaţă cultivată în UE-27, Franţa şi Ungaria cu câte 14%, restul de suprafaţă de 45% cultivându-se în celelalte ţări.

Producţia medie la nivelul UE-27 a fost de 7 tone/ha în sezonul 2008/09, faţă de numai 5,6 tone/ha, cât s-a înregistrat în sezonul anterior. Comerţul UE-27 cu porumb boabe este limitat, importul s-a restrâns la 2,5 milioane de tone în sezonul 2008/09, faţă de 14 milioane de tone cât a fost înregistrat în sezonul anterior, iar exportul s-a ridicat la nivelul de 2 milioane de tone în sezonul 2008/09, iar pentru sezonul 2009/10 se apreciază că exportul european de porumb nu va depăşi 1 milion de tone.

Biocombustibilul, ca şansă

Porumbul boabe este folosit în principal pentru consumul furajer, dar din ce în ce mai mult şi ca materie primă pentru biogaz. Deşi, în 2009, suprafeţele europene de porumb boabe au scăzut cu 6% faţă de anul anterior, din cauza preţurilor mici din campania trecută, porumbul furajer european se află într-o situaţie bună. Suprafeţele acestei culturi înregistrează chiar o creştere de 100.000 ha în UE-15, din care peste 70% se datorează creşterii sectorului pentru biogaz din Germania. Deşi porumbul furajer este destinat, în cea mai mare parte, furajării animalelor, câteva ţări din nordul Europei îşi utilizează o mică parte din producţie pentru obţinerea biogazului: 260.000 ha în Germania; 20.000 ha în Austria şi 10.500 ha în Polonia.

În Germania, sectorul unităţilor producătoare de biogaz a luat avânt, fiind stimulat de o fiscalitate atractivă. Se estimează că 7% din producătorii germani de porumb deţin unităţi de producţie a biogazului, în timp ce 5% intenţionează să-şi construiască o astfel de unitate. Danemarca, „mică“ ţară producătoare de porumb, cu numai 170.000 ha de porumb furajer, a alimentat în 2009 unităţile germane pentru biogaz cu porumb de pe 4.000 hectare.

Preţul porumbului, la poarta fermei

Preţurile porumbului boabe la poarta fermei la nivelul UE-27 au variat foarte mult în anul 2008, cel mai ridicat preţ înregistrându-se în România.

Iuliana IONEL, Institutul de Economie Agrară – Academia Română

Copyright © 2012 Agro BUSINESS Design by SRS Solutions