Agro BUSINESS

Preţul porumbului la Chicago a crescut la sfârşitul perioadei anterioare, după scăderile înregistrate ca urmare a raportului USDA cu informaţii referitoare la suprafaţa şi stocurile americane.

Operatorii anunţă achiziţii de 540.000 tone de porumb de către China pentru anul de piaţă 2011/2012, la care se adaugă achiziţii de 300.000 tone cu destinaţie necunoscută. Această cantitate duce la un volum de cca 2 milioane de tone importuri realizate de către China după data de 1 iulie. Achiziţia în sine rămâne să fie confirmată, însă aceste vânzări fac obiectul numeroaselor speculaţii realizate de către observatori.

Cererea de pe piaţa SUA a început să se aprecieze odată cu scăderea preţului mai ales pentru producătorii de furaje pentru animale, în detrimentul producătorilor de etanol. Din punctul de vedere al condiţiilor climatice, în SUA se înregistrează temperaturi ridicate mai ales în regiunea producătoare de porumb Corn Belt, iar situaţia se va menţine şi în perioada următoare, atunci când porumbul se găseşte în faza de înflorire.

Porumb american pentru Peninsula Iberică

Oferta de porumb se pare că este mai mică în Europa pe timpul verii. Franţa a acumulat o ofertă consistentă. Se înregistrează o ofertă mai are venită din partea Ungariei, României şi Bulgariei. Întrebarea rămâne asupra cantităţilor de porumb ale Ucrainei. În acest context se înregistrează exporturi americane către Peninsula Iberică în cantităţi cuprinse între 540.000-650.900 tone.

Franţa: o perioadă decisivă.

Următoarele zile vor fi decisive pentru potenţialul culturilor, mai ales că se aşteaptă anumite ploi în zonele din vestul Franţei. Potenţialul de cultură rămâne însă intact. Cererea şi consumul de porumb sunt mai mari pentru această perioadă estivală. Recoltarea timpurie a cerealelor păioase a dus la scăderea preţului în comparaţie cu porumbul, ceea ce face ca acestea să fie utilizate pe o scară mai mare în producerea furajelor pentru animale.

Preţul porumbului evoluează în următoarele zile, în funcţie de potenţialul culturilor, precum şi de calitatea cerealelor europene.

Pe piaţa grâului de panificaţie este de notat întoarcerea Rusiei la export cu preţuri mai mici cu 20-30 euro faţă de preţul grâului din Europa.

De urmărit:

- Raportul USDA;
- Condiţiile meteo din Corn Belt;
- Ploile ce vor cădea în Europa.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Mai puţin grâu în Europa

Preţul grâului comun a scăzut în ultima perioadă mai ales din cauza complexului economic foarte îngrijorător. Criza cauzată de datoria Greciei şi indicatorii economici precari ai SUA au accentuat presiunea pe piaţa grâului şi încetinirea creşterii economice mondiale. Elementele fundamentale au evoluat în marile bazine de producţie din Europa şi SUA. În Franţa, temperaturile scăzute şi umiditatea din ultimele săptămâni au adus o rază de speranţă pentru culturile tardive mai ales în zona de nord, unde este grosul bazinului de producţie la nivel naţional. Nivelul producţiei se poate ameliora atât în Franţa, cât şi în Germania, ceea ce se traduce prin cantităţi mai mari disponibile la export.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel în revistă)

Cotaţiile grâului la Bursa din Londra
(vezi tabel în revistă)

Porumb: Creşte îngrijorător cererea pentru etanol

Contextul economic a continuat să influenţeze preţul porumbului aşa cum s-a întâmplat şi în cazul petrolului, care a ajuns la 90 USD/baril. Criza din Grecia şi indicatorii din SUA au dus la creşterea neîncrederii finanţiştilor. Susţinerea financiară a filierei etanolului în SUA este în continuare pusă în discuţie. Se ştie că 40% din producţia internă de porumb este utilizată de industria producătoare de etanol, ceea ce lasă piaţa porumbului într-o mare incertitudine. În acest context, finanţiştii şi-au lichidat poziţiile, ceea ce a făcut ca preţul porumbului să scadă cu 17,5 euro/tonă în cazul livrărilor din luna noiembrie 2011.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel în revistă)

Cotaţiile porumbului – Matif
(vezi tabel în revistă)

Piaţa orzului: Incertitudinile persistă

Preţul orzului furajer a scăzut urmând acelaşi traseu ca şi celelalte cereale, cu amendamentul că este în continuare competitiv. În Europa se anunţă producţii mai mici de furaje, cu toate că recentele ploi au dat o gură de speranţă varietăţilor tardive. Pagubele produse de secetă nu pot fi şterse odată cu ultimele ploi căzute. Decizia Bruxelles-ului de a ridica taxele vamale la importul de grâu furajer şi orz până în luna decembrie 2011 este un alt element de presiune asupra preţului. Sunt state care caută orz furajer, printre care amintim: Algeria, pentru o cantitate de 50.000 de tone, şi Israelul, pentru o cantitate de 10.000 de tone.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel în revistă)

Cultivatorii de soia speră într-o piaţă mai bună

Perioada anterioară a fost marcată de o scădere masivă a preţurilor materiilor prime agricole, victime ale lipsei de susţinere venite din partea mediului macroeconomic, precum şi de condiţiile meteo care au fost ceva mai favorabile pentru culturile europene. În Europa, seceta a fost puţin estompată. Preţul uleiului de soia a scăzut continuu, pierderea din timpul săptămânii anterioare fiind de 1,7%. Scăderea cererii de soia a făcut ca preţul să se micşoreze accelerat.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel în revistă)

Cotaţiile uleiului din soia la Bursa din Londra
(vezi tabel în revistă)

Floarea-soarelui: Se estimează o ofertă mare şi un preţ ridicat

Uleiul de floarea-soarelui a avut un bun comportament, preţul câştigând cca 15 euro/tonă în ultima săptămână. În cazul florii-soarelui, producţia din cele două importante state producătoare se anunţă a fi bună. Potenţialul de creştere a preţului este limitat pe termen scurt.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel în revistă)

Posibile distorsiuni pe piaţa rapiţei

Piaţa rapiţei a ţinut capul de afiş, ea necedând la presiune aşa cum au făcut-o cerealele. Sosirea precipitaţiilor în ţările din vestul Europei va avea un impact scăzut asupra culturilor ca urmare a precocităţii mari a acestora. Nici cultura de rapiţă din bazinul Mării Negre nu se găseşte în stare optimă. Ucraina anunţă că nu va mai fi atât de prezentă, la export, aşa cum a făcut-o în anii anteriori de piaţă, ţinând cont de pierderile de suprafaţă semănată. Diminuarea suprafeţei semănate cu rapiţă şi gerul din primăvară care a distrus 15% din suprafaţa ocupată cu rapiţă au dus la limitarea disponibilităţilor Ucrainei.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel în revistă)

Dumitru Daniel SANDU

Piaţa grâului: prognoză

În pofida evaluărilor pesimiste din primăvară, producţia mondială de grâu va depăşi nivelul anului trecut, fiind estimată la aproximativ 660 milioane de tone. Prin comparaţie cu anul agricol 2000-2001, ea va fi mai mare cu aproape 80 milioane de tone.

La bursă, preţul grâului a avut o nouă scădere, fiind a patra săptămână de diminuare consecutivă a nivelului acestuia. Incertitudinile economiei mondiale şi mişcările financiare sunt primele incriminate, cu toate că evoluţia favorabilă a elementelor fundamentale justifică mişcarea actuală. În Europa, Grecia se afundă în criză, chiar în condiţiile în care votul, legat de planul de austeritate, a întrunit majoritatea parlamentară. SUA este luată şi ea în „colimator“ de finanţişti, precum şi de lupta Chinei cu inflaţia galopantă de mai bine de un an. Reluarea creşterii economice la nivel mondial este pusă în pericol ca urmare a acestui lucru, iar preţul petrolului a scăzut şi el. Situaţia s-a ameliorat în Europa şi SUA în luna iunie din punct de vedere climatic, iar recoltele din bazinul Mării Negre sunt considerate, în continuare, ca fiind bune. Disponibilităţile sunt în creştere la nivel global, competiţia fiind acerbă, ceea ce oferă un important potenţial de diminuare a preţului.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Porumbul, din statistică

După un început de primăvară incert, starea actuală a lanurilor de porumb este cel puţin bună. Este posibil ca ea să depăşească cu 40-45 milioane de tone nivelul anului trecut, îndreptându-se spre un record absolut de 870 milioane de tone.

La tranzacţiile bursiere, preţul porumbului a cunoscut şi el o săptămână de scădere, cu toate că piaţa produsului este destul de tensionată. Incertitudinile de ordin economic, cuplate cu acordarea subvenţiilor pentru filiera producătoare de etanol, au determinat fondurile financiare să se retragă de pe această piaţă, considerând-o ca fiind foarte riscantă. Contextul economic actual „apasă“ puternic asupra preţului petrolului, ducând la scăderea acestuia, dar, totodată, şi asupra preţului porumbului, care a înregistrat şi el scăderi importante. Condiţiile climatice s-au ameliorat în Corn Belt (SUA), existând doar incertitudini legate de faptul că însămânţările întârziate din primăvară ar putea determina în final o scădere a randamentelor. La nivel mondial, porumbul se cultivă în acest an pe o suprafaţă de 166 milioane de hectare, cu aproape 40 milioane mai mult decât în urmă cu două decenii. Temperaturile mai ridicate sunt necesare pentru a accelera ciclul vegetativ şi pentru a evita problemele legate de îngheţul timpuriu ce poate apărea în această toamnă. În Europa, climatul favorabil din luna iunie a dus la schimbarea datelor de pe piaţa porumbului.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Orz mai puţin, dar şi mai ieftin

Recoltatul orzului se realizează în plin, randamentul fiind relativ eterogen în marea majoritatea a regiunilor cultivatoare din Europa. Franţa estimează o scădere a producţiei cuprinsă între 10 şi 15% comparativ cu producţia anului precedent. Scăderea producţiei nu este însă şi o „frână“ în calea scăderii preţului. Statele din bazinul Mării Negre au revenit pe piaţa mondială ca exportatori. Preţurile scăzute ale orzului din bazinul Mării Negre, sub cele europene, determină alinierea la acestea din dorinţa de a păstra competitivitatea produselor europene. Orzul furajer, pe piaţa fizică, livrat Rouen, a fost cotat la 175 euro/tonă.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Disfuncţionalităţi pe piaţa soiei

Producţia mondială de soia este estimată la 263 milioane de tone. Cu acest nivel se poate vorbi de un anume echilibru între cerere şi ofertă, având în vedere că sunt încă multe ţări care vor să cumpere un produs care la bursă este cotat cu aproape 560 de dolari tona.

Tendinţa de scădere a preţurilor s-a prelungit. Preţul uleiurilor vegetale traversează o perioadă mai delicată ca urmare a mediului macroeconomic mondial. Având în vedere această imagine a pieţei uleiurilor şi ţinând cont de preţul petrolului şi al seminţelor, au avut loc vânzări de lichidităţi realizate de către fondurile de investiţii. Cu un stoc scăzut şi cu o cerere în creştere venită din partea Chinei, boabele de soia au evoluat la fel ca şi porumbul, antrenând scăderi ale preţului uleiului.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Cotaţiile uleiului din soia la Bursa din Rotterdam
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Piaţa la floarea-soarelui

Preţul uleiului din floarea-soarelui a scăzut şi el pe fondul unei cereri scăzute. Se estimează că producţiile de floarea-soarelui din regiunea bazinului Mării Negre sunt în continuare bune, ele profitând de precipitaţiile căzute în ultima perioadă. Preţul florii-soarelui poate profita, în perioada următoare, doar datorită scăderii euro comparativ cu dolarul american.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Cotaţiile uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Rapiţa devine tot mai scumpă

Adevărul este că seminţele de rapiţă au cunoscut în ultimii ani o creştere spectaculoasă a cotaţiilor la bursele europene, de la 393 dolari/tonă în 2009 la 700 dolari/tonă în 2011. La nivel mondial, se estimează o producţie totală de 60 milioane tone, dar o cifră exactă va putea fi dată abia după recoltare, având în vedere că ţările mari producătoare s-au confruntat cu unele condiţii climatice nefavorabile.

Preţul rapiţei a scăzut în ultima săptămână din cauza scăderii preţului petrolului. Contextul economic mondial face ca preţul „aurului negru“ să scadă şi, ca urmare, şi preţurile celorlalte uleiuri vegetale. Elementele fundamentale ale pieţei rapiţei sunt tensionate ca urmare a gerurilor din iarnă înregistrate în Europa Centrală, dar şi a secetei din vestul Europei. Activitatea de procesare poate duce la diminuarea consumurilor de rapiţă din cauza disponibilităţilor mai reduse. Europa se gândeşte mai degrabă la importul de biodiesel din America Latină decât la achiziţia de cantităţi consistente de rapiţă. Scăderea preţului petrolului, cuplată cu contextual economic mondial, rămân determinante în evoluţia preţului rapiţei, ţinând cont şi de randamentele ce se prefigurează.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Dumitru Daniel SANDU

Grâu mult şi mai ieftin

Preţurile produselor agricole au scăzut într-un ritm accelerat ca urmare a elementelor furnizate de către raportul USDA din ultima lună. Stocurile de la sfârşitul anului de piaţă sunt revizuite în creştere, ceea ce permite detensionarea situaţiei de pe pieţe din următoarele luni. Operatorii au luat la cunoştinţă despre aceste modificări ale bilanţului internaţional de materii prime agricole, ceea ce a dus la scoaterea unor cantităţi masive de produse pe piaţă. Preţul grâului a scăzut consistent în ultima săptămână, oprindu-se astfel tendinţa de creştere din ultimele săptămâni. Creşterea producţiilor de grâu ale statelor din emisfera sudică, cum sunt Argentina şi Australia, permite creşterea stocului de grâu la nivel mondial, ceea ce a făcut ca schimburile să fie reduse.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile grâului futures la Bursa din Londra
(vezi tabel revistă)

Angrosiştii ţin la preţul porumbului

Preţul porumbului a scăzut, dar are elemente care să-i permită menţinerea la un nivel ridicat. Se constată că preţul porumbului nu a scăzut atât de puternic cum s-a întâmplat în cazul altor cereale. Chiar dacă USDA a anunţat o scădere a producţiei mondiale, până la sfârşitul anului de piaţă, se constată o presiune constantă care poate influenţa preţul în lunile viitoare. Din cauza concurenţei venite din partea celorlalte produse, preţul porumbului poate scădea în perioada următoare.

Cotaţiile porumbului futures la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile porumbului  – MATIF
(vezi tabel revistă)

Orzul, sub presiunea porumbului şi grâului furajer

Preţul orzului a înregistrat şi el scăderi ca urmare a scăderii preţului grâului furajer şi a porumbului. Producătorii de furaje pentru animale preferă grâul şi porumbul în detrimentul orzului, ceea ce a făcut ca în ultima săptămână tranzacţiile să fie destul de reduse. Preţul orzului furajer, pe piaţa europeană, a fost de 180 euro/tonă, iar preţul orzului pentru bere de 212 euro/tonă livrat Rouen.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Piaţa oleaginoaselor

Preţul soiei a scăzut constat pe parcursul întregii săptămâni. Scăderea preţului a fost influenţată de informaţiile mai optimiste furnizate de raportul USDA din ultima lună care ne anunţă că stocurile şi producţiile sunt ceva mai bune decât cele înregistrate în luna anterioară. Un alt element care a dus la scăderea preţului soiei a fost scăderea preţului uleiurilor vegetale ca urmare a diminuării preţului barilului de petrol.

Cotaţiile pentru soia futures la Bursa din Chicago

(vezi tabel revistă)

Preţul florii-soarelui a scăzut şi el ţinând cont de evoluţia preţului celorlalte oleaginoase. Se constată o lipsă de activitate pe piaţă, ca urmare a dezinteresului operatorilor pentru acest produs, din această perioadă. Se estimează că la nivel european suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui va fi diminuată comparativ cu cea înregistrată în anul anterior de piaţă.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Preţul rapiţei este şi el în scădere ca urmare a dezinteresului cumpărătorilor din această perioadă. Se consideră că majoritatea nevoilor de rapiţă sunt acoperite, ceea ce face ca să dispară elementele de susţinere a preţului. Preţul rapiţei este penalizat de scăderea accentuată a preţului cerealelor.

Cotaţiile rapiţei – MATIF

(vezi tabel revistă)

Preţ mediu la nivel european
(vezi tabel revistă)

* tendinţa preţului faţă de cel înregistrat anterior
(+ = creştere; – = scădere; 0  = identic)
** preţul orzului furajer;

Dumitru Daniel SANDU

- Preţurile sar în aer din cauza scumpirii gazului metan

Legea nr. 232/2010 privind regimul de import al mostrelor de îngrăşăminte şi al îngrăşămintelor chimice a primit aviz favorabil din partea Comisiei Europene (CE). Actul normativ reglementează importurile, asigură controlul de conformitate, urmăreşte trasabilitatea pe întreaga filieră şi protejează producătorii agricoli, în vederea utilizării de îngrăşăminte de calitate şi cu eficienţă maximă. Astfel, au fost luate şi măsuri de stopare a introducerii în ţară a unor produse neautorizate, cu impact negativ asupra mediului înconjurător şi sănătăţii oamenilor.

În opinia domnului Ioan Niculae, patronul Grupului de firme InterAgro, noua legislaţie nu va influenţa piaţa românească şi producţia internă, întrucât combinatele chimice din România, care produc peste două milioane de tone, pot asigura integral necesarul de îngrăşăminte pe bază de azot.

Mecanismul creşterii preţurilor

Interlocutorul nostru susţine că preţul îngrăşămintelor pe bază de azot nu va cunoaşte creşteri substanţiale, din cauza noii legi. Însă, cum achiziţiile intracomunitare vor include şi costul transportului, se prevede o majorare cu aproximativ 20% peste preţul de fabrică al produsului.

Ion Niculae este de părere că preţurile actuale ale îngrăşămintelor fabricate de combinatele chimice din România sunt accesibile pentru majoritatea producătorilor agricoli, fiind flexibile, în funcţie de calitate şi condiţiile de plată. Adevărul este că scumpirea materiei prime (gaz metan), care intră în costuri în proporţie de 70-75%, va duce la o majorare considerabilă a preţului. Dar să se asigure condiţiile de funcţionare normală a fabricilor de îngrăşăminte. În acest context, domnia sa a amintit de Legea nr. 332/2009 privind furnizarea gazului metan, către consumatorii industriali întreruptibili, din care fac parte şi combinatele chimice.

Această lege a permis menţinerea stabilă a pieţei, pe o perioada de un an, oferind preţuri scăzute producătorilor agricoli, la achiziţionarea de îngrăşăminte chimice. Din păcate, efectul actului normativ a fost valabil numai până la 31 octombrie 2010. După această dată, gazele naturale au cunoscut o creştere de peste 30% şi, ca urmare, preţul de vânzare a crescut proporţional.

Facilităţile au fost sistate

„În plus, pentru combinatele chimice cu statut de consumatori întreruptibili nu se mai acordă nicio facilitate, nici măcar reducerile comerciale care se practicau la achiziţionarea gazelor naturale din producţia internă. Aşa că, la această dată, preţul gazului metan este mai mare cu 50% faţă de 2010. Drept consecinţă, unele combinate producătoare de îngrăşăminte şi-au oprit activitatea de producţie“, a precizat Niculae.

La ora actuală, din Organizaţia Patronală Nitrofosfor mai fac parte opt combinate, dintre care trei au fost oprite.

Interlocutorul nostru este de părere că nu se poate vorbi de modernizarea programelor din agricultură, fără aportul decisiv al producţiei de îngrăşăminte chimice. O soluţie ar fi prelungirea valabilităţii Legii nr. 322/2009, fiind necesară pentru a menţine industria de profil în funcţiune, cu efecte multiple pe plan economic, comercial şi social, în primul rând prin păstrarea a mii de locuri de muncă.

Traian DOBRE

Egiptul, marele importator de grâu

Cererea foarte mare venită din partea importatorilor de grâu a dus la creşterea preţului. Egiptul, primul cumpărător mondial de grâu, a revenit la achiziţii după săptămâni îndelungate de absenţă. Incertitudinile climatice aduc elemente noi de susţinere a preţului. Astfel, riscul de îngheţ din SUA, cât şi răsăritul întârziat din toamnă fac ca randamentele să fie estimate la un nivel inferior celui iniţial. Riscul de îngheţ poate apărea şi în cazul statelor din jurul Mării Negre.

PORUMBUL: Stocuri foarte mici, cerere mare

Preţul porumbului a înregistrat creşteri ca urmare a tensiunilor existente pe piaţă, induse fiind de stocul mic din SUA, precum şi de cererea mare din UE. Preţul a testat din nou nivelul de 240 euro/tonă. Se estimează că stocul de porumb al SUA este cel mai mic din ultimii 30 de ani. Piaţa porumbului din Europa este în continuare sub presiune, ca urmare a concurenţei venite din partea grâului furajer, dar şi orzului. Toate acestea pot doar diminua cererea producătorilor de furaje pentru porumb.

ORZUL începe să aibă căutare

Piaţa orzului şi-a găsit şi ea importanţa în contextual actual. Cantităţi însemnate au fost solicitate de către producătorii de furaje pentru animale, ca urmare a preţului foarte ridicat pe care la înregistrat grâul. Ridicarea taxelor vamale la importul de cereale din afara UE va duce la importul de grâu furajer la preţuri mai mici. Piaţa orzului de bere este în continuare marcată de lipsa tranzacţiilor.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Soia, în concurenţă cu porumbul

Soia americană va fi concurată puternic în noua campanie de către porumb ca urmare a preţului bun al acestuia ce se anunţă pe termen lung. Cultivatorii de soia americani sunt decişi să reducă suprafeţele semănate cu soia în detrimentul porumbului.

Floarea-soarelui şi-a epuizat stocurile

Ofertele pot acoperi cererea doar pe termen scurt, însă şi acestea sunt tranzacţionate destul de lent.

Rapiţa a devenit prea scumpă

Preţul rapiţei a testat un nou nivel de rezistenţă de 485 euro/tonă ceea ce face ca numărul cumpărătorilor să fie din ce în ce mai mic. Preţul uleiului a scăzut şi el. Diminuarea preţului petrolului, care a fost cantonat în jur de 85 USD/baril la Bursa din New York, a dus la încetinirea activităţilor din industria de producere a biocarburanţilor. Rapiţa a pierdut şi susţinerea venită din partea soiei ca urmare a apropierii recoltatului din Brazilia.

Energie

Preţul petrolului brut a continuat să crească, în ultimul trimestru al anului 2010, ca urmare a unei cereri neaşteptat de mari, ajungând undeva în jurul valorii de 97 USD/baril. Analiştii estimează că această tendinţă se va menţine şi pe parcursul anului 2011, prognozând că preţul petrolului va depăşi nivelul de 100 USD/baril cât de curând, ceea ce va ameninţa uşoara creştere economică anunţată în ţările dezvoltate. Factura energetică europeană a fost destul de încărcată ca urmare a preţului mare la gaz, precum şi a devalorizării monedei europene, ceea ce a dus la amplificarea tuturor costurilor.

Scumpirea alimentelor nu este doar conjuncturală

Preţul internaţional al numeroaselor produse agricole de bază a cunoscut o creştere consistentă pe parcursul ultimelor luni, specialiştii anunţând că această tendinţă se va menţine şi în anul 2011. Creşterea preţului cerealelor se va accentua ca urmare a producţiilor reduse cauzate de condiţiile meteo nefavorabile, ceea ce va duce la interzicerea exporturilor în numeroase state exportatoare.

Previziunile referitoare la campania de comercializare sunt dependente de condiţiile climatice.

Cererea majorată de energie a dus la creşterea preţului petrolului, cu efecte directe asupra preţului complexelor de oleaginoase, care sunt aproape de nivelul de preţ înregistrat în anul 2007. Din cauza unei recolte reduse în America de Sud, speranţele de redresare a preţurilor oleaginoaselor vor fi mici. Cu o cerere în creştere, preţurile vor rămâne ridicate pe toată perioada campaniei actuale de piaţă. Producţia scăzută de rapiţă din Canada va duce la creşterea preţurilor uleiului de rapiţă din Europa.

Preţul orezului thailandez a înregistrat o creştere spectaculoasă ca urmare a unei cereri mari, precum şi a îngrijorărilor legate de nivelul disponibilităţilor viitoare, considerate ca fiind foarte reduse. Cu toate acestea, aprovizionarea ar trebui să fie satisfăcătoare, deoarece inundaţiile nu au produs pagubele estimate iniţial, iar stocurile de intervenţie sunt suficient de mari.

Cererea pentru proteina animală

Preţul cărnii de vacă a continuat să crească, atingând nivelul cel mai ridicat. În acelaşi timp, preţurile mari ale furajelor şi şeptelul mai redus au dus la limitarea posibilităţii de creştere a producţiei de carne.

Cererea mare pentru carnea de ovină a dus la creşterea presiunii pe această piaţă, atingându-se recordul de preţ în anul 2010. Preţul atractiv al mieilor a încurajat agricultorii din marile regiuni producătoare de carne de oaie să-şi reconstituie şeptelul. În acelaşi timp, se constată o diminuare puternică a producţiei de carne de ovină, la nivelul Europei.

Preţul cărnii de pasăre a rămas stabil la sfârşitul anului 2010, crescând cu numai 0,2%, faţă de cel din anul 2009.

Cererea mare de produse lactate venită din partea Asiei, Federaţiei Ruse şi anumitor ţări exportatoare de petrol, combinată cu o creştere relativă a ofertei de lapte, a permis menţinerea preţului la un nivel ridicat, câştigând teren faţă de situaţia din anul anterior de piaţă. Preţul este însă inferior nivelului înregistrat în anii 2007 şi 2008, cu excepţia preţului untului.

Preţul internaţional al bumbacului a crescut puternic de la începutul anului de piaţă. Indicele A de CotLook a atins, în medie, 330 cenţi/kg în ultimele trei luni ale anului 2010, adică de două ori mai mult faţă de media înregistrată în aceeaşi perioadă a anului anterior de piaţă.

Preţul mondial al zahărului a crescut în toate cele patru trimestre ale anului 2010. Recolta diminuată a Braziliei, faţă de estimările iniţiale, producţia mică a Australiei, din cauza condiţiilor climatice nefavorabile, precum şi restricţiile de export ale Indiei au dus la creşterea spectaculoasă a preţului zahărului pe piaţa internaţională. După luna mai a anului 2010, preţul zahărului a fost practic dublat, ca urmare a creşterii consumului peste estimările iniţiale.

Impactul opririi producţiei de îngrăşăminte

Preţul îngrăşămintelor a cunoscut o creştere spectaculoasă, ca urmare a unei cereri mai mari, alimentată fiind de preţurile ridicate ale materiilor prime.

Din nefericire pentru agricultorii români, distorsiunile pe piaţa mondială a îngrăşămintelor chimice se produc într-un moment în care România îşi încheie practic toate fabricile. Decizia este una strict economică şi are la bază sistarea sprijinului pe care statul îl acordă producătorilor de îngrăşăminte, mai ales prin furnizările de gaz metan. Nu probabil, ci în mod sigur, exportatorii de îngrăşăminte mai ieftine din ţările vecine vor profita de scoaterea de pe piaţă a fabricilor româneşti. Aşa că, în lipsa oricărei forme de concurenţă, ne putem aştepta la o scumpire a îngrăşămintelor până la o limită care va depăşi puterea de cumpărare a fermierilor români.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, crede că vinovaţi pentru scumpirea hranei sunt procesatorii şi magazinele, care nu au renunţat la marjele mari de profit şi nici nu relaţionează cu fermierii.

Preţurile alimentelor la nivel global au atins un nou record în luna decembrie 2010, mai ales din cauza evenimentelor meteorologice, a anunţat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

Indicele lunar al FAO, care măsoară modificările de preţ ale unui coş de produse, inclusiv cereale, seminţe oleaginoase, produse lactate, carne şi zahăr, s-a ridicat la 214,7 puncte în decembrie 2010, faţă de 206,0 puncte în noiembrie.

Acest nivel, alimentat de creşterea preţurilor la zahăr şi de presiunea asupra costului cerealelor şi oleaginoaselor, depăşeşte recordul de 213.5 puncte atins în iunie 2008 şi care a dus la revolte, aşa-numite „foame“, în mai multe ţări.

Indicele preţului zahărului a urcat la 398,4 puncte în decembrie, faţă de 373,4 cu o lună în urmă, pe când cel al cerealelor a ajuns la 237,6 puncte, cel mai înalt nivel din august 2008, faţă de 223,3 puncte în luna noiembrie 2010.

O prognoză optimistă

Potrivit economistului FAO de la Roma, Abdolreza Abbassian, ar fi absurd să se presupună că preţurile nu vor creşte în continuare. În acest context, el menţionează că în multe ţări în curs de dezvoltare, inclusiv în China şi India, inflaţia a devenit o problemă majoră economică şi politică. Creşterea preţurilor la alimente reprezintă o potenţială problemă şi pentru ţările dezvoltate, precum Marea Britanie, sau pentru cele din zona euro, mai spune el.

În acelaşi timp, FAO subliniază că indicele la produse agricole este în creştere în principal la porumb, zahăr, unt şi carne. Pentru ţările cele mai sărace, aceste produse sunt mai puţin importante decât, de exemplu, orezul, al cărui preţ a scăzut de aproape două ori din 2008 şi până acum, până la 535 de dolari pe tonă.

FAO a arătat într-un raport din noiembrie anul trecut că este absolut necesară creşterea producţiei de cereale în vederea refacerii stocurilor mondiale.

Preţurile mondiale ar putea să crească în continuare dacă producţia nu înregistrează o îmbunătăţire semnificativă anul viitor în special la porumb, soia şi grâu, arată recentul raport FAO.

Cartoful nu este singura legumă la care s-au înregistrat scumpiri încă de anul trecut. Majorări ale preţului de peste 10% au mai fost înregistrate la legume şi conserve de legume (22,48%), fructe proaspete (18%), ulei comestibil (21%) şi miere (10,3%).

(V.Ş.)

Sectorul agroalimentar se confruntă cu numeroase probleme. România dispune de un potenţial agricol semnificativ, comparativ cu alte state membre. Însă nivelul de organizare, fărâmiţarea excesivă, finanţarea inadecvată sunt principalii factori restrictivi în obţinerea unui nivel de performanţă capabil să facă faţă presiunilor concurenţiale din ce în ce mai puternice din acest domeniu, se arată într-un nou Raport intitulat „Provocările pieţei unice şi concurenţa în sectoare sensibile“, elaborat de Consiliul Concurenţei (CC). Se mai spune că retrocedarea terenurilor agricole, procesul de privatizare, liberalizarea preţurilor, necesitatea de adaptare la rigorile comunitare, precum şi alte măsuri de politică specifică şi-au pus din plin amprenta asupra tabloului actual de eficienţă şi competitivitate sectorială.

Alimentele, 31,5 % din bugetul familiei

„Este evident faptul că, prin aplicarea unor politici adecvate şi prin creşterea performanţei, sectorul agroalimentar poate asigura necesarul de consum intern al populaţiei. Cu toate acestea, o problemă importantă rămâne cea a ponderii încă ridicate a cheltuielilor cu alimentele în bugetul total al unei familii“ – a afirmat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele CC.

La nivelul anului 2008 – se menţionează în raport – în România ponderea cheltuielilor cu alimentele în bugetul total al familiei reprezenta 31,5 %, faţă de doar 16% media europeană,

plasându-ne pe ultimul loc în UE-27. Cu ponderi mai mari de 20% a cheltuielilor cu alimentele în coşul de consum se situează Lituania (30,9%), Ungaria (26,7%), Estonia (24,8%), Letonia (24,6%), Cehia (23,3%), Slovacia (22,8%), Cipru (21,6%), Irlanda (20,6%) şi Malta (20%).

Cele mai recente informaţii ale Eurostat pun în evidenţă faptul că, faţă de media UE-27, preţurile la alimente în România sunt mai mici cu 34%, cu oscilaţii de la o categorie de produse la alta. Astfel, în timp ce la categoria tutun sunt cu 53% mai reduse decât media europeană, la categoria lapte, brânză şi ouă sunt mai scăzute cu doar 7%.

Contradicţii flagrante

Conform documentului, ultimele date europene referitoare la indicatorii macroeconomici ai sectorului agricol pun în evidenţă poziţia României faţă de celelalte 26 de state membre.

- În privinţa suprafeţei agricole, România este a şasea ţară comunitară, reprezentând 7,7% din totalul UE-27. Din nefericire, România deţine în continuare cel mai mare număr nedorit de exploataţii agricole (3.931.000), situându-se pe ultima poziţie.

- Suntem ţara cu cea mai mare pondere a populaţiei ocupate în agricultură, unde depăşim cu mult media europeană de 5,4%.

- La nivelul valorii producţiei agricole şi consumului intermediar, România ocupă locul 8, după Franţa, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Olanda şi Polonia.

- Cel mai relevant indicator – ponderea agriculturii în PIB – situează România pe locul 1 din cele 27 de state membre, cu o pondere de 6% faţă de media europeană de 1,2%. Ultimul indicator nu este unul care să ateste un echilibru economic normal, dimpotrivă.

Traian DOBRE

Preţul grâului este de partea comercianţilor

Piaţa grâului şi-a regăsit „calea“ creşterii de preţ ca urmare a condiţiilor meteo nefavorabile, care au atins ţările producătoare, una după alta, începând cu luna iulie a acestui an. După cantităţile mari de ploaie căzute în ultimele săptămâni, în Australia piaţa grâului a integrat toate aceste tensiuni create, în special cele legate de calitate. Căutările morarilor din ultima perioadă au fost îndreptate către Europa (în special Franţa), din stocurile publice, şi SUA, din cantităţile deţinute în capacităţile logistice. Se estimează că vor fi probleme mai ales în partea a doua a campaniei de achiziţie, când se apreciază că morarii vor cumpăra la un preţ mai mare, dar va exista şi o disfuncţionalitate în aprovizionare ca urmare a unei oferte reduse.

- Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita)

Porumbul, într-o incertitudine totală

Piaţa porumbului şi-a găsit „culoarea“ în Europa, marcând o perioadă de creşteri puternice ale preţului pentru contractele cu livrare în luna martie 2011, iar creşterea a fost de 10,5 euro/tonă. Cererea mondială este mare, Europa fiind obligată să recurgă la importuri pentru a nu dezechilibra balanţa de pe piaţa internă, în condiţia în care oferta este destul de mică.

Stocul de porumb din SUA este destul de scăzut şi acesta poate scădea în continuare mai ales în situaţia în care se legiferează detaxarea etanolului, ceea ce va face ca necesarul de porumb pentru filiera producerii etanolului să fie din ce în ce mai mare. Suprafaţa ce se va semăna cu porumb este în scădere, producătorii americani preferând să cultive soia în locul porumbului. Toate aceste informaţii duc la tensionarea pieţei porumbului, în prezent operatorii fiind atenţi la cultura de porumb din Argentina, care se găseşte în faza de polenizare. Timpul uscat din ultimele săptămâni şi valul de căldură cu temperaturi de peste 40°C pot compromite destul de serios recolta celui de-al doilea exportator mondial de porumb.

- Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita)

- Cotaţiile porumbului – Matif
(vezi tabel in revista tiparita)

Orzul, doar ca resursă furajeră

Preţul orzului furajer a continuat şi el să se aprecieze în ultima săptămână, pe măsură ce disponibilităţile de grâu sunt reduse, orzul furajer recăpătându-şi interesul cunoscut în rândul producătorilor de furaje pentru animale. Creşterea puternică a preţului grâului a permis creşterea preţului orzului cu 7 euro/tonă, ajungând la 207 euro/tonă, livrat în portul Rouen. Scoaterea stocului de intervenţie nu a influenţat piaţa europeană. Orzul pentru bere nu a avut o cerere mare la export, în această perioadă activitatea cu acest produs fiind ceva mai redusă. Oferta scăzută din acest an va face ca operatorii să se întoarcă mai repede pe piaţă pentru a realiza achiziţii. Orzul pentru bere nu a a urmat aceeaşi pantă ascendentă ca orzul furajer.

- Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel in revista tiparita)

Piaţa oleaginoaselor

Soia. Incidentele climatice, care afectează producţia de soia din Argentina, au reprezentat principalul motiv de creştere a preţului oleaginoaselor din ultima perioadă. În SUA, complexul de soia a fost foarte bine orientat spre creştere ca urmare a cererii la export, precum şi a interesului procesatorilor de pe piaţa interioară ca efect al validării sprijinului de 1 USD/gallon. China a decis şi ea să-şi mărească stocul actual de soia, ceea ce a generat o tensiune punctual pe piaţă, iar tendinţa de fond a pieţei nu este nici pe departe stabilită.

- Cotaţiile pentru soia futures la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita)

Floarea-soarelui. Având în vedere evoluţia pieţelor financiare şi de energie, preţul uleiurilor vegetale a fost în creştere. Consumul mondial de uleiuri vegetale este mai mare, la aceasta adăugându-se şi rezultatele incidentelor climatice, motive care au determinat operatorii de pe aceste pieţe să fie extrem de atenţi la evoluţiile viitoare ale acestora. Seceta din Argentina a penalizat nivelul recoltelor de porumb şi soia. Este clar că oferta va fi mai mică decât cea estimată iniţial. Preţul florii-soarelui a înregistrat creşteri ca urmare a unei cereri aflate în creştere, precum şi a unui disponibil redus. Preţurile uleiurilor vegetale au fost la un nivel ridicat şi în ultima săptămână ca urmare a susţinerii venite din partea petrolului.

- Cotaţiile pentru floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel in revista tiparita)

 Rapiţa. Preţul rapiţei a crescut în ultima săptămână, după câteva zile de scăderi uşoare ca urmare a elementelor tehnice. Creşterea preţului a avut la bază producţiile scăzute din Canada, Europa, Ucraina şi Australia şi consumul aflat în creştere la nivel mondial. Tendinţa este de creştere în cazul tuturor oleaginoaselor. Preţul petrolului a depăşit nivelul de 91 USD/baril. În acest context, preţul rapiţei a crescut în Europa, atingând nivelul de 505 euro/tonă, FOB Moselle. Acest preţ ne indică creşterea puternică a cererii de pe piaţa fizică.

- Cotaţiile rapiţei – Matif
(vezi tabel in revista tiparita)

Dumitru Daniel SANDU

Am aflat că se va scumpi, din nou, pâinea. Nu cu mult, spun procesatorii, cu prea mult, se plâng consumatorii, cu mai mult decât poate suporta piaţa specifică acestui produs, se teme, în ultimă instanţă, ministrul agriculturii, Valeriu Tabără! Şi toate astea din februarie 2011. Motive?

Să faci afaceri cu cereale deja este cu totul altceva; înţelegi asta din comportamentul celor care s-au grăbit să exporte grâu, din iulie până în toamnă, pentru că preţul, la grâu de pildă, a crescut de la 120 de euro pe tonă la 220 de euro pe tonă, cu toate că grija pentru hrana unui popor care se hrăneşte, în ultima vreme, în mare parte, cu pâine şi sos de limbă, cum ar fi spuse mucalitul Bulă, poate ar fi recomandat niţică prudenţă.

Cine sunt câştigătorii? Cine sunt perdanţii?

Sigur, mie mi-este uşor să spun ceea ce spun. Eu nu am de întreţinut o afacere, de dus mai departe un proces de producţie, de plătit forţa de muncă, şi mai am şi statornice reminiscenţe umanistice care vin dinspre stânga. Dar am întrebări care se nasc atunci când, în ţara pâinii, mănânc pâinea cea mai proastă şi cea mai scumpă. Şi a început să fie o tradiţie să asist la veşnicul dialog între producătorii de grâu care primesc un preţ mic pe munca lor, pe de o parte, şi procesatorii de pâine care şi ei nu sunt în câştig, pe de altă parte. Aflăm că 90% dintre brutari lucrează fără profit, aşa de dragul mâncătorilor de pâine şi produse de panificaţie, 4.500 de firme de morărit şi panificaţie s-au închis, iar 3.500 de angajaţi din domeniul acesta au intrat, de curând, în şomaj.

Miroase a speculă

Asta în timp ce în toată Europa există o mişcare a cerealelor, ba chiar şi în cealaltă parte care nu-i Europa. Miroase a speculă, pâinea noastră cea de toate zilele.

Ce facem noi, românii?! Păi, ce facem! Ne pregătim să importăm cu 50% mai mult decât am vândut cereale, astfel încât în februarie preţul pâinii se va scumpi cu peste 16%. Aurel Popescu, preşedinte ROMPAN, precizează că, dacă adăugăm faptul că în fiecare an suprafaţa cultivată cu cereale a devenit din ce în ce mai mică, suprafaţă dijmuită şi de condiţiile meteo nefavorabile, inundaţii, caniculă, plata cu întârziere a subvenţiilor agricole, anularea unor ajutoare pentru îngrăşăminte, avem imaginea completă a explicaţiilor care se pot da celor care nu înţeleg, ca mine, de exemplu, de ce pâinea devine mai proastă şi mai scumpă.

Gluma cu obezitatea

Să mai adăugăm faptul că pâinea îngraşă? Nu este cazul! La cât se cumpără acum, nu din zona asta vine îngrijorarea noastră. Ar trebui să ne temem pentru siguranţa alimentară a noastră, a tuturor. Până acum, dacă aveai pâine, cartofi, varză şi fasole nu-ţi făceai mari griji alimentare.

Aşadar, dacă pâine nu e, nimic nu e, chiar dacă, în glumă, îngraşă! Amintiţi-vă rugăciunea „Tatăl Nostru“! Acolo pâinea are sensul adevărat pe care cei care o produc îl uită!

Vasilica GHIŢĂ ENE

Preţul grâului, în creştere moderată

Piaţa grâului a închis a treia săptămână consecutiv pe plus la Euronext, câştigând cca 6,75 euro/tonă pentru schimburile din luna ianuarie 2011. Preţul este menţinut la un nivel ridicat, unul dintre motive fiind lipsa de pe piaţa internaţională, a ofertei de grâu australian. Calitatea grâului din Australia este inferioară aşteptărilor, de aceea presiunea asupra grâului de panificaţie din SUA şi UE este din ce în ce mai mare. Epuizarea stocurilor de grâu europene şi americane vor duce la o presiune din ce în ce mai mare pe piaţa internaţională, mai ales în partea a doua a anului de piaţă. Nivelul relativ ridicat al petrolului, în jur de 88,5-89 USD/baril, contribuie la menţinerea preţului grâului la un nivel înalt. Egiptul a achiziţionat 180.050 tone de grâu din UE şi 60.090 tone din Argentina, ceea ce scoate în relief competitivitatea grâului european. Raportul întocmit de USDA nu a avut un efect semnificativ asupra pieţelor, chiar dacă a avut loc o revizuire pozitivă a stocului mondial cu cca 4 milioane de tone.

Porumbul, la concurenţă cu orzul furajer

Piaţa porumbului a avut o creştere modestă în ultima săptămână, de doar

1,5 euro/tonă. Elementele fundamentale au susţinut preţul porumbului, cortul acestuia urmând panta ascendentă a grâului. Raportul USDA a fost aproape de aşteptările pieţei, acesta neprovocând modificari în „sentimentele“ operatorilor faţă de piaţă. Stocul mondial de porumb este în scădere, iar consumul în creştere. Piaţa porumbului a profitat în parte de creşterea preţului grâului de panificaţie, deoarece a existat o presiune mare venită din partea orzului şi grâului furajer. Sosirea porumbului sud-american pe piaţă a dus la limitarea creşterii preţului porumbului pe piaţa europeană. În SUA, politica internă creează probleme pentru filieră.

Oferta de orz scade îngrijorător

Piaţa orzului furajer a fost destul de tensionată ca urmare a disponibilităţilor reduse precum şi a unei cereri în creştere venită din partea producătorilor de furaje pentru animale. Suprafeţele mai mici semănate în această toamnă şi creşterea consumului sunt motive suficiente care să menţină preţul la un nivel ridicat. A doua parte a anului de piaţă va fi şi mai tensionată ca urmare a întoarcerii pe piaţă a industriei, exporturile europene de orz fiind de 3,7 milioane de tone faţă de numai 345.000 tone câte erau înregistrate în aceeaşi perioadă a anului de piaţă precedent.

Oleaginoasele continuă să fie la mare căutare

Piaţa soiei creează şi ea anumite tensiuni, materializate prin revizuirea negativă a stocului mondial, precum şi a incidentelor climatice legate de evoluţia furtunii „La Nina“ în America de Sud. Raportul USDA din ultima lună indică o scădere uşoară a producţiei mondiale de soia, însă uleiul continuă să câştige în fiecare zi „teren“ ca urmare a cererii mari existente la export, acesta fiind de fapt principalul element de susţinere a preţului. Vânzările de soia ale SUA din ultima săptămână au fost sub 56.000 tone, sub aşteptările operatorilor, ceea ce a pus la „adăpost“ preţul uleiului.

Preţul florii-soarelui a fost ridicat şi în ultima săptămână ca urmare a unei oferte reduse şi a unui consum aflat în permanentă creştere. Piaţa este influenţată de creşterea preţului petroluluim ceea ce face ca şi preţul uleiului să fie ridicat. Preţul uleiurilor vegetale în Europa se menţine la niveluri ridicate ca urmare a elementelor fundamentale extrem de solide existente.

Preţul rapiţei îşi continuă mişcarea sa neîntreruptă în ultimele 3 săptămâni. Preţul petrolului favorizează menţinerea preţurilor oleaginoaselor la niveluri ridicate. Preţul uleiurilor este ridicat, la Rotterdam depăşind pragul de 1.000 euro/tonă şi îndreptându-se către 1.350 euro/tonă. În aceste condiţii, preţul rapiţei rămâne ridicat ca urmare a unei producţii şi unor suprafeţe semănate diminuate, precum şi unui consum în creştere de ulei. De notat este evoluţia climei în Germania, unde este instalată o impresie defavorabilă a ţării culturii de rapiţă mai ales în nord, ca urmare a dispariţiei stratului de zăpadă şi a scăderii temperaturilor la -5-10°C în această săptămână.

Dumitru Daniel BOTĂNOIU

Preţuri medii pe pieţe reprezentative din România
(vezi tabel revistă – necesita abonament, contactati redactia)

Preţurile sunt franco depozit, exclusiv TVA, colectate, prelucrate şi transmise de direcţiile pentru agricultură judeţene.

În 11 luni din 2010 preţul grâului a crescut cu 73 euro. Cel puţin din punct de vedere statistic ne situăm undeva în apropierea cotaţiilor principalelor burse de cereale din lume.

Preţul porumbului, într-un an agricol bun
(vezi tabel revistă – necesita abonament)

Preţurile sunt franco depozit, exclusiv TVA, colectate, prelucrate şi transmise de direcţiile pentru agricultură judeţene.

Ce exportăm şi la ce preţ

Preţul cerealelor exportate în 2010
(vezi tabel revistă – necesita abonament)

Berarilor nu le place orzul românesc

Preţurile sunt franco depozit, exclusiv TVA, colectate, prelucrate şi transmise de direcţiile pentru agricultură judeţene.
(vezi tabel revistă – necesita abonament)

Notă: Piaţa orzului pentru bere a avut o oarecare stabilitate doar în Banat. În Muntenia şi Oltenia, timp de 11 luni, au avut loc doar câteva tranzacţii, şi acestea nesemnificative.

Deocamdată, în România orzul pentru hrana animalelor se produce la un preţ care depăşeşte preţul orzului pentru bere. (D.M.)

Sursa: Autoritatea Naţionala a Vămilor

Grâul, tot mai scump

Volatilitatea este foarte mare pe piaţa grâului după o perioadă agitată. După raportul USDA, foarte aşteptat, lupta cu schimburile comerciale şi inflaţia din China au fost informaţiile cele mai prezente pe piaţa materiilor prime. În SUA, în urma unei noi evaluări a suprafeţelor semănate cu grâu, s-a constatat că numai 45% din suprafeţe au o stare „bună spre excelentă“. Ploile anunţate nu au adus decât foarte puţină linişte. Aproape 40% din zona de cultură a grâului de toamnă din SUA au primit un total de doar 10 mm precipitaţii în ultimele zile. Raportul USDA a confirmat reducerea stocului mondial de grâu cu cca 2,3 milioane de tone, acesta fiind estimat în prezent la 172,5 milioane de tone. Această cifră a făcut, ţinând cont de evoluţia porumbului şi soiei, să crească preţul cu 11,25 euro/tonă, atingând cel mai mare nivel din luna septembrie 2009 şi până în prezent.

Preţul porumbului concurează cu grâul

După o săptămână marcată de o foarte mare volatilitate a preţurilor, preţul porumbului s-a cantonat în jurul a 217 euro/tonă după apariţia raportului USDA. Producţia mondială este revizuită în scădere cu cca 3 milioane de tone, iar stocurile sunt în scădere, aşa cum operatorii de pe piaţă au estimat în perioada anterioară apariţiei raportului. Evoluţia cursului de schimb euro/dolar a limitat pierderile de pe pieţele europene. Întârzierea recoltatului din regiunile de nord ale Europei provoacă în continuare tensiuni suplimentare pe termen scurt. Preţul porumbului în China a bătut recordul la jumătatea săptămânii anterioare ca urmare a informaţiilor referitoare la diminuarea semnificativă a stocului. În această situaţie, se aşteaptă ca preţul porumbului din SUA să crească semnificativ în următoarea perioadă.

Nimic nou pe piaţa orzului

Piaţa orzului a rămas foarte calmă în această perioadă de sfârşit de an. În absenţa activităţilor notabile de pe piaţă, preţul acestuia a evoluat ca urmare a „simpatiei“ cu grâul şi porumbul, dar de o manieră mult mai rezonabilă. Cererea de pe piaţa unică europeană a fost foarte scăzută. Cumpărătorii sunt reticenţi în a achiziţiona la nivelul actual al preţului. Arabia Saudită, primul mare importator de orz, continuă să nu fie prezent pe piaţă.

Cine are soia, floarea-soarelui şi rapiţă este în câştig

Raportul USDA nu a ţinut cont de elementele motoare de pe piaţă în revizuirea bilanţurilor soiei şi florii-soarelui din luna noiembrie. Producţia de soia a SUA, estimată ca fiind în creştere de către operatori, a sfârşit în a fi diminuată ca urmare a importurilor în creştere anunţate de China, de cca 57 milioane de tone. Raportul stoc/utilizare nu corespunde decât la cca. 20 de zile, fiind un nivel care nu lasă loc de surprize.

Bilanţul florii-soarelui a fost puternic modificat odată cu scăderea producţiei din ţările din bazinul Mării Negre, precum şi a celei din Argentina, al treilea producător mondial de floarea-soarelui. Producţia de floarea-soarelui argentiniană a scăzut cu 18,5% faţă de estimările iniţiale ca urmare a reducerii suprafeţelor semănate.

Elementele fundamentale favorizează preţul rapiţei ca urmare a creşterii tuturor preţurilor oleaginoaselor. Mişcările de pe pieţele financiare, parităţile monetare şi evoluţia preţului petrolului pot influenţa pieţele oleaginoaselor pe termen scurt ca urmare a interesului de a obţine profit al operatorilor de pe piaţă şi în special a fondurilor speculative. Piaţa oleaginoaselor a „bătut“ recordul variaţiilor în această săptămână, amploarea mişcărilor fiind foarte mare. Cererea de oleaginoase venită din partea procesatorilor a fost în creştere ca urmare a consumului în creştere de uleiuri vegetale şi sub presiunea preţului uleiului de palmier.

Dumitru Daniel SANDU

Studiul pe care-l supunem atenţiei aparţine unui tânăr cercetător, dr. Emilian Oancea, fiind supervizat de cele mai calificate personalităţi în materie de cercetare agricolă, printre care prof. univ. dr. Mihai Berca.

În lucrarea „Limitele creşterii“ (The Limits of Grows), elaborată la cererea Clubului de la Roma, se susţine faptul că în jurul anului 2050, în condiţiile înregistrării actualului ritm de creştere economică, resursele neregenerabile vor fi epuizate în cea mai mare parte. Provocarea adresată generaţiei noastre este aceea de a construi o nouă economie, care să fie bazată în mare măsură pe surse energetice regenerabile.

2050 – un orizont de maximă criză

Studiile întreprinse arată că resursele existente nu pot asigura, în structura lor actuală, necesarul, existând pericolul de a se ajunge la o criză de proporţii, cu urmări economice şi politice grave. Câteva date sunt relevante pentru ritmul creşterii necesarului modern.

Evoluţia raportului, între ofertă  şi cererea de energie

Dacă în anul 2000 consumul global s-a cifrat la 9,1 Gtoe (gigatone echiv. petrol), se apreciază că necesarul va atinge 11-11,5 Gtoe în 2010-2020 şi 17,095 Gtoe în 2030, ceea ce reprezintă o rată medie de creştere anuală de 1,6% – ce-i drept, ceva mai redusă decât în ultimele trei decenii, când a fost de 2%.

Exprimate în echivalent de total energie, cifrele sunt şi mai impresionante: în anul 2004, de pildă, cererea primară mondială de energie reprezenta 12.204 milioane de tone şi se considera că până în 2050 necesarul de energie se va dubla.

Structura consumului

În ceea ce priveşte domeniile consumului de energie în 2030, industria se prognozează că va deţine 39%; serviciile, agricultura şi construcţiile 35%, iar transportul 26%. În cadrul acestui consum total, petrolul va deţine 92%, biocombustibilii 3% şi 4% alte produse.

Pentru a asigura creşterea producţiei în ritmul impus de evoluţia estimată a consumului, se apreciază că vor fi necesare investiţii în valoare totală de 16,5 bilioane de dolari, jumătate din acestea în vederea construirii de noi centrale electrice.

Deocamdată, setea globală de energie este potolită în proporţie de 85% prin arderea combustibililor fosili, o zestre geologică acumulată în sute de milioane de ani, pe care oamenii riscă s-o epuizeze într-un răstimp scurt. Din producţia totală de energie, petrolul livrează 34%, gazele naturale 21%, cărbunele 26%, pe când hidrocentralele 7%, iar energia nucleară doar 6%.

Dominaţia petrolului

Pe plan mondial, ponderea circulaţiei şi transportului în cadrul consumului de petrol a crescut în ultimele trei decenii de la 42% la 57%; necesarul de energie din acest sector va continua să crească mai repede (cu o rată anuală de 2,1%) decât media generală, amintită mai sus (1,6%). Necesarul total de petrol urmează şi el un curs ascendent (o rată anuală de creştere de 1,4%), ajungând în anul 2030 la 5,585 Gt. Consumul de gaze naturale îşi va spori ponderea în balanţa energetică la 28%.

Explozia preţurilor

Ca urmare a creşterii necesarului, preţurile au crescut şi ele drastic între 2002-2005 la petrol, gaze naturale şi cărbune, iar la uraniu chiar cu 160%. Preţul pe barilul (un baril = 1.598,984 litri) de petrol a crescut de la 3 $ în 1973 la aproape 79 $ în august 2006 şi la 147 $ în 2008.

Pentru a înţelege ce povară reprezintă aceasta, este suficient să arătăm că scumpirea cu 1 $ a preţului la petrol grevează anual economia mondială cu 31 mld.$, iar scumpirea cu un eurocent a unui kilowatt-oră duce la costuri suplimentare de 180 mld. dolari.  Întreaga problematică este agravată de o serie de factori greu de influenţat şi în bună parte imprevizibili – ritmul creşterii economice, foamea de energie din ţările lumii a treia, distribuirea cu totul neomogenă pe glob a resurselor, instabilitatea politică în regiunile furnizoare, capriciile pieţei financiare şi ale cursurilor de schimb, speculaţiile mai ales la bursa petrolului, incertitudinile legate de schimbările mondiale.

Ultimele estimări

Conform ultimelor previziuni ale OPEC, producţia de petrol se va dubla cel mai târziu în anul 2025.

Rezervele neregenerabile de energie erau estimate la sfârşitul anului 2005 la 1.300 Gt SKE echivalent de huilă. Dacă producţia anuală ar fi să se menţină la nivelul anului 2005, rezervele cunoscute ar ajunge, luate în ansamblu, pentru o sută de ani, iar resursele pentru o jumătate de mileniu. Estimările făcute pe baza nivelului actual de consum şi al evaluărilor privind rezervele certe de combustibil fosil arată că acestea ar putea fi utilizate încă 49 ani la petrol, 65 ani la gazele naturale şi 169 ani la cărbune.

Dr. Emilian OANCEA

Agricultura durabilă propune consumatorilor alimente sănătoase la preţuri abordabile, care să respecte mediul, să trateze corect consumatorii, să acorde atenţie animalelor, care să aplice metode economice viabile, să contribuie la înfrumuseţarea peisajelor, să protejeze ecosistemele preţioase şi biodiversitatea, toate acestea în profitul comunităţilor rurale.

Deziderate

Agricultura durabilă are în vedere următoarele:

- producerea de alimente în cantităţi suficiente şi de calitate;

- conservarea resurselor naturale: produsele obţinute din natură trebuie să se întoarcă sub diferite forme în natură, astfel de resurse cum sunt apa, solul şi aerul trebuind să fie reconstituite şi puse la dispoziţia generaţiilor viitoare. E necesar ca utilizarea pesticidelor să fie la minimum pentru a realiza acest obiectiv;

- administrarea peisajului: exploataţiile agricole sunt cele care administrează terenurile agricole, conservând în acelaşi timp habitate de o mare valoare şi păstrând biodiversitatea;

- bunăstarea animalelor: animalele sunt îngrijite şi tratate corespunzător. Comportamentul lor natural este respectat, fiind supus unui regim alimentar natural, adaptat fiecărei specii;

- viabilitatea economică: exploataţiile agricole generează suficiente venituri pentru a fi viabile. Exploataţiile agricole viabile contribuie la consolidarea comunităţilor rurale;

- echitatea socială: exploataţiile agricole reprezintă locurile de muncă în care cei interesaţi îşi pot câştiga existenţa.

Sprijinul fermierilor

Ajutoarele acordate permit stabilizarea veniturilor agricultorilor şi sunt date ca urmare a respectului pe care aceştia îl au faţă de mediu, de respectarea sănătăţii şi bunăstării animalelor, precum şi de asigurarea securităţii alimentare.

Susţinerea veniturilor agricultorilor este însoţită de măsurile orientate spre politica de dezvoltare rurală, aferentă perioadei 2007-2013. Această politică beneficiază de un buget de cca 230 miliarde de euro (contribuţia UE fiind de cca 40% din total) destinat celor trei domenii, numite „axe tematice” reprezentate de:

- competitivitatea sectorului agricol şi forestier: prin acordarea de ajutoare pentru modernizare, reconstrucţie, formare şi consiliere;

- respectarea măsurilor de mediu şi a peisajului rural: prin acordarea de plăţi către agricultorii care au grijă de mediu, de păduri şi de sănătatea animalelor şi plantelor;

- îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural: prin încurajarea diversificării economiei rurale şi prin furnizarea de ajutoare pentru dezvoltarea noilor activităţi economice, altele decât exploatarea terenului.

Programul LEADER are în componenţa sa iniţiative menite să susţină în principal, la nivel local, cele trei domenii-cheie.

Agricultura biologică, între intenţii şi realitate

Normele comunitare cu privire la agricultura biologică prevăd:

- o rotaţie a culturilor, astfel încât să se protejeze solul şi să se „întrerupă“ pe cale naturală ciclul buruienilor şi al paraziţilor;
- o utilizare a inamicilor naturali ai plantelor şi animalelor, pentru a evita acţiunea nefastă a produselor chimice;
- alegerea speciilor de plante şi a raselor de animale perfect adaptate la condiţiile locale, care sunt rezistente la bolile specifice;
- creşterea animalelor în condiţii cât mai natural posibile;
- protejarea biodiversităţii prin ocrotirea speciilor de plante şi a raselor de animale indigene, care sunt ameninţate cu dispariţia.

Mereu cu gândul la schimbările climatice

Politica Agricolă Comună favorizează investiţiile care vizează conservarea apei, ameliorarea infrastructurii de irigat, permiţând totodată agricultorilor să-şi amelioreze tehnicile de irigat. Aceasta permite în egală măsură protejarea calităţii apei şi susţine reducerea cantităţii de gaze cu efect de seră, precum şi protecţia solului.

Administrarea peisajului

Politica Agricolă Comună dispune de practici de administrare a terenurilor care permit conservarea habitatelor ecologice preţioase, biodiversitatea şi frumuseţea peisajelor rurale. Toate acestea sunt bunuri cu valoare mare pentru societate şi, fără o administrare corectă a terenurilor agricole, perfect adaptată la specificităţile locale, există riscul deteriorării lor.

Agricultura durabilă, un concept european

Aceasta nu este o noţiune pompoasă, de aceea trebuie să fim interesaţi de ea.

Cea mai mare parte a oamenilor gândesc că agricultura durabilă este un concept care aparţine Europei, presupunând următoarele:

- garantarea aprovizionării cu alimente sănătoase, în cantităţi suficiente şi la preţuri rezonabile;
- asigurarea unui nivel de viaţă corect agricultorilor;
- respectarea mediului şi lupta împotriva schimbărilor climatice;
- garantarea bunăstării animalelor;
- stimularea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă în zonele rurale;
- menţinerea exploataţiilor agricole viabile, cu un grad superior de competitivitate;
- menţinerea peisajului rural;
- protejarea speciilor de plante şi a raselor de animale (biodiversitatea).

Trebuie să ţinem cont de faptul că doar ceea ce semănăm astăzi vom putea recolta mâine, fiind extrem de important să protejăm zonele rurale şi resursele naturale ale Uniunii Europene şi să le punem la dispoziţia generaţiilor viitoare.

Dr ing. Daniel BOTĂNOIU

Grâul – puţin mai ieftin

Presiunea scăzută ca urmare a dorinţei de a obţine profit ţinând cont de apropierea de sfârşitul schimburilor comerciale din luna noiembrie a dus la scăderea preţului grâului. În contextul actual al pieţei trebuie păstrată vigilenţa în faţa volatilităţii preţurilor ce poate apărea în această perioadă. Paritatea euro/dolar a avut de asemenea un rol important de jucat. Paritatea de 1,34 a influenţat direct schimburile, singurul concurent al UE fiind în acest moment SUA. Creşterea euro faţă de dolar duce la scăderea competitivităţii la export a mărfurilor europene. Preţul grâului a câştigat 20 euro/tonă, în cazul schimburilor din luna noiembrie, nivelul cel mai ridicat înregistrându-se în ziua de luni.

Preţul porumbului, sub impactul cursului valutar

Dubiile legate de nivelul recoltei de porumb nu a împiedicat scăderea preţului din această săptămână ca urmare a creşterii euro faţă de dolarul american. Incertitudinile legate de nivelul producţiei de porumb din UE rămân în continuare ridicate din cauza dubiilor legate de suprafaţa de porumb pentru siloz recoltată, în detrimentul porumbului recoltat în boabe. Producţia medie este foarte heterogenă pe parcursul UE, existând mari diferenţe între regiuni. Operatorii rămân în continuare iritaţi ca urmare a evoluţiei anunţate din SUA cu privire la diminuarea randamentului, situaţie care nu dă semne să se redreseze odată cu avansarea recoltatului.

Piaţă slabă pentru orz

Preţul orzului furajer a scăzut uşor în această săptămână, influenţat fiind de scăderile înregistrate şi pe celelalte pieţe ale cerealelor păioase. Creşterea euro faţă de dolar a dus la scăderea exporturilor europene în comparaţie cu cele nord-americane, ceea ce a dus la scăderea preţului. Din stocul de intervenţie pot fi puse la dispoziţia crescătorilor de animale, foarte rapid, cca 1-2 milioane de tone.

Uleiurile vegetale sunt la mare căutare

Preţul soiei a atins cel mai ridicat nivel din ultimul an, ceea ce a dus la creşterea preţurilor uleiurilor vegetale. Se estimează că preţul va creşte şi în perioada următoare ca urmare a cererii mari venite din partea Chinei.

Situaţia de pe piaţa uleiurilor vegetale duce la creşterea preţului florii-soarelui, ceea ce alimentează tensiunea existentă pe pieţele oleaginoaselor. Diminuarea producţiei de floarea-soarelui din Ucraina a reprezentat un element serios de susţinere a preţului pe piaţa internaţională.

Preţul rapiţei se menţine la un nivel ridicat în contextul existenţei elementelor de susţinere. Suprafaţa cultivată cu rapiţă din Germania şi Polonia este în scădere, iar semănatul este întârziat ca urmare a ploilor căzute sau secetei înregistrate. Suprafaţa cultivată cu rapiţă, la nivel european, este în scădere faţă de situaţia din anul anterior de piaţă. Incapacitatea de a recolta rapiţa în perioada optimă în Canada, precum şi îngheţul înregistrat în zilele trecute au dus la scăderea calităţii şi randamentului.

Speculaţiile asupra produselor agricole există de foarte mult timp, ele făcându-se cu scopul declarat de a prefinanţa recolta viitoare, însă nu există absolut nicio dovadă a acestora. Este exact ca într-o anchetă judiciară, şi anume există indicii, dar nu există dovezi de incriminare. De ce nu s-ar realiza speculaţiile, dacă astfel agricultorii şi-ar găsi resursele pentru începerea noului sezon? Finanţarea sectorului agricol a devenit o întrebare la modă.

Banca Goldman Sachs a fost prima care s-a „rostogolit“ pe pieţele materiilor prime începând cu anul 2001. Analiştii celei mai rentabile bănci de pe Wall Street au remarcat că preţul materiilor prime agricole evoluează de o manieră inversă decât cursurile bursiere. Când primele cresc, celelalte scad mecanic, creşterea preţurilor inputurilor reducând perspectivele de creştere industrială. Goldman Sachs a început sistematic să ia poziţii înainte de a acoperi riscurile portofoliului acţiunilor sale.

Această corelaţie negativă nu se mai verifică şi astăzi din punctul de vedere al economiştilor, însă fondurile au prins obişnuinţa de a se poziţiona pe pieţele alimentare. Din 20 de tranzacţii, 19 sunt strict financiare, iar una singură se traduce efectiv printr-o livrare fizică. Finanţarea pieţelor materiilor prime agricole este un fenomen esenţial care poate fi observat şi care a fost multiplicat de 3 ori în ultimii ani.

FMI şi Banca Mondială se dau „lovite“

Comunitatea financiară, în frunte cu FMI şi Banca Mondială, ezită să recunoască rolul lor în criza alimentară.

Acest imobilism provoacă, în acelaşi timp, furori printre anumiţi observatori, care subliniază că această criză alimentară fără precedent este urmată de majorarea numărului de contracte speculative pe produsele de bază. Intruziunea acestor fonduri financiare a aruncat în „ceaţă“ formarea preţurilor produselor.

Alţi observatori condamnă practicile anumitor unităţi bancare care „navighează“ perpendicular pe criza alimentară pentru a-şi atrage noi clienţi. În februarie 2008, banca belgiană KBC propunea marelui public o asigurare pe viaţă centrată pe şase produse alimentare cu sloganul: „Trageţi avantaje din creşterea preţurilor!“. Această iniţiativă a fost departe de a fi izolată. În Germania, Deutsche Bank propunea un fond specializat susţinut de o argumentare identică: „Cu Agricultura Euro Fond beneficiaţi de creşterea preţurilor“.

Într-o analiză publicată în primăvara anului trecut, CNUCED a studiat comportamentul comercianţilor de produse alimentare. Speculanţii au sarcina să încerce să influenţeze cursul viitor, dereglând preţul alimentelor şi furnizând lumii agricole informaţii care sunt total străine de subiect. Cu alte cuvine, ei transformă orice eveniment economic într-unul incendiar, anunţând colapsul preţului alimentelor. Spre exemplu, o creştere a preţului imobilelor din America Latină ca urmare a unui joc speculativ duce la creşterea preţului porumbului.

De ce? Pentru că anumiţi comercianţi îşi imaginează algoritmele şi seriile statistice ca sprijin al faptului că preţul porumbului este corelat cu preţul imobilelor latino-americane. Unii comercianţi cumpără titluri ale acestei cereale. Imediat, aşa cum procedează oile, ceilalţi operatori urmăresc mişcarea şi astfel porumbul devine inabordabil, independent de previziunile de producţie sau de nevoile reale ale pieţei.

O intervenţie inoperabilă

Costul produselor alimentare poate reprezenta o chestiune de viaţă sau de moarte pentru milioane de săraci din lume, ca urmare acest gen de speculaţii nu poate fi acceptat. După krach-ul bursier şi criza alimentară, SUA, Marea Britanie şi Germania au interzis vânzările descoperite de anumite produse. Dar cu ce efect? Când o practică este interzisă într-o ţară, nimic nu o împiedică să fie pusă în practică în altă parte.

Operaţiunea de descurajare a speculaţiei este foarte costisitoare. Trebuie constituite obligatoriu depozitele de garanţie pe operaţiunile la termen pentru a suprima efectul de levier. Puterea publică trebuie să se asigure că aceste depozite există şi că operatorii respectă regulile.

De la krach-ul financiar la cel alimentar

Speculaţiile de pe pieţele agricole pot pregăti următorul krach financiar dublat de această dată de un krach alimentar. Agricultorii au un profil similar cu cei care împrumută bani, ei nu cunosc preţul viitoarei lor recolte, însă finanţează la un nivel ridicat prezenţa riscului. Nimic nu împiedică agricultorii să se împrumute de pe piaţa internaţională de la operatori care fac pariuri pentru noi creşteri ale valorilor agricole.

Aşa s-au împrumutat americanii, nu pe capacitatea lor de a rambursa împrumutul, ci pe plus valoarea realizată în cazul vânzării imobilului. Producătorii îndatoraţi revând imediat datoriile lor vehiculelor financiare şi într-o bună zi pieţele financiare vor „călători“ pe creanţele lor, care nu valorează nimic.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Această întrebare retorică se află pe buzele tuturor celor implicaţi în activitatea de creştere a animalelor. Se prefigurează o perioadă extrem de grea pentru zootehnişti ca urmare a creşterii speculative a preţului cerealelor, a lipsei subvenţiilor şi a scăderii puterii de cumpărare a populaţiei.

În ferme, preţurile cerealelor influenţează aproximativ 80% din preţul furajului, iar acesta, la rândul său, influenţează aproximativ 70% din costul de producţie. Achiziţionând cereale extrem de scumpe, costul de producţie va deveni mult prea mare, provocând pierderi importante fermierilor. O creştere proporţională a preţului de vânzare este, de cele mai multe ori, imposibilă deoarece vânzarea animalelor are ca bază de referinţă valoarea cărnii importate, neţinând cont de rentabilitatea fermierilor;
cu alte cuvinte, dacă vrei să îţi vinzi animalele (şi vrei să o faci, în primul rând pentru a nu-ţi bloca fluxul tehnologic) eşti nevoit să accepţi un preţ impus care nu ţine cont de calcule economice.

Grâul, ca element de referinţă

Pentru comparaţie, vom lua exemplul industriei de panificaţie care, în prezent, creează premisele unei noi scumpiri cu 30% a pâinii. Producătorilor de animale le-ar fi foarte greu să pună în aplicare un astfel de plan, deoarece ei nu au contact cu consumatorul final, ci se adresează procesatorilor de carne care păstrează întotdeauna opţiunea importului.

Scumpirea pâinii este justă în condiţiile creşterii semnificative a preţului la grâu, ceea ce este însă ciudat este modul în care scumpirea grâului e justificată: o parte din recolta de grâu este în bună parte declasată. Nimeni nu pomeneşte însă de exporturile masive de grâu ce au dus la această creştere formidabilă a preţului. Poate că aici ar trebui să se intervină în sensul limitării exporturilor, această problemă putând fi ridicată în consiliul de miniştri de la Bruxelles.

Preţul grâului devenind prohibitiv pentru fermierii zootehnişti, singura opţiune rămâne achiziţia de porumb, în condiţiile unui preţ acceptabil, a altor cereale mai rar folosite ca sorg, triticale, secară ori a subproduselor precum tărâţa de grâu, mălaiul furajer etc.

Subvenţii infime

Un alt factor ce influenţează negativ activitatea zootehnică este lipsa subvenţiilor. Dincolo de inexistenţa acestui sprijin din partea statului, criza economică şi cea a cerealelor afectează capacitatea de adaptare a crescătorilor la sistemul de producţie nesubvenţionat. Anul 2010 este primul în care nu mai există subvenţii şi este nevoie de timp pentru ca afacerea şi modul de gândire al fermierilor să se adapteze la această situaţie. Din nefericire, această perioadă se suprapune peste una de criză, lucru ce poate deveni fatal pentru o parte dintre fermele româneşti.

De fapt, ce mâncăm?

Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei va afecta, de asemenea, producţia zootehnică. Veniturile mai mici vor orienta consumul către segmentul de produse ieftine, deşi acestea sunt, de cele mai multe ori, surogate la cele naturale, existând carne de sinteză, lactate de sinteză etc.

Lipsa de informare a consumatorilor în legătură cu ceea ce mănâncă a dus la apariţia unor produse de consum ce au în conţinutul lor din ce în ce mai puţină carne, mai puţin lapte etc. Cum ar fi să urmărim ieşirile de iaurt, smântână ale unei fabrici de lactate şi să realizăm că nu are nicio intrare de lapte. Interesant, nu?

Anul curent poate determina mişcări radicale în zootehnia românească, producătorii integraţi având cele mai mari şanse de a supravieţui. Cea mai mare teamă a fermierilor, dincolo de ceea ce s-a scris mai sus, rămâne aceea a neîncasării banilor – a clienţilor rău platnici ce se înmulţesc exponenţial în perioade de criză.

Se poate finanţa o pierdere de 10-15% în speranţa unor timpuri mai bune, însă o pierdere de 100% poate determina falimentul afacerii. Probabil că acesta este punctul nevralgic al relaţiilor comerciale în România, în general, şi aici ar trebui creat un cadru legal care să ofere o protecţie reală comercianţilor de bună credinţă.

Cătălin LĂPUŞTE
Director general Belcrin Development

Creşterea cererii mondiale şi cvasicriza ofertei stau la baza „inflamării“ preţului îngrăşămintelor minerale. Începând cu declanşarea crizei economice din 2009, tendinţa preţului îngrăşămintelor minerale a fost de majorare şi va continua acelaşi „traseu“ pe termen mediu.

Preţul îngrăşămintelor a fost relativ stabil şi chiar a scăzut în perioada cuprinsă între anii 1980-1990. Între 2000 şi 2006 am asistat la o majorare moderată a preţului şi la o volatilitate crescută a acestuia. Între 2007 şi 2008, preţul a „explodat“, pentru ca în prezent să se menţină la un nivel ridicat.

Cererea, cu mult peste ofertă

Cum se explică această „inflamare“ a preţului pe piaţa îngrăşămintelor minerale? În primul rând este vorba de o creştere puternică a cererii, cea mai mare în ultimii 25 de ani, în special pentru azot. Această cerere are la bază dorinţa Chinei şi Indiei de a-şi asigura, foarte rapid, necesarul de consum de pe piaţa internă, în special pentru produsele alimentare. În acest context, fertilizarea a devenit mai importantă ca niciodată, un factor important pentru obţinerea unor producţii bune.

În al doilea rând, oferta de îngrăşăminte este rară şi repartizată dezavantajos pentru anumite state producătoare de materii prime agricole. Materiile prime, care contribuie la obţinerea îngrăşămintelor, cum sunt gazul natural pentru azot, fosforul natural pentru fosfaţi şi sarea de potasiu pentru obţinerea potasiului, sunt localizate în Rusia, China, Canada, Africa de Nord şi foarte puţin în Orientul Mijlociu.

Exploatarea, cea mai dificilă problemă

Înaintea problemei legate de disponibilităţile acestor materii prime se pune exploatarea de calitate a acestor resurse naturale. Exploatarea lor este foarte costisitoare, în condiţii de calitate superioară, mai ales în cazul fosfatului, ceea ce face ca anumite proiecte de investiţii să fie incerte pe termen mediu. Astăzi, doar investiţiile de stat şi cele pe termen scurt au fost realizate pe plan mondial.

Exploatarea acestor resurse este, de asemenea, incertă ţinând cont de instabilitatea existentă în ţările care deţin aceste resurse. Să ne amintim criza dintre Ucraina şi Rusia de la începutul anului 2009, când victime au căzut economiile europene dependente de gazul rus. Atunci, Rusia a decis să închidă robinetul cu gaz pentru Ucraina, ca urmare a unei datorii mai vechi, existente între cele două state.

Pentru a asigura un preţ competitiv şi optim pe lanţul de fabricaţie, producătorii de îngrăşăminte minerale

şi-au delocalizat producţiile către statele care deţin astfel de resurse. Costul îngrăşămintelor minerale rămâne puternic legat de cel al materiilor prime, accesul direct la depozite fiind un factor important al competitivităţii. Costul de fabricaţie al azotului este reprezentat în jur de 80,5% de cel al gazului natural.

Principalii producători

Producătorii de îngrăşăminte minerale, care vor fi şi exportatorii de mâine, sunt: Africa de Nord (Maroc pentru potasiu), ţările din Orientul Mijlociu, Canada şi Rusia. Pe acestă piaţă foarte mondializată şi multipolară, unde statele producătoare nu sunt neapărat şi state consumatoare, statele cu o agricultură importantă sunt obligate să se replieze la oferta pieţei pentru a continua activităţile agricole şi pe viitor.

Această tendinţă de creştere a preţului îngrăşămintelor minerale, pe termen mediu, are la bază creşterea cererii la nivel mondial, care nu este îndeaproape urmată de investiţii în noi capacităţi de producţie.

În loc de concluzii

Creşterea spectaculoasă a preţului între anii 2007-2008 are la bază o serie de factori conjuncturali care au fost ajutaţi şi de factorii structurali, şi anume: specularea preţului materiilor prime, închiderea numeroaselor fabrici producătoare de îngrăşăminte minerale, dezvoltarea proiectelor de energii alternative consumatoare de produse agricole, întârzierea anumitor proiecte sau investiţii, precum şi menţinerea unor politici publice defensive.

Trebuie să avem în vedere faptul că, până în anul 2050, aproximativ 90% din creşterea totală a producţiei agricole mondiale provine din creşterea randamentelor şi intensificarea culturii (mai multe culturi/aceeaşi suprafaţă/în acelaşi an), iar restul de 10% vine din extinderea suprafeţelor agricole cultivate.

Având în vedere aceste lucruri, politica agricolă a României trebuie să aibă în vedere accesul facil la îngrăşămintele minerale cu preţuri rezonabile pentru a putea contribui, de o manieră consistentă, la balanţa naţională de plăţi, la asigurarea securităţii alimentare şi energetice, precum şi la menţinerea activităţilor agricole în mediul rural.

Dr. ing. Cătălin Aurelian ROŞCULETE