Agro BUSINESS

Exporturile de carne ale UE se vor micşora până în anul 2020, pe fondul reducerii producţiei odată cu aplicarea noii PAC, dar şi a creşterii consumului intern ca urmare a procesului de lărgire a Uniunii, potrivit studiului Perspective Agricole 2011-2020, realizat de OECD-FAO (Organisation for Economic Cooperation and Development – Food and Agriculture Organization). Preţurile se vor menţine în continuare ridicate, tendinţă susţinută în special de cererea din partea ţărilor în curs de dezvoltare.

Situaţia pieţei

Sectorul cărnii continuă să se adapteze la dezechilibrele între cerere şi ofertă produse în ultimii ani în ceea ce priveşte furajele, cu consecinţe directe asupra preţurilor la carne. Crescătorii de bovine şi ovine beneficiază de o creştere a preţurilor, în timp ce producătorii de carne albă trebuie să-şi ajusteze oferta pentru a evita noi dificultăţi financiare. Date fiind costurile de producţie ridicate, accesul limitat la credite, scumpirea energiei şi reducerea cererii pe fondul crizei, crescătorii de bovine şi-au sacrificat efectivele. Într-o primă etapă a existat o ofertă susţinută pentru produsele din carne, după care a avut loc o scădere accentuată a preţurilor. Acestea şi-au revenit însă odată ce economiile au ieşit din recesiune. Iar pentru că sectorul de carne roşie nu mai era în măsură să satisfacă rapid cererea, deoarece animalele de reproducţie fuseseră sacrificate, şi preţurile s-au redresat în 2010. Şi la carnea de porc şi pasăre s-a mărit cererea, însă în acest caz preţurile au revenit mai încet decât la carnea roşie.

Estimări pentru următorii ani

- Perspectivele pentru piaţa cărnii în următorul deceniu ţin cont de costul ridicat al furajelor în contextul menţinerii cererii, mai ales din partea ţărilor în curs de dezvoltare. Preţurile ridicate în prima jumătate a perioadei acoperite de perspectivele OECD şi FAO ar trebui să conducă la creşterea numărului de animale, fenomen urmat de dezvoltarea comerţului în a doua jumătate a decadei.

- Este de aşteptat ca majorarea producţiei de carne la nivel mondial, temperată de costuri de producţie tot mai mari în cursul perioadei analizate, să scadă până la 1,8% pe an, faţă de 2,1% în ultimul deceniu. Mărirea productivităţii realizate prin reducerea costurilor şi îmbunătăţirea eficienţei tehnologice constituie principalul motor al creşterii, în special la producţia de carne de pasăre de curte şi de carne de porc în ţările în curs de dezvoltare. Raportat la deceniul precedent, majorarea consumului de carne va fi mai lentă în perioada analizată, din cauza costurilor ridicate de producţie, dar şi a încetinirii procesului de creştere a populaţiei. Majorarea cererii se datorează în mare parte economiilor din Asia şi America Latină, dar şi ale ţărilor exportatoare de petrol.

- Exporturile mondiale de carne se vor majora cu 1,7% pe an, cererea fiind orientată în principal către carnea de pasăre şi de vită. În ultimul deceniu, avansul era de 4,4% pe an. Încetinirea ritmului este în mare parte explicată prin reducerea cererii de import din partea Federaţiei Ruse. S-au mărit în schimb solicitările din partea statelor din America de Sud şi de Nord, cele două regiuni acoperind împreună 84% din creşterea globală a exporturilor

Preţuri la carne

Preţurile la carne, care au atins niveluri fără precedent în 2011, se vor menţine în continuare pe acelaşi trend. Avansul preţurilor, determinat de scăderea efectivelor de animale pe fondul scumpirii furajelor, va face să se mărescă cererea pe termen scurt. Preţurile vor rămâne ridicate în a doua jumătate a perioadei, deoarece şi costurile de producţie se menţin mari, nu numai din cauza costurilor ridicate ale furajelor, dar şi ca urmare a respectării unor reglementări mai stricte în ceea ce priveşte securitatea alimentară, protecţia mediului şi bunăstarea animalelor (locuinţe, transport) sau trasabilitatea din partea principalelor ţări producătoare. Preferinţele colective vor juca un rol important în viitorul sistem de comerţ internaţional. Preţurile la carnea de vită şi miel, exprimate în termeni nominali, vor depăşi cu 18 – 20% în 2020 pe cele din perioada de referinţă 2008-2010, în timp ce la carnea de porcine este de aşteptat un avans de 26%, iar la păsări de curte de 16%. Preţul la carnea de ovine a crescut semnificativ din cauza scăderii ofertei şi aprecierii monedelor din Australia şi Noua Zeelandă.

Producţii

Creşterea medie anuală a producţiei de carne la nivel mondial va fi mai lentă în următorii ani – 1,8% pe an. Scăderea ritmului va avea loc pe fondul noilor norme privind standardele de construcţie a fermelor de creştere a porcilor, care vor intra în vigoare din ianuarie 2013, dar şi a costurilor tot mai mari. De asemenea, preţurile ridicate la furaje, precum şi infrastructura de transport rutier puţin performantă în ţări cu resurse naturale bogate precum Brazilia, Rusia şi Africa subsahariană, dar şi constrângerile tot mai mari legate de resursele naturale din alte state vor afecta producţia de carne. În atare condiţii, este estimată o majorare a producţiei în special în ţările în curs de dezvoltare, care vor aduce aproximativ 78% din producţia suplimentară.

Mărirea producţiei de carne va avea loc, în special, la păsări şi porcine care beneficiază de cicluri de producţie mai scurte şi au rate de conversie a hranei pentru animale în carne mult mai mari decât la vită. Efectivele de ovine (de reproducţie) din Oceania ar trebui să înceteze să mai scadă, atât timp cât cererea pentru importuri din partea ţărilor din Orientul Mijlociu stimulează pieţele.

Consumul

Preţurile ridicate la carne şi încetinirea creşterii demografice vor frâna majorarea producţiei în următorii ani, raportat la ultimul deceniu. În acelaşi timp, îmbătrânirea consumatorilor, cuplată cu sensibilizarea impactului asupra mediului, ar trebui să contracareze într-o oarecare măsură mărirea cererii, în particular în ţările dezvoltate. Mai mult, cazurile de boli transmise prin intermediul cărnii, mai ales infecţiile E.coli şi salmonella, la care se adaugă episoadele recente de contaminare a cărnii şi a laptelui de către compuşi chimici (dioxină şi melamină), au redus încrederea consumatorilor.

Nu mai rămâne decât varianta creşterii cererii de carne odată cu majorarea veniturilor şi a urbanizării, ceea ce va face să se mărească proporţia proteinelor animale în detrimentul deşeurilor alimentare de origine vegetală în alimentaţia locuitorilor din ţările emergente. Conform estimărilor, cererea va creşte mai ales din partea marilor economii din Asia şi America latină, dar şi din partea statelor exportatoare de petrol.

Schimburi comerciale

Pentru următorul deceniu, este estimată o micşorare a comerţului cu carne, sub efectele conjugate ale încetinirii producţiei şi menţinerii preţurilor mondiale la un nivel ridicat, care vor descuraja importurile. Dezvoltarea fermelor de păsări şi de bovine va duce la mărirea exporturilor mondiale de carne cu 16% la orizontul anilor 2020 faţă de 2000. Majorarea va fi determinată în special de creşterea schimburilor de carne din partea ţărilor din America de Nord şi Sud, care vor acoperi circa 84% în majorarea totală a exporturilor la nivelul anului 2020. Exporturile de carne ale UE ar trebui, conform previziunilor, să se reducă în viitor din cauza micşorării producţiei interne ca urmare a reformelor PAC, cuplate cu consumul intern în creştere determinat de lărgirea UE. Japonia va rămâne cel mai mare importator de carne în 2020, urmată de Mexic şi Coreea. Federaţia Rusă este în continuare unul dintre cei mai mari importatori de carne, dar contingentele tarifare vor limita importurile.

Ioana GUŢE
Sursa OECD-FAO – Perspective agricole 2011-2020

Piaţa mondială a grâului

Săptămâna anterioară a fost marcată, pe de o parte, de evenimentele ocazionate de summitul european, crucial pentru zona euro, iar pe de altă parte de raportul lunar al USDA, motiv pentru care preţul european al grâului a rămas relativ neschimbat. USDA, în raport, anunţă un stoc mai mare de grâu, comparativ cu situaţia din luna anterioară, fiind  cifrat la 208,5 milioane de tone, cel mai mare nivel din ultimii 13 ani, fiind cu 2 milioane de tone peste nivelul stocului istoric. Creşterea stocului a avut la bază majorarea producţiilor din Australia, Canada şi Argentina, ceea ce a făcut să avem o concurenţă acerbă pe piaţa internaţională. Concurenţa este dură, având în vedere un număr important de poziţii ce au fost anunţate la tranzacţionare.

Piaţa externă a porumbului

Piaţa porumbului a evoluat destul de puţin în ultima săptămână ca urmare a revizuirii în sens pozitiv a stocului mondial aferent anului de piaţă 2011/12. Operatorii au fost surprinşi de informaţia dată de raportul USDA prin care se estimează că stocul de la sfârşitul anului de piaţă va fi de 127 milioane de tone. Acest stoc este influenţat de producţia bună obţinută de China, cu 7 milioane de tone în plus faţă de ultima estimare, din luna precedentă. China, după părerea analiştilor, a supraestimat producţia de porumb, ceea ce duce la o presiune suplimentară pe piaţa mondială. Exportul american de porumb a fost viguros în ultima săptămână, cu 845.000 tone exportate faţă de o medie de 450.000 tone estimată. Concurenţa la export este mare, dacă ţinem cont şi de porumbul din Ucraina, dar şi de grâul furajer din Australia. Seceta din America de Sud va duce la compactarea producţiilor.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer a afişat acelaşi nivel al preţului cu cel din săptămâna anterioară, acesta fiind de 174 euro/tonă livrat port Rouen Franţa. Bilanţul mondial al orzului furajer este extrem de tensionat, cu o ofertă mai mică decât cererea, ceea ce face ca preţul să se menţină la un nivel destul de bun. Producţia europeană de orz furajer este estimată la 51,85 milioane de tone, nivel mai mic cu 2,3% faţă de nivelul producţiei din anul anterior de piaţă. Estimările canadiene vin şi ele să întărească acest sentiment, producţia fiind mai mică cu 20% faţă de nivelul obţinut în 2010. Activităţile de pe pieţele orzului furajer din Europa sunt încetinite ca urmare a Sărbătorilor de iarnă, dar şi de concurenţa venită din partea exportatorilor din America de Sud. În acest context, piaţa orzului aşteaptă perspectivele referitoare la anul 2012, ţinând cont de suprafaţa mai mică semănată, dar şi de iarna atipică mai ales din estul Europei.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Soia. Stocul de la sfârşitul anului de piaţă este estimat la 64,9 milioane de tone, fiind sub nivelul înregistrat în anul de piaţă 2010/11. SUA a anunţat creşterea suprafeţelor culti­vate cu porumb din primăvara următoare. Evoluţia va fi nuanţată în funcţie de evoluţia preţului soiei şi porumbului, moment în care pot surveni corecţii. Producţia mondială de soia a fost estimată, în luna decembrie 2011, la 259,27 milioane de tone, aceasta fiind în creştere cu 0,3 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară. Consumul mondial este cifrat la 229,37 milioane de tone, în scădere cu 1,4 milioane de tone, iar ordinea consumului este următoarea: China – cu 60,79 milioane de tone, SUA – cu 44,3 milioane de tone şi Argentina – cu 39,57 milioane de tone. Stocul mondial este estimat la 64,9 milioane de tone.

Uleiul de floarea-soarelui se luptă să se menţină la nivelul de 1.200 USD/tonă. Producţia mondială de floarea-soarelui a fost estimată, în luna decembrie 2011, la 13,17 milioane de tone, aceasta fiind în creştere cu 2,17 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară. Marii producători de floarea-soarelui din acest an de piaţă sunt în ordine: Ucraina – cu 3,07 milioane de tone, Rusia – cu 3,01 milioane de tone şi UE-27, cu 2,85 milioane de tone. Consumul mondial este estimat la 12,417 milioane de tone, în creştere cu 1,27 milioane de tone, iar ordinea consumului este următoarea: UE-27 – cu 4,2 milioane de tone şi Rusia – cu 2,07 milioane de tone. Stocul mondial este estimat la 1,57 milioane de tone, cu o creştere de 0,9 milioane de tone.

Preţul rapiţei a câştigat în săptămâna anterioară 7 euro/tonă, după mai multe zile de scădere consecutivă a cursului. Elementele fundamentale sunt prezente în discuţie în ceea ce priveşte incidenţele climatice din Europa, o răsărire necorespunzătoare în estul european şi o creştere excesivă în Vest, ceea ce poate duce la reducerea potenţialului de producţie. Canada a anunţat o creştere a producţiei de rapiţă, ceea ce poate permite Europei să se aprovizioneze în perioada următoare, mai ales ţinând cont de faptul că şi Australia întâmpină probleme legate de ploile care au căzut din abundenţă în ultimele zile.

Preţul petrolului poate influenţa şi limita scăderea preţului uleiurilor vegetale, în special a celor din soia şi rapiţă. USDA a estimat în scădere complexul rapiţei (seminţe, ulei, şrot), stocul de la sfârşitul anului de piaţă fiind în scădere accentuată. Producţia mondială de rapiţă a fost estimată, în luna decembrie 2011, la 59,85 milioane de tone, aceasta fiind în scădere cu 0,5 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară.

Datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament.

Dumitru Daniel SANDU

Piaţa mondială a grâului

Scăderile înregistrate în săptămâna precedentă au dus la îngrijorarea operatorilor de pe piaţa grâului. Aceasta este legată în continuare de criza din zona euro, ceea ce a făcut ca preţul să scadă la cel mai mic nivel din ultimele 13 luni. Guvernele europene se străduiesc să menţină perenitatea monedei unice, însă îngrijorările legate de recesiune se reîntorc în Europa, dar şi în SUA şi China, unde indicatorii economici nu sunt cei care să inducă optimism în piaţă. În acest context, fondurile de investiţii au continuat să-şi lichideze poziţiile de pe piaţă, ceea ce a făcut ca preţul grâului să scadă.

Piaţa externă a porumbului

Preţul porumbului a închis săptămâna la 179 euro/tonă, în cazul livrărilor din luna ianuarie 2012. Cererea de pe piaţa fizică a fost bună, în timp ce pe piaţa la termen au apărut efec­tele greşelilor pieţelor financiare. În SUA, exporturile porumbului sunt pentru a doua săptămână în scădere, scoţând în evidenţă lipsa de competitivitate în competiţia cu porumbul sud-american şi din Ucraina. Aceasta din urmă a fost anunţată ca fiind al treilea exportator de porumb din lume, cu o producţie de 20 milioane de tone, mai mare cu 8,5 milioane de tone faţă de cea înregistrată în anul de piaţă anterior.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer îşi menţine un nivel destul de bun, de 178,5 euro/tonă în cazul celui livrat în portul Rouen. În cazul ridicării taxelor la import pentru orzul şi grâul furajer până în luna iunie 2012, ca urmare a tensiunii existente pe piaţa mondială a cerealelor furajere, nu va pune în discuţie structura pieţei. Producţia mai mică din Europa şi menţinerea taxelor la export ale Ucrainei limitează oferta de pe piaţa mondială, în timp ce cererea este în creştere. Tunisia a lansat o ofertă de achiziţie de 50.000 tone cu origine opţională. Orzul european rămâne puternic solicitat la export în comparaţie cu celelalte cereale furajere. Certificatele emise în ultima săptămână sunt aferente cantităţii de 49.000 tone, ceea ce a dus la un total de 1,85 milioane de tone exportate de la începutul anului de piaţă şi până în prezent.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Piaţa soiei. Preţul uleiurilor vegetale au „bătut în retragere“ ca urmare a situaţiei macroeconomice globale. Preţul uleiului de soia a scăzut destul de mult, creşterea actuală a dolarului american reprezentând un element de presiune important. Condiţiile meteo favorabile ale culturii din America de Sud au „orientat“ operatorii să-şi amâne achiziţiile pentru acoperirea poziţiilor lor până în momentul în care preţul se va apropia de nivelul de suportabilitate tehnică. Filiera biodieselului din SUA se dezvoltă destul de bine în măsura în care se urmăreşte atingerea obiectivelor referitoare la combustibilii alternativi.

Piaţa la floarea-soarelui. Uleiurile vegetale europene sunt într-o măsură mai mică lansate pe panta descendentă a preţurilor ca urmare a deprecierii monedei europene faţă de cea americană. Această scădere a preţului este influenţată de contextul economic dificil. Uleiul de floarea-soarelui înregistrează scăderi moderate, în măsura în care pierderile din săptămâna anterioară au fost destul de importante.

Piaţa la rapiţă. Preţul rapiţei a scăzut destul de mult în ultima săptămână ca urmare a incertitudinilor macro-economice şi lichidării poziţiilor fondurilor de investiţii. Pieţele oleaginoaselor sunt foarte sensibile la evoluţia mediului economic. Din dorinţa de a câştiga şi ca urmare a indicatorilor economici aflaţi în scădere, preţul petrolului şi uleiurilor vegetale s-a depreciat. Lipsa de rapiţă de la nivel european nu poate fi compensată de importuri. Îngrijorările sunt legate în continuare de situaţia deficitară a rapiţei din Europa şi în special a statelor din bazinul Mării Negre. Suprafeţele cultivate în Europa nu ne arată creşteri nete faţă de anul anterior.

Toate informatiile le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament

Dumitru Daniel SANDU

Piaţa mondială a grâului

Piaţa grâului european a evoluat foarte puţin în ultima săptămână, aceasta fiind împărţită între elementele fundamentale mondiale destul de complexe şi susţinerea venită din partea preţurilor celorlalte cereale. Raportul USDA nu a dus la schimbarea esenţială a datelor cunoscute, atenţia fiind îndreptată către elementele fundamentale, pieţele neuitând să-şi îndrepte privirea către datele economice. Concluziile Departamentului de Agricultură al SUA sunt clare: bilanţul mondial al grâului rămâne în continuare greu. Producţia de grâu mai mică a SUA a fost compensată de producţiile bune obţinute de Europa şi Kazakhstan. La nivel mondial, producţia de grâu a continuat să fie estimată ca fiind în creştere, aceasta ajungând la 683,59 milioane de tone, iar stocul atingând cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani de piaţă, fiind cifrat la 202,7 milioane de tone. Aceste informaţii duc la exacerbarea concurenţei de pe piaţa exportului.

Grâul din bazinul Mării Negre este cel mai atractiv şi se găseşte în preferinţa Egiptului, care şi-a lansat noua ofertă de achiziţie de 120.000 tone de grâu din Rusia şi alte 120.000 de tone de grâu din Ucraina. Certificatele de export emise de UE sunt aferente cantităţii de 500.000 de tone de grâu, ceea ce demonstrează, pentru a doua săptămână consecutiv, că grâul european este în continuare în preferinţe, ceea ce a permis menţinerea nivelului preţului.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer, FOB Creil, a fost de 184,5 euro/tonă. Exporturile sunt de 1,7 milioane de tone de la începutul anului de piaţă şi până în prezent, faţă de 2,2 milioane de tone cât se înregistrau în anul precedent de piaţă. Această cantitate poate scădea în continuare ca urmare a preţului orzului furajer din Ucraina care este mult mai atractiv. Solicitările venite din partea producătorilor de furaje sunt mai mici ca urmare a competitivităţii mai bune a grâului. Tensiunea însă poate apărea pe piaţă dacă ţinem cont de stocul extrem de redus de la sfârşitul anului de piaţă. Stocul de orz furajer din Franţa este de 815.000 tone, faţă de 1,2 milioane de tone cât era în anul precedent de piaţă. Piaţa orzului pentru bere a avut o evoluţie destul de limitată. Cu toate că producţia a fost mai mică iar calitatea îndoielnică, cumpărătorii nu se poziţionează pentru a realiza achiziţii. Îngrijorările din zona euro au făcut ca operatorii să fie reticenţi pentru achiziţii.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Piaţa soiei. Încetinirea lucrării de recoltat a soiei din SUA ca urmare a ploilor masive căzute, precum şi reţinerea producătorilor în a-şi vinde marfa pot conduce la creşterea atractivităţii complexului soiei. În prezent, diminuarea exporturilor de soia ale SUA şi scăderea preţului cărnii de porc din China sunt elementele care ţin preţul soiei destul de jos. USDA a estimat o scădere a producţiei de soia în ultimul său raport, apărut în luna noiembrie.

Piaţa florii-soarelui. Situaţia economică din zona euro a menţinut capul de afiş pe pieţele internaţionale şi, în special, pe cea a florii-soarelui. Uleiul de floarea-soarelui s-a remarcat printr-o creştere uşoară, dar constantă pe tot parcursul săptămânii anterioare.

Piaţa rapiţei. Stabilizarea situaţiei economice din zona euro a permis seminţelor de rapiţă să confirme scăderea preţului, începută în săptămâna anterioară, ca urmare a presiunii exercitate de complexul soiei. Cu toate că bilanţul este negativ, preţul a scăzut cu 7 euro/tonă, ajungând în cazul livrărilor din luna februarie 2012 la 424 euro/tonă, cu toate că, timp de două zile, nivelul a fost de 432 euro/tonă. Perspectivele de producţie nu sunt optimiste, ceea ce va duce la susţinerea preţului pe termen lung.

* tendinţa preţului faţă de cel înregistrat anterior (+ = creştere; – = scădere; 0  = identic)
** preţul orzului furajer;

Datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament

Dumitru Daniel SANDU

În ultima vreme, tot mai mulţi agricultori reduc suprafeţele de grâu sau rapiţă, culturi mai pretenţioase, în favoarea orzului. Fenomenul apare în mare parte ca urmare a nivelului la care au ajuns preţurile pe piaţă – aproape duble faţă de acum doi ani, când kilogramul de orz se vindea cu 0,4 lei. Nu în ultimul rând, s-a mărit cererea pe piaţa internă, odată cu inaugurarea fabricii de malţ de la Buzău, investiţie a francezilor de la Soufflet.

Preţurile s-au dublat în ultimii doi ani

Dacă în urmă cu doi ani kilogramul de orz se vindea cu 0,4 lei, iar în 2010 cu 0,6 lei, acum s-a ajuns la circa

1 leu, susţine Ion Ciulinaru, un agricultor din judeţul Călăraşi. Comparativ cu orzul, la grâu preţul oferit agricultorilor în prezent de către comercianţi este de 0,7 lei pe kilogram. Cerere există nu doar din partea producătorilor de malţ, ci şi dinspre zootehnie.

Nu doar preţul îi atrage însă pe agricultori, ci şi faptul că este vorba de o cultură mai puţin pretenţioasă, în comparaţie cu rapiţa, de exemplu, afirmă Ciulinaru. De altfel, acesta ar putea fi şi motivul pentru care tot mai mulţi agricultori încep să înlocuiască în ultimul timp rapiţa cu orzul. În ceea ce-l priveşte, în prezent are semănate circa 100 hectare de orz, suprafaţă pe care vrea să o dubleze anul viitor. De asemenea, mai are în plan să înfiinţeze şi vreo 200 hectare de triticale tot în 2012.

Marii agricultori, interesaţi de orz

Şi omul de afaceri Ştefan Poienaru, proprietarul holdingului Agrofam Feteşti, susţine că vrea să micşoreze suprafeţele cu grâu şi să le mărească pe cele cu orz. Numai că, în cazul său, este vorba de orz pentru furaj. Poienaru spune că intenţionează să schimbe structura culturilor pentru că preţurile la orz sunt mai bune, iar în plus plăţile se fac mai repede. Este oarecum dezamăgit pentru că, deşi a avut producţie bună de grâu în acest an, nu a vândut mare lucru, deoarece nu a fost cerere nici din partea procesatorilor şi nici de la crescătorii de animale. Acesta este şi motivul pentru care îl ţine în silozuri. Agricultorul din Feteşti mai are culturi de rapiţă, floarea-soarelui şi porumb.

Parteneriate Soufflet – producători români

Odată cu inaugurarea, în prima parte a anului trecut, a fabricii de malţ de la Buzău, investiţie a grupului francez Soufflet, cererea de orz pe piaţa locală a crescut semnificativ. Soufflet are nevoie de circa 130.000 tone de orz anual, cantitate care se asigură din producţia internă în urma parteneriatelor realizate cu agricultorii, afirmă Denis Detot, director Soufflet Agro România, companie înfiinţată în anul 2009. În prezent, Soufflet are relaţii comerciale cu circa 250 de agricultori, situaţi în zona sudică a României, de la Timişoara până la Constanţa, care lucrează în total peste 250.000 hectare de teren. Francezii oferă inputuri agricultorilor români – seminţe şi îngrăşăminte –, iar plata se face la recoltare. Anual, divizia de agricultură a francezilor cumpără circa 80.000 tone de orz de toamnă şi 50.000 tone de orz de primăvară. Pentru 2012, preţul de preluare a recoltei propus de francezi este de 1.080 de lei pe tonă (maxim), respectiv 865 lei pe tonă (minim) pentru orzul de primăvară.

În 2010, suprafeţele cultivate cu orz şi orzoaică în România s-au ridicat la circa 500.000 de hectare.

Ioana GUŢE

Piaţa mondială a grâului

Preţul grâului nu a arătat orientarea pieţelor ca urmare a gestionării situaţiei de criză din zona euro. Piaţa americană a grâului a reacţionat de aceeaşi manieră ca cea europeană cu privire la ştergerea a peste 50% din datoriile Greciei. Stocul de grâu de la sfârşitul anului de piaţă este cotat la 202 milioane de tone conform raportului IGC. Stocul mare apasă destul de greu asupra nivelului preţului. Pe piaţa mondială exporturile de grâu ale Ucrainei sunt active, în special cu trimitere către piaţa Egiptului. Egiptul este principalul importator de grâu francez, care are un preţ mai mare cu 20 de euro/tonă faţă de grâul din bazinul Mării Negre, în special cel din Ucraina.

Piaţa externă a porumbului

Preţul porumbului a evoluat puţin în ultima săptămână, ca o consecinţă a bilanţului mondial extrem de tensionat. Preţul s-a menţinut la nivelul de 190 euro/tonă ca urmare a optimismului de pe pieţe dat de soluţiile găsite de conducătorii europeni pentru economiile din zona euro. Aceste soluţii au dat un strop de speranţă pieţelor produselor agricole, dar şi petrolului ducând, în final, la temperarea creşterii monedei europene faţă de dolarul american. Produsele europene au căpătat atractivitate la export, iar producţia bună de porumb obţinută în Europa a găsit nişe interesante pe piaţa internaţională. Certificatele de export emise în ultima săptămână de Bruxelles sunt aferente cantităţii de 165.900 tone de porumb, ceea ce a dus la un total de 850.000 tone exportate, de la începutul anului de piaţă şi până în prezent.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer s-a menţinut la un nivel destul de bun ca urmare a cererii mari existente pe piaţa mondială. Ţările din jurul Mediteranei au continuat să achiziţioneze ca urmare a dorinţei de a acoperi necesarul de pe piaţa internă a producătorilor de furaje. Iordania şi Algeria au achiziţionat în ultima săptămână 150.000 tone şi respectiv 100.000 tone de orz furajer. Orzul european a fost foarte solicitat la export, în ultima săptămână Bruxelles-ul emiţând certificate de export aferente cantităţii de 80.500 tone, dintre care 42.200 tone cu origine franceză. Totalul exportat, de la începutul anului de piaţă şi până în prezent, se ridică la 1,7 milioane de tone. Orzul pentru bere rămâne în general pe o piaţă inactivă. După mai multe luni de inactivitate se aşteaptă o modificare a caietului de sarcini pentru a obţine materie primă cu indici de calitate superiori.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Soia. Piaţa îşi păstrează un anumit nivel al preţurilor oleaginoaselor chiar şi în SUA. Dacă susţinerea preţului soiei este aleatorie pentru moment, tensiunea existentă în bilanţul soiei din SUA nu a fost luată în calcul. Preţul soiei a scăzut în ultima săptămână din cauza elementelor fundamentale care caracterizează această piaţă. Preţul a rămas sub presiune ca urmare a producţiilor bune obţinute în partea de nord a SUA. Considerând că preţul este foarte scăzut, agricultorii refuză să-şi vândă marfa.

Floarea-soarelui. Procesatorii şi-au îndreptat atenţia către seminţele de floarea-soarelui pe care le consideră mai atractive decât pe cele din rapiţă sau soia. Creşterea preţurilor are la bază redresarea raportului de schimb euro/dolar american, ceea ce face ca produsele europene să fie atractive la export. Scăderea preţului uleiului de floarea-soarelui faţă de preţul celui de rapiţa este importantă. Scăderea preţului uleiului de floarea-soarelui este însă limitată de elementele fundamentale.

Rapiţa. Preţul acesteia a crescut, în ultima săptămână, datorită optimismului economic. Este dificil să ne pronunţăm pentru ameliorarea durabilă a situaţiei europene ca urmare a Sommet-ului de la Bruxelles. Însă măsurile adoptate au dus la creşterea optimismului operatorilor financiari din lumea întreagă. Indicii bursieri şi-au regăsit creşterile, motiv pentru care atenţia a fost îndreptată şi către pieţele materiilor prime.

Creşterea preţului petrolului a dus şi la creşterea preţului uleiurilor vegetale. Preţul uleiului de rapiţă a tras după el preţul seminţelor ca urmare a creşterii cantităţilor procesate. Oferta de rapiţă este extrem de redusă, iar posibilităţile de import ale Europei sunt limitate. Producţia de rapiţă din Ucraina este mediocră, iar recoltatul rapiţei în Australia este abia la început. Rapiţa din Canada se caracterizează printr-un stoc de report cu un nivel redus, precum şi prin reticenţa agricultorilor de a vinde.

(datele statistice le găsiţi în revista tipărită pe bază de abonament, suplimentul Agro-Business, revista Lumea Satului)

Jumătate din populaţia lumii este dependentă de orez. Tocmai de aceea, anunţul autorităţilor thailandeze – această ţară este cel mai mare exportator la nivel mondial – de majorare cu circa 50% a preţului de achiziţie a orezului de la producători a stârnit îngrijorare pe piaţă. Analiştii vorbesc chiar de un vârf al preţului posibil de atins în perioada următoare de circa 800 de dolari pe tonă, faţă de 600 de dolari în luna august. Cei mai afectaţi vor fi consumatorii din ţările sărace, în primul rând din Asia şi Africa.

Anunţul din luna septembrie al thailandezilor, potrivit căruia preţul orezului cumpărat de Guvern de la producători se va mări cu circa 50%, a produs îngrijorare pe piaţa internaţională. Dincolo de promisiunile autorităţilor – de altfel premierul Yingluck Shinawatra a ieșit învingător la alegerile din iulie tocmai cu această promisiune – , o decizie în acest sens ar putea conduce la o majorare semnificativă a preţului pe pieţele internaţionale. Reversul medaliei, după cum susţin reprezentanţii Asociaţiei exportatorilor de orez thailandez, ar fi faptul că Thailanda ar putea să-și piardă poziţia de lider pe piaţa mondială dacă preţul va ajunge la 800 de dolari. Guvernanţii susţin totuși că nu va fi afectată poziţia ţării pe piaţa mondială, dar în schimb de această măsura vor beneficia 3,7 milioane de familii. Totuși, punerea în practică a unei astfel de măsuri se va face încet, deoarece inundaţiile din august-septembrie au afectat circa 10% din orezăriile din Thailanda.

Deși este dificil de prevăzut impactul asupra consumatorilor, un lucru este cert : preţurile au început deja să se majoreze. Analiștii se tem că această situaţie va pune presiune în primul rând pe ţările importatoare cele mai sărace.

Pe de altă parte, Departamentul American pentru Agricultură estimează că exporturile thailandeze, evaluate la 10 milioane de tone în acest an, ar putea să se reducă cu 20% în 2012, ţinând cont că anul viitor este de așteptat să se micșoreze nivelul comerţului mondial cu 4% raportat la 2011. De decizia thailandezilor ar putea profita însă vietnamezii, ale căror vânzări au și început să crească.

Potrivit unui raport al sistemului de alertă a foametei, organizaţie afiliată la Agenţia Statelor Unite pentru dezvoltare internaţională (USAID), preţurile la orezul asiatic au crescut „sensibil“ începând cu luna iulie, ca urmare a anunţului făcut de guvernul thailandez. La nivel mondial, producţia este mai mare decât consumul. Dacă totuși preţurile se măresc, evoluţia va avea un impact negativ în primul rând asupra securităţii alimentare din ţările cu venituri reduse și cu deficit alimentar, în contextul în care preţurile la petrol sunt ridicate, iar economia mondială și-a încetinit motoarele. Capital Economics susţine însă că preţurile n-ar trebui să atingă nivelurile record din 2008, respectiv 1.000 dolari pe tonă, din cauza scumpirii petrolului.

La nivel mondial, doar 6% din producţia de orez este vândută, restul asigurând consumul ţărilor producătoare. Dintre toate cerealele, orezul este cel mai exigent în ceea ce privește căldura, apa și munca. Acesta este și motivul pentru care cursul mondial este în medie de două ori mai mare faţă de cel al grâului.

Cel mai mare producător mondial de orez, dar în același timp și cel mai mare consummator, este China (30% din producţia globală). În ceea ce privește exporturile, primele două poziţii sunt deţinute de Thailanda și Vietnam, care asigură circa jumătate din vânzările mondiale. Tot din Asia provine și cel mai mare importator din lume, Filipine. O treime din importurile mondiale merg către Africa, care își acoperă doar 10% din necesar din resurse proprii. Cei mai mari cumpărători sunt China, Bangladesh, Filipine, Africa de Sud și Nigeria.

Ioana GUŢE

Piaţa mondială a grâului

La Bursa pariziană, preţul grâului a înregistrat un „bilanţ nul“, adică este pentru a doua săptămână consecutivă în care preţul grâului încheie săptămâna aproximativ la acelaşi nivel cu cel înregistrat în săptămâna anterioară. Preţul a înregistrat o scădere uşoară de numai 1,25 euro/tonă comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în săptămâna anterioară, nivelul ajungând la 193,3 euro/ tonă.

Actualitatea a fost dominată de apariţia raportului USDA, care confirmă un bilanţ mondial destul de „greu“, cu un stoc de report ce depăşeşte cifra de 200 milioane de tone. Acest nivel al stocului nu a fost atins în ultimii 10 ani de piaţă. Acest lucru se datorează producţiilor bune obţinute, în majoritatea bazinelor producătoare, dar şi scăderii consumului ca urmare a încetinirii ritmului economiei mondiale. Ultimele informaţii rămân să confirme dinamismul cererii, în special la nivel internaţional, înregistrat în ultimele săptămâni. Optimismul domină, din punctul de vedere al situaţiei economice, ceea ce repre­zintă un element de susţinere a preţului materiilor prime agricole. Produsele agricole europene sunt penalizate de scăderea dolarului faţă de euro.

Piaţa externă a porumbului

Săptămâna anterioară a fost marcată de apariţia raportului USDA, care a anunţat o revizuire a producţiei mondiale de cereale, în special de grâu, ceea ce se traduce prin scăderea imediată a preţului. Acest lucru este în beneficiul cumpărătorilor care speră să obţină un profit în urma acestor tranzacţii. Scăderea producţiei americane de porumb şi implicit a stocului nu este corelată cu ceea ce se întâmplă la nivel mondial. Surprizele au venit din partea producătorilor de furaje pentru animale care şi-au anunţat diminuarea consumului, dar şi din partea Chinei, care a anunţat un import de porumb de doar 2 milioane de tone. SUA au exportat în jur de 1,3 milioane de tone în ultima săptămână, ceea ce a sporit zvonurile legate de creşterea importurilor chineze. Cererea de porumb european nu este o excepţie.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer a afişat nivelul de 187,5 euro/ tonă, livrat la Rouen. Cu toate că preţul grâului este în scădere ca urmare a creşterii producţiei mondiale cu cca 7 milioane de tone, piaţa orzului furajer a găsit susţinere în cererea mare existentă la nivel mondial. În ultima săptămână, Iordania a lansat o nouă ofertă de achiziţie a unei cantităţi de 100.000 de tone, cu origine europeană, ţinând cont de vecinătatea cu Europa.

Bruxelles-ul a emis certificate de export aferente cantităţii de 162.900 de tone, din care 92.000 de tone orz provin din Franţa, ceea ce a dus totalul la 1,4 milioane de tone orz furajer exportat de la începutul anului de piaţă şi până în prezent. În cazul orzului pentru bere, piaţa suferă în continuare ca urmare a absenţei cumpărătorilor. Contextul actual lăsa să se întrevadă o modificare a caietului de sarcini al cumpărătorului ca urmare a degradării calităţii orzului.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Preţul soiei a înregistrat o creştere consistentă în săptămâna anterioară ca urmare atât a îmbunătăţirii mediului economic, cât şi a creşterii preţului barilului de petrol. India, China şi Europa au anunţat intenţia de a se întoarce pe piaţă în vederea realizării de achiziţii. Profitând de informaţiile date de raportul USDA, complexul soiei a înregistrat creşteri. Elementele fundamentale au reprezentat instrumentele de sprijin ale preţului pentru viitorul apropiat, ceea ce a influenţat întoarcerea masivă a fondurilor de investiţii la achiziţii.

Floarea-soarelui. Uleiurile europene au înregistrat creşteri de preţ ca urmare a creşterii euro faţă de moneda americană, exceptând însă uleiul din floarea-soarelui. Uleiul de floarea-soarelui a înregistrat în săptămâna anterioară cel mai mic nivel din ultima lună. Ca atare, preţul uleiului din floarea-soarelui a scăzut cu cca 75 euro/tonă din cauza presiunii venite din partea recoltei bune obţinute.

Preţul rapiţei a crescut cu 9 euro/tonă în ultima săptămână, ajungând la 437 euro/tonă. Ultimele estimări ale USDA au surprins operatorii, raportul aducând îngrijorări în rândurile acestora cu privire la ofertele de oleaginoase. Bilanţul european al rapiţei este destul de afectat de condiţiile climatice nefavorabile. Producţia de rapiţă din Europa este estimată la 19 milioane de tone, mai mică cu 7% faţă de producţia obţinută în 2010, ceea ce face ca importurile să nu poată contrabalansa lipsa de producţie.

* tendinţa preţului faţă de cel înregistrat anterior (+ = creştere; – = scădere; 0  = identic)
** preţul orzului furajer;

Tabelele le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament

Dumitru Daniel SANDU

Piaţa mondială a grâului

În ultima săptămână, scăderea preţului grâului a fost accelerată, din cauza contextului economic incert, iar la sfârşitul săptămânii, ca urmare a apariţiei raportului trimestrial al USDA. Piaţa a fost în poziţia de a se consolida la începutul săptămânii datorită problemelor legate de lucrarea de semănat semnalate în numeroase state producătoare. Seceta din SUA a fost sursa incertitudinilor referitoare la întârzierea semănatului grâului de iarnă. Suprafaţa semănată este estimată la 27%, faţă de 35%, cât era semănat în mod normal până la această dată.

În Ucraina şi România producătorii aşteaptă venirea precipitaţiilor pentru a realiza semănatul în bune condiţii. Conjunctura economică nefavorabilă şi îngrijorările legate de recesiune devin din ce în ce mai prezente. Referitor la planul de ajutorare a Greciei, care se realizează în două etape, este departe de a rezolva criza pe termen lung, iar opiniile specialiştilor bancari au darul de a alarma opinia publică.

Piaţa externă a porumbului

În ultima săptămână, preţul porumbului european a fost în impas, ca urmare a situaţiei critice a porumbului din SUA, precum şi a situaţiei economice mondiale defavo­rabile. Preţul porumbului european, FOB Bordeaux, a pierdut cca 10 euro/tonă, pe parcursul săptămânii anterioare, iar la sfârşitul săptămânii volatilitatea a fost şi mai mare, suplimentată fiind de apariţia raportului USDA şi de panica fondurilor de investiţii. În Europa se confirmă potenţialul bun de producţie, acesta fiind estimat la 61,9 milioane de tone, cu 7 milioane de tone mai mult decât producţia obţinută în anul anterior de piaţă.

În acest context, impactul tensiunii asupra stocurilor mondiale este limitat de avansarea lucrărilor de recoltat, precum şi de operaţiunile de vânzare care au scăzut destul de mult. Incertitudinea există, la nivel mondial, cu privire la producţiile marilor producători de porumb. În Ucraina, existenţa taxelor la export reprezintă „frâna“ pusă în calea acestor operaţiuni. În America de Sud, perspectivele de semănat al porumbului sunt puse sub semnul întrebării ca urmare a secetei instalate. În SUA, situaţia este la fel de incertă având în vedere confirmarea venită, după recoltare, în sprjinul diminuării randamentului. Scăderile de producţie înregistrate de SUA au fost integrate deja de piaţa mondială.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer a afişat o anumită fermitate în contextul cerealier agitat şi în urma ieşirilor masive ale fondurilor de investiţii de pe piaţă. Acesta a pierdut cca 4 euro/tonă, ceea ce a făcut ca să depăşească preţul grâului de consum. Consistenţa preţului este pusă pe seama faptului că balanţa europeană a orzului este destul de tensionată. Ţările din bazinul Mării Negre nu sunt capabile să revină pe piaţa mondială şi să acopere necesarul, ţinând cont de disponibilităţile reduse ale

UE-27. După un export de 4,5 milioane de tone realizat de UE-27 în anul anterior de piaţă, stocurile s-au diminuat, în timp ce producţiile nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor. Cererea este fermă în ţările din bazinul mediteranean şi Orientul Mijlociu, ceea ce a făcut ca certificatele emise de UE să fie aferente cantităţii de 1.170.000 tone de orz furajer. Ucraina ar putea reveni pe piaţa mondială în săptămânile următoare, motiv care va duce la detensionarea, într-o măsură mică, a situaţiei. Piaţa orzului pentru bere a evoluat destul de puţin ca urmare a ofertelor reduse.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Preţul soiei a scăzut şi el la bursa din Chicago. Producţia de soia este conform aşteptărilor pieţei, aşa cum anunţă raportul USDA, fiind estimată la 84,5 milioane de tone. Suprafaţa semănată se estimează a fi, în 2012, în creştere cu 850.000 acri în SUA, ceea ce va detensiona preţul. Uleiul de soia a înregistrat pierderi în ultima săptămână ca urmare a lipsei de competitivitate de pe piaţa internaţională. Privirile rămân aţintite asupra situaţiei economiei mondiale.

Producţia de floarea-soarelui confirmă potenţialul său bun, ceea ce face ca această cultură să devină din ce în ce mai interesantă. Preţurile uleiurilor vegetale sunt în scădere, exceptând uleiul din floarea-soarelui. Acesta îşi menţine competitivitatea ca urmare a cererilor de ofertă venite din partea Indiei şi Egiptului. Uleiul de floarea-soarelui este cu aproape 100 de dolari mai ieftin decât uleiul de rapiţă sau soia. Franţa a decis să oprească capacităţile de procesare a rapiţei din nord şi să treacă la procesarea florii-soarelui. Cererea mare a făcut ca preţul uleiului să se menţină la un anumit nivel la Rotterdam.

Rapiţa. Ţinând cont de contextul economic mondial, preţul rapiţei europene a înregistrat o scădere a nivelului ca urmare a evoluţiei generale a preţurilor oleaginoaselor. Rapiţa din Canada a atins minimul de preţ din ultimele 10 luni. În FOB Moselle preţul a scăzut cu 9 euro/tonă, ajungând la 429 euro/tonă. Chiar dacă producţia europeană de rapiţă este în scădere faţă de nivelul din 2010, industriaşii au găsit soluţii alternative. În acest context, procesarea uleiului din rapiţă este scăzută, fiind sub nivelul procesării uleiului de floarea-soarelui. Rapiţa din Canada anunţă un potenţial bun.

* tendinţa preţului faţă de cel înregistrat anterior (+ = creştere; – = scădere; 0  = identic)
** preţul orzului furajer;

Dumitru Daniel SANDU

Explozia preţurilor la cereale, dar şi foametea din unele ţări africane au readus în discuţie subiectul biocarburanţilor. Ca de obicei, taberele se impart, susţinute de interese diverse, dar şi de mari puteri economice.

Brazilia este al doilea producător mondial de biocarburanţi şi prima ţară din lume care a decis să transforme o parte din producţia sa agricolă în combustibili, cu alte cuvinte trestia de zahăr a devenit materie primă pentru industria combustibililor. Obiectivul acestei politici era dublu. Pe de o parte de a folosi producţia enormă de trestie de zahăr a acestei ţări, Brazilia fiind principalul producător mondial.

Practic, o dată cu această decizie, brazilienii deturnau o parte din producţia lor de zahăr de pe piaţa mondială. Evitau astfel posibilitatea scăderii dramatice a cursului mondial al zahărului, pe fondul ofertei foarte mari şi, nu în ultimul rând, puteau obţine mai mulţi bani din exportul de combustibili la un preţ cu mult mai bun.

Un al doilea obiectiv al producţiei de biocarburanţi era reducerea consumului de benzină şi, prin urmare, de petrol, iar reducerea consumului intern viza implicit scă­derea importurilor şi uşurarea facturii pentru economie a celei mai mari ţări din America Latină. Aşa se face că, dintr-o excepţie, Brazilia a devenit exemplu în momentul în care preţurile la petrol au început să urce vertiginos. Primii care i-au urmat au fost producătorii americani de cereale. Decepţionaţi de preţurile mici la porumb, tot mai mulţi agricultori au început să transforme – bineînţeles cu sprijinul Guvernului american – porumbul în biocom­bustibil.

Au urmat apoi europenii în ambiţia lor de a impune 10% din biocarburanţi în transporturi până în 2020. Curentul era susţinut de mişcarea ecologistă care vedea în această noutate un mijloc de reducere a consumului de petrol, iar prin urmare se reduce şi poluarea. Lucrurile au început să se schimbe însă la sfârşitul anului 2007, când preţurile la cereale aproape că au explodat la nivel mondial.

Tot mai multe voci au început să afirme că terenurile cultivate cu materii prime pentru biocarburanţi privează omenirea de rezerve importante de hrană. În prezent, în contextul în care foametea face ravagii în ţări africane precum Sudan, Niger sau Somalia – să nu uităm şi de crizele din Egipt şi Haiti –, iar cursul la orez, de exemplu, a cunoscut valori inabordabile pentru mulţi consumatori din ţările sărace, biocarburanţii şi-au mai pierdut din susţinători. Cel mai vehement dintre aceştia este un oficial al Naţiunilor Unite, Jean Ziegler. Pentru acesta, producţia masivă de biocarburanţi este „o crimă contra umanităţii“.

Producătorii de biocarburanţi nu predau însă armele şi îşi văd mai departe de treabă. Pentru a se apăra în faţa atâtor contestatari, brazilienii aduc ca argument faptul că producţia de etanol nu reprezintă decât mai mult de 1% din terenurile arabile ale ţării şi că avântul pe care l-a luat această industrie în ultimii ani nu a împiedicat Brazilia să devină un mare exportator de carne de vită, de pui, de soia sau de suc de portocale.

Există şi opinii conform cărora criza preţurilor ar fi cauzată în mare măsură şi de consumul tot mai mare din partea unor ţări precum China sau India ca urmare a creşterii nivelului de trai din aceste ţări. Până una-alta însă producţia de biocarburanţi atrage tot mai mulţi aderanţi în toată lumea. Chiar şi România a atras la momentul actual investiţii importante la Zimnicea (Interagro), Feteşti (Martifer) sau Brăila (Marex).

Ioana GUŢE

Agricultorii români au obţinut producţii bune de floarea-soarelui în acest an, dar şi preţuri superioare celor de anul trecut. Şi la nivel mondial oferta este neobişnuit de mare, chiar dacă Turcia şi SUA, doi cultivatori tradiţionali de floarea-soarelui, au înregistrat producţii mai mici din cauza condiţiilor meteo defavorabile. Rusia şi Ucraina au anunţat în schimb producţii record.

Marian Nedu, un agricultor care administrează câteva mii de hectare de teren agricol şi care deţine funcţia de preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa, susţine că a obţinut în acest an o producţie medie de 3.000 kg de floarea-soarelui de pe cele 400 ha cultivate. Nedu a vândut o parte din producţie cu 1,4-1,5 lei pe kilogram, faţă de 1,2-1,3 lei anul trecut, la procesatori precum Expur Urziceni sau Agricover. Fermierul este mulţumit de preţ, însă acest fapt nu l-a împiedicat să mai păstreze în silozuri circa 300 de tone de seminţe. Nu se aşteaptă neapărat la o majorare a preţului în următoarele luni, dar dacă va fi să se întâmple în mod sigur nu o să-i pară rău.

Chiar dacă producţia de floarea-soarelui din acest an este mai mică pe ansamblu, în judeţul Ialomiţa în ciuda ploilor din iunie-iulie şi secetei din august care au afectat cu până la 10% producţia, agricultorii au şi motive să fie mulţumiţi pentru că au obţinut preţuri mai bune la vânzare faţă de anul anterior.

În Teleorman însă media la hectar a fost de circa 2.200 kg, potrivit datelor comunicate de conducerea Direcţiei pentru Agricultură Teleorman. După recoltarea a circa un sfert din suprafaţa totală de 87.960 de hectare cultivate, media la hectar se ridica la aproape 2.190 kg/ha, ceea ce reprezenta una dintre cele mai bune producţii din ultimii ani.

De altfel, purtătorul de cuvânt al Direcţiei pentru Agricultură Teleorman, Stelian Gaină, declara că în 2011 floarea-soarelui deţine în premieră cea mai mare suprafaţă între culturile prăşitoare ca urmare a preţurilor bune obţinute de agricultori la seminţe. Faţă de 2010, la nivelul întregului judeţ, suprafeţele sunt mai mari cu circa 16.000 de hectare.

Şi Aurel Plachinschi, cunoscutul producător din localitatea Ţigănaşi, judeţul Iaşi, unde administrează circa 4.800 ha de teren agricol, susţine că a obţinut o medie de 3.000 kg la hectar de pe cele 150 ha cu floarea-soarelui comercială însămânţate (a cultivat şi floarea-soarelui de hibridare). Spune că este o producţie bună, dar recu­noaşte că altădată recolta şi mai mult. Seminţele le-a vândut deja la procesatori gen Agricover sau Prutul, nu le-a depozitat în silozuri în aşteptarea majorării preţului. Silozurile le foloseşte pentru depozitarea soiei (a avut 400 ha cultivate) şi porumbului.

De asemenea, Ion Enache, un agricultor din Argeş, a obţinut o medie de 1.900 kg la hectar, cu puţin peste media multinaţională, de pe cele 200 ha cultivate cu floarea-soarelui. Agricultorul a vândut deja o parte din producţie la un preţ superior celui de anul trecut, dar a mai păstrat şi în silozuri, mai ales că se aşteaptă ca preţul să mai crescă în următoarele luni. Chiar dacă nu vrea să divulge preţul de vânzare, Enache susţine că acesta este diferit în funcţie de contract, iar de multe ori valoarea obţinută ţine şi de abilităţile de negociere ale ofertantului.

Suprafeţe în creştere

În România, suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui se ridică la circa 800.000 ha, în creştere uşoară în ultimii ani, dar departe de anul 2003 de exemplu, când România avea semănate peste 1,1 milioane de hectare. Chiar şi aşa, ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, vorbeşte de un record istoric, respectiv de o producţie de 1,6 milioane de tone.

El spune că în aceste condiţii de recoltă bogată – nu numai la oleaginoase – se poate discuta despre „o primă aşezare în normalitate a pieţei agricole“.

„Există şi distorsiuni legate de cerere, de mersul economiei. Nu agricultura e vinovată de ceea ce înseamnă preţurile produselor agroalimentare. Nu voi accepta să facem presiune pe producătorul primar. A acţiona asupra lui, a-l face să vândă mai ieftin, în condiţiile în care speculanţii au lucrat ani de zile în sistemul acesta, ar fi o gravă eroare“, a precizat Tabără.

Cererea în creştere la nivel mondial, pe fondul interesului tot mai mare pentru biocarburanţi, ar putea fi un motiv de atragere a agricultorilor. Nu în ultimul rând, şi evoluţia ascendentă a preţurilor din ultima perioadă ar putea stârni interesul pentru această cultură. Principalii procesatori la nivel intern sunt Bunge, Argus, Agricover, Expur Urziceni, Prutul Galaţi şi Ulvex Vaslui. Aceştia şi cumpără de altfel producţia de floarea-soarelui de la agricultori.

Producţii record în Rusia şi Ucraina

Analiştii apreciază că în acest an producţia mondială de ulei de floarea-soarelui va creşte cu 9,8%. Oferta de ulei va fi neobişnuit de mare ca urmare a producţiei bune în general, deşi au fost şi ţări precum Turcia şi Statele Unite, doi dintre cultivatorii tradiţionali de floarea-soarelui, care au avut recolte mai mici. Pe de altă parte, Rusia şi Ucraina au anunţat niveluri record la producţia de floarea-soarelui, iar acest lucru va influenţa mai mult ca sigur preţul la ulei. Cele două state au anunţat producţii de circa 16 milioane de tone, faţă de 12 milioane de tone obţinute în anul anterior. Potrivit estimărilor actuale, rezervele mondiale de ulei de floarea-soarelui se ridică la doar 1,1 milioane tone, cel mai scăzut nivel din ultimii trei ani. Faţă de sezonul precedent, şi stocurile s-au redus cu 0,2 milioane tone (15,4%).

Ioana GUŢE

Piaţa mondială a grâului

Situaţia grâului este tensionată la nivel mondial, iar raportul USDA nu a creat surprize pentru operatorii de piaţă. Ministerul Agriculturii din SUA a estimat în creştere producţiile de grâu ale Canadei, UE-27 şi Ucrainei. Se estimează că producţia mondială de grâu este mai mare cu 5,9 milioane de tone, ceea ce duce la creşterea stocului mondial la 194,7 milioane de tone. Acest fapt înseamnă că discutăm de o balanţă superioară celor precedente, însă poate fi influenţată direct de evoluţia pieţelor porumbului şi orzului. Preţul grâului a fost menţinut la un nivel ridicat ca urmare a lansării ofertelor de achiziţii din ultima săptămână, ceea ce înseamnă că cererea este în creştere la nivel mondial. UE-27 a emis certificate de export aferente cantităţii de 405.900 tone în ultima săptămână, ceea ce se traduce

printr-o accelerare a ritmului exportului. Exportul de grâu din Franţa a câştigat în competitivitate ca urmare a scăderii euro în comparaţie cu dolarul american.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Cotaţiile grâului la Bursa din Londra
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Piaţa externă a porumbului

Săptămâna anterioară a fost marcată de apariţia raportului USDA. Acesta a confirmat diminuarea randamentului porumbului. Această scădere se traduce printr-un nivel al producţiei mai mic cu 11 milioane de tone faţă de estimarea producţiei din luna august, ceea ce confirmă tensiunea existentă pe piaţa porumbului din SUA. Tensiunea este extinsă evident şi la nivel mondial ca urmare a unor producţii mai mici obţinute în zonele tradiţionale producătoare de porumb. Ca urmare a unei cereri aflate în creştere precum şi cu stocuri mici nu există posibilitatea diminuării preţurilor în perioada următoare. Consumul filierei de producere a etanolului este responsabil şi el de acest fenomen, însă acesta nu se va diminua în noul an de piaţă. În cazul producerii de furaje pentru animale, cantitatea de porumb utilizată este în scădere ca urmare a preţului mare, ceea ce a făcut ca acesta să fie înlocuit, în raţia de furaje, cu grâul furajer.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Piaţa externă a orzului

Piaţa orzului furajer a evoluat destul de puţin în ultima săptămână. Diminuarea disponibilităţilor la nivel mondial împiedică scăderea preţului în perioada următoare. În Maroc, ploile căzute în perioada recoltatului au dus la diminuarea producţiei. Producţia de orz furajer este estimată la 2,5 milioane de tone, în scădere cu 7% faţă de nivelul din anul anterior. În acest caz, Marocul se va întoarce către importuri pentru a acoperi necesarul de pe piaţa internă. Exportul orzului, din Ucraina, este penalizat de nivelul taxelor instituite de guvern.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Piaţa externă a oleaginoaselor:

Soia. După apariţia raportului lunar al USDA, tendinţa de scădere a preţului soiei a continuat ca urmare a evoluţiei complexului oleaginoaselor. Nivelul producţiei de soia din SUA este estimat în creştere, acesta fiind mai mare decât estimarea din luna anterioară. Importurile de soia ale Chinei, din SUA, au încetinit în ultima săptămână, iar în acest sens stocurile de soia ale SUA se vor majora. Această presiune a soiei se propagă şi asupra celorlaltor oleaginoase.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Floarea-soarelui a profitat de o procesare în creştere deoarece interesul industriaşilor este mai mare pentru acest produs, mai ales în această perioadă. Preţul uleiului de floarea-soarelui a crescut în ultima săptămână.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Preţul uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Rapiţă. Piaţa uleiului de rapiţă a afişat o anumită fermitate ca urmare a evoluţiei preţului petrolului, precum şi a contextului economic alarmant, iar procesarea rapiţei a rămas mediocră, interesul procesatorilor pentru acest produs fiind limitat. Balanţa europeană a rapiţei este destul de tensionată ca urmare a producţiei scăzute realizate de Germania. Producţia de rapiţă a Europei este de numai 18,5 milioane de tone, aceasta fiind mai mică cu 1,85 milioane de tone faţă de producţia obţinută în anul anterior de piaţă. Operatorii aşteaptă veşti de la producţia Ucrainei, Australiei sau Canadei în vederea echilibrării balanţei mondiale. Această situaţie permite preţului rapiţei să se menţină la un nivel ridicat, scăderea euro faţă de dolarul american reprezentând un element de susţinere a preţului rapiţei.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Dumitru Daniel SANDU

Agricultura românească nu a mai avut de mult producţii aşa de mari ca în acest an. Cu toate acestea, preţurile alimentelor se menţin ridicate, iar comercianţii nici nu se gândesc să ieftinească produsele, deşi vânzările sunt în scădere.

Chiar dacă producţiile din acest an – mergând de la cereale până la legume sau struguri – sunt bune, iar în unele cazuri au depăşit chiar şi cele mai optimiste aşteptări ale producătorilor, consumatorul român nu are motive să se bucure. Preţurile la principalele alimente de bază se menţin constante ca urmare a adaosurilor puse de comercianţi, dar şi a faptului că procesatorii vor să-şi acopere astfel costurile de producţie mai mari după scumpirea curentului electric şi a gazelor. Sunt însă şi sectoare în care cererea în scădere – chiar cu până la 20%, aşa cum s-a întâmplat la carnea de pasăre anul trecut – reprezintă principalul motiv pentru care producătorii menţin preţurile la acelaşi nivel. În disperare de cauză, unele companii au recurs chiar la micşorări uşoare de preţ, acestea fiind compensate de valul mai mare al vânzărilor.

Grâu mult, dar pâine scumpă

„La grâu, de exemplu, am avut o producție foarte bună în acest an. Nu înseamnă neapărat că pâinea va fi mai ieftină. Prețul cerealelor se stabilește acum la nivel global, depinde de cerere și ofertă. Dacă în afară solicitările sunt mari, atunci și la noi grâul se va vinde la prețuri ridicate“, susține Dragoș Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară.

Nu în ultimul rând, spune acesta, producătorii de pâine vor să compenseze astfel pierderile din perioada în care grâul atinsese niveluri record pe bursă, dar și scumpirile la utilități. Nici chiar scăderea vânzărilor nu pare să influențeze decizia procesatorilor. Frumosu vorbește de o reducere semnificativă a vânzărilor de produse alimentare în acest an cu 10-12% (nivel consemnat de altfel și în perioada similară din 2010), sectoarele cele mai afectate fiind carnea cu un recul de până la 15% și lactatele – scădere de circa 15%. În cazul pâinii, vânzările s-au micșorat cu 7-8%, mai afirmă Frumosu.

Şi Aurel Popescu, președintele Patronatului din Industria de Morărit și Panificație Rompan, este de părere că nu trebuie să ne așteptăm la ieftinirea pâinii în perioada următoare. „Din punctul meu de vedere, preţul pâinii nu ar trebui nici să scadă, nici să crească în perioada care urmează, însă piaţa este cea care dictează nivelul la care acest produs ajunge să fie achiziţionat“’, a declarat Aurel Popescu. El recunoaște că într-adevăr prețul grâului s-a redus de la 12.000 lei vechi pe kilogram, în toamna anului trecut, la circa 8.500 lei vechi la poarta unităţilor de morărit, dar și costurile de producţie ale brutarilor s-au mărit, odată cu scumpirea gazelor și a curentului electric. Așa că mulți vor încerca să-și acopere pierderile din ultima perioadă și vor menține prețurile la nivelul actual.

Grâu 2005-2011
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Comerţul cu grâu
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Creşte cererea la carnea de porc

După ce ani buni crescătorii de porci s-au luptat cu o scădere a cererii, dar și cu lipsa subvențiilor, situația pare să se fi redresat în acest an. Cel puțin în ceea ce privește cererea, despre care Tudora Stanca, directorul executiv al Patronatului Român al Cărnii de Porc, susține că a înregistrat o creștere de 10% în acest an față de 2010. Semne bune ar putea veni și dinspre Bruxelles sau cel puțin așa speră crescătorii. O delegație de experți va veni în septembrie în România să vadă dacă sectorul de creștere a porcilor respectă normele UE. Deși în țara noastră nu a mai fost depistat niciun focar de pestă porcină de circa trei ani, UE nu permite încă accesul pe piața europeană a livrărilor autohtone de carne și porci vii.

Nu la fel de bune sunt veștile în ceea ce privește prețurile. Stanca susține că de două luni acestea se mențin la același nivel, la momentul actual prețul cu care este achiziționat kilogramul de carne în carcasă fiind de 5-5,8 lei la poarta fermei, adică aproape jumătate din nivelul din 2004, de exemplu. Un preț mic, care nu permite însă acoperirea costurilor de producție. Acesta este și motivul pentru care în ultima vreme au dispărut de pe piață mulți producători, printre care și unii cunoscuți. Evoluția se vede și în statisticile de la Ministerul Agriculturii.

Dacă în anul 2005 efectivele de porcine se ridicau la 5,1 milioane de capete, în 2010 atingeau 4,1 milioane de animale. În atare condiții, nu mai miră pe nimeni faptul că principalul produs agroalimentar importat de România este tocmai carnea de porc. Anul trecut importurile au depășit 350 milioane de euro, cantități provenite aproape în totalitate din țările UE.

Producţie mai mare la carnea de pasăre

După scăderea consumului de carne de pasăre cu circa 20% de anul trecut, crescătorii ar trebui să se declare mulțumiți de faptul că în 2011 cererea se menține constantă, adică la nivelul din 2010. La fel și prețurile. De altfel, de vreo doi acestea sunt constante, după cum  susține Ilie Van, președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România. În prezent, prețul de livrare pentru kilogramul de carne în carcasă se ridică la 6,2-6,6 lei. Față de aceeași perioadă a anului trecut, a crescut însă producția – circa 2.000 de tone – pe fondul reducerii ușoare a importurilor. Un lucru bun pentru unul dintre cele mai dinamice sectoare ale industriei alimentare locale, care a atras investiții de sute de milioane de euro în ultimii ani.

Pondere de 33% a alimentelor în coşul de consum

Ponderea alimentelor în coşul de consum este de 33%, cea mai ridicată comparativ cu alte şapte state foste comuniste, potrivit datelor BNR. România înregistra în luna mai, de exemplu, a doua cea mai mare creștere de prețuri la alimente din regiune, după Bulgaria.

În același timp, potrivit datelor Eurostat, preţurile la alimente în România au crescut, în medie, cu 12% din iulie 2008 până în iulie 2011. Aceasta reprezintă una dintre cele mai puternice creșteri de prețuri din Uniunea Europeană, unde media în perioada menționată a fost de circa 5%.

Ioana GUŢE

Sindicaliştii susţin că producţia mare de legume falimentează producătorii agricoli şi îmbogăţeşte intermediarii

Federaţia AGROSTAR consideră că producţiile mari obţinute anul acesta la legume aruncă producătorii în faliment, în timp ce intermediarii dau adevărate tunuri, oferind un preţ ridicol fermierilor. Astfel, în timp ce fermierii şi consumatorii pierd, intermediarii se îmbogăţesc.

Iată câteva exemple de preţuri oferite la mijlocul lunii august de intermediari producătorilor agricoli:

Judeţul Argeş:
varză – 0,30 RON/kg;
cartofi – 0,70 RON/kg;
tomate calitatea I – 0,60 RON/kg;
ardei gras – 1,5 RON/kg;
castraveţi – 1 RON/kg.

Judeţul Olt:
tomate – 0,4-0,6 RON/kg;
vinete – 0,7 RON/kg;
ardei gras – 0,8-1 RON/kg;
varză – 0,2 RON/kg.

Judeţul Prahova:
tomate – 0,8-1,2 RON/kg;
castraveţi – 1,2-1,5 RON/kg;
vinete – 1,5-1,8 RON/kg;
ardei gras – 1,8-2,2 RON/kg.

Piaţa mondială a grâului

Preţul grâului a ţinut cont de evoluţiile pieţelor financiare ca urmare a mişcărilor consecutive de panică din cauza degradării situaţiei datoriilor publice ale SUA. Bursele, per ansamblul lor, cât şi preţurile materiilor prime au scăzut dramatic în ultimele două săptămâni. Preţul grâului a reuşit să se menţină între 185 şi 205 euro/tonă, în cazul livrărilor din luna noiembrie 2011.

Producţia de grâu a Franţei este estimată la 33,19 milioane de tone, cu 2 milioane de tone mai mică decât producţia obţinută în anul anterior de piaţă. Producţia de grâu a ţărilor din nordul Europei este în continuare în pericol ca urmare a condiţiilor climatice nefavorabile care nu permit executarea operaţiunii de recoltare, mai ales în Germania şi Marea Britanie. În afara cantităţii vorbim şi de o depreciere a calităţii producţiei de grâu din aceste ţări. Primele cantităţi de grâu de primăvară american recoltate au decepţionat din punctul de vedere al calităţii, ceea ce face ca preţul grâului de calitate pe piaţa internaţională să fie bonificat. Astfel, preţul grâului la bursa Matif a crescut cu 3 euro/tonă, ajungând la un nivel de 202 euro/tonă în cazul livrărilor din luna noiembrie 2011.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Piaţa externă a porumbului

Preţul porumbului european a oscilat, în săptămâna anterioară, între îngrijorările legate de încetinirea creşterii economiei mondiale şi tensiunile legate de balanţa porumbului din SUA. Condiţiile climatice au fost ideale în Europa, dar şi în Ucraina, iar culturile de porumb s-au dezvoltat bine, ceea ce va influenţa, în sens pozitiv, balanţa porumbului din luna septembrie. Indicatorii economiei din SUA aflaţi în suferinţă duc la apariţia de noi întrebări legate de creşterea economiei mondiale, ceea ce a antrenat scăderea indicilor bursieri, dar şi preţul materiilor prime. Exportul de porumb american a scăzut la nivelul de 523.900 de tone, ceea ce reprezintă un recul de 30% faţă de nivelul înregistrat în săptămâna precedentă. Îngrijorările legate de acoperirea cererii SUA faţă de creşterea solicitărilor producătorilor de etanol sunt din ce în ce mai mari. Raportul stoc/utilizare este de numai 5%, ceea ce înseamnă acoperirea consumului numai pentru maximum 20 de zile.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Piaţa externă a orzului

Piaţa orzului furajer s-a „relaxat“ uşor în ultima săptămână ca urmare a volatilităţii în creştere ca urmare a conjuncturii economice mondiale şi a panicii legate de scăderea indicilor bursieri. Preţul orzului furajer a scăzut cu 1 euro/tonă în ultima săptămână în cazul livrărilor la Rouen, ajungând la 194 euro/tonă. Cererea de furaje a fost în creştere, ţinând cont de întârzierea recoltatului grâului în statele din nordul comunitar, ceea ce a determinat producătorii de furaje să se îndrepte către orzul furajer, cu toate că acesta este mai scump decât grâul. Iordania s-a făcut remarcată, în ultima săptămână, ca urmare a refuzului aplicat tuturor propunerilor lansate la apelul ei de ofertă. Întârzierea recoltatului din nordul comunitar şi reticenţa Ucrainei de a vinde, la preţul actual, nu incită operatorii la realizarea de achiziţii pe termen scurt. Siria a revenit la achiziţii, cumpărând 500.000 de tone de orz din Europa, ceea ce a dus la creşterea totalului exporturilor la 669.000 tone, de la începutul anului de piaţă şi până în prezent, faţă de numai 4.000 de tone câte se înregistrau în aceeaşi perioadă a anului de piaţă anterior.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Piaţa externă a oleaginoaselor

Soia.

Seceta din ultima lună din Cordonul Porumbului din SUA a dus la deprecierea randamentului porumbului dar şi, într-o anumită măsură, a producţiei de soia. Ultimul raport al USDA a scos în evidenţă bilanţul defectuos al porumbului din SUA. De acest „dinamism“ al porumbului beneficiază cultura de soia, care profită de această susţinere. Întoarcerea pe piaţă a fondurilor de achiziţii este un element pozitiv, care va duce la susţinerea preţurilor oleaginoaselor.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Floarea-soarelui.

Scăderea preţului petrolului a dus la scăderea preţului uleiului de floarea-soarelui. Scăderea preţului uleiului este limitată în comparaţie cu scăderea accentuată a preţului petrolului. Preţul uleiului de floarea-soarelui a pierdut 5 euro/tonă în ultima săptămână, având în vedere condiţiile macroeconomice dificile înregistrate la nivel mondial.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Rapiţa.

Piaţa rapiţei rămâne în continuare „tributară“ evoluţiei contextului economic mondial. Scăderea indicilor bursieri a dus la scăderea preţurilor oleaginoaselor, acesta rămânând un vector important care determină evoluţia viitoare a preţului rapiţei. Prima materie primă afectată de criză este petrolul; acesta nu mai poate să ofere un suport consistent preţurilor oleaginoaselor. Preţul rapiţei poate creşte în perioada următoare, având în vedere condiţiile climatice din Germania. Producţia de rapiţă a Germaniei este sub cea obţinută în anul anterior de piaţă. Pierderile de recoltă ale Europei şi Ucrainei nu pot fi compensate de producţia relativ bună a Franţei, de aceea atenţia este îndreptată către achiziţiile de rapiţă din Canada, pentru a acoperi necesarul de pe piaţa internă.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel revistă)

Dumitru Daniel SANDU

„Fondurile de nivelare“, instrumente financiare inovatoare, sunt destinate să atenueze variaţiile excesive ale preţurilor materiilor prime agricole. Ele funcţionează pe baza fondurilor economice mutuale colective. Noţiunea de „nivelare“ corespunde „efectului Joseph“, conform economiştilor agricoli: este vorba despre garantarea unui preţ sau a unui venit suficient pentru agricultori, indiferent de evoluţiile pieţei (bune sau mai puţin bune). Administrate de organizaţiile profesionale sau interprofesionale, fondurile de „nivelare“ responsabilizează toţi actorii economici, statul jucând rolul său doar în situaţii de catastrofe.

Principiul regulamentului

Obiectivul principal este acela de a face cunoscut agricultorului, înainte de noua campanie agricolă, un preţ de achiziţie pentru produsul său. Se evaluează nivelul de câştig, agricultorul putând alege asolamentul de o manieră raţională.

Un preţ de achiziţie, numit „preţ obiectiv“, este stabilit înainte de a începe fiecare campanie agricolă. Acest preţ de referinţă, determinat de un nivel minim şi maxim, o marjă în care acesta poate oscila, va reprezenta o zonă a preţului acceptabilă pentru agricultori, ţinând cont de evoluţia pieţei.

Cele trei variante

La sfârşitul campaniei agricole, vorbim de „preţul realizat“ corespunzător mediei preţurilor de vânzare constatate pe parcursul anului. În funcţie de valoarea „preţului realizat“, apar trei situaţii:

• Dacă „preţul realizat“ este situat în plaja de preţ prevăzut înainte de începerea campaniei (preţ obiectiv), fondurile de nivelare nu intervin;

• Dacă preţul este inferior plajei de preţ, agricultorii primesc, prin intermediul fondurilor mutuale, o indemnizaţie compensatorie care permite atingerea preţului minim al zonei de oscilaţie a preţului;

• Dacă preţul este superior nivelului maxim al zonei, agricultorul trebuie să plătească o primă asiguratorie care contribuie la creşterea nivelului fondurilor mutuale.

Un concept nou: asimetria gamei preţului

Pentru ca sistemul să funcţioneze, trebuie ca fondurile să fie suficient de mari, astfel încât să fie în măsură să plătească, la toţi, preţul minim atunci când acest lucru este necesar. Acest preţ minim trebuie estimat în funcţie de riscurile inerente ale pieţei referitoare la: riscurile mari de a apărea diferenţe mari de preţ în condiţiile în care preţul minim este destul de scăzut. Preţul minim şi maxim trebuie să fie asimetric în funcţie de „preţul obiectiv“. Plaja de variaţie a preţului (definită ca fiind între -5% şi +1% din preţul obiectiv) a funcţionat deja cu succes, din păcate doar câţiva ani consecutivi, în care preţul a fost scăzut. Preţul minim şi maxim sunt stabilite pe baza acordurilor încheiate între parteneri şi aprobate prin hotărâre de guvern.

Punerea în funcţiune a fondurilor

În cazul în care resursele sunt suficiente pentru a interveni, ele nu trebuie să fie foarte importante, pentru a nu imobiliza sume mari de bani, care pot fi folosite mai bine în alte direcţii. Aportul iniţial al fondurilor trebuie să fie de ordinul a 25%-30% din valoarea recoltei anuale, înainte de apariţia mai multor ani deficitari consecutivi.

Calculul primelor

Agricultorul alimentează fondurile pe măsură ce ştie nivelul maxim al preţului, dar, psihologic, este dificil să-i soliciţi plata, în totalitate, a câştigului său suplimentar, care să alimenteze fondurile. Plata sa nu este decât un procent din surplus sau ţine cont de dorinţa sa de participare la fond. Prima depinde de nivelul de alimentare a fondurilor. În caz contrar, fondurile se pot epuiza (după mai mulţi ani de preţuri scăzute, când a fost cazul să se intervină), astfel încât ele trebuie să fie alimentate. Este foarte important ca metoda de calcul al primelor, chiar dacă la baza ei stă o formulă matematică, să fie uşor de înţeles pentru toţi intervenienţii.

Acest lucru permite crearea unui consens al tuturor părţilor, făcând să crească gradul de încredere.

Succesul fondurilor de netezire: asimetria şi diferenţierea

Acest sistem al fondurilor de nivelare se diferenţiază de vechile formule ale fondurilor din PAC. Sistemul introduce un nou termen de „plajă asimetrică“ şi o diferenţiere a primelor, atunci când fondurile de stabilizare se bazează pe conceptele de simetrie în raport cu preţul obiectiv fix şi eşantionarea nonmodulară. Prezintă avantajul că este conectat la semnalele pieţei şi duce la responsabilizarea actorilor economici de pe filieră.

Concluzii

Principiul enunţat anterior poate fi generalizat:

• La o schemă de culturi;

• La fondurile de egalizare a producătorilor de cereale (preţul cerealelor şi furajelor pentru animale sunt atenuate simetric);

• Nivelarea veniturilor agricole ale exploataţiilor, având aceeaşi orientare tehnicoeconomică ca şi în cazul dreptului de plată unică, în cazul anilor buni agricultorii pot ceda o parte din susţinerea lor publică către fondurile mutuale, pentru ca în anii mai puţin buni să se realizeze această redistribuire sau în situaţia în care preţurile sunt scăzute.

Aplicarea simultană pentru importatori şi exportatori sau pentru producători şi consumatori a principiilor fondurilor de nivelare asimetrică şi diferenţiată poate duce la diminuarea, de o manieră notabilă, a efectelor nocive ale variaţiilor preţurilor materiilor prime agricole, pentru că se ştie că îndepărtarea unuia duce la abundenţa altuia.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Rusia reintră pe piaţa grâului

Presiunea grâului din Marea Neagră s-a confirmat prin achiziţia cantităţii de 200.000 tone de grâu rusesc de către Algeria. Preţul grâului din Rusia rămâne în continuare competitiv, fiind cu 25 de dolari/tona mai mic decât cel din Franţa şi SUA. Astfel, Rusia va continua să satisfacă viitoarele cereri de ofertă, mai ales că s-a estimat nivelul producţiei ca fiind bun. Din păcate, cu o concurenţă puternică pe piaţa exportului şi cu o situaţie economică dificilă, piaţa grâului este susţinută doar de preţul porumbului.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile grâului la Bursa din Londra
(vezi tabel revistă)

Ofertă scăzută de porumb

Cu un stoc mondial foarte scăzut şi cu un consum aflat în permanentă creştere, situaţia rămâne foarte tensionată pe piaţa porumbului. În plus, căldurile foarte mari anunţate în Cordonul Porumbului din SUA, când această cultură se găseşte în faza de înflorire, ameninţă randamentul şi influenţează creşterea preţului, oferind totodată noi debuşee grâului (producerea de furaje, etanol etc.).

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile porumbului – Matif
(vezi tabel revistă)

Orzul furajer, la mare căutare

Piaţa orzului furajer dă semnale de fermitate, profitând de contextual evoluţiei celorlaltor cereale. Preţul orzului a crescut uşor în perioada anterioară, ţinând cont de randamentul orzului de iarnă, care a fost mai mic decât cel aşteptat. Randamentul a rămas sub nivelul înregistrat în anul anterior, piaţa găsind susţinere în preţul celorlaltor cereale furajere. Temperaturile ridicate din SUA, mai ales din zona de cultură a porumbului, au dus la creşterea îngrijorării referitoare la disponibilităţile existente la nivel mondial.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Piaţa oleaginoaselor

Soia: Temperaturile ridicate din zonele de cultură ale soiei provoacă îngrijorarea operatorilor de pe piaţă, creând anumite tensiuni pe piaţa oleaginoaselor. Boabele au găsit susţinerea preţului datorită diferitelor elemente cu manifestare pe termen scurt.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile uleiului din soia la Bursa din Rotterdam
(vezi tabel revistă)

Floarea-soarelui: Uleiurile vegetale au cunoscut o perioadă interesantă, reuşind să facă tranzacţii mai bune decât complexul seminţelor de oleaginoase. Este adevărat că mediul economic rămâne fluid şi îngrijorător pentru a asigura o vizibilitate pe termen mediu.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Preţul uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(vezi tabel revistă)

Rapiţă: Întârzierea recoltatului rapiţei în Ucraina a reprezentat un alt element de susţinere a preţului. Piaţa rapiţei este extrem de ezitantă în contextual actual, aceasta evoluând în concordanţă cu preţul petrolului, care şi el este tributar provocărilor impuse de economia mondială.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel revistă)

Dumitru Daniel SANDU

Preţul porumbului la Chicago a crescut la sfârşitul perioadei anterioare, după scăderile înregistrate ca urmare a raportului USDA cu informaţii referitoare la suprafaţa şi stocurile americane.

Operatorii anunţă achiziţii de 540.000 tone de porumb de către China pentru anul de piaţă 2011/2012, la care se adaugă achiziţii de 300.000 tone cu destinaţie necunoscută. Această cantitate duce la un volum de cca 2 milioane de tone importuri realizate de către China după data de 1 iulie. Achiziţia în sine rămâne să fie confirmată, însă aceste vânzări fac obiectul numeroaselor speculaţii realizate de către observatori.

Cererea de pe piaţa SUA a început să se aprecieze odată cu scăderea preţului mai ales pentru producătorii de furaje pentru animale, în detrimentul producătorilor de etanol. Din punctul de vedere al condiţiilor climatice, în SUA se înregistrează temperaturi ridicate mai ales în regiunea producătoare de porumb Corn Belt, iar situaţia se va menţine şi în perioada următoare, atunci când porumbul se găseşte în faza de înflorire.

Porumb american pentru Peninsula Iberică

Oferta de porumb se pare că este mai mică în Europa pe timpul verii. Franţa a acumulat o ofertă consistentă. Se înregistrează o ofertă mai are venită din partea Ungariei, României şi Bulgariei. Întrebarea rămâne asupra cantităţilor de porumb ale Ucrainei. În acest context se înregistrează exporturi americane către Peninsula Iberică în cantităţi cuprinse între 540.000-650.900 tone.

Franţa: o perioadă decisivă.

Următoarele zile vor fi decisive pentru potenţialul culturilor, mai ales că se aşteaptă anumite ploi în zonele din vestul Franţei. Potenţialul de cultură rămâne însă intact. Cererea şi consumul de porumb sunt mai mari pentru această perioadă estivală. Recoltarea timpurie a cerealelor păioase a dus la scăderea preţului în comparaţie cu porumbul, ceea ce face ca acestea să fie utilizate pe o scară mai mare în producerea furajelor pentru animale.

Preţul porumbului evoluează în următoarele zile, în funcţie de potenţialul culturilor, precum şi de calitatea cerealelor europene.

Pe piaţa grâului de panificaţie este de notat întoarcerea Rusiei la export cu preţuri mai mici cu 20-30 euro faţă de preţul grâului din Europa.

De urmărit:

- Raportul USDA;
- Condiţiile meteo din Corn Belt;
- Ploile ce vor cădea în Europa.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Mai puţin grâu în Europa

Preţul grâului comun a scăzut în ultima perioadă mai ales din cauza complexului economic foarte îngrijorător. Criza cauzată de datoria Greciei şi indicatorii economici precari ai SUA au accentuat presiunea pe piaţa grâului şi încetinirea creşterii economice mondiale. Elementele fundamentale au evoluat în marile bazine de producţie din Europa şi SUA. În Franţa, temperaturile scăzute şi umiditatea din ultimele săptămâni au adus o rază de speranţă pentru culturile tardive mai ales în zona de nord, unde este grosul bazinului de producţie la nivel naţional. Nivelul producţiei se poate ameliora atât în Franţa, cât şi în Germania, ceea ce se traduce prin cantităţi mai mari disponibile la export.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel în revistă)

Cotaţiile grâului la Bursa din Londra
(vezi tabel în revistă)

Porumb: Creşte îngrijorător cererea pentru etanol

Contextul economic a continuat să influenţeze preţul porumbului aşa cum s-a întâmplat şi în cazul petrolului, care a ajuns la 90 USD/baril. Criza din Grecia şi indicatorii din SUA au dus la creşterea neîncrederii finanţiştilor. Susţinerea financiară a filierei etanolului în SUA este în continuare pusă în discuţie. Se ştie că 40% din producţia internă de porumb este utilizată de industria producătoare de etanol, ceea ce lasă piaţa porumbului într-o mare incertitudine. În acest context, finanţiştii şi-au lichidat poziţiile, ceea ce a făcut ca preţul porumbului să scadă cu 17,5 euro/tonă în cazul livrărilor din luna noiembrie 2011.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel în revistă)

Cotaţiile porumbului – Matif
(vezi tabel în revistă)

Piaţa orzului: Incertitudinile persistă

Preţul orzului furajer a scăzut urmând acelaşi traseu ca şi celelalte cereale, cu amendamentul că este în continuare competitiv. În Europa se anunţă producţii mai mici de furaje, cu toate că recentele ploi au dat o gură de speranţă varietăţilor tardive. Pagubele produse de secetă nu pot fi şterse odată cu ultimele ploi căzute. Decizia Bruxelles-ului de a ridica taxele vamale la importul de grâu furajer şi orz până în luna decembrie 2011 este un alt element de presiune asupra preţului. Sunt state care caută orz furajer, printre care amintim: Algeria, pentru o cantitate de 50.000 de tone, şi Israelul, pentru o cantitate de 10.000 de tone.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel în revistă)

Cultivatorii de soia speră într-o piaţă mai bună

Perioada anterioară a fost marcată de o scădere masivă a preţurilor materiilor prime agricole, victime ale lipsei de susţinere venite din partea mediului macroeconomic, precum şi de condiţiile meteo care au fost ceva mai favorabile pentru culturile europene. În Europa, seceta a fost puţin estompată. Preţul uleiului de soia a scăzut continuu, pierderea din timpul săptămânii anterioare fiind de 1,7%. Scăderea cererii de soia a făcut ca preţul să se micşoreze accelerat.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel în revistă)

Cotaţiile uleiului din soia la Bursa din Londra
(vezi tabel în revistă)

Floarea-soarelui: Se estimează o ofertă mare şi un preţ ridicat

Uleiul de floarea-soarelui a avut un bun comportament, preţul câştigând cca 15 euro/tonă în ultima săptămână. În cazul florii-soarelui, producţia din cele două importante state producătoare se anunţă a fi bună. Potenţialul de creştere a preţului este limitat pe termen scurt.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel în revistă)

Posibile distorsiuni pe piaţa rapiţei

Piaţa rapiţei a ţinut capul de afiş, ea necedând la presiune aşa cum au făcut-o cerealele. Sosirea precipitaţiilor în ţările din vestul Europei va avea un impact scăzut asupra culturilor ca urmare a precocităţii mari a acestora. Nici cultura de rapiţă din bazinul Mării Negre nu se găseşte în stare optimă. Ucraina anunţă că nu va mai fi atât de prezentă, la export, aşa cum a făcut-o în anii anteriori de piaţă, ţinând cont de pierderile de suprafaţă semănată. Diminuarea suprafeţei semănate cu rapiţă şi gerul din primăvară care a distrus 15% din suprafaţa ocupată cu rapiţă au dus la limitarea disponibilităţilor Ucrainei.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel în revistă)

Dumitru Daniel SANDU

Piaţa grâului: prognoză

În pofida evaluărilor pesimiste din primăvară, producţia mondială de grâu va depăşi nivelul anului trecut, fiind estimată la aproximativ 660 milioane de tone. Prin comparaţie cu anul agricol 2000-2001, ea va fi mai mare cu aproape 80 milioane de tone.

La bursă, preţul grâului a avut o nouă scădere, fiind a patra săptămână de diminuare consecutivă a nivelului acestuia. Incertitudinile economiei mondiale şi mişcările financiare sunt primele incriminate, cu toate că evoluţia favorabilă a elementelor fundamentale justifică mişcarea actuală. În Europa, Grecia se afundă în criză, chiar în condiţiile în care votul, legat de planul de austeritate, a întrunit majoritatea parlamentară. SUA este luată şi ea în „colimator“ de finanţişti, precum şi de lupta Chinei cu inflaţia galopantă de mai bine de un an. Reluarea creşterii economice la nivel mondial este pusă în pericol ca urmare a acestui lucru, iar preţul petrolului a scăzut şi el. Situaţia s-a ameliorat în Europa şi SUA în luna iunie din punct de vedere climatic, iar recoltele din bazinul Mării Negre sunt considerate, în continuare, ca fiind bune. Disponibilităţile sunt în creştere la nivel global, competiţia fiind acerbă, ceea ce oferă un important potenţial de diminuare a preţului.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Porumbul, din statistică

După un început de primăvară incert, starea actuală a lanurilor de porumb este cel puţin bună. Este posibil ca ea să depăşească cu 40-45 milioane de tone nivelul anului trecut, îndreptându-se spre un record absolut de 870 milioane de tone.

La tranzacţiile bursiere, preţul porumbului a cunoscut şi el o săptămână de scădere, cu toate că piaţa produsului este destul de tensionată. Incertitudinile de ordin economic, cuplate cu acordarea subvenţiilor pentru filiera producătoare de etanol, au determinat fondurile financiare să se retragă de pe această piaţă, considerând-o ca fiind foarte riscantă. Contextul economic actual „apasă“ puternic asupra preţului petrolului, ducând la scăderea acestuia, dar, totodată, şi asupra preţului porumbului, care a înregistrat şi el scăderi importante. Condiţiile climatice s-au ameliorat în Corn Belt (SUA), existând doar incertitudini legate de faptul că însămânţările întârziate din primăvară ar putea determina în final o scădere a randamentelor. La nivel mondial, porumbul se cultivă în acest an pe o suprafaţă de 166 milioane de hectare, cu aproape 40 milioane mai mult decât în urmă cu două decenii. Temperaturile mai ridicate sunt necesare pentru a accelera ciclul vegetativ şi pentru a evita problemele legate de îngheţul timpuriu ce poate apărea în această toamnă. În Europa, climatul favorabil din luna iunie a dus la schimbarea datelor de pe piaţa porumbului.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Orz mai puţin, dar şi mai ieftin

Recoltatul orzului se realizează în plin, randamentul fiind relativ eterogen în marea majoritatea a regiunilor cultivatoare din Europa. Franţa estimează o scădere a producţiei cuprinsă între 10 şi 15% comparativ cu producţia anului precedent. Scăderea producţiei nu este însă şi o „frână“ în calea scăderii preţului. Statele din bazinul Mării Negre au revenit pe piaţa mondială ca exportatori. Preţurile scăzute ale orzului din bazinul Mării Negre, sub cele europene, determină alinierea la acestea din dorinţa de a păstra competitivitatea produselor europene. Orzul furajer, pe piaţa fizică, livrat Rouen, a fost cotat la 175 euro/tonă.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Disfuncţionalităţi pe piaţa soiei

Producţia mondială de soia este estimată la 263 milioane de tone. Cu acest nivel se poate vorbi de un anume echilibru între cerere şi ofertă, având în vedere că sunt încă multe ţări care vor să cumpere un produs care la bursă este cotat cu aproape 560 de dolari tona.

Tendinţa de scădere a preţurilor s-a prelungit. Preţul uleiurilor vegetale traversează o perioadă mai delicată ca urmare a mediului macroeconomic mondial. Având în vedere această imagine a pieţei uleiurilor şi ţinând cont de preţul petrolului şi al seminţelor, au avut loc vânzări de lichidităţi realizate de către fondurile de investiţii. Cu un stoc scăzut şi cu o cerere în creştere venită din partea Chinei, boabele de soia au evoluat la fel ca şi porumbul, antrenând scăderi ale preţului uleiului.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Cotaţiile uleiului din soia la Bursa din Rotterdam
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Piaţa la floarea-soarelui

Preţul uleiului din floarea-soarelui a scăzut şi el pe fondul unei cereri scăzute. Se estimează că producţiile de floarea-soarelui din regiunea bazinului Mării Negre sunt în continuare bune, ele profitând de precipitaţiile căzute în ultima perioadă. Preţul florii-soarelui poate profita, în perioada următoare, doar datorită scăderii euro comparativ cu dolarul american.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Cotaţiile uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Rapiţa devine tot mai scumpă

Adevărul este că seminţele de rapiţă au cunoscut în ultimii ani o creştere spectaculoasă a cotaţiilor la bursele europene, de la 393 dolari/tonă în 2009 la 700 dolari/tonă în 2011. La nivel mondial, se estimează o producţie totală de 60 milioane tone, dar o cifră exactă va putea fi dată abia după recoltare, având în vedere că ţările mari producătoare s-au confruntat cu unele condiţii climatice nefavorabile.

Preţul rapiţei a scăzut în ultima săptămână din cauza scăderii preţului petrolului. Contextul economic mondial face ca preţul „aurului negru“ să scadă şi, ca urmare, şi preţurile celorlalte uleiuri vegetale. Elementele fundamentale ale pieţei rapiţei sunt tensionate ca urmare a gerurilor din iarnă înregistrate în Europa Centrală, dar şi a secetei din vestul Europei. Activitatea de procesare poate duce la diminuarea consumurilor de rapiţă din cauza disponibilităţilor mai reduse. Europa se gândeşte mai degrabă la importul de biodiesel din America Latină decât la achiziţia de cantităţi consistente de rapiţă. Scăderea preţului petrolului, cuplată cu contextual economic mondial, rămân determinante în evoluţia preţului rapiţei, ţinând cont şi de randamentele ce se prefigurează.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Dumitru Daniel SANDU