Agro BUSINESS

„De la primele absorbţii de fonduri europene şi până acum sunt 3,24 miliarde de euro care au fost implementate prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA – n.n.) în România“, a declarat Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în timpul unei recente conferinţe de presă.

Conform celor spuse, această sumă acoperă câteva componente majore. În perioada 2007-2010, cea mai consistentă plată, în valoare de 2,28 miliarde de euro, se referă la plăţile pe suprafaţă. De asemenea, s-au alocat 770 milioane de euro pentru zonele defavorizate şi măsurile de agromediu. Alte 263 milioane de euro s-au plătit pentru măsurile de piaţă.

„Aici vorbim de reconversia în sectorul vitivinicol, de interven­ţia pe piaţa cerealelor şi de programul de ajutorare a persoanelor defavorizate“, a precizat ministrul.

Plăţile aferente anului 2010 s-au făcut fără întârzieri şi s-au încheiat chiar în avans faţă de termenul-limită, 30 iunie 2011. Până la jumătatea lunii mai au fost plătiţi fizic 1,05 milioane de fermieri, dintr-un total de 1,088 de milioane, ultimii fiind în fluxul de autorizare. Cei mai mulţi au primit banii încă din lunile ianuarie şi februarie.

Obiectiv prioritar: diminuarea ratei de eroare

Diminuarea ratei de eroare la 2% în cazul cererilor de plată depuse pentru obţinerea sprijinului pe suprafaţă din fonduri europene este obiectivul APIA în 2011.

„Orice stat membru trebuie să atingă un nivel de eroare de 2% în ceea ce priveşte controalele administrative şi în teren pentru plăţile pe suprafaţă din fonduri europene. Acest lucru înseamnă că, din 1,1 milioane de fermieri care au depus cerere de plată, nu trebuie să identificăm erori pe suprafaţă mai mari de 2% în controale, aceasta în condiţiile în care avem solicitări de plată pe aproape 10 milioane ha de terenuri fărâmiţate. Vrem ca în 2011 să ajungem la 2% şi să intrăm în normalitate absolută“, a afirmat Florin Marius Faur, directorul general al APIA.

Domnia sa a spus că, în 2010, gradul de eroare a fost redus la 3,64% de la 5,6% în 2009, în timp ce în 2007 şi 2008 depăşea 10%, ceea ce a atras corecţii şi penalizări din partea UE.

Sancţiunea – aproximativ 75 milioane de euro

Comisia Europeană a anunţat că România a fost sancţionată cu 74,9 milioane de euro, în cadrul procedurii de corecţie pentru anul financiar 2009, aferente campaniilor 2007 şi 2008, pentru punctele slabe ale sistemului LPIS-GIS în privinţa controalelor administrative încrucişate, furnizarea de informaţii inexacte fermierilor şi controale ineficiente la faţa locului referitoare la ajutoarele şi la măsurile de dezvoltare rurală pe suprafaţă.

Până în prezent, demersurile făcute la Bruxelles de administraţia din România au avut ca rezultat reducerea corecţiei financiare de la 99 milioane euro la 75 milioane euro, respectiv 15 milioane euro pentru anul 2007 şi 60 milioane euro pentru anul 2008. În paralel, România a solicitat şi reţinerea acestei corecţii eşalonat, în cinci etape, distribuite pe o perioadă de cinci ani. Suma respectivă urmează să fie oprită automat, din viitoarele cheltuieli aferente Fondului European de Garantare Agricolă (FEGA).

Traian DOBRE

Anul trecut, fermierii români au beneficiat de mai multe fonduri europene. De exemplu, în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), gradul de angajare, adică valoarea contractelor încheiate raportată la alocare, a urcat de la 19%, în 2009, la 35% în 2010. Este o creştere semnificativă a plăţilor efectuate prin PNDR, de la 7,4% în 2009, la 17,72% în anul 2010, se arată în raportul de bilanţ întocmit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), prezentat de ministrul Valeriu Tabără, într-o recentă conferinţă de presă.

În 2010 au fost lansate 12 sesiuni de depunere a cererilor, în cadrul cărora au fost înaintate 34.299 de proiecte conforme, cu o valoare de 2,56 miliarde de euro. Din acestea, au fost selectate 18.793, cu o valoare publică de 1,76 miliarde de euro.

De asemenea, au fost încheiate 14.823 de contracte cu o valoare de 1,58 miliarde de euro, din care s-au efectuat plăţi în valoare de 1,046 miliarde de euro.

Conform bilanţului, APIA a efectuat plăţi pentru campania SAPS 2009 în valoare de 610, 69 milioane de euro din pachetul financiar de 619,88 milioane de euro. În anul 2010, APIA a plătit 336,04 milioane de euro din pachetul financiar de 700,42 milioane de euro alocate României. Din valoarea achitată, 208,43 milioane de euro reprezintă avansul acordat fermierilor pentru lucrările făcute în toamna anului trecut, plăţi efectuate în perioada 16 octombrie – 30 noiembrie. Totodată, s-au acordat 127,6 milioane de euro începând cu date de 1 ianuarie 2010. Este de precizat că, pentru campania 2010, cuantumul a fost stabilit, prin HG nr. 1017/2010, la 50.64 euro/ha.

Obiective MADR pentru anul 2011

- Stabilirea şi postarea pe site a calendarului şi alocărilor aferente sesiunilor pentru anul în curs: 16 sesiuni de primire a proiectelor, cu o alocare totală de 1,6 miliarde de euro. Vor fi scoase la licitaţie toate fondurile disponibile pentru măsurile de investiţii private.

- Creşterea gradului de absorbţie, valoarea estimată a plăţilor pentru anul 2011 fiind de 1,2 miliarde de euro.

- Modificarea PNDR pentru realocarea de fonduri între măsuri şi axe, în vederea consolidării măsurilor de investiţii private.

- Rezilierea proiectelor neviabile, care au stadiu de implementare zero în vederea disponibilizării resurselor financiare din Program pentru finanţarea unor noi proiecte.

- Lansarea unei campanii de promovare şi informare cu privire la oportunităţile de finanţare prin PNDR, cu accent pe promovarea măsurilor nou lansate sau cu impact scăzut în rândul beneficiarilor (Măsurile 221 şi 142).

Plăţi efectuate din FEADR
(vezi tabel revistă)

Sume alocate pentru noul an agricol

Din bugetul anului 2010, precum şi din fonduri europene pentru sprijinirea producătorilor agricoli din sectorul vegetal şi animalier, în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2010 au fost alocate 3,02 miliarde de lei (705,5 milioane de euro), având destinaţia prezentată mai jos.

- Forme de sprijin finanţate exclusiv din bugetul naţional – 358.526.500 lei, cca 83,7 mil. euro din care:

- 314,6 milioane de lei – fonduri publice acordate producătorilor agricoli, conform Legii creditului agricol;

- 36,7 milioane de lei – ajutorul de stat acordat producătorilor agricoli pentru motorina achiziţionată şi utilizată în trimestrul al II-lea al anului 2010, la efectuarea lucrărilor mecanizate în agricultură în sectoarele vegetal şi zootehnic;

- 7,1 milioane de lei, reprezentând cofinanţare nerambursabilă de la bugetul de stat pentru proiecte de investiţii din cadrul Programului SAPARD (SAPARD românesc).

- Forme de sprijin, finanţate din fonduri europene – 2.663.827,7 lei (621,8 milioane de euro) din care:

- plata unică pe suprafaţă, în valoare de 1,4 miliarde de lei (330 milioane de euro), reprezentând aproximativ 47% din valoarea SAPS pe anul 2010;

- măsuri de piaţă  – 88,8 milioane de lei (20,7 milioane de euro);

- finanţarea proiectelor de investiţii din cadrul PNDR – 821,1 milioane de lei (191,7 milioane de euro);

- sprijin pentru zonele defavorizate din zona montană, sprijin pentru zonele defavorizate altele decât zona montană şi plăţi de agromediu – 340,2 milioane de lei (79,4 milioane de euro).

Traian DOBRE

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) reaminteşte beneficiarilor plăţilor naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, la specia bovine, aferente anului în curs, că eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează să acceseze credite de la băncile care au încheiat convenţii cu Agenţia pentru finanţarea activităţilor curente.

Aceste credite reprezintă un instrument creat pentru a ajuta financiar fermierii până la primirea la termen, potrivit legislaţiei în vigoare, a primei pe exploataţie pentru bovine la care sunt îndreptăţiţi. Opţiunea de a solicita creditul aparţine integral fermierului.

Începând cu data de 18 ianuarie a.c., creditele pot fi accesate şi de la Banca Transilvania, cu care APIA a încheiat o convenţie în acest sens. Prevederile convenţiei sunt identice cu cele ale convenţiilor anterioare în ceea ce priveşte depunerea de către fermier a dosarului de accesare a creditelor pentru finanţarea activităţilor curente.

Plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, la specia bovine, reprezintă prima pe exploataţie, în cuantum de 410 lei/cap de bovină (conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1244/2010).

• Plafoane financiare alocate României  în perioada 2007 – 2013 (euro) din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA)

Stadiul plăţilor efectuate de APIA din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în intervalul 2007 – 2010
(vezi tabel in revista tiparita)

Precizări

Alocarea financiară 2007-2010 pentru Schema de plată unică pe suprafaţa (SAPS) s-a calculat prin cumulul alocărilor pentru campaniile 2007, 2008, 2009. Conform Reglementărilor comunitare pentru acest tip de schemă, sprijinul din FEGA este alocat pe campanie. Astfel, depunerea cererilor de plată pentru fiecare campanie se desfăşoară în perioada martie – iunie a fiecărui an.

Suma de 1.612.625.237,37 euro reprezintă plăţile efectuate pentru campaniile 2007, 2008, 2009, la care s-a adăugat şi avansul acordat fermierilor începând cu 15 octombrie 2010, aferent campaniei 2010.

Alocaţiile pentru măsurile din AXA 11

• Plafoane financiare alocate României în perioada 2007-2013 (euro) din fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) – pentru măsurile din AXA II a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, respectiv plata naţională complementară la culturi

Acestea au ca obiectiv îmbunătăţirea mediului în spaţiul rural şi a biodiversităţii printr-un management durabil al terenurilor agricole şi forestiere. Prin aceste măsuri se acordă plăţi pentru:

• Zona montană defavorizată (Măsura 211);

• Zonele defavorizate altele decât cele montane (Zone semnificativ defavorizate – ZSD şi Zone defavorizate de condiţii naturale specifice – ZDS) (Măsura 212);

• Măsuri de agromediu (Măsura 214).

În plus, din FEADR se derulează şi schema de plăţi naţionale directe complementare în teren arabil, decuplată de producţie (PNDC1).

Situaţia cererilor de plată pentru măsurile de dezvoltare rurală, defalcată pe campanii
(vezi tabel in revista tiparita)

Situaţia plăţilor de la bugetul naţional
(vezi tabel in revista tiparita)

NOTĂ: Măsura 611 – finanţare asigurată pentru plăţile naţionale directe complementare (la nivel de teren cultivat).

Viorel Pintea, directorul executiv al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură Satu Mare, este un specialist care, de-a lungul activităţii, a fost participant activ la transformările de substanţă ale sectorului agricol din zona de nord-vest a României. Fişa sa profesională începe în zona bihoreană a Marghitei şi continuă mai spre nord, în spaţiul agricol al Sătmarului. Propulsarea sa la Agenţia de Plăţi Satu Mare s-a produs încă de la înfiinţarea acestei instituţii, unde, spre cinstea celor care fac politica de cadre a judeţului, au ales, cum s-ar spune, omul potrivit la locul potrivit.

Inginerul Viorel Pintea ne mărturiseşte că, atunci a fost pus în situaţia de a accepta un post în conducerea unei instituţii de sorginte europeană a cărui răspundere mai mult o intuia decât să o stăpânească, s-a repliat rapid, apelând şi la un stagiu de pregătire practică la instituţiile de profil din Ungaria, unde şi-a însuşit punct cu punct legislaţia europeană în materie.

Lecţia ungurească despre gestionarea fondurilor europene i-a permis să se alinieze rapid la legislaţia românească în materie. De atunci şi până acum a deprins ca învăţăminte de căpătâi: corectitudine şi profesionalism în tot ceea ce face pentru distribuirea fondurilor europene în zona sa de activitate.

Am ţinut să facem aceste precizări mai ales pentru a sublinia faptul că acest sector vital pentru finanţarea agriculturii are în componenţa sa şi oameni de o valoare profesională şi morală deosebită.

Dimensiunea actului de coordonare şi selecţia

− Domnule Viorel Pintea, iată-ne în situaţia ca România să fie penalizată din nou de către Comisia Europeană pentru erorile comise în acordarea incorectă a sprijinului financiar comunitar. Cum comentaţi această sancţiune?

− Nu se cade să-mi exprim opinia asupra acestui verdict. Este însă de datoria mea să spun că instituţiile aflate în subordinea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură sunt vulnerabile oricărui control al experţilor europeni. Într-o instituţie cum este cea a judeţului Satu Mare, în care eşti obligat să porţi o discuţie pe tema plăţilor la hectar cu 50.000 proprietari şi să pui verdictul asupra a 500.000 de dosare, este foarte greu să nu greşeşti. Eu pretind că funcţionarii din subordine sunt deosebit de corecţi şi profesionalişti adevăraţi, dar nu garantez că nu greşesc. Nu din cauza lor, ci a haosului existent în evidenţele fondului funciar sau sectorului zootehnic.

− Concret, la ce vă referiţi?

− În gestionarea dosarelor fermierilor privind diversele forme de sprijin din bugetul naţional (până la cele ale UE) erau reflectate diverse cerinţe ce ţin de abordare şi rigurozitate din partea funcţionarului public. La accesarea fondurilor, peste 2/3 din dosare nu puteau primi viza finală, în pofida faptului că ele trecuseră pe la un funcţionar public. Bineînţeles, până la urmă aceste dosare trebuiau aduse la faza finală legală, dar substratul, fondul era deficitar, evidenţa terenurilor şi animalelor lăsând mult de dorit.

În respectul legii

Atitudinea personalului APIA Satu Mare fiind una de intransigenţă, a fost nevoie de multe întâlniri cu fermierii pentru a se promova o nouă relaţie în raportul agricultor-bugetul public.

Un exemplu de atitudine nouă a instituţiei publice îl constituie, bunăoară, controlul tuturor parcelelor semănate în toamna anului 2007 pentru sprijinul acordat în baza Ordinului nr. 687, soldat cu restituiri de 22 miliarde lei vechi din partea fermierilor pentru suprafeţele nesemănate – acţiune pe care o socotesc în premieră.

Întâlnirile periodice de referinţă pot fi socotite cele cu deţinătorii de ovine. Au fost invitaţi toţi aceşti fermieri la sediul APIA Satu Mare, în prealabil depunerii cererilor în baza Ordinului nr. 98/2010. Cu acest prilej a fost verificat întregul efectiv pentru care s-a depus cerere, iar rezultatul a fost că s-au găsit mai puţine animale în turme decât numărul solicitat. Această acţiune riguroasă arată adevărata faţă a evidenţei animalelor.

Aceste controale riguroase privind evidenţa animalelor asociate cu eşantioane mărite de control al fermierilor la cererile de plată unică pe suprafaţă, atât clasic, cât şi prin teledetecţie, fără îndoială că vor duce la o evidenţă mult mai corectă în domeniu.

Trebuie subliniat faptul că toate aşa-zisele concesii în ceea ce priveşte evidenţa cadastrului funciar şi a efectivelor de animale, abordările superficiale de-a lungul anilor se îndreaptă împotriva fermierilor, a alocării şi absorbţiei fondurilor de la UE sau bugetul naţional.

Atitudini care acuză

−APIA, oricât ar fi de bine organizată, de una singură nu poate răzbi.

− În toate aceste acţiuni, să spunem suplimentare de control, am solicitat aportul şi celorlalte instituţii agricole „implicate”, cu disponibilitate mare din partea conducătorilor, dar aportul final a fost „zero”. Ne-am întâlnit cu cei de la OARZ, dar a doua zi li s-a spus „de mai sus” că nu au obligaţii, iar cei de la DADR erau bolnavi şi nu puteau sta în soare la strungă să numere oile. De fapt, rezultatul demersului colectiv a fost pe măsura aşteptării din partea noastră. Trebuie totuşi să reliefăm că acolo unde efortul se conjugă şi găseşti persoanele disponibile, succesul este asigurat.

Programul de reconversie şi plantări de viţă-de-vie în judeţul Satu Mare este amprentat de 3-4 funcţionari din APIA şi DADR, putându-l cataloga ca fiind un succes.

Îmbucurător este faptul că astăzi dispunem de toate condiţiile pentru a ne face datoria.

În cadrul măsurilor de piaţă, restructurarea podgoriilor în judeţul Satu Mare a început în campania 2006/2007 cu două programe: reconversia soiurilor şi modernizarea formei de conducere a sistemului de susţinere şi palisaj.

Iosif POP

- Viitorul plăţilor directe;
- O mai bună funcţionare a pieţelor, o stabilitate şi o transparenţă mai mare;
- Consolidarea poziţiei agricultorilor în interiorul lanţului alimentar;
- Măsurile destinate ameliorării poziţiei competitive a agricultorilor;
- Mai multe stimulente în domeniul serviciilor rurale;
- Menţinerea plăţilor destinate zonelor defavorizate;
- Consolidarea măsurilor destinate agricultorilor de a avea un rol important faţă de noile provocări, cum sunt: schimbările climatice şi constrângerile hidrice;
- Coerenţa între Politica Agricolă Comună şi celelalte politici comunitare.

Viitorul plăţilor directe

Propuneri

- Plăţile directe din primul pilon permit agricultorilor să furnizeze, pe lângă activităţile lor agricole, şi o serie de beneficii publice, apreciate de societate, care în prezent nu sunt plătite de către piaţă şi poate că nu vor fi plătite niciodată;

- Bugetul destinat plăţilor directe trebuie menţinut şi ameliorat;

- Este necesar ca toate ajustările viitoare ale formelor de plăţi directe să ţină cont de necesitatea de a menţine agricultorii în activitate permanentă;

- În ceea ce priveşte formele de plăţi directe, trebuie să se garanteze un tratament egal şi echitabil pentru toţi agricultorii Uniunii Europene, de aceea este obligatoriu ca ajustările ce vor fi aduse plăţilor directe să aibă la bază criterii comune obiective.

O mai bună funcţionare a pieţelor, o stabilitate şi o transparenţă mai mare

Propuneri

- măsurile existente să fie destinate stabilizării pieţelor şi veniturilor agricultorilor;

- să permită organizaţiilor producătorilor să planifice producţia şi să o adapteze atât în termen de cantitate, cât şi de calitate, la cerere;

- să permită organizaţiilor producătorilor şi organizaţiilor interprofesionale să contribuie la stabilitatea pieţei prin acordurile şi contractele sectoriale voluntare;

- măsurile destinate susţinerii agricultorilor pentru a supravieţui crizelor de piaţă;

- Încurajarea statelor membre în direcţia ameliorării măsurilor fiscale aplicate agricultorilor (de exemplu: impozitul poate fi estimat în funcţie de nivelul lor de venit pe mai mulţi ani);

- măsuri care să ducă la facilitarea accesului la credit a agricultorilor;

- măsuri destinate ameliorării transparenţei pieţei şi furnizarea de informaţii de pe piaţa agricultorilor

- o mai mare transparenţă a pieţei, prin consolidarea politicii de calitate şi de etichetaj, inclusiv protejarea indicaţiilor geografice;

- garanţia că toate importurile respectă normele comunitare în materie de trasabilitate şi de siguranţa alimentelor.

Consolidarea poziţiei agricultorilor în interiorul lanţului alimentar

Dacă se doreşte ca agricultorii să atragă o mai mare parte a veniturilor lor de pe piaţă este necesar să li se consolideze poziţia în interiorul lanţului alimentar.

Propuneri

- consolidarea organizaţiilor producătorilor sau a cooperativelor lor (dezvoltarea noilor organizaţii de producători sau consolidarea susţinerii grupurilor de producători existente în direcţia transformării şi comercializării materiilor prime agricole);

- stabilirea unui cod în cadrul lanţului alimentar;

- revizuirea politicii comunitare actuale cu privire la promovare, care să permită găsirea de noi nişe de piaţă printr-o mai bună promovare a produselor europene.

- numirea unui mediator european însărcinat cu supervizarea codului de conduită şi examinarea celorlalte acorduri voluntare, care să aibă şi rol în arbitrarea conflictelor din interiorul lanţului alimentar;

- încurajarea agricultorilor pentru a dezvolta pieţele locale sau pieţele producătorilor care reprezintă nişe suplimentare, ce asigură un contact direct între consumator şi producător.

Măsurile destinate ameliorării poziţiei competitive a agricultorilor

Propuneri

- Este necesar să se uniformizeze măsurile în materie de competitivitate la nivel comunitar, pentru a avea o garanţie că acestea sunt mai corecte şi mai coerente. În acest sens, este necesar ca regiunile şi statele membre să fie abilitate să fixeze bugete foarte variate pentru măsurile relative de competitivitate în cadrul Politicii Agricole Comune.

- Este important ca măsurile care au ca scop ameliorarea competitivităţii să fie susţinute printr-o politică comunitară în materie de cercetare, prin menţinerea creşterii producţiei agricole în faţa schimbărilor climatice şi a constrângerilor tot mai mari în materie de apă dulce.

Mai multe stimulente în domeniul serviciilor rurale

Propuneri

- Agricultorii şi silvicultorii administrează peste trei sferturi din terenul Uniunii Europene şi sunt cei mai bine „plasaţi“ pentru a oferi servicii rurale adiţionale, apreciate de către societate.

- Agricultorii pot juca un rol important în lupta împotriva schimbărilor climatice prin capacitatea lor de a administra terenurile.

Menţinerea plăţilor destinate zonelor defavorizate

Propuneri

- Măsurile actuale relative pentru zonele defavorizate şi cele muntoase rămân ca parte importantă a Politicii Agricole Comune după 2013.

- Măsurile cuprinse în art. 68 care vizează susţinerea sectoarelor sau zonelor vulnerabile trebuie să fie menţinute în continuare.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Logistica sectorului este un element-cheie pentru piaţa europeană a cerealelor, care trebuie să fie unică şi eficace. Investiţii importante sunt necesare şi trebuie să fie promovate prin Politica Agricolă Comună odată cu dezvoltarea capacităţilor de depozitare şi de transport în Uniunea Europeană. Se urmăreşte acest lucru pentru a reuşi ca producţia din anumite regiuni să fie valorificată pe întreg spaţiul Uniunii Europene la un preţ minim, odată cu respectarea mediului.

Menţinerea competitivităţii producţiei de cereale

Uniunea Europeană exportă cca 20 milioane de tone de cereale (grâu şi orz). Echilibrul de pe piaţa cerealelor depinde de realizarea acestui flux de exporturi. Astfel, exporturile realizate, fără a primi restituţii, trebuie să fie susţinute în cazul grâului comun, grâului dur, orzului pentru bere.

Este necesar să se menţină o politică de promovare activă pentru aceste produse în ţările terţe Uniunii Europene. Trebuie să fie posibil să se includă măsura în cadrul documentelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului, secţiunea consacrată exporturilor, sau în cadrul Regulamentului specific care are drept scop promovarea produselor agricole.

Uniunea Europeană nu trebuie să abandoneze restituţia la export în 2013 fără a găsi soluţii paralele. Trebuie găsite instrumente cum ar fi: creditele de export sau crearea unui fond specific destinat finanţării promovării cerealelor europene în lume (acesta este considerat a fi un aspect tehnic).

Eliminarea măsurilor opţionale

Principiul condiţionalităţii permite agricultorilor să dovedească că ei respectă bunele practici agricole odată cu respectarea mediului. Totodată, Bilanţul de Sănătate al PAC din 2008 a introdus elemente din ce în ce mai subiective şi voluntare. Este necesar să se limiteze aspectul subiectiv la un minim strict, pentru a evita interpretările la nivel naţional şi distorsionarea concurenţei. Măsurile opţionale trebuie să fie eliminate.

Condiţionalitatea nu trebuie să cuprindă serviciile de mediu suplimentare (biodiversitatea) care nu sunt plătite de piaţă. Aceste servicii trebuie să fie voluntare şi să corespundă plăţilor specifice din cel de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune.

Este necesar să se lase o marjă de manevră suficientă agricultorilor pentru ca ei să fie în măsură să adapteze practicile lor agricole în funcţie de condiţiile economice, pedologice şi climatice pentru a evita apariţia riscurilor sanitare.

Ţinând cont de constrângerile producţiei în cultura mare, cu impact direct asupra veniturilor exploataţiilor agricole, cum ar fi: proiectul de Directivă în favoarea protejării solului şi Directiva pentru utilizarea durabilă a produselor fitosanitare, Uniunea Europeană nu trebuie să mai facă concesii tarifare suplimentare în cadrul negocierilor din Organizaţia Mondială a Comerţului. Toate aceste concesii nu fac decât să slăbească competitivitatea sectorului culturii mari. Politica de autorizare a bunurilor care conţin produse interzise în Uniunea Europeană, în cantităţi echivalente limitelor maxime ale reziduurilor, trebuie să fie revizuită.

Să nu renunţăm la plăţile directe!

Producătorii europeni nu sunt pe picior de egalitate cu cei din ţările terţe Uniunii Europene în ceea ce priveşte concurenţa. Agricultorii din Europa sunt ţinuţi la respect de normele europene ridicate în materie de producţie, de siguranţa alimentelor şi de protecţia mediului, în timp ce regulile vamale, în cazul importurilor de cereale, permit subvenţionarea agriculturii din multe state concurente Uniunii Europene.

Plăţile directe decuplate destinate agricultorilor reprezintă o compensare a costului de producţie suplimentar şi o plată pentru gama de servicii publice garantate de condiţionalitate. În ciuda numeroaselor eforturi depuse de agricultori pentru a deveni mai puţin dependenţi de ajutorul public, plăţile directe reprezintă încă o parte importantă din venitul agricol şi sunt cheia capacităţii de rezistenţă a exploataţiilor agricole în faţa volatilităţii, totdeauna mari, de pe pieţe. Plăţile directe decuplate trebuie să rămână o piesă centrală a noii PAC după 2013.

Toate mecanismele Politicii Agricole Comune susceptibile de a duce la dispariţia plăţilor directe pe suprafaţă trebuie să fie limitate ca amploare şi intensitate.

Piaţa la termen trebuie să fie în stare să permită agricultorilor crearea propriei lor securităţi financiare. Este necesar ca agricultorii să aibă posibilitatea să pună „de o parte“ plăţile directe în anii favorabili şi să utilizeze această rezervă financiară defiscalizată în anii dificili. Un cadru comunitar destinat a încuraja o armonizare fiscală europeană ar reprezenta un subiect ce trebuie luat rapid în discuţie.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

„Nu am elaborat încă o poziţie oficială, discutată şi validată, în ceea ce priveşte poziţia pe care ar trebui să o aibă România, referitoare la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), în sensul că nu am discutat acest subiect la guvern. Motivul este că ne aflăm în plin proces de formulare, de elaborare a ideilor, de discuţii şi de analiză. Însă pot să vă spun că principalele idei sunt deja cunoscute, sunt bine stabilite“ – a declarat Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la conferinţa „Contribuţii privind reforma Politicii Agricole Comune“ privind evoluţia acesteia după 2013, organizată de Reprezentanţa Comisiei Europene din România împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

În opinia sa, pentru o fundamentare corectă a poziţiei României trebuie să se ţină cont de stadiul actual de dezvoltare a agriculturii, de influenţa PAC în dezvoltarea sectorului şi de stabilirea unor direcţii strategice pe termen mediu şi lung. Nu trebuie neglijat nici interesul naţional, în context european.

Un trai decent şi echitabil pentru fermieri

În cadrul principalelor idei elaborate de MADR referitoare la bugetul PAC, se menționează că România susține alocări bugetare către PAC, prin care să se asigure un nivel de trai decent și echitabil fermierilor, ţinându-se cont și de rolul social important al agriculturii românești. De asemenea, trebuie să se mențină specificitatea zonelor rurale și să se încurajeze dezvoltarea spre modelul european de agricultură. MADR consideră necesară, și în continuare, finanțarea din bugetul comunitar și naţional, iar banii alocați programelor majore să fie cu preponderență din bugetul comunitar.

„Nu suntem de acord cu ideea de renaționalizare a PAC sau cu creșterea ponderii finanțării naționale“ – Mihail Dumitru

Menținerea plăților directe

Referitor la arhitectura PAC, Mihail Dumitru a spus că România solicită menținerea celor doi piloni și posibilitatea trecerii plăților de agromediu pe suprafață, pentru zone defavorizate, din PNDR în Pilonul I.

Pilonul I – Plăți directe și măsuri de piață – prevede, printre altele, echilibrarea acestora cu cele existente la nivel european și renunțarea la referința istorică, din cauza căreia fermierii români sunt plătiți cu mai puțini bani. În acest context, se doreşte păstrarea Schemei de Plată Unice pe Suprafață, care să asigure venituri decente agricultorilor. Se urmărește ca sprijinul direct să cuprindă și o remunerare pentru serviciile complexe pe care le prestează fermierii pentru societate în zonele rurale, cum ar fi prezervarea biodiversității, conservarea peisajelor rurale sau bunăstarea animalelor. Totodată, rolul fermelor/gospodăriilor mici (cu mai puţin de 5 ha) ar trebui reconsiderat și stabilit un sistem simplificat de plată la hectar, în paralel cu încurajarea dezvoltării fermelor mijlocii și a conectării lor la piețe.

În cadrul Pilonului II – Dezvoltare rurală – MADR dorește păstrarea componentei de dezvoltare a economiei rurale ca parte a PAC. Pe de altă parte, e necesar să fie identificate noi măsuri de sprijin, care să stimuleze comasarea terenurilor, să încurajeze dezvoltarea activităților economice neagricole din rural și să contracareze schimbările climatice.

Traian DOBRE

Articolele pe care le supunem atenţiei la această rubrică poartă girul a două dintre personalităţile cu probitate profesională implicată direct în mecanismul accesării fondurilor europene şi bugetare de către fermierii români.

Este vorba de doamna Cornelia MIHAI – director general MADR şi doamna Veronica TONCEA, director general al Fondului de Garantare a Creditului Rural. Am apelat la această soluţie publicistică în ideea de a înlătura unele deficienţe de comunicare, care, în unele cazuri creează confuzii în derularea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.

Principalii parteneri din domeniul bancar

În perioada aprilie-mai 2010 au fost organizate o serie de întâlniri între Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – AM PNDR, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Fondul de Garantare a Creditului Rural şi principalele bănci comerciale active pe piaţa românească, în scopul identificării unor soluţii eficiente de sprijinire a sectorului agricol românesc de către instituţiile financiare.

La aceste întâlniri au fost invitate 17 bănci comerciale, în urma discuţiilor manifestându-şi interesul pentru o colaborare formală cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, următoarele bănci: CEC Bank, Bancpost, Banca Comercială Română, Banca Română de Dezvoltare, Banca Transilvania, Unicredit Ţiriac Bank şi Alfa Bank.

Măsuri de accelerare a absorbţiei fondurilor: „Sistemul de Creditare“

Semnarea unui protocol între MADR – Bănci – ARB – FGCR, cuprinzând:

- Informarea şi promovarea într-un cadru comun privind PNDR şi serviciile oferite de instituţiile bancare şi FGCR

- Adoptarea formatului „scrisorii de confort“ care a fost introdusă în procedurile Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, începând cu primele sesiuni ale anului 2010, pentru beneficiarii selectaţi în cadrul măsurilor de investiţii din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

- Soluţii de finanţare pentru proiectele PNDR

Identificarea posibilităţilor de finanţare a start-up-urilor:

- Distinct de întâlnirile din cadrul grupului de lucru constituit la iniţiativa Asociaţiei Române a Băncilor, Autoritatea de Management pentru PNDR a iniţiat o serie de discuţii punctuale cu fiecare dintre băncile care au agreat propunerea de semnare a protocolului de colaborare, în vederea găsirii unor soluţii fezabile pentru sprijinirea start-up-urilor beneficiare ale PNDR.

Până în prezent au fost semnate protocoale de colaborare cu CEC Bank, Banca Română de Dezvoltare, urmând ca în perioada următoare să se finalizeze colaborarea şi cu Bancpost, Banca Comercială Română, Banca Transilvania şi Alpha Bank.

„Sistemul de garantare“

Introducerea sistemului de garantare cu finanţare din PNDR – instrument de contracarare a efectelor crizei economice, care vine în sprijinul beneficiarilor PNDR facilitând accesul acestora la creditele necesare pentru derularea investiţiei sprijinite prin Program:

- Beneficiari ai garanţiilor – beneficiarii măsurilor 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole“, 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere“, 312 „Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi“ şi 313 „Încurajarea activităţilor turistice“;

- Alocare financiară din PNDR – 220.000.000 euro, din care 190.000.000 pentru garantarea creditelor pentru investiţii în sectorul agricol şi 30.000.000 euro pentru garantarea creditelor pentru investiţii în sectorul neagricol;

- Instituţia responsabilă de gestionarea schemelor de garantare, selectată de MADR – Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR):

- martie 2010 – a fost semnată convenţia de finanţare MADR – FGCR;
- aprilie 2010 – au devenit operaţionale schemele de garantare.

Totodată, în contextul iniţierii protocoalelor de colaborare menţionate, Fondul de Garantare a Creditului Rural a demarat o campanie de informare în teritoriu a beneficiarilor măsurilor 121, 123, 312, 313 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, cu privire la lansarea schemelor de garantare şi a oportunităţilor pe care acestea le oferă în vederea facilitării contractării unui credit de la o bancă comercială, pentru derularea investiţiei finanţate prin PNDR.

Bilanţul de Sănătate a reprezentat un prim pas greşit în direcţia construirii unei Politici Agricole Comune, după 2013, care să răspundă cerinţelor societăţii şi care să facă faţă provocărilor viitoare.  Europa trebuie să se doteze cu o politică structurală care să ţină cont de contextul economic actual prin „ignorarea viziunii“ pur bugetare.

O mare degringoladă!

În data de 20 noiembrie 2008, un acord politic asupra stării de sănătate a Politicii Agricole Comune a fost încheiat de către miniştrii agriculturii din statele membre ale Uniunii Europene. Acest document a reprezentat un compromis care a dat statelor membre un număr important de instrumente de susţinere a producătorilor.

Însă, liniile directoare cu privire la ajutoare au fost scrise la nivel european, iar definirea modalităţilor de aplicare au rămas să fie scrise de fiecare stat în parte. O mare degringoladă!

Un război absurd

La nivel naţional, producătorii agricoli se „războiau“ cu instituţiile statului cu privire la reducerea accizelor la carburanţi, suma mică primită drept plată pe suprafaţă, neplata la timp a acesteia, piaţa produselor agricole, preţul mic primit de agricultori pentru produsele lor în cadrul filierei de valorificare (lapte, cereale, legume şi fructe, carne etc).

Trebuie să recunoaştem că există abordări diferite la nivel naţional comparativ cu ceea ce se întâmplă la nivel european, de aceea astăzi nu ne regăsim, destul de consistent, în măsurile adoptate de UE, deoarece noi nu am participat activ la apariţia acestora!

Mai puţine instrumente de regularizare a pieţelor

Cu toate că producătorii agricoli se confruntă cu o volatilitate extrem de mare a preţurilor produselor agricole pe toate pieţele, Europa decide ridicarea şi ultimului filet de securitate. Ce paradox!

Sistemul de intervenţie este menţinut, dar plafonul este fixat la „zero“ tone, începând cu anul 2009, pentru grâu dur, orez, orz, sorg şi porumb. Singura cereală care beneficiază de intervenţie este grâul comun pentru panificaţie, şi aceasta în limita a 3 milioane de tone pentru tot spaţiul european.

Statul român, prin instituţiile sale, nu a fost capabil să înţeleagă şi să creeze cadrul legislativ necesar pentru a pune „pe picior de egalitate“ agricultorii români cu ceilalţi agricultori europeni.

Reechilibrarea ajutoarelor financiare

În cadrul bilanţului de sănătate al PAC, au fost prevăzute măsuri prin care să se acorde compensaţii pentru agricultorii din zonele montane, precum cei din Germania, Franţa şi Austria, a căror activitate va fi afectată de creşterea cotelor de lapte. Nu cu aceeaşi unitate de măsură însă s-a acţionat în cazul reducerii taxelor vamale la importul de cereale realizat de anumite state membre ale UE. Perdanţi în această situaţie au fost producătorii agricoli din Polonia, România şi Bulgaria, iar compensaţii pentru aceştia nu au fost găsite.

Plăţile încă cuplate (legate de producţie) vor trebui să fie integrate în regimul plăţilor unice (DPU) pentru culturile arabile începând cu 1 ianuarie 2010. Ajutorul cuplat în sectorul de creşterea animalelor este menţinut în continuare. Statele membre vor putea folosi ajutoarele cuplate dintr-un sector pentru a le redistribui către un alt sector (crearea unei noi plăţi unice sau creşterea valorii acestei plăţi), dar susţinerea totală primită de agricultor, după decuplarea plăţilor nu va putea fi inferioară a 75% din media susţinerii anuale primite cu titlu de plăţi directe totale.

Regăsirea drumului corect

Bilanţul de sănătate se rezumă deci la mai puţine măsuri de regularizare a pieţei şi la transferuri de fonduri din primul pilon al PAC către al doilea, şi anume către finanţarea programelor de dezvoltare rurală, acestea din urmă din ce în ce mai mult deconectate de activitatea agricolă.

Ajutoarele directe devin din ce în ce mai rare în spaţiul european, exceptând cele câteva finanţări pentru instrumentele de administrare a riscurilor. Constatarea este amară: Politica Agricolă Comună este deconectată de contextul actual în care trăim.

Bilanţul de Sănătate al Politicii Agricole Comune este deja de domeniul trecutului, discuţiile cu privire la noua Politică Agricolă Comună, după 2013, fiind deja în plină desfăşurare.

Europa trebuie să fie capabilă să inoveze, să stimuleze apariţia unei agriculturi moderne, sinonimă cu creşterea economică, să creeze locuri de muncă şi să gestioneze corect teritoriul agricol comunitar.

Pentru aceasta trebuie să se găsească soluţii pentru:

- a garanta preferinţele comunitare;
- a inventa instrumente de stabilizare a pieţelor produselor agricole (stocuri de securitate etc.);
- asumarea vocaţiei de net exportator a UE către ţările terţe (ţările maghrebiene, ţările din Orientul Mijlociu etc.);
- realizarea de noi instrumente de gestionare a riscurilor (climatice, de piaţă);
- a răspunde noilor provocări (încălzirea globală, găsirea de noi pieţe de desfacere).

Noua Politică Agricolă Comună, după 2013, trebuie să fie extrem de ambiţioasă, cu o „osatură“ solidă, care să ţină cont de contextul economic actual şi să anticipeze provocările viitoare.

P.S. Conform distribuţiei fondurilor provenite din bilanţul de sănătate al PAC, cât şi din PERE (Planul European de Relansare Economică), României îi revine suma de

102 milioane euro, care va fi alocată astfel: 36 milioane pentru energie regenerabilă, 22 pentru gestionarea apei, 18 pentru schimbări climatice, 14 milioane pentru biodiversitate şi 12 milioane pentru restructurarea sectorului lactatelor.

O ultimă precizare, suma de 102 milioane de euro provine integral din fonduri europene!

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU

- Anual, peste 3 milioane de hectare nu beneficiază de subvenţii. Dincolo de temerile unor fermieri, de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) am fost asiguraţi că plăţile aferente anului 2009 sunt în grafic şi se vor încheia (fără penalităţi) la data de 30 iunie 2010, conform obligaţiilor europene asumate de România.

Până la data de 31 ianuarie 2010, APIA a făcut plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă (SAPS), plăţi naţionale directe complementare (PNDC), plăţi tranzitorii pentru tomate, plăţi separate pentru tomate, precum şi pentru culturile energetice şi măsurile delegate din PNDR. Menţionăm că, din suma de peste 1,3 miliarde de lei, achitată deja, s-a acoperit şi avansul de 70% acordat agricultorilor pentru înfiinţarea culturilor de toamnă. În continuare, intră pe rol plăţile din FEADR şi din bugetul naţional.

Cum se împart banii

APIA a autorizat suma de 22,2 milioane de euro, reprezentând diferenţa faţă de plata pe suprafaţă acordată în avans pentru campania SAPS 2009, precum şi sprijinul aferent plăţilor naţionale directe complementare (PNDC).

Din suma totală autorizată, 8,3 milioane de euro reprezintă diferenţa faţă de avansul (70%) din SAPS acordat începând cu data de 16 octombrie 2009. De acest sprijin financiar beneficiază aproape 127.000 fermieri care au îndeplinit condiţiile impuse de regulamentele europene şi pentru care, în urma controalelor, nu s-au constatat discrepanţe faţă de datele declarate în cereri. Totodată, suma de 14,5 milioane de euro reprezintă contribuţia de la buget şi fonduri FEADR pentru plata PNDC în cadrul măsurilor/schemelor de sprijin pe suprafaţă.

Niciun leu pentru pârloagă

Tot de la APIA, am aflat că, anual, peste 3 milioane de hectare nu beneficiază de subvenţii pentru că nu sunt eligibile. Suprafaţa totală arabilă, aflată în evidenţa APIA, a crescut de la 9.288.328 ha în sezonul trecut la 9.654.028 ha în prezent, dar sunt lucrate doar 6 milioane de hectare.

În cele mai multe situaţii, sunt terenuri pe care cresc doar mărăcini şi rugi, pentru că proprietarii nu le lucrează. Există însă şi multe proprietăţi mici, de subzistenţă, care aparţin, de regulă, unor ţărani săraci, cărora nu li se acordă niciun fel de sprijin. În cazul culturilor de câmp, proprietăţile fie au sub 1 ha, fie sunt formate din parcele mai mici de 0,3 ha, iar în cazul păşunilor, livezilor, viilor sau grădinilor, sub 0,1 ha.

Traian DOBRE