Agro BUSINESS

Exporturile de carne ale UE se vor micşora până în anul 2020, pe fondul reducerii producţiei odată cu aplicarea noii PAC, dar şi a creşterii consumului intern ca urmare a procesului de lărgire a Uniunii, potrivit studiului Perspective Agricole 2011-2020, realizat de OECD-FAO (Organisation for Economic Cooperation and Development – Food and Agriculture Organization). Preţurile se vor menţine în continuare ridicate, tendinţă susţinută în special de cererea din partea ţărilor în curs de dezvoltare.

Situaţia pieţei

Sectorul cărnii continuă să se adapteze la dezechilibrele între cerere şi ofertă produse în ultimii ani în ceea ce priveşte furajele, cu consecinţe directe asupra preţurilor la carne. Crescătorii de bovine şi ovine beneficiază de o creştere a preţurilor, în timp ce producătorii de carne albă trebuie să-şi ajusteze oferta pentru a evita noi dificultăţi financiare. Date fiind costurile de producţie ridicate, accesul limitat la credite, scumpirea energiei şi reducerea cererii pe fondul crizei, crescătorii de bovine şi-au sacrificat efectivele. Într-o primă etapă a existat o ofertă susţinută pentru produsele din carne, după care a avut loc o scădere accentuată a preţurilor. Acestea şi-au revenit însă odată ce economiile au ieşit din recesiune. Iar pentru că sectorul de carne roşie nu mai era în măsură să satisfacă rapid cererea, deoarece animalele de reproducţie fuseseră sacrificate, şi preţurile s-au redresat în 2010. Şi la carnea de porc şi pasăre s-a mărit cererea, însă în acest caz preţurile au revenit mai încet decât la carnea roşie.

Estimări pentru următorii ani

- Perspectivele pentru piaţa cărnii în următorul deceniu ţin cont de costul ridicat al furajelor în contextul menţinerii cererii, mai ales din partea ţărilor în curs de dezvoltare. Preţurile ridicate în prima jumătate a perioadei acoperite de perspectivele OECD şi FAO ar trebui să conducă la creşterea numărului de animale, fenomen urmat de dezvoltarea comerţului în a doua jumătate a decadei.

- Este de aşteptat ca majorarea producţiei de carne la nivel mondial, temperată de costuri de producţie tot mai mari în cursul perioadei analizate, să scadă până la 1,8% pe an, faţă de 2,1% în ultimul deceniu. Mărirea productivităţii realizate prin reducerea costurilor şi îmbunătăţirea eficienţei tehnologice constituie principalul motor al creşterii, în special la producţia de carne de pasăre de curte şi de carne de porc în ţările în curs de dezvoltare. Raportat la deceniul precedent, majorarea consumului de carne va fi mai lentă în perioada analizată, din cauza costurilor ridicate de producţie, dar şi a încetinirii procesului de creştere a populaţiei. Majorarea cererii se datorează în mare parte economiilor din Asia şi America Latină, dar şi ale ţărilor exportatoare de petrol.

- Exporturile mondiale de carne se vor majora cu 1,7% pe an, cererea fiind orientată în principal către carnea de pasăre şi de vită. În ultimul deceniu, avansul era de 4,4% pe an. Încetinirea ritmului este în mare parte explicată prin reducerea cererii de import din partea Federaţiei Ruse. S-au mărit în schimb solicitările din partea statelor din America de Sud şi de Nord, cele două regiuni acoperind împreună 84% din creşterea globală a exporturilor

Preţuri la carne

Preţurile la carne, care au atins niveluri fără precedent în 2011, se vor menţine în continuare pe acelaşi trend. Avansul preţurilor, determinat de scăderea efectivelor de animale pe fondul scumpirii furajelor, va face să se mărescă cererea pe termen scurt. Preţurile vor rămâne ridicate în a doua jumătate a perioadei, deoarece şi costurile de producţie se menţin mari, nu numai din cauza costurilor ridicate ale furajelor, dar şi ca urmare a respectării unor reglementări mai stricte în ceea ce priveşte securitatea alimentară, protecţia mediului şi bunăstarea animalelor (locuinţe, transport) sau trasabilitatea din partea principalelor ţări producătoare. Preferinţele colective vor juca un rol important în viitorul sistem de comerţ internaţional. Preţurile la carnea de vită şi miel, exprimate în termeni nominali, vor depăşi cu 18 – 20% în 2020 pe cele din perioada de referinţă 2008-2010, în timp ce la carnea de porcine este de aşteptat un avans de 26%, iar la păsări de curte de 16%. Preţul la carnea de ovine a crescut semnificativ din cauza scăderii ofertei şi aprecierii monedelor din Australia şi Noua Zeelandă.

Producţii

Creşterea medie anuală a producţiei de carne la nivel mondial va fi mai lentă în următorii ani – 1,8% pe an. Scăderea ritmului va avea loc pe fondul noilor norme privind standardele de construcţie a fermelor de creştere a porcilor, care vor intra în vigoare din ianuarie 2013, dar şi a costurilor tot mai mari. De asemenea, preţurile ridicate la furaje, precum şi infrastructura de transport rutier puţin performantă în ţări cu resurse naturale bogate precum Brazilia, Rusia şi Africa subsahariană, dar şi constrângerile tot mai mari legate de resursele naturale din alte state vor afecta producţia de carne. În atare condiţii, este estimată o majorare a producţiei în special în ţările în curs de dezvoltare, care vor aduce aproximativ 78% din producţia suplimentară.

Mărirea producţiei de carne va avea loc, în special, la păsări şi porcine care beneficiază de cicluri de producţie mai scurte şi au rate de conversie a hranei pentru animale în carne mult mai mari decât la vită. Efectivele de ovine (de reproducţie) din Oceania ar trebui să înceteze să mai scadă, atât timp cât cererea pentru importuri din partea ţărilor din Orientul Mijlociu stimulează pieţele.

Consumul

Preţurile ridicate la carne şi încetinirea creşterii demografice vor frâna majorarea producţiei în următorii ani, raportat la ultimul deceniu. În acelaşi timp, îmbătrânirea consumatorilor, cuplată cu sensibilizarea impactului asupra mediului, ar trebui să contracareze într-o oarecare măsură mărirea cererii, în particular în ţările dezvoltate. Mai mult, cazurile de boli transmise prin intermediul cărnii, mai ales infecţiile E.coli şi salmonella, la care se adaugă episoadele recente de contaminare a cărnii şi a laptelui de către compuşi chimici (dioxină şi melamină), au redus încrederea consumatorilor.

Nu mai rămâne decât varianta creşterii cererii de carne odată cu majorarea veniturilor şi a urbanizării, ceea ce va face să se mărească proporţia proteinelor animale în detrimentul deşeurilor alimentare de origine vegetală în alimentaţia locuitorilor din ţările emergente. Conform estimărilor, cererea va creşte mai ales din partea marilor economii din Asia şi America latină, dar şi din partea statelor exportatoare de petrol.

Schimburi comerciale

Pentru următorul deceniu, este estimată o micşorare a comerţului cu carne, sub efectele conjugate ale încetinirii producţiei şi menţinerii preţurilor mondiale la un nivel ridicat, care vor descuraja importurile. Dezvoltarea fermelor de păsări şi de bovine va duce la mărirea exporturilor mondiale de carne cu 16% la orizontul anilor 2020 faţă de 2000. Majorarea va fi determinată în special de creşterea schimburilor de carne din partea ţărilor din America de Nord şi Sud, care vor acoperi circa 84% în majorarea totală a exporturilor la nivelul anului 2020. Exporturile de carne ale UE ar trebui, conform previziunilor, să se reducă în viitor din cauza micşorării producţiei interne ca urmare a reformelor PAC, cuplate cu consumul intern în creştere determinat de lărgirea UE. Japonia va rămâne cel mai mare importator de carne în 2020, urmată de Mexic şi Coreea. Federaţia Rusă este în continuare unul dintre cei mai mari importatori de carne, dar contingentele tarifare vor limita importurile.

Ioana GUŢE
Sursa OECD-FAO – Perspective agricole 2011-2020

Datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament

Piaţa mondială a grâului

Preţul grâului a sfârşit săptămâna în creştere cu 1,75 euro/tonă faţă de nivelul înregistrat în săptămâna precedentă. Situaţia porumbului rămâne preocupantă, ceea ce influenţează piaţa grâului mult mai pregnant în ultimele săptămâni. Situaţia economică este în continuare îngrijorătoare, diminuarea standardului de ţară, de către Standard & Poor’s, al Franţei făcând ca moneda europeană să scadă în continuare în raport cu dolarul american. Acest lucru a permis grâului francez să fie competitiv pe piaţa internaţională, dacă luăm în calcul oferta lansată Franţei de către agenţia de import din Egipt. Această creştere de competitivitate vine pe fondul diminuării exporturilor de grâu ale Rusiei şi Ucrainei.

Piaţa externă a porumbului

Producţia de porumb a Argentinei este revizuită în scădere cu 3 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară, fiind estimată la 25,9 milioane de tone. Producţia este sub cea obţinută în anul anterior de piaţă, dar este peste cea preconizatăla Bursa Rosario.Se estimează că stocul mondial este în uşoară creştere ca urmare a producţiei bune obţinute de Ucraina. Situaţia de pe piaţa porumbului este în continuare tensionată, ca urmare a stocului din SUA extrem de scăzut, dar şi din cauza continuării condiţiilor meteo nefavorabile din America de Sud. Ploile căzute la mijlocul săptămânii în zonele secetoase din Argentina sunt insuficiente, având în vedere că porumbul se găseşte în faza de polenizare.

Piaţa externă a orzului

Piaţa orzului furajer este mai puţin volatilă decât pieţele celorlalte cereale furajere având în vedere volumul redus tranzacţionat în ultima săptămână. Oferta euro­peană este redusă, iar competitivitatea este menţinută ca urmare a taxelor de export instituite de Ucraina pentru orzul din producţia proprie. Preţul orzului, livrat în portul Rouen, a fost de 195 euro/tonă. Exporturile au fost mai mici, în timp ce stocul de la sfârşitul anului de piaţă s-a ameliorat, ajungând la 0,937 milioane de tone. Stocul este mai mic decât cel înregistrat la sfârşitul anului anterior de piaţă.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Preţul soieila Bursadin Chicago a crescut în ultima săptămână. Bilanţul American al soiei este tensionat, având în vedere raportul emis de USDA în luna ianuarie 2012. USDA a revizuit în creştere stocul ca urmare a exporturilor mai reduse, dar şi a unei procesări limitate a soiei. Potenţialul de creştere a preţului este limitat. Producătorii americani se îndreaptă către cultura de soia în detrimentul culturii de porumb. Evoluţia situaţiei climatice din America de Sud a atras privirea operatorilor. Lipsit de susţinerea boabelor de soia, uleiul de soia a pierdut şi el teren, scăzând în ultima săptămână.

Preţul florii-soarelui s-a menţinut la un nivel bun pe piaţa europeană, având în vedere scăderea monedei unice în raport cu dolarul american. Preţul uleiului a fost bun ca urmare a competitivităţii bune, în comparaţie cu celelalte uleiuri vegetale, dar şi a consumului aflat în creştere.

Creşterea preţului rapiţei este legată de evoluţia preţului soiei. Piaţa rapiţei este în continuare îngrijorătoare ţinând cont de oferta redusă din 2011, dar şi de scăderea importurilor europene. Cultura din 2012 nu se găseşte în cele mai bune condiţii, existând factorii de risc atât în Europa de est, cât şi în vestul european. Preţul rapiţei depinde, în mare măsură, şi de evoluţia situaţiei economice mondiale. Scăderea preţului petrolului a fost compensată de raportul de schimb dintre euro şi dolarul american. Uleiul de rapiţă a beneficiat de un element de susţinere prin evoluţia raportului de schimb dintre euro şi dolarul american.

Efectivele de animale ale Uniunii Europene s-au redus uşor în ultimul deceniu la bovine şi ovine, dar s-au menţinut la un nivel constant la porcine şi caprine, potrivit unui raport Eurostat publicat recent. Principalii producători de carne din Uniune sunt Franţa, Olanda şi Germania la bovine, Germania şi Spania la porcine, Franţa şi Marea Britanie la păsări, Marea Britanie şi Franţa la ovine şi caprine.

Obiective PAC de susţinere a pieţei

Potrivit datelor Eurostat, în perioada 2009-2010 a fost înregistrată o scădere de 2,1% la bovine, 0,6% la porcine şi 4,2% la ovine, în timp ce la caprine a fost consemnată o creştere de 2,6%.

Trebuie menţionat că diminuarea efectivelor a fost determinată în mare parte de apariţia unor boli cum ar fi ESB în 1996 şi 2000, febra aftoasă în 2001 sau gripa aviară – 2005, maladii care au afectat activitatea multor companii, dar şi economia statelor membre UE. Nu în ultimul rând, globalizarea, cererea în creştere din partea consumatorilor, dar şi extinderea Uniunii constituie adevărate provocări în ceea ce priveşte producţia animală.

Tocmai de aceea, pentru a le face faţă, Politica Agricolă Comună (PAC) urmăreşte stabilizarea pieţei UE, asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultori, restabilirea nivelului de consum de produse de origine animală, dar şi creşterea competitivităţii produselor de acest tip realizate în UE pe piaţa mondială. Principalele măsuri de susţinere a pieţei în prezent sunt plăţile directe către producători şi depozitarea publică/privată. Să nu uităm că, în noiembrie 2008, miniştrii agriculturii din UE au ajuns la un acord politic privind „bilanţul de sănătate“, al cărui scop a fost modernizarea, simplificarea şi eficientizarea PAC, astfel încât să nu mai fie impuse restricţii de producţie fermierilor. Totodată, s-a stabilit ca sistemul cotelor de lapte să fie eliminat treptat.

(datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament)

Ovine şi caprine
Producători – pondere în total %.

Marea Britanie şi Spania realizează mai mult de jumătate din producţia de carne de oaie sau capră din UE.
Bovine

Sacrificările efectuate de statele membre în 2010
Tineret bovine* (pondere în total %)
Bovine adulte* (pondere in total %)

Spania, Olanda şi Franţa produc aproape două treimi (65%) din carnea de mânzat realizată în UE. La carnea de vită principalii producători sunt Franţa, Germania şi Italia, care acoperă aproape jumătate (49%) din producţie.
Păsări

Ţări producătoare de carne de pasăre
(pondere în total %)

Cinci state membre (Franţa, Marea Britanie, Spania, Germania şi Polonia) realizează circa 60% din producţia de carne de pasăre a UE.
Porcine

Ţări producătoare de carne de porc
(pondere în total %)

Germania, Spania şi Franţa asigură aproape jumătate (49%) din producţia de carne de porc.

 (datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament)

Observaţii

În perioada 2009 – 2010, producţia de carne de vită şi mânzat a crescut, în timp ce s-a redus cea de oaie sau capră. De asemenea, începând cu anul 1995, producţia de carne în UE-27 s-a mişorat la bovine adulte, ovine şi caprine, dar a crescut la porc. De altfel, pe acest segment, cantitatea de carne de porc produsă s-a mărit rapid între 1997 şi 1999, după care a scăzut uşor între 1999 şi 2001, apoi a crescut iar până în 2007, când a fost înregistrat un nou maxim. În 2010 s-a mărit cu 3,5% faţă de anul anterior, fără a atinge nivelul său anterior. Şi la carnea de pasăre producţia a crescut în mod constant după anul 2006, anul trecut fiind înregistrată o creştere de 4,3%.

Ioana GUŢE

Piaţa mondială a grâului

Preţul grâului a fost în creştere ca urmare a condiţiilor meteo dificile din America de Sud. Stresul hidric din Argentina şi Brazilia generează îngrijorare cu privire la nivelul producţiei mondiale şi stocul mondial, discutându-se de reduceri ale acestora. În această situaţie, toate cerealele furajere au afişat preţuri în creştere, ţinând cont de cererea venită din partea producătorilor de furaje pentru animale. Această creştere a fost întreţinută şi de lipsa ofertelor, tot mai mulţi operatori fiind în vacanţă. Fondurile speculative au scos la vânzare poziţiile lor în această perioadă de sfârşit de an. Pe termen lung, presiunea de pe piaţa grâului este în creştere. Bilanţul meteo din America de Sud şi estul Europei sunt elemente care duc către creşterea preţului în perioada următoare. 2012 se prefigurează a fi un an marcat de volatilitatea în creştere a preţului grâului.

Piaţa externă a porumbului

Piaţa porumbului este în actualitate de mai multe săptămâni ca urmare a secetei instalate în mijlocul zonelor de producţie a porumbului din America de Sud, în special din Pampasul argentinian. După o toamnă destul de caldă şi uscată faţă de media normală, seceta s-a accentuat pe parcursul lunii noiembrie. Precipitaţiile sunt extrem de rare pe parcursul ultimelor săptămâni, când temperaturile au fost situate între 30 şi 40 de grade Celsius, accelerându-se astfel evapotranspiraţia. Porumbul argentinian este în faza de polenizare, temperatura ridicată ducând la diminuarea randamentului. Producţia argentiniană de porumb este estimată în scădere, fiind cifrată la 25 milioane de tone, cu 4 milioane de tone mai mică decât era estimarea din luna anterioară.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer s-a menţinut la un nivel destul de bun, profitând de tensiunile existente pe celelalte pieţe ale furajelor, în special pe cea a porumbului, tensiune accentuată de seceta din America de Sud. Seceta din Argentina şi Brazilia alimentează îngrijorările legate de nivelul redus al producţiei de porumb, ceea ce va avea repercusiuni asupra tuturor cerealelor de substituţie în producerea furajelor. Piaţa orzului pentru bere a fost lipsită de activitate, având în vedere vacanţa de la sfârşit de an a operatorilor. Preţul a rămas stabil în jurul a 255 euro/tona FOB Creil.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Piaţa soiei. Seceta din Argentina şi Brazilia pune în pericol cultura de soia care se găseşte în faza de dezvoltare vegetativă. Se ştie că soia reprezintă 40% din schimburile mondiale de materii prime agricole. Fondurile de investiţii s-au repoziţionat către achiziţii pe bursa din Chicago, ceea ce a dus la creşterea preţului cu 3,7%. Creşterea preţului complexului soiei a fost asociat cu creşterea preţului petrolului, ceea ce a dus la susţinerea preţului uleiurilor.

Piaţa la floarea-soarelui. În Europa, evoluţia monedei unice este un adjuvant pentru preţul uleiurilor în contextul delicat în care se găsesc culturile din bazinul Marii Negre. Lipsa de precipitaţii poate influenţa nivelul suprafeţelor ce vor fi cultivate cu floarea-soarelui în această primăvară. Rusia şi Ucraina au transformat o mare parte din recolta lor de floarea-soarelui în ulei, oferind cantităţi consistente la export. India se orientează către uleiul din floarea-soarelui, în detrimentul celui de palmier. Evoluţia condiţiilor climatice din America de Sud, Asia de sud-est şi bazinul Mării Negre va influenţa în mare măsură preţul oleaginoaselor în perioada următoare.

Piaţa la rapiţă. Preţul rapiţei şi-a continuat creşterea în ultima săptămână ca urmare a raportului de schimb euro/dolar, ceea ce a dus la creşterea preţului importurilor, în special a celor de soia din SUA. Preţul uleiului de rapiţă, la bursa din Rotterdam, a fost cifrat la 962 euro/ tonă, preţul crescând cu 40 de euro/tonă. Iarna poate influenţa nivelul producţiei de rapiţă din Europa, atât în vestul cât şi în estul european. Un factor important care poate modera creşterea preţului rapiţei este reprezentat de economia mondială, şi anume de evoluţia acesteia. Condiţiile climatice sunt cele care vor influenţa nivelul preţului în perioada următoare. Operatorii de pe piaţă estimează că pierderile produse culturii de rapiţă se ridică la nivelul de 20% din suprafaţa cultivată.

 (datele statistice le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament)

Dumitru Daniel SANDU

Pieţele de carne au cunoscut o evoluţie importantă în ultimii 20 de ani atât din punctul de vedere al cererii, cât şi al ofertei. Efectul a fost reprezentat de concentrarea actorilor de pe filieră, precum şi de creşterea consumului în statele emergente. Această evoluţie a conferit sectorului o importanţă din ce în ce mai mare. Mutaţiile structurale nu pot fi fără riscuri în viitor, ele putând duce la exacerbarea tensiunilor puternice existente pe pieţele produselor agricole mondiale.

Sectorul de producerea cărnii este în plină expansiune. Comerţul mondial cu carne a crescut cu 57% în perioada cuprinsă între 2000 şi 2010. În acelaşi timp, cererea mondială nu s-a majorat doar cu 7%, creşterea fiind înregistrată, cu precădere, în ţările emergente: China, Coreea de Sud (o creştere de 20% între 2000 şi 2010) sau Rusia (o creştere de 50% între 2000 şi 2010). În SUA şi UE consumul a rămas relativ constant sau în anumite cazuri a scăzut uşor.

În acest context, structura pieţelor de carne a fost modificată, iar strategia întreprinderilor a fost schimbată pentru a putea să-şi continue activităţile. Ele au încercat să se dezvolte, atingând mărimi critice la nivel global fără a avea garanţia circuitului de distribuţie, dar beneficiind de diferenţele de curs valutar sau de costul diferit al mâinii de lucru sau chiar de costul furajării animalelor.

Actorii-cheie la nivel global

Aşadar, aceste întreprinderi au operat numeroase fuziuni şi achiziţii, participând la o concentrare masivă a sectorului, realizându-se astfel corporaţii-gigant la nivel global. Fenomenul a început în SUA în 1990, apoi în Brazilia în 2000, iar recent în China. Marile grupuri, cum sunt: Smithfield Foods, Tyson Foods şi Cargill în SUA, JBS, Marfrig şi Brasil Foods în Brazilia sau Shuanghui, People’s Food şi Nanjing Food in China au apărut treptat, ei fiind actorii-cheie în prezent pe pieţele de carne ale lumii.

Iniţial, aceste grupuri au fost specializate pe un singur sector de activitate, fiind răspândite la nivel naţional. Astăzi ele au devenit multinaţionale, cu o prezenţă activă în creşterea şi procesarea animalelor, pe mai multe sectoare, pe mai toate continentele.

Compania Tyson Foods are o evoluţie emblematică în acest sens: a fost creată în 1935 şi specializată în comercializarea cărnii de pasăre, ulterior compania investind în sectorul porcin şi bovin. A realizat o cifră de afaceri de 29 miliarde în 2010, având unităţi de producţie peste tot şi exportând produsele sub marca lor în peste 100 de state.

Exporturile UE s-au dublat

La nivelul UE în anul 2011, producţia de carne de bovină a scăzut cu 10% faţă de anul precedent şi se estimează că va scădea cu 1% şi în 2012, faţă de producţia din anul 2011. Cererea mai mare de carne de bovină a fost susţinută de producţia ţărilor din America Latină, ca urmare a preţului mai mic, pe aproape întreaga perioadă a anului 2011. Preţul cărnii de bovină a scăzut, spre exemplu, pe piaţa britanică cu 3 lire sterline/kg pentru prima dată în istoria acestei ţări. Acest lucru se întâmplă în situaţia în care solicităm crescătorilor să aibă un preţ durabil, când majoritatea au pierderi şi sunt obligaţi să-şi reducă numărul de animale.

Producţia de carne de bovină a scăzut puternic în Marea Britanie, Spania, Italia, Germania şi Irlanda. Producţia franceză, numărul 1 la carnea de bovină din UE, a crescut cu 3% în 2011 şi se estimează că va scădea uşor în 2012. Ca urmare a măsurilor de austeritate introduse de anumite state membre din UE-15, consumul a scăzut în 2011, per total cu 1%.

Exporturile de carne de bovine şi animale vii ale UE au fost duble faţă de anul comercial anterior, fiind de 426.590 tone, în special către pieţele din Turcia şi Rusia.

Ca urmare a memorandumului semnat în acest an referitor la suspendarea temporară a importului de carne de bovină cu hormoni de creştere, se estimează că, până la sfârşitul lunii august 2012, cantitatea de carne de prima calitate importată va fi mai mare cu 1.500 de tone, putând creşte până la 3.200 de tone în anii următori. Astfel, sancţiunile aplicate de Canada cărnii europene au fost suspendate. Acest acord cu Canada vine după ce a fost încheiat unul similar cu SUA în 2009.

În acest moment importurile de carne de bovină din Brazilia, în Europa, sunt în scădere ca urmare a creşterii cererii de pe piaţa braziliană şi consolidării monedei real (+19% faţă de euro în 2010).

Este posibil ca turbulenţele înregistrate astăzi pe pieţele de carne să nu se prelungească şi în 2012 ca urmare a doi factori: creşterea cererii mai ales venită din partea statelor emergente şi tensiunile existente pe pieţele cerealelor. Tocmai de aceea piaţa cărnii se află pe o pantă ascendentă pe fondul unui context financiar aflat în creştere.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

„Îndrăzneşti“, „Ave“, Drăgosteşti“, iată câteva dintre denumirile unor vinuri prezentate în această toamnă la concursurile şi expoziţiile de profil din ţară şi care au stârnit mirare. „Asta am şi urmărit, ne spune dl ing. Constantin Duluţe (foto), managerul societăţii comerciale Avereşti din judeţul Vaslui. Şi am constatat cu satisfacţie că au fost bine primite de specialişti. De fapt, despre ce e vorba? Colaboratorii mei sunt tineri şi cu imaginaţie, astfel că «Îndrăzneşti», de pildă, este un Aligotë, bărbătesc, «Drăgosteşti» este un cupaj care are fineţea de la Feteasca Albă şi mirosul de viţă înflorită de la Feteasca Regală etc.“

Născut la Cotnari şi desfăşurându-şi activitatea după terminarea facultăţii în judeţul Vaslui, în diferite funcţii, inginerul Constantin Duluţe s-a hotărât să revină la prima sa dragoste – viţa-de-vie – şi a preluat societatea comercială Avereşti. În 2005, îşi aminteşte domnia sa,

SC Avereşti, fostul CAP, altădată vestit pentru calitatea vinurilor sale, era în stare de faliment. Cu eforturi deosebite, cu împrumuturi la bănci în condiţiile ştiute, şi mai ales cu suflet, specialistul a reuşit să pună pe picioare, mai exact să reînvie, afacerea care se anunţă prosperă. În acest an, continuă domnul Duluţe, „după ce am pus în funcţiune linia de îmbuteliere, am ieşit, cum se spune, pe piaţă şi, după cum vedeţi, cu succes.“

Unul dintre deziderate – exportul

Societatea Avereşti face parte din podgoria Huşi, unde se produc câteva dintre cele mai bune vinuri cu o aciditate şi o fineţe deosebite.

„Un soi autohton, care a supravieţuit, şi pe care vrem să-l extindem în cultură este Zghihara. De altfel, în cadrul societăţii noastre efectuăm reconversia pe 320 ha, din care am şi plantat circa 100 ha cu acest preţios soi, la care se adaugă noi plantaţii Riesling de Rin, Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc şi altele, astfel încât să avem o proporţie judicioasă între soiurile, ca să spun aşa, tradiţionale şi cele cunoscute pe piaţa internaţională“, adaugă inginerul Duluţe.

„Sunt un optimist“

Soiurile autohtone din care se pot obţine vinuri de calitate, dar şi cu o bună publicitate, licoarea lui Bachus produsă în România poate concura pe piaţa internaţională. „Sigur, zâmbeşte dl ing. Duluţe, marile societăţi, cum ar fi Cotnari sau Murfatlar, sunt cunoscute şi şi-au asigurat un loc pe piaţă. Trebuie s-o facem şi noi, dacă vom reuşi să ne impunem prin calitate. Iată ce cred eu: odată cu vinurile deja cunoscute şi apreciate de străini putem veni şi cu soiurile autohtone. Este politica pe care o promovăm mai întâi în ţară şi apoi în străinătate.

Ştiu că pe piaţa vinurilor este o concurenţă acerbă, vedeţi cum arată rafturile supermarketurilor. Dar cu perseverenţă şi impunându-ne prin calitatea produselor noastre putem să reuşim. Sigur e nevoie şi de alte condiţii, cum ar fi o publicitate agresivă şi din acest punct de vedere, cred eu, statul ar putea să ne ajute pentru că, trebuie s-o spunem, având profit mai mare şi statul va adăuga sume importante la buget prin taxe şi impozite.

Avem condiţii deosebite, avem specialişti şi rezultatele obţinute în ultimii ani de multe unităţi de profil o confirmă pentru că, să ştiţi, producerea vinului este domeniul de vârf al agriculturii, iar eu sunt un optimist.“

Stelian CIOCOIU

Chiar dacă producţiile de legume au fost bune în 2011, agricultorii nu se pot lăuda cu profituri mari. Lipsa subvenţiilor, preţurile mici de vânzare, dar şi epidemia E.coli au fost principalele probleme care le-au dat bătăi de cap. În atare condiţii nu mai miră pe nimeni faptul suprafeţele cu legume se reduc de la an la an.

Piaţa are dreptate tot timpul

„Din punctul de vedere al producţiei, 2011 a fost un an bun, însă ca operare a pieţei a fost sub orice critică. Am vândut în orb, nu am valorificat produsele la un preţ bun“, afirmă Liţu George, un producător de legume din Călăraşi.

La ceapă, de exemplu, dacă anul trecut preţul obţinut pe kilogram era 0,8-1 leu, în 2011 de-abia a primit 0,4-0,5 lei, în condiţiile în care intermediarii fac jocurile pe piaţă, iar contractele cu supermarketurile sunt „înrobitoare“.

„Piaţa are dreptate tot timpul. Dacă oferta e mai mare decât cererea, preţurile se duc în jos“, spune Liţu. Şi atunci de ce să te mai mire că intermediarii dau 0,6 lei pe kilogramul de morcovi, cum s-a întâmplat în cazul său, iar în supermarketuri îi găseşti cu 1,6 lei pe kilogram.

Liţu a avut producţie bună în acest an la morcovi (80 de tone la hectar), dar şi la fasole păstăi (10-12 tone la hectar), produse pe care le livrează pentru sistemul industrial. Morcovii ajung la Tymbark, iar fasolea la fabricile de conserve.

„Fasolea păstăi este o cultură rentabilă, în condiţiile în care într-un interval de 65 de zile obţinem o producţie de 10 tone la hectar, ceea ce presupune un câştig de circa 3.000 de lei la hectar“, susţine Liţu. Cu o condiţie însă, să ai parte de un partener serios şi de utilajele necesare pentru recoltare la momentul potrivit, pentru că tot procesul nu durează mai mult de 3-4 zile.

Contracte nerespectate

Pentru mulţi dintre producători, nerespectarea contractelor de către procesatori rămâne în continuare o mare problemă, mai ales dacă este vorba de un an cu producţie bună.

„Am avut un contract de livrare tomate pentru o cantitate de 1.000 tone către un procesator. Pur şi simplu n-au venit să le ridice, pentru că nu voiau să ne dea 0,5 lei pe kilogram – cum stabilisem iniţial –, ci doar 0,2 lei pe kilogram. Au încercat să profite la maximum de faptul că a fost producţie bună“, spune Marinela Van de Waart, reprezentanta societăţii Horti Group Sadova.

Aceasta susţine că nici grupurile de producători nu au mai mult succes când vine vorba de realizarea de contracte serioase cu reţelele de magazine.

„Nu te poţi baza pe ei. Au preţuri diferite pentru marfa care vine din import şi cea de la noi, deşi de multe ori este vorba de acelaşi sortiment“, spune Marinela Van de Waart.

Suprafeţe în scădere

Suprafeţele cultivate cu legume în câmp şi solarii

s-au redus în acest an cu circa 20.000 ha faţă de 2010 până la un nivel de 215.000 ha. Producţia s-a ridicat la 3.021.200 de tone, în scădere cu 130.000 de tone, raportat la anul anterior, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. Cel mai mare recul a fost înregistrat la varză, circa 13.000 de hectare.

Conform datelor Ministerului Agriculturii, România dispunea în perioada ianuarie-octombrie 2011 de o suprafaţă de 42.900 ha de tomate de pe care s-a obţinut o producţie de 726.000 de tone, ceea ce înseamnă o diminuare de 60.000 de tone comparativ cu 2010. La ceapă, suprafeţele cultivate s-au ridicat la 32.200 ha, suprafaţă aproximativ egală cu cea de anul trecut, de pe care a fost oţinută o producţie de 395.000 de tone. România mai dispunea şi de 18.400 ha de ardei, cu o producţie de 236.000 de tone. În ceea ce priveşte cartofii, suprafeţele cultivate au înregistrat o scădere de circa 30.000 ha, până la 211.700 ha, de pe care au fost recoltate 3,4 milioane de tone.

Banii ajung greu la destinaţie

Deşi ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, anunţa încă din luna septembrie că Guvernul va vira 3,7 milioane de euro – bani proveniţi de la UE – în conturile producătorilor locali afectaţi de E.coli, la sfârşitul lunii noiembrie banii nu ajunseseră la destinaţie, după cum susţine Mircea Croitoru, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Producătorilor de Legume şi Fructe. Acesta se mai plânge şi de evaziunea fiscală din domeniu, estimată pentru acest an la circa un miliard de euro.

De fondurile europene ar fi trebuit să dispună un număr de şase producători români, la care se adaugă alţi şase producători individuali.

La nivelul UE, valoarea sumelor alocate pentru despăgubirea fermierilor se ridică la circa 227 milioane de euro. UE încearcă să reducă pierderile agricultorilor prin plata a maximum 50% (70% pentru membrii organizaţiilor de producători) din preţul pe care îl primeau aceştia în iunie, când a izbucnit epidemia.

Banii au fost repartizaţi către state precum Spania – 70,9 milioane de euro, Polonia – 46,3 milioane de euro, Italia – 36,6 milioane de euro, Olanda – 27,1 milioane de euro, Germania – 16 milioane de euro, Portugalia – 5,2 milioane de euro, Belgia – 3,6 milioane de euro şi Franţa – 1,6 milioane de euro.

România, în statisticile Eurostat

La nivel european, cea mai mare pondere în producţia de legume au avut-o în 2010 tomatele – circa 16,8 milioane de tone, morcovii – 5,3 milioane de tone, ceapa – 5.4 milioane de tone, potrivit datelor Eurostat. România a avut o producţie de 382.000 tone de tomate, 115.000  tone de morcovi şi 217.000 tone de ceapă, mai mult decât ungurii – 132.000 tone de tomate, 62.000 tone de morcovi şi 44.000 tone de ceapă, dar mai mică totuşi faţă de polonezi – cu 678.000 tone de tomate, 815.000 tone de morcovi şi 583.000 tone de ceapă.

Ioana GUŢE

Piaţa mondială a grâului

Scăderile înregistrate în săptămâna precedentă au dus la îngrijorarea operatorilor de pe piaţa grâului. Aceasta este legată în continuare de criza din zona euro, ceea ce a făcut ca preţul să scadă la cel mai mic nivel din ultimele 13 luni. Guvernele europene se străduiesc să menţină perenitatea monedei unice, însă îngrijorările legate de recesiune se reîntorc în Europa, dar şi în SUA şi China, unde indicatorii economici nu sunt cei care să inducă optimism în piaţă. În acest context, fondurile de investiţii au continuat să-şi lichideze poziţiile de pe piaţă, ceea ce a făcut ca preţul grâului să scadă.

Piaţa externă a porumbului

Preţul porumbului a închis săptămâna la 179 euro/tonă, în cazul livrărilor din luna ianuarie 2012. Cererea de pe piaţa fizică a fost bună, în timp ce pe piaţa la termen au apărut efec­tele greşelilor pieţelor financiare. În SUA, exporturile porumbului sunt pentru a doua săptămână în scădere, scoţând în evidenţă lipsa de competitivitate în competiţia cu porumbul sud-american şi din Ucraina. Aceasta din urmă a fost anunţată ca fiind al treilea exportator de porumb din lume, cu o producţie de 20 milioane de tone, mai mare cu 8,5 milioane de tone faţă de cea înregistrată în anul de piaţă anterior.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer îşi menţine un nivel destul de bun, de 178,5 euro/tonă în cazul celui livrat în portul Rouen. În cazul ridicării taxelor la import pentru orzul şi grâul furajer până în luna iunie 2012, ca urmare a tensiunii existente pe piaţa mondială a cerealelor furajere, nu va pune în discuţie structura pieţei. Producţia mai mică din Europa şi menţinerea taxelor la export ale Ucrainei limitează oferta de pe piaţa mondială, în timp ce cererea este în creştere. Tunisia a lansat o ofertă de achiziţie de 50.000 tone cu origine opţională. Orzul european rămâne puternic solicitat la export în comparaţie cu celelalte cereale furajere. Certificatele emise în ultima săptămână sunt aferente cantităţii de 49.000 tone, ceea ce a dus la un total de 1,85 milioane de tone exportate de la începutul anului de piaţă şi până în prezent.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Piaţa soiei. Preţul uleiurilor vegetale au „bătut în retragere“ ca urmare a situaţiei macroeconomice globale. Preţul uleiului de soia a scăzut destul de mult, creşterea actuală a dolarului american reprezentând un element de presiune important. Condiţiile meteo favorabile ale culturii din America de Sud au „orientat“ operatorii să-şi amâne achiziţiile pentru acoperirea poziţiilor lor până în momentul în care preţul se va apropia de nivelul de suportabilitate tehnică. Filiera biodieselului din SUA se dezvoltă destul de bine în măsura în care se urmăreşte atingerea obiectivelor referitoare la combustibilii alternativi.

Piaţa la floarea-soarelui. Uleiurile vegetale europene sunt într-o măsură mai mică lansate pe panta descendentă a preţurilor ca urmare a deprecierii monedei europene faţă de cea americană. Această scădere a preţului este influenţată de contextul economic dificil. Uleiul de floarea-soarelui înregistrează scăderi moderate, în măsura în care pierderile din săptămâna anterioară au fost destul de importante.

Piaţa la rapiţă. Preţul rapiţei a scăzut destul de mult în ultima săptămână ca urmare a incertitudinilor macro-economice şi lichidării poziţiilor fondurilor de investiţii. Pieţele oleaginoaselor sunt foarte sensibile la evoluţia mediului economic. Din dorinţa de a câştiga şi ca urmare a indicatorilor economici aflaţi în scădere, preţul petrolului şi uleiurilor vegetale s-a depreciat. Lipsa de rapiţă de la nivel european nu poate fi compensată de importuri. Îngrijorările sunt legate în continuare de situaţia deficitară a rapiţei din Europa şi în special a statelor din bazinul Mării Negre. Suprafeţele cultivate în Europa nu ne arată creşteri nete faţă de anul anterior.

Toate informatiile le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament

Dumitru Daniel SANDU

La Piaţa de Gros Berceni s-a organizat la jumătatea lunii octombrie o întâlnire cu producătorii de legume şi fructe, reprezentanţii marilor lanţuri de magazine şi cei ai reţelelor de restaurante pentru a le prezenta strategia de relansare. La eveniment a participat şi secretarul de stat Liviu Bumbu.

Investiţie de 15 milioane de euro

Cu acest prilej, proprietara Pieţei de Gros Berceni, Camelia Şucu, a subliniat că doreşte să implemen­teze un nou model de închiriere a spațiilor disponibile în cele trei hale deschise, care să faciliteze accesul producătorilor şi importatorilor la această platformă. Mai mult, în următorii doi ani va investi până în 15 milioane de euro: „Vom reconstrui hala de frig, vom investi şi în construcţia unor noi spaţii de depozitare şi vânzare şi ne vom completa portofoliul de servicii oferite producătorilor şi revânzătorilor. Lucrăm la o campanie de branding pentru Piaţa de Gros Berceni şi luăm în calcul şi dezvoltarea unor mărci proprii. Aşadar, următorii paşi sunt: construirea brandului Piaţa de Gros (identitate vizuală, website s.a.), creşterea traficului de clienţi, creşterea gradului de ocupare, organizarea unui sistem eficient de colectare a mărfurilor, extinderea spaţiilor de depozitare şi, nu în ultimul rând, parteneriate cu asociaţii de producători agricoli, inclusiv cooperative.“

Ansamblul de clădiri ce formează Piaţa de Gros, înființată în 1997 în cadrul unui proiect finanțat de Banca Europeană de Reconstrucție şi Dezvoltare (BERD), ocupă o suprafaţă de 12.000 mp construiţi şi cuprinde astăzi 3 hale (120 de boxe) cu iluminare naturală şi climatizare în sezonul rece, 8 depozite de refrigerare cu capacitate mare, cu depozitare a paleţilor pe verticală, 6 celule de coacere a bananelor, parcare privată. Potrivit proprietarei, halele sunt ocupate în proporție de 85% de chiriași, cei mai mulți moșteniți de la foştii proprietari.

Discuţii între producători şi reprezentanţii supermarketurilor

La întâlnire au participat producători din 11 judeţe. În prezenţa reprezentan­ților supermarketurilor, aceştia şi-au manifestat nemulțumirea că se preferă „gunoaiele din afară pentru că sunt mai ieftine“, în timp ce produsele lor se duc de cele mai multe ori la export pentru că în ţară nu le vrea nimeni. De cealaltă parte, reprezentanții supermarketurilor și-au manifestat dezacordul față de neprofesionalismul producătorilor care nu își respectă contractele și dau produsele primului venit doar pentru câțiva lei în plus. Gheorghe Târâlă, director general Agroprotect, a propus organizarea unei burse a legumelor. Prezent la eveniment, secretarul de stat Liviu Bumbu a declarat că aceste întâlniri pot aduce și rezolvări la problemele cu care se confruntă producătorii prin aceste dialoguri cu reprezentanții marilor marketuri. Oficialul din MADR a propus chiar modelul piețelor din Europa care au alături și unități de procesare, având în vedere că legumele și fructele sunt organisme vii și, prin urmare, perisabile, propunere care s-a bucurat de aprecierea celor prezenți.

Târgul de Roade 2011

Pe lângă evenimentul „business to business“, pe 15 și 16 octombrie Piața de Gros a fost gazda Târgului de Roade 2011 „3 Bostani“, adresat consumatorului final. Producători din toată țara au expus produse tradiționale și legume-fructe, iar artiști precum Damian Drăghici și Taraful din Clejani au cântat pentru publicul prezent. „E important să aibă loc la noi în țară un astfel de târg. Agricultura e un punct de plecare pentru economia țării“, a afirmat Camelia Șucu, care își propune să reia acest eveniment în fiecare an.

Delia CIOHODARU

Anul de piaţă 2011/12 este influenţat în mare măsură de piaţa porumbului. Sub efectul balanţei americane a porumbului, care este foarte tensionată, porumbul a devenit liderul pieţelor mondiale, dictând, de mai multe săptămâni, evoluţia preţurilor în cazul cerealelor. Datele din ultimul raport al USDA, din septembrie, estimează stocul de porumb al SUA, la sfârşitul anului de piaţă, ca fiind doar la 5,4% din utilizări.

Situaţia explozivă a balanţei americane a porumbului a dus, pe de o parte, la modificarea preţului cerealelor, iar pe de altă parte, la creşterea competitivităţii porum­bului din alte regiuni producătoare.

Preţul porumbului din SUA este mai mare decât cel al grâului, de mai multe săptămâni, ceea ce a pledat în favoarea creşterii procentului de înlocuire cu grâu în producerea de furaje. Această situaţie a dus la creşterea competitivităţii porumbului european în comparaţie cu cel din SUA şi, într-o măsură mai mică, cu cel produs în ţările din America de Sud. Astfel, preţul FOB al porumbului, în porturile de la Oceanul Atlantic sau Constanţa, a fost mai mic decât preţul porumbului FOB în Golful Mexic.

În faţa unei oferte americane mai mici se constată o diminuare a aportului de porumb din SUA pe piaţa mondială. Astfel, porumbul din SUA a ocupat 80,5% din piaţa mondială, pe parcursul ultimilor 15 ani, însă în acest an de piaţă poate scădea la numai 50%.

Comerţul cu porumb, la nivel mondial, este estimat ca fiind în creştere, ajungând în acest an la 93 milioane de tone. Lipsa de pe piaţă a porumbului american oferă posibilitatea şi altor producători să ocupe poziţii însemnate, la export, pe piaţa internaţională. Primele care vor profita sunt statele producătoare din America de Sud, după care se estimează că va fi porumbul din Ucraina. Această ţară a anunţat o recoltă de 17 milioane de tone, din care poate exporta cca 10 milioane de tone, ceea ce-i conferă a treia poziţie de exportator pe piaţa internaţională, după SUA şi Argentina.

Aprovizionarea cu porumb din bazinul Mării Negre a statelor din nordul Africii sau Extremul Orient depinde de logistica porturilor furnizorilor de marfă, dar şi de politica de export a acestora. Piaţa porumbului a avut nevoie, pe parcursul ultimilor ani, să-şi diversifice sursele de aprovizionare. În acest sens, porumbul european poate cuceri structural noi pieţe din nordul Africii. Contextul economic european a lăsat să planeze îngrijorări cu privire la „ţările cliente“. În această situaţie, diversificarea cumpărătorilor şi vânzătorilor poate duce la o mai bună garanţie pe piaţa mondială.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Piaţa mondială a grâului

La Bursa pariziană, preţul grâului a înregistrat un „bilanţ nul“, adică este pentru a doua săptămână consecutivă în care preţul grâului încheie săptămâna aproximativ la acelaşi nivel cu cel înregistrat în săptămâna anterioară. Preţul a înregistrat o scădere uşoară de numai 1,25 euro/tonă comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în săptămâna anterioară, nivelul ajungând la 193,3 euro/ tonă.

Actualitatea a fost dominată de apariţia raportului USDA, care confirmă un bilanţ mondial destul de „greu“, cu un stoc de report ce depăşeşte cifra de 200 milioane de tone. Acest nivel al stocului nu a fost atins în ultimii 10 ani de piaţă. Acest lucru se datorează producţiilor bune obţinute, în majoritatea bazinelor producătoare, dar şi scăderii consumului ca urmare a încetinirii ritmului economiei mondiale. Ultimele informaţii rămân să confirme dinamismul cererii, în special la nivel internaţional, înregistrat în ultimele săptămâni. Optimismul domină, din punctul de vedere al situaţiei economice, ceea ce repre­zintă un element de susţinere a preţului materiilor prime agricole. Produsele agricole europene sunt penalizate de scăderea dolarului faţă de euro.

Piaţa externă a porumbului

Săptămâna anterioară a fost marcată de apariţia raportului USDA, care a anunţat o revizuire a producţiei mondiale de cereale, în special de grâu, ceea ce se traduce prin scăderea imediată a preţului. Acest lucru este în beneficiul cumpărătorilor care speră să obţină un profit în urma acestor tranzacţii. Scăderea producţiei americane de porumb şi implicit a stocului nu este corelată cu ceea ce se întâmplă la nivel mondial. Surprizele au venit din partea producătorilor de furaje pentru animale care şi-au anunţat diminuarea consumului, dar şi din partea Chinei, care a anunţat un import de porumb de doar 2 milioane de tone. SUA au exportat în jur de 1,3 milioane de tone în ultima săptămână, ceea ce a sporit zvonurile legate de creşterea importurilor chineze. Cererea de porumb european nu este o excepţie.

Piaţa externă a orzului

Preţul orzului furajer a afişat nivelul de 187,5 euro/ tonă, livrat la Rouen. Cu toate că preţul grâului este în scădere ca urmare a creşterii producţiei mondiale cu cca 7 milioane de tone, piaţa orzului furajer a găsit susţinere în cererea mare existentă la nivel mondial. În ultima săptămână, Iordania a lansat o nouă ofertă de achiziţie a unei cantităţi de 100.000 de tone, cu origine europeană, ţinând cont de vecinătatea cu Europa.

Bruxelles-ul a emis certificate de export aferente cantităţii de 162.900 de tone, din care 92.000 de tone orz provin din Franţa, ceea ce a dus totalul la 1,4 milioane de tone orz furajer exportat de la începutul anului de piaţă şi până în prezent. În cazul orzului pentru bere, piaţa suferă în continuare ca urmare a absenţei cumpărătorilor. Contextul actual lăsa să se întrevadă o modificare a caietului de sarcini al cumpărătorului ca urmare a degradării calităţii orzului.

Piaţa externă a oleaginoaselor

Preţul soiei a înregistrat o creştere consistentă în săptămâna anterioară ca urmare atât a îmbunătăţirii mediului economic, cât şi a creşterii preţului barilului de petrol. India, China şi Europa au anunţat intenţia de a se întoarce pe piaţă în vederea realizării de achiziţii. Profitând de informaţiile date de raportul USDA, complexul soiei a înregistrat creşteri. Elementele fundamentale au reprezentat instrumentele de sprijin ale preţului pentru viitorul apropiat, ceea ce a influenţat întoarcerea masivă a fondurilor de investiţii la achiziţii.

Floarea-soarelui. Uleiurile europene au înregistrat creşteri de preţ ca urmare a creşterii euro faţă de moneda americană, exceptând însă uleiul din floarea-soarelui. Uleiul de floarea-soarelui a înregistrat în săptămâna anterioară cel mai mic nivel din ultima lună. Ca atare, preţul uleiului din floarea-soarelui a scăzut cu cca 75 euro/tonă din cauza presiunii venite din partea recoltei bune obţinute.

Preţul rapiţei a crescut cu 9 euro/tonă în ultima săptămână, ajungând la 437 euro/tonă. Ultimele estimări ale USDA au surprins operatorii, raportul aducând îngrijorări în rândurile acestora cu privire la ofertele de oleaginoase. Bilanţul european al rapiţei este destul de afectat de condiţiile climatice nefavorabile. Producţia de rapiţă din Europa este estimată la 19 milioane de tone, mai mică cu 7% faţă de producţia obţinută în 2010, ceea ce face ca importurile să nu poată contrabalansa lipsa de producţie.

* tendinţa preţului faţă de cel înregistrat anterior (+ = creştere; – = scădere; 0  = identic)
** preţul orzului furajer;

Tabelele le gasiti in revista tiparita pe baza de abonament

Dumitru Daniel SANDU

Piaţa mondială a grâului

Situaţia grâului este tensionată la nivel mondial, iar raportul USDA nu a creat surprize pentru operatorii de piaţă. Ministerul Agriculturii din SUA a estimat în creştere producţiile de grâu ale Canadei, UE-27 şi Ucrainei. Se estimează că producţia mondială de grâu este mai mare cu 5,9 milioane de tone, ceea ce duce la creşterea stocului mondial la 194,7 milioane de tone. Acest fapt înseamnă că discutăm de o balanţă superioară celor precedente, însă poate fi influenţată direct de evoluţia pieţelor porumbului şi orzului. Preţul grâului a fost menţinut la un nivel ridicat ca urmare a lansării ofertelor de achiziţii din ultima săptămână, ceea ce înseamnă că cererea este în creştere la nivel mondial. UE-27 a emis certificate de export aferente cantităţii de 405.900 tone în ultima săptămână, ceea ce se traduce

printr-o accelerare a ritmului exportului. Exportul de grâu din Franţa a câştigat în competitivitate ca urmare a scăderii euro în comparaţie cu dolarul american.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Cotaţiile grâului la Bursa din Londra
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Piaţa externă a porumbului

Săptămâna anterioară a fost marcată de apariţia raportului USDA. Acesta a confirmat diminuarea randamentului porumbului. Această scădere se traduce printr-un nivel al producţiei mai mic cu 11 milioane de tone faţă de estimarea producţiei din luna august, ceea ce confirmă tensiunea existentă pe piaţa porumbului din SUA. Tensiunea este extinsă evident şi la nivel mondial ca urmare a unor producţii mai mici obţinute în zonele tradiţionale producătoare de porumb. Ca urmare a unei cereri aflate în creştere precum şi cu stocuri mici nu există posibilitatea diminuării preţurilor în perioada următoare. Consumul filierei de producere a etanolului este responsabil şi el de acest fenomen, însă acesta nu se va diminua în noul an de piaţă. În cazul producerii de furaje pentru animale, cantitatea de porumb utilizată este în scădere ca urmare a preţului mare, ceea ce a făcut ca acesta să fie înlocuit, în raţia de furaje, cu grâul furajer.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Piaţa externă a orzului

Piaţa orzului furajer a evoluat destul de puţin în ultima săptămână. Diminuarea disponibilităţilor la nivel mondial împiedică scăderea preţului în perioada următoare. În Maroc, ploile căzute în perioada recoltatului au dus la diminuarea producţiei. Producţia de orz furajer este estimată la 2,5 milioane de tone, în scădere cu 7% faţă de nivelul din anul anterior. În acest caz, Marocul se va întoarce către importuri pentru a acoperi necesarul de pe piaţa internă. Exportul orzului, din Ucraina, este penalizat de nivelul taxelor instituite de guvern.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Piaţa externă a oleaginoaselor:

Soia. După apariţia raportului lunar al USDA, tendinţa de scădere a preţului soiei a continuat ca urmare a evoluţiei complexului oleaginoaselor. Nivelul producţiei de soia din SUA este estimat în creştere, acesta fiind mai mare decât estimarea din luna anterioară. Importurile de soia ale Chinei, din SUA, au încetinit în ultima săptămână, iar în acest sens stocurile de soia ale SUA se vor majora. Această presiune a soiei se propagă şi asupra celorlaltor oleaginoase.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Floarea-soarelui a profitat de o procesare în creştere deoarece interesul industriaşilor este mai mare pentru acest produs, mai ales în această perioadă. Preţul uleiului de floarea-soarelui a crescut în ultima săptămână.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Preţul uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Rapiţă. Piaţa uleiului de rapiţă a afişat o anumită fermitate ca urmare a evoluţiei preţului petrolului, precum şi a contextului economic alarmant, iar procesarea rapiţei a rămas mediocră, interesul procesatorilor pentru acest produs fiind limitat. Balanţa europeană a rapiţei este destul de tensionată ca urmare a producţiei scăzute realizate de Germania. Producţia de rapiţă a Europei este de numai 18,5 milioane de tone, aceasta fiind mai mică cu 1,85 milioane de tone faţă de producţia obţinută în anul anterior de piaţă. Operatorii aşteaptă veşti de la producţia Ucrainei, Australiei sau Canadei în vederea echilibrării balanţei mondiale. Această situaţie permite preţului rapiţei să se menţină la un nivel ridicat, scăderea euro faţă de dolarul american reprezentând un element de susţinere a preţului rapiţei.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel in revista tiparita pe baza de abonament)

Dumitru Daniel SANDU

Agricultura românească nu a mai avut de mult producţii aşa de mari ca în acest an. Cu toate acestea, preţurile alimentelor se menţin ridicate, iar comercianţii nici nu se gândesc să ieftinească produsele, deşi vânzările sunt în scădere.

Chiar dacă producţiile din acest an – mergând de la cereale până la legume sau struguri – sunt bune, iar în unele cazuri au depăşit chiar şi cele mai optimiste aşteptări ale producătorilor, consumatorul român nu are motive să se bucure. Preţurile la principalele alimente de bază se menţin constante ca urmare a adaosurilor puse de comercianţi, dar şi a faptului că procesatorii vor să-şi acopere astfel costurile de producţie mai mari după scumpirea curentului electric şi a gazelor. Sunt însă şi sectoare în care cererea în scădere – chiar cu până la 20%, aşa cum s-a întâmplat la carnea de pasăre anul trecut – reprezintă principalul motiv pentru care producătorii menţin preţurile la acelaşi nivel. În disperare de cauză, unele companii au recurs chiar la micşorări uşoare de preţ, acestea fiind compensate de valul mai mare al vânzărilor.

Grâu mult, dar pâine scumpă

„La grâu, de exemplu, am avut o producție foarte bună în acest an. Nu înseamnă neapărat că pâinea va fi mai ieftină. Prețul cerealelor se stabilește acum la nivel global, depinde de cerere și ofertă. Dacă în afară solicitările sunt mari, atunci și la noi grâul se va vinde la prețuri ridicate“, susține Dragoș Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară.

Nu în ultimul rând, spune acesta, producătorii de pâine vor să compenseze astfel pierderile din perioada în care grâul atinsese niveluri record pe bursă, dar și scumpirile la utilități. Nici chiar scăderea vânzărilor nu pare să influențeze decizia procesatorilor. Frumosu vorbește de o reducere semnificativă a vânzărilor de produse alimentare în acest an cu 10-12% (nivel consemnat de altfel și în perioada similară din 2010), sectoarele cele mai afectate fiind carnea cu un recul de până la 15% și lactatele – scădere de circa 15%. În cazul pâinii, vânzările s-au micșorat cu 7-8%, mai afirmă Frumosu.

Şi Aurel Popescu, președintele Patronatului din Industria de Morărit și Panificație Rompan, este de părere că nu trebuie să ne așteptăm la ieftinirea pâinii în perioada următoare. „Din punctul meu de vedere, preţul pâinii nu ar trebui nici să scadă, nici să crească în perioada care urmează, însă piaţa este cea care dictează nivelul la care acest produs ajunge să fie achiziţionat“’, a declarat Aurel Popescu. El recunoaște că într-adevăr prețul grâului s-a redus de la 12.000 lei vechi pe kilogram, în toamna anului trecut, la circa 8.500 lei vechi la poarta unităţilor de morărit, dar și costurile de producţie ale brutarilor s-au mărit, odată cu scumpirea gazelor și a curentului electric. Așa că mulți vor încerca să-și acopere pierderile din ultima perioadă și vor menține prețurile la nivelul actual.

Grâu 2005-2011
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Comerţul cu grâu
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Creşte cererea la carnea de porc

După ce ani buni crescătorii de porci s-au luptat cu o scădere a cererii, dar și cu lipsa subvențiilor, situația pare să se fi redresat în acest an. Cel puțin în ceea ce privește cererea, despre care Tudora Stanca, directorul executiv al Patronatului Român al Cărnii de Porc, susține că a înregistrat o creștere de 10% în acest an față de 2010. Semne bune ar putea veni și dinspre Bruxelles sau cel puțin așa speră crescătorii. O delegație de experți va veni în septembrie în România să vadă dacă sectorul de creștere a porcilor respectă normele UE. Deși în țara noastră nu a mai fost depistat niciun focar de pestă porcină de circa trei ani, UE nu permite încă accesul pe piața europeană a livrărilor autohtone de carne și porci vii.

Nu la fel de bune sunt veștile în ceea ce privește prețurile. Stanca susține că de două luni acestea se mențin la același nivel, la momentul actual prețul cu care este achiziționat kilogramul de carne în carcasă fiind de 5-5,8 lei la poarta fermei, adică aproape jumătate din nivelul din 2004, de exemplu. Un preț mic, care nu permite însă acoperirea costurilor de producție. Acesta este și motivul pentru care în ultima vreme au dispărut de pe piață mulți producători, printre care și unii cunoscuți. Evoluția se vede și în statisticile de la Ministerul Agriculturii.

Dacă în anul 2005 efectivele de porcine se ridicau la 5,1 milioane de capete, în 2010 atingeau 4,1 milioane de animale. În atare condiții, nu mai miră pe nimeni faptul că principalul produs agroalimentar importat de România este tocmai carnea de porc. Anul trecut importurile au depășit 350 milioane de euro, cantități provenite aproape în totalitate din țările UE.

Producţie mai mare la carnea de pasăre

După scăderea consumului de carne de pasăre cu circa 20% de anul trecut, crescătorii ar trebui să se declare mulțumiți de faptul că în 2011 cererea se menține constantă, adică la nivelul din 2010. La fel și prețurile. De altfel, de vreo doi acestea sunt constante, după cum  susține Ilie Van, președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România. În prezent, prețul de livrare pentru kilogramul de carne în carcasă se ridică la 6,2-6,6 lei. Față de aceeași perioadă a anului trecut, a crescut însă producția – circa 2.000 de tone – pe fondul reducerii ușoare a importurilor. Un lucru bun pentru unul dintre cele mai dinamice sectoare ale industriei alimentare locale, care a atras investiții de sute de milioane de euro în ultimii ani.

Pondere de 33% a alimentelor în coşul de consum

Ponderea alimentelor în coşul de consum este de 33%, cea mai ridicată comparativ cu alte şapte state foste comuniste, potrivit datelor BNR. România înregistra în luna mai, de exemplu, a doua cea mai mare creștere de prețuri la alimente din regiune, după Bulgaria.

În același timp, potrivit datelor Eurostat, preţurile la alimente în România au crescut, în medie, cu 12% din iulie 2008 până în iulie 2011. Aceasta reprezintă una dintre cele mai puternice creșteri de prețuri din Uniunea Europeană, unde media în perioada menționată a fost de circa 5%.

Ioana GUŢE

Piaţa mondială a grâului

În Europa, preţul grâului a crescut în ultima săptămână ca urmare a susţinerii venite din partea pieţei grâului din SUA. La bursa europeană, preţul a variat între 185 şi 205 euro/tonă, testând chiar un alt nivel de rezistenţă cuprins între 208-210 euro/tonă. Balanţa mondială a grâului rămâne în continuare complicată, cu toate că CIC a estimat producţia mondială la 676,9 milioane de tone, cu 3 milioane de tone mai mare decât cea estimată în luna anterioară.

Condiţiile climatice din SUA ameninţă în continuare randamentul culturii de porumb. Având în vedere tensiunea existentă pe piaţa porumbului din SUA, operatorii anticipează înlocuirea porumbului cu grâul în producerea furajelor. Producţia de grâu de primăvară din SUA suferă în egală măsură, ceea ce aduce un sprijin suplimentar pieţei grâului american. În Europa lucrurile sunt departe de a fi favorabile creşterii, aşa cum se întâmplă în SUA. Producţiile sunt ceva mai bune decât se estimau iniţial, în special cele din bazinul Mării Negre.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Cotaţiile grâului la Bursa din Londra
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Piaţa externă a porumbului

Având în vedere faptul că turbulenţele financiare par să se fi îndepărtat, atenţia a fost îndreptată către noile provocări legate de piaţa porumbului. Situaţia este preocupantă, seceta care se menţine în Cordonul Porumbului ducând la diminuarea randamentului. Ultima estimare de producţie este de 317 milioane de tone, faţă de 328,5 milioane de tone cât au fost estimate de USDA, în ultimul său raport. Tensiune există pe piaţa porumbului de mai mult timp, ea nu este încă diminuată, preţul reflectând acest lucru. Preţul porumbului în SUA a atins un nou record, care însă nu este suficient în a raţionaliza cererea.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Piaţa externă a orzului

Ofertele de orz furajer sunt greu de mobilizat la export, având în vedere dezordinea care domneşte în Ucraina. Ţările exportatoare majore din bazinul mediteranean se confruntă cu reticenţa producătorilor de a scoate la vânzare cantităţi însemnate, ceea ce alimentează tensiunea de pe piaţă. Zvonurile privind eliminarea taxelor vamale la export de către Ucraina determină operatorii să aştepte momentele comerciale cele mai favorabile. Cererea este în creştere pentru acest produs ca urmare a întoarcerii ţărilor arabe către achiziţii. Algeria a cumpărat 50.000 tone de orz la preţul de 315 euro/tonă CFA, ceea ce înseamnă 203 euro, livrat în portul Rouen.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Piaţa externă a oleaginoaselor

Preţul soiei este în creştere având în vedere perspectivele legate de nivelul producţiei, dar şi de evoluţia celorlaltor oleaginoase. Preţul uleiului este influenţat de evoluţia preţului petrolului. Perspectivele de export rămân bune în cazul uleiului de soia, odată cu recâştigarea încrederii în economia mondială. Acestea pot duce la revigorarea preţurilor oleaginoaselor. Complexul produselor din soia beneficiază de situaţia tensionată existentă pe piaţa porumbului.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Uleiul de floarea-soarelui continuă să sufere ca urmare a perspectivelor legate de nivelul producţiilor record anunţate de Rusia şi Ucraina. Producţia de floarea-soarelui, cumulată, din cele două state este estimată la 15,9 milioane de tone, faţă de numai 12 milioane de tone, cât au fost înregistrate în anul anterior de piaţă. Acest lucru duce la apariţia la export a unei cantităţi suplimentare de ulei de floarea-soarelui, în cantitate de 1,5 milioane de tone.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Preţul uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Preţul rapiţei a crescut uşor după anunţul preşedintelui FED din SUA. Tensiunea rămâne în continuare pe piaţa rapiţei ca urmare a producţiilor scăzute înregistrate în numeroase ţări europene şi din bazinul Mării Negre. Producţia de rapiţă a Germaniei este estimată la 4,3 milioane de tone, însă asociaţia producătorilor anunţă o producţie de numai 3,7 milioane de tone, faţă de cele 5,7 milioane de tone înregistrate în anul anterior de piaţă. În Ucraina, primul furnizor de rapiţă al Europei, situaţia este asemănătoare deoarece scăderea producţiei europene nu poate fi compensată prin creşterea exporturilor ucrainene.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Dumitru Daniel SANDU

Sindicaliştii susţin că producţia mare de legume falimentează producătorii agricoli şi îmbogăţeşte intermediarii

Federaţia AGROSTAR consideră că producţiile mari obţinute anul acesta la legume aruncă producătorii în faliment, în timp ce intermediarii dau adevărate tunuri, oferind un preţ ridicol fermierilor. Astfel, în timp ce fermierii şi consumatorii pierd, intermediarii se îmbogăţesc.

Iată câteva exemple de preţuri oferite la mijlocul lunii august de intermediari producătorilor agricoli:

Judeţul Argeş:
varză – 0,30 RON/kg;
cartofi – 0,70 RON/kg;
tomate calitatea I – 0,60 RON/kg;
ardei gras – 1,5 RON/kg;
castraveţi – 1 RON/kg.

Judeţul Olt:
tomate – 0,4-0,6 RON/kg;
vinete – 0,7 RON/kg;
ardei gras – 0,8-1 RON/kg;
varză – 0,2 RON/kg.

Judeţul Prahova:
tomate – 0,8-1,2 RON/kg;
castraveţi – 1,2-1,5 RON/kg;
vinete – 1,5-1,8 RON/kg;
ardei gras – 1,8-2,2 RON/kg.

În lume: piaţa privită cu „ambii ochi“

Evoluţia preţului porumbului de pe piaţa americană a rămas sub influenţa ultimului raport al USDA, care a scos în evidenţă o producţie mai mică de porumb în SUA decât cea din luna anterioară. Preţul a crescut foarte puţin, având în vedere îngrijorările legate de nivelul producţiei americane, iar pe de altă parte contextul macroeconomic incert.

Fondurile speculative se vor întoarce pe pieţele produselor agricole deoarece le consideră mai puţin riscante decât evenimentele legate de acţiunile burselor.

Europa: o producţie de porumb record a Ucrainei?

Autorităţile ucrainene au anunţat o producţie record de porumb, avansând cifra de 17 milioane de tone, ceea ce reprezintă o recoltă mai mare cu 70% faţă de cea obţinută în anul anterior de piaţă (10 milioane de tone). USDA a reţinut o producţie de porumb de 16,5 milioane de tone în dreptul Ucrainei. Rămâne de văzut dacă logistica din Ucraina va fi capabilă să preia această recoltă.

Deficitul de uscătoare, spaţiile de depozitare insuficiente şi deficitul mijloacelor de transport vor fi cele care vor penaliza nivelul producţiei, dacă toamna nu va permite menţinerea unei culturi uscate. Dacă estimările se concretizează, Ucraina va exporta cca 10 milioane tone de porumb.

La nivelul UE, este de urmărit evoluţia lucrării de recoltare a grâului. Procentul de grâu furajer poate fi important în nordul comunitar ca urmare a precipitaţiilor abundente înregistrate în ultima perioadă în nordul Germaniei, în Marea Britanie şi în ţările baltice, ceea ce va reprezenta un concurent serios pentru porumb, în completarea reţetelor necesare producerii furajelor pentru animale.

Franţa: activitate redusă

Activitatea de pe piaţa porumbului rămâne redusă pentru această perioadă estivală, aşteptându-se următoarele perioade de vânzări. Ofertele de porumb ale Franţei s-au dovedit a fi competitive, mai ales pe piaţa comunitară, în detrimentul pieţelor terţe.

De urmărit:

- Elementele macroeconomice mondiale (pieţele financiare, evoluţia situaţiilor economice ale SUA şi UE);
- Condiţiile climatice din SUA;
- Încheierea recoltatului grâului în Europa;
- Prima estimare a randamentului producţiei de porumb din Franţa.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Piaţa mondială a grâului

Preţul grâului a ţinut cont de evoluţiile pieţelor financiare ca urmare a mişcărilor consecutive de panică din cauza degradării situaţiei datoriilor publice ale SUA. Bursele, per ansamblul lor, cât şi preţurile materiilor prime au scăzut dramatic în ultimele două săptămâni. Preţul grâului a reuşit să se menţină între 185 şi 205 euro/tonă, în cazul livrărilor din luna noiembrie 2011.

Producţia de grâu a Franţei este estimată la 33,19 milioane de tone, cu 2 milioane de tone mai mică decât producţia obţinută în anul anterior de piaţă. Producţia de grâu a ţărilor din nordul Europei este în continuare în pericol ca urmare a condiţiilor climatice nefavorabile care nu permit executarea operaţiunii de recoltare, mai ales în Germania şi Marea Britanie. În afara cantităţii vorbim şi de o depreciere a calităţii producţiei de grâu din aceste ţări. Primele cantităţi de grâu de primăvară american recoltate au decepţionat din punctul de vedere al calităţii, ceea ce face ca preţul grâului de calitate pe piaţa internaţională să fie bonificat. Astfel, preţul grâului la bursa Matif a crescut cu 3 euro/tonă, ajungând la un nivel de 202 euro/tonă în cazul livrărilor din luna noiembrie 2011.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Piaţa externă a porumbului

Preţul porumbului european a oscilat, în săptămâna anterioară, între îngrijorările legate de încetinirea creşterii economiei mondiale şi tensiunile legate de balanţa porumbului din SUA. Condiţiile climatice au fost ideale în Europa, dar şi în Ucraina, iar culturile de porumb s-au dezvoltat bine, ceea ce va influenţa, în sens pozitiv, balanţa porumbului din luna septembrie. Indicatorii economiei din SUA aflaţi în suferinţă duc la apariţia de noi întrebări legate de creşterea economiei mondiale, ceea ce a antrenat scăderea indicilor bursieri, dar şi preţul materiilor prime. Exportul de porumb american a scăzut la nivelul de 523.900 de tone, ceea ce reprezintă un recul de 30% faţă de nivelul înregistrat în săptămâna precedentă. Îngrijorările legate de acoperirea cererii SUA faţă de creşterea solicitărilor producătorilor de etanol sunt din ce în ce mai mari. Raportul stoc/utilizare este de numai 5%, ceea ce înseamnă acoperirea consumului numai pentru maximum 20 de zile.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Piaţa externă a orzului

Piaţa orzului furajer s-a „relaxat“ uşor în ultima săptămână ca urmare a volatilităţii în creştere ca urmare a conjuncturii economice mondiale şi a panicii legate de scăderea indicilor bursieri. Preţul orzului furajer a scăzut cu 1 euro/tonă în ultima săptămână în cazul livrărilor la Rouen, ajungând la 194 euro/tonă. Cererea de furaje a fost în creştere, ţinând cont de întârzierea recoltatului grâului în statele din nordul comunitar, ceea ce a determinat producătorii de furaje să se îndrepte către orzul furajer, cu toate că acesta este mai scump decât grâul. Iordania s-a făcut remarcată, în ultima săptămână, ca urmare a refuzului aplicat tuturor propunerilor lansate la apelul ei de ofertă. Întârzierea recoltatului din nordul comunitar şi reticenţa Ucrainei de a vinde, la preţul actual, nu incită operatorii la realizarea de achiziţii pe termen scurt. Siria a revenit la achiziţii, cumpărând 500.000 de tone de orz din Europa, ceea ce a dus la creşterea totalului exporturilor la 669.000 tone, de la începutul anului de piaţă şi până în prezent, faţă de numai 4.000 de tone câte se înregistrau în aceeaşi perioadă a anului de piaţă anterior.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Piaţa externă a oleaginoaselor

Soia.

Seceta din ultima lună din Cordonul Porumbului din SUA a dus la deprecierea randamentului porumbului dar şi, într-o anumită măsură, a producţiei de soia. Ultimul raport al USDA a scos în evidenţă bilanţul defectuos al porumbului din SUA. De acest „dinamism“ al porumbului beneficiază cultura de soia, care profită de această susţinere. Întoarcerea pe piaţă a fondurilor de achiziţii este un element pozitiv, care va duce la susţinerea preţurilor oleaginoaselor.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Floarea-soarelui.

Scăderea preţului petrolului a dus la scăderea preţului uleiului de floarea-soarelui. Scăderea preţului uleiului este limitată în comparaţie cu scăderea accentuată a preţului petrolului. Preţul uleiului de floarea-soarelui a pierdut 5 euro/tonă în ultima săptămână, având în vedere condiţiile macroeconomice dificile înregistrate la nivel mondial.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Rapiţa.

Piaţa rapiţei rămâne în continuare „tributară“ evoluţiei contextului economic mondial. Scăderea indicilor bursieri a dus la scăderea preţurilor oleaginoaselor, acesta rămânând un vector important care determină evoluţia viitoare a preţului rapiţei. Prima materie primă afectată de criză este petrolul; acesta nu mai poate să ofere un suport consistent preţurilor oleaginoaselor. Preţul rapiţei poate creşte în perioada următoare, având în vedere condiţiile climatice din Germania. Producţia de rapiţă a Germaniei este sub cea obţinută în anul anterior de piaţă. Pierderile de recoltă ale Europei şi Ucrainei nu pot fi compensate de producţia relativ bună a Franţei, de aceea atenţia este îndreptată către achiziţiile de rapiţă din Canada, pentru a acoperi necesarul de pe piaţa internă.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel revistă)

Dumitru Daniel SANDU

Rusia reintră pe piaţa grâului

Presiunea grâului din Marea Neagră s-a confirmat prin achiziţia cantităţii de 200.000 tone de grâu rusesc de către Algeria. Preţul grâului din Rusia rămâne în continuare competitiv, fiind cu 25 de dolari/tona mai mic decât cel din Franţa şi SUA. Astfel, Rusia va continua să satisfacă viitoarele cereri de ofertă, mai ales că s-a estimat nivelul producţiei ca fiind bun. Din păcate, cu o concurenţă puternică pe piaţa exportului şi cu o situaţie economică dificilă, piaţa grâului este susţinută doar de preţul porumbului.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile grâului la Bursa din Londra
(vezi tabel revistă)

Ofertă scăzută de porumb

Cu un stoc mondial foarte scăzut şi cu un consum aflat în permanentă creştere, situaţia rămâne foarte tensionată pe piaţa porumbului. În plus, căldurile foarte mari anunţate în Cordonul Porumbului din SUA, când această cultură se găseşte în faza de înflorire, ameninţă randamentul şi influenţează creşterea preţului, oferind totodată noi debuşee grâului (producerea de furaje, etanol etc.).

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile porumbului – Matif
(vezi tabel revistă)

Orzul furajer, la mare căutare

Piaţa orzului furajer dă semnale de fermitate, profitând de contextual evoluţiei celorlaltor cereale. Preţul orzului a crescut uşor în perioada anterioară, ţinând cont de randamentul orzului de iarnă, care a fost mai mic decât cel aşteptat. Randamentul a rămas sub nivelul înregistrat în anul anterior, piaţa găsind susţinere în preţul celorlaltor cereale furajere. Temperaturile ridicate din SUA, mai ales din zona de cultură a porumbului, au dus la creşterea îngrijorării referitoare la disponibilităţile existente la nivel mondial.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Piaţa oleaginoaselor

Soia: Temperaturile ridicate din zonele de cultură ale soiei provoacă îngrijorarea operatorilor de pe piaţă, creând anumite tensiuni pe piaţa oleaginoaselor. Boabele au găsit susţinerea preţului datorită diferitelor elemente cu manifestare pe termen scurt.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel revistă)

Cotaţiile uleiului din soia la Bursa din Rotterdam
(vezi tabel revistă)

Floarea-soarelui: Uleiurile vegetale au cunoscut o perioadă interesantă, reuşind să facă tranzacţii mai bune decât complexul seminţelor de oleaginoase. Este adevărat că mediul economic rămâne fluid şi îngrijorător pentru a asigura o vizibilitate pe termen mediu.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel revistă)

Preţul uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(vezi tabel revistă)

Rapiţă: Întârzierea recoltatului rapiţei în Ucraina a reprezentat un alt element de susţinere a preţului. Piaţa rapiţei este extrem de ezitantă în contextual actual, aceasta evoluând în concordanţă cu preţul petrolului, care şi el este tributar provocărilor impuse de economia mondială.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel revistă)

Dumitru Daniel SANDU

Mai puţin grâu în Europa

Preţul grâului comun a scăzut în ultima perioadă mai ales din cauza complexului economic foarte îngrijorător. Criza cauzată de datoria Greciei şi indicatorii economici precari ai SUA au accentuat presiunea pe piaţa grâului şi încetinirea creşterii economice mondiale. Elementele fundamentale au evoluat în marile bazine de producţie din Europa şi SUA. În Franţa, temperaturile scăzute şi umiditatea din ultimele săptămâni au adus o rază de speranţă pentru culturile tardive mai ales în zona de nord, unde este grosul bazinului de producţie la nivel naţional. Nivelul producţiei se poate ameliora atât în Franţa, cât şi în Germania, ceea ce se traduce prin cantităţi mai mari disponibile la export.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(vezi tabel în revistă)

Cotaţiile grâului la Bursa din Londra
(vezi tabel în revistă)

Porumb: Creşte îngrijorător cererea pentru etanol

Contextul economic a continuat să influenţeze preţul porumbului aşa cum s-a întâmplat şi în cazul petrolului, care a ajuns la 90 USD/baril. Criza din Grecia şi indicatorii din SUA au dus la creşterea neîncrederii finanţiştilor. Susţinerea financiară a filierei etanolului în SUA este în continuare pusă în discuţie. Se ştie că 40% din producţia internă de porumb este utilizată de industria producătoare de etanol, ceea ce lasă piaţa porumbului într-o mare incertitudine. În acest context, finanţiştii şi-au lichidat poziţiile, ceea ce a făcut ca preţul porumbului să scadă cu 17,5 euro/tonă în cazul livrărilor din luna noiembrie 2011.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(vezi tabel în revistă)

Cotaţiile porumbului – Matif
(vezi tabel în revistă)

Piaţa orzului: Incertitudinile persistă

Preţul orzului furajer a scăzut urmând acelaşi traseu ca şi celelalte cereale, cu amendamentul că este în continuare competitiv. În Europa se anunţă producţii mai mici de furaje, cu toate că recentele ploi au dat o gură de speranţă varietăţilor tardive. Pagubele produse de secetă nu pot fi şterse odată cu ultimele ploi căzute. Decizia Bruxelles-ului de a ridica taxele vamale la importul de grâu furajer şi orz până în luna decembrie 2011 este un alt element de presiune asupra preţului. Sunt state care caută orz furajer, printre care amintim: Algeria, pentru o cantitate de 50.000 de tone, şi Israelul, pentru o cantitate de 10.000 de tone.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(vezi tabel în revistă)

Cultivatorii de soia speră într-o piaţă mai bună

Perioada anterioară a fost marcată de o scădere masivă a preţurilor materiilor prime agricole, victime ale lipsei de susţinere venite din partea mediului macroeconomic, precum şi de condiţiile meteo care au fost ceva mai favorabile pentru culturile europene. În Europa, seceta a fost puţin estompată. Preţul uleiului de soia a scăzut continuu, pierderea din timpul săptămânii anterioare fiind de 1,7%. Scăderea cererii de soia a făcut ca preţul să se micşoreze accelerat.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(vezi tabel în revistă)

Cotaţiile uleiului din soia la Bursa din Londra
(vezi tabel în revistă)

Floarea-soarelui: Se estimează o ofertă mare şi un preţ ridicat

Uleiul de floarea-soarelui a avut un bun comportament, preţul câştigând cca 15 euro/tonă în ultima săptămână. În cazul florii-soarelui, producţia din cele două importante state producătoare se anunţă a fi bună. Potenţialul de creştere a preţului este limitat pe termen scurt.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(vezi tabel în revistă)

Posibile distorsiuni pe piaţa rapiţei

Piaţa rapiţei a ţinut capul de afiş, ea necedând la presiune aşa cum au făcut-o cerealele. Sosirea precipitaţiilor în ţările din vestul Europei va avea un impact scăzut asupra culturilor ca urmare a precocităţii mari a acestora. Nici cultura de rapiţă din bazinul Mării Negre nu se găseşte în stare optimă. Ucraina anunţă că nu va mai fi atât de prezentă, la export, aşa cum a făcut-o în anii anteriori de piaţă, ţinând cont de pierderile de suprafaţă semănată. Diminuarea suprafeţei semănate cu rapiţă şi gerul din primăvară care a distrus 15% din suprafaţa ocupată cu rapiţă au dus la limitarea disponibilităţilor Ucrainei.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(vezi tabel în revistă)

Dumitru Daniel SANDU

Piaţa grâului: prognoză

În pofida evaluărilor pesimiste din primăvară, producţia mondială de grâu va depăşi nivelul anului trecut, fiind estimată la aproximativ 660 milioane de tone. Prin comparaţie cu anul agricol 2000-2001, ea va fi mai mare cu aproape 80 milioane de tone.

La bursă, preţul grâului a avut o nouă scădere, fiind a patra săptămână de diminuare consecutivă a nivelului acestuia. Incertitudinile economiei mondiale şi mişcările financiare sunt primele incriminate, cu toate că evoluţia favorabilă a elementelor fundamentale justifică mişcarea actuală. În Europa, Grecia se afundă în criză, chiar în condiţiile în care votul, legat de planul de austeritate, a întrunit majoritatea parlamentară. SUA este luată şi ea în „colimator“ de finanţişti, precum şi de lupta Chinei cu inflaţia galopantă de mai bine de un an. Reluarea creşterii economice la nivel mondial este pusă în pericol ca urmare a acestui lucru, iar preţul petrolului a scăzut şi el. Situaţia s-a ameliorat în Europa şi SUA în luna iunie din punct de vedere climatic, iar recoltele din bazinul Mării Negre sunt considerate, în continuare, ca fiind bune. Disponibilităţile sunt în creştere la nivel global, competiţia fiind acerbă, ceea ce oferă un important potenţial de diminuare a preţului.

Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Porumbul, din statistică

După un început de primăvară incert, starea actuală a lanurilor de porumb este cel puţin bună. Este posibil ca ea să depăşească cu 40-45 milioane de tone nivelul anului trecut, îndreptându-se spre un record absolut de 870 milioane de tone.

La tranzacţiile bursiere, preţul porumbului a cunoscut şi el o săptămână de scădere, cu toate că piaţa produsului este destul de tensionată. Incertitudinile de ordin economic, cuplate cu acordarea subvenţiilor pentru filiera producătoare de etanol, au determinat fondurile financiare să se retragă de pe această piaţă, considerând-o ca fiind foarte riscantă. Contextul economic actual „apasă“ puternic asupra preţului petrolului, ducând la scăderea acestuia, dar, totodată, şi asupra preţului porumbului, care a înregistrat şi el scăderi importante. Condiţiile climatice s-au ameliorat în Corn Belt (SUA), existând doar incertitudini legate de faptul că însămânţările întârziate din primăvară ar putea determina în final o scădere a randamentelor. La nivel mondial, porumbul se cultivă în acest an pe o suprafaţă de 166 milioane de hectare, cu aproape 40 milioane mai mult decât în urmă cu două decenii. Temperaturile mai ridicate sunt necesare pentru a accelera ciclul vegetativ şi pentru a evita problemele legate de îngheţul timpuriu ce poate apărea în această toamnă. În Europa, climatul favorabil din luna iunie a dus la schimbarea datelor de pe piaţa porumbului.

Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Orz mai puţin, dar şi mai ieftin

Recoltatul orzului se realizează în plin, randamentul fiind relativ eterogen în marea majoritatea a regiunilor cultivatoare din Europa. Franţa estimează o scădere a producţiei cuprinsă între 10 şi 15% comparativ cu producţia anului precedent. Scăderea producţiei nu este însă şi o „frână“ în calea scăderii preţului. Statele din bazinul Mării Negre au revenit pe piaţa mondială ca exportatori. Preţurile scăzute ale orzului din bazinul Mării Negre, sub cele europene, determină alinierea la acestea din dorinţa de a păstra competitivitatea produselor europene. Orzul furajer, pe piaţa fizică, livrat Rouen, a fost cotat la 175 euro/tonă.

Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Disfuncţionalităţi pe piaţa soiei

Producţia mondială de soia este estimată la 263 milioane de tone. Cu acest nivel se poate vorbi de un anume echilibru între cerere şi ofertă, având în vedere că sunt încă multe ţări care vor să cumpere un produs care la bursă este cotat cu aproape 560 de dolari tona.

Tendinţa de scădere a preţurilor s-a prelungit. Preţul uleiurilor vegetale traversează o perioadă mai delicată ca urmare a mediului macroeconomic mondial. Având în vedere această imagine a pieţei uleiurilor şi ţinând cont de preţul petrolului şi al seminţelor, au avut loc vânzări de lichidităţi realizate de către fondurile de investiţii. Cu un stoc scăzut şi cu o cerere în creştere venită din partea Chinei, boabele de soia au evoluat la fel ca şi porumbul, antrenând scăderi ale preţului uleiului.

Cotaţiile pentru soia la Bursa din Chicago
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Cotaţiile uleiului din soia la Bursa din Rotterdam
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Piaţa la floarea-soarelui

Preţul uleiului din floarea-soarelui a scăzut şi el pe fondul unei cereri scăzute. Se estimează că producţiile de floarea-soarelui din regiunea bazinului Mării Negre sunt în continuare bune, ele profitând de precipitaţiile căzute în ultima perioadă. Preţul florii-soarelui poate profita, în perioada următoare, doar datorită scăderii euro comparativ cu dolarul american.

Cotaţiile la floarea-soarelui FOB – FRANŢA
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Cotaţiile uleiului din floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Rapiţa devine tot mai scumpă

Adevărul este că seminţele de rapiţă au cunoscut în ultimii ani o creştere spectaculoasă a cotaţiilor la bursele europene, de la 393 dolari/tonă în 2009 la 700 dolari/tonă în 2011. La nivel mondial, se estimează o producţie totală de 60 milioane tone, dar o cifră exactă va putea fi dată abia după recoltare, având în vedere că ţările mari producătoare s-au confruntat cu unele condiţii climatice nefavorabile.

Preţul rapiţei a scăzut în ultima săptămână din cauza scăderii preţului petrolului. Contextul economic mondial face ca preţul „aurului negru“ să scadă şi, ca urmare, şi preţurile celorlalte uleiuri vegetale. Elementele fundamentale ale pieţei rapiţei sunt tensionate ca urmare a gerurilor din iarnă înregistrate în Europa Centrală, dar şi a secetei din vestul Europei. Activitatea de procesare poate duce la diminuarea consumurilor de rapiţă din cauza disponibilităţilor mai reduse. Europa se gândeşte mai degrabă la importul de biodiesel din America Latină decât la achiziţia de cantităţi consistente de rapiţă. Scăderea preţului petrolului, cuplată cu contextual economic mondial, rămân determinante în evoluţia preţului rapiţei, ţinând cont şi de randamentele ce se prefigurează.

Cotaţiile rapiţei – MATIF
(tabelul îl găsiţi în revista tipărită)

Dumitru Daniel SANDU