Agro BUSINESS

Cei opt membri fondatori ai Asociaţiei Distribuitorilor şi Importatorilor de Pesticide au sărbătorit recent la Poiana Braşov un an de activitate, ocazie cu care au organizat o conferinţă de presă.

„Am pornit de la ideea susținerii intereselor noastre în Ardeal. În primul an am pus accent mai mare pe consolidarea asociației. Deocamdată, ADIPA este de tip închis, adică nu primește alte companii. Probabil că, în timp, comitetul director poate stabili noi reguli, prin care să adoptăm o formă deschisă“ – a declarat Liviu Cojoc (director Dafcochim, Târgu Mureș), președintele de onoare al acestei organizații.

În timpul conferinței, domnia sa a afirmat că ADIPA este prima și singura formă asociativă a distribuitorilor de pesticide. Într-adevăr, există AIPROM (Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România), dar aceasta cuprinde numai producători și importatori de pesticide.

Mircea Pop (director Chemark Rom, Codlea) a menționat că, în titulatură, apare și cuvântul Importatori, pentru că unii dintre membri importă pesticide și îngrășăminte chimice en-gros, pe care le ambalează înainte de a le distribui.

„Avem un sistem organizat de valorificare a pesticidelor, pe care vrem să-l impunem pe piață. Am avut mai multe întâlniri cu furnizorii, cărora le-am transmis că am făcut un pas important, că dorim să obținem plusvaloare, adică să facem o vânzare profesionistă. Acest lucru înseamnă dezvoltarea infrastructurii și a depozitelor locale. De asemenea, implică un departament tehnic și asistență post-vânzare“ – a adăugat Pop.

ADIPA reprezintă o forță care trebuie luată în considerare. La nivel național, deține peste 40% din piață, iar în Ardeal, chiar mai mult de 70%.

„Piaţa de pesticide din România se ridică undeva la 220 milioane de euro“, a spus Ioan Biianu (director Glissando, Timișoara).

În cadrul asociației se pot face schimburi de informații profesionale, dar și de produse, dacă piața cere acest lucru.

„De exemplu, dacă un client al meu are nevoie de un produs, pe care eu nu îl am, acel produs pot să îl cumpăr de la alt membru și să-l livrez repede. De asemenea, doi dintre membrii noștri sunt producători de ambalaje, iar ceilalți pot cumpăra de la ei“ – a precizat Biianu.

Conform celor spuse de vorbitori, ADIPA urmărește stabilirea unor reguli şi a unei practici unitare pentru comercializarea pesticidelor, în scopul protejării propriilor membri şi a clienţilor lor. De asemenea, există multe interese comune, legislative. Un alt element important îl constituie colectarea ambalajelor, care intră în atribuțiile distribuitorilor.

Traian DOBRE

Comerţul ilegal de bunuri şi contrafacerile datează încă de când oamenii s-au apucat de afaceri. Indivizi sau grupuri organizate găsesc dintotdeauna o bună oportunitate de a face bani din falsificarea unor bunuri. Cele mai afectate sunt firmele renumite, ale căror produse sunt copiate şi vândute drept bune de consum, deşi prezintă un nivel mare de risc.

Aceste mărfuri sunt livrate de o reţea internaţională organizată şi au devenit o afacere generatoare de peste un miliard de euro pe an. Transporturile sunt realizate folosind documente frauduloase şi asta pentru că legislaţia mondială, în general, şi cea europeană, în special, sunt foarte permisive.

Cum se prezintă pesticidele contrafăcute?

În general, acestea ajung în Europa în containere, sub formă de produse la vrac, gata pregătite pentru reambalare şi etichetare în ţara de destinaţie. Însă, ele pot fi livrate şi numai bune de pus pe piaţă. Avem de-a face cu copii ilegale sofisticate ale unor produse de marcă, împachetate întocmai precum cele pe care le imită, de la cele mai simple până la cele mai sofisticate forme.

Există o multitudine de modalităţi de contrafacere a produselor de protecţia plantelor – PPP cum sunt acestea denumite mai pe scurt, ale căror ingrediente nu au fost încă testate cu privire la gradul de contaminare şi risc. Au fost întocmite liste întregi cu astfel de produse, dar o măsură de identificare a lor nu este suficientă. Este nevoie de o colaborare strânsă, la nivel mondial, a tuturor celor implicaţi în acest proces.

Falsurile europene

Problema pesticidelor contrafăcute în Europa capătă de la un an la altul dimensiuni tot mai mari. Această practică se manifestă în toate sectoarele industriei, unde sunt raportate tot mai multe cazuri de acest gen. În 2006, de exemplu, numărul sesizărilor a crescut cu 16%. China este principala sursă de pesticide contrafăcute şi ilegale. Multe dintre ele sunt exportate în Brazilia şi mai departe împrăştiate prin diferite reţele.

Pesticidele contrafăcute ajunse în UE sunt introduse într-un comerţ paralel, ilegal. Majoritatea statelor europene sunt afectate, punctele fierbinţi fiind Spania, Polonia, Ucraina şi ţările baltice. La Budapesta, de exemplu, în 2009 a fost confiscată o cantitate mare de pesticide contrafăcute ce urmau să fie transportate în China, deşi comportau un risc mare asupra personalului avionului. Vârful de aisberg însă l-a reprezentat, în 2009, captura din Ucraina, de 560 tone de pesticide contrafăcute.

Pericolul vizează şi România, care are frontieră comună cu Ucraina dar şi restul ţărilor din Europa de Est. Aici, în ultimii ani au fost eliminate de la comercializare produsele autentice, ele fiind înlocuite imediat cu altele ieftine, provenite din materiale contrafăcute.

Fenomenul este întâlnit frecvent şi în Africa, America Latină sau Asia şi este pus cel mai adesea pe seama lipsei de comunicare dintre organizaţiile guvernamentale de control. Sunt multe agenţii implicate în stoparea acestui fenomen, dar ele au la dispoziţie prea puţine resurse.

De ce Europa? Pentru că aici avem o piaţă valoroasă, cu numeroase produse specializate. Este uşor să imporţi produse chimice în Europa datorită numărului mare de porturi în care zilnic intră milioane de containere. Şansele de a confisca falsurile sunt mici şi asta şi pentru că autorităţile de reglementare şi vămile nu s-au pus încă de acord ce înseamnă un import legitim de pesticide. Sunt însă mai mulţi factori pentru care infractorii nu sunt prinşi. Ei se implică în acest comerţ ilegal şi din cauza faptului că legea nu se aplică aşa cum trebuie, ea axându-se mai mult pe reglementarea utilizării. În Marea Britanie, de exemplu, infractorii sunt penalizaţi cu amenzi de doar câteva sute de euro pentru pesticide provenite din substanţe care nu sunt nici măcar aprobate pentru folosire.

Riscuri la care suntem supuşi

Aceste produse ridică riscuri severe pentru cei care interacţionează cu ele, dar mai ales pentru fermierii care le aplică. Ele pot dăuna sau chiar distruge recolta tratată, pot lăsa reziduuri necunoscute în recolte, supunându-i astfel riscului şi pe consumatori. De altfel, aceştia sunt cei care se confruntă cu cele mai mari probleme din cauza contaminării cu pesticide care nu sunt doar ilegale, ci şi toxice. Pe lângă impactul pe termen lung asupra terenurilor şi culturilor, implicaţiile asupra mediului ambiant sunt şi ele numeroase. În final, produsele contrafăcute depreciază puternic integritatea unei mărci, precum şi reputaţia companiei şi a produselor sale.

Cum se apără industriile de profil?

Companiile mari, precum Du Pont, Bayer sau Syngenta, sunt printre primele care au avut de suferit din cauza acestui fenomen. Ele încearcă să mărească în primul rând gradul de conştientizare a celor din industria PPP şi să ofere sprijin agenţiilor implicate. Numeroase campanii au fost duse în ţările-cheie unde au loc importurile ilegale, precum Spania, Grecia, Italia, Polonia, transportatorii fiind ajutaţi să identifice acest tip de produse. În alte ţări au fost instituite linii telefonice permanente unde sunt raportate neregulile în domeniu. Asociaţia Europeană de Protecţia Plantelor (ECPA) solicită, printre altele, ca documentaţia vamală de import să fie în acord cu reglementările din domeniu privind aprobarea şi înregistrarea produselor şi recomandă interzicerea reambalării în comerţul paralel. E necesar ca înregistrarea acestor produse să fie cât se poate de transparentă, iar persoanele implicate trebuie să ştie să identifice aceste produse.

Uşa ferecată are totuşi o hibă

De curând, problema a fost dezbătută şi în Parlamentul European, unde s-a ajuns la concluzia că, pentru a controla traficul de pesticide ilegale şi utilizarea lor în Europa, sunt necesare îmbunătăţiri legislative substanţiale. În momentul de faţă există lacune serioase în legislaţia europeană ce privesc controlul transportului de produse chimice şi care lasă astfel o uşă deschisă pentru intrarea de pesticide falsificate. Este nevoie aşadar de un cadru mai bine conceput pentru a face faţă acestei ameninţări la adresa sănătăţii plantelor şi omenirii. Funcţionarii vamali solicită, la rândul lor, instrumente legislative pentru a opri traficul, dar nu punem mâna în foc că ei acţionează corect în toate cazurile.

Valentina ŞOIMU

Extinderea irigaţiilor a cunoscut un avânt considerabil începând cu anul 1950, când în lume erau irigate doar 80 milioane de hectare. Potrivit statisticilor, în 2000 suprafaţa agricolă mondială care dispunea de un astfel de sistem însuma 270 milioane de hectare, adică aproximativ 2% din totalul terenurilor cultivate în lume. Deşi elementul financiar este unul restrictiv, cel puţin în cazul ţărilor cu o economie subdezvoltată, previziunile legate de extinderea irigaţiilor evidenţiază o creştere anuală la nivel global de numai 0,6%.

În perspectiva noilor condiţii climatice, irigaţiile ar trebui să joace un rol important în asigurarea securităţii alimentare. Din păcate, factorii restrictivi au o putere mai mare decât voinţa umanităţii. Pentru producerea unei tone de cereale este nevoie de aproximativ 1.000 mc de apă, iar dacă vorbim despre producţia mondială de cereale atunci epuizarea resurselor de apă devine o problemă gravă. Ţările cel mai puternic afectate de acest fenomen îngrijorător sunt India, China, Pakistan, SUA. Secătuirea rezervelor de apă se face resimţită şi în Orientul Apropiat şi Africa de Nord. O posibilă soluţie pentru rezolvarea acestei probleme este desalinizarea apelor mărilor şi oceanelor sau crearea unor soiuri de plante rezistente la apa sărată. 

Ştiaţi că … rele cum sunt, agricultura  nu poate fără pesticide?

Agricultura a cunoscut în ultimele decenii o intensificare care a adus cu sine nevoia implementării unor practici agricole, care nu sunt întotdeauna favorabile sănătăţii populaţiei. Riscurile pe care le implică folosirea îngrăşămintelor chimice în agricultură sunt foarte grave, având ca efect creşterea bolilor infecţioase şi expunerea la diferiţi agenţi patogeni. În pofida acestor pericole, aproximativ 80% din produsele obţinute în industria chimicalelor sunt distribuite către diverse sectoare agricole. Europa de Vest, Japonia şi America de Nord reprezintă cele mai dezvoltate pieţe de desfacere pentru îngrăşămintele chimice. Ce-i drept, mai nou, reticenţa faţă de efectele negative pe care le au acestea asupra organismului uman a determinat o oarecare selecţie a lor. Cert este că volumul de vânzări ale îngrăşămintelor chimice, ierbicidelor sau insecticidelor este în continuă creştere. O perioadă prolifică pentru acest segment a fost între anii 1950-1984. Apogeul a fost atins atunci când pentru un hectar de pământ au fost folosite 211 kg de îngrăşăminte.

După această perioadă a început să se resimtă o încetinire a ritmului de folosire a chimicalelor, astfel că de la 126 milioane de tone de îngrăşăminte, cât erau folosite pe plan mondial între anii 1950-1980, consumul s-a stabilizat după 1998 undeva la aproximativ 120 milioane de tone.

Laura DOBRE