Agro BUSINESS

Câteva zeci de fermieri, membri ai Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), au venit cu „jalba-n proţap“ la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Oamenii erau revoltaţi împotriva legislaţiei impuse de finanţiştii în materie de transporturi.

„Guvernul a emis o hotărâre conform căreia toţi operatorii economici din agricultură sunt obligaţi să cântărească în câmp recolta cu cântar electronic şi să scoată bon electronic. Este o aberaţie care avea singura menire de a bloca recoltarea cerealelor. Teoretic, noi recoltăm ilegal munca noastră de un an de zile“ – a declarat Nicolae Sitaru, preşedintele LAPAR.

Acesta nu face altceva decât să incrimineze o hotărâre grvernamentală adoptată în aprilie 2011, dar care nu a fost mediatizată pentru simplul motiv că nu poate fi aplicată. Una dintre obligaţiile incriminate o reprezintă obligativitatea prezenţei la bordul vehiculului a documentelor care atestă efectuarea cântăririi la încărcare, precum şi obligativitatea prezentării acestor documente organelor de control abilitate.

Maşini confiscate abuziv

„Nu avem voie să ieşim cu basculantele sau remorcile pe şosea, dacă nu se ştie ce greutate există pe axa lor. Că, vezi Doamne, se strică drumurile din cauza noastră“ – a menţionat preşedintele LAPAR.

Domnia sa a prezentat situaţia mai multor fermieri care nu au avut cum să cântărească produsele în câmp şi care au fost deja amendaţi cu sute de milioane de lei vechi. Unora li s-au confiscat mijloacele de transport, cum s-a întâmplat în Tulcea, Constanţa, Brăila, Ialomiţa, Buzău sau Timiş.

„Cântărirea în câmp este atât de anevoioasă, încât practic devine imposibilă. Vă dau exemplul meu. Am patru remorci diferite. Dacă reglez cântarul pentru fiecare durează mai mult cântăritul decât recoltatul. Or noi lucrăm contracronometru, pentru a nu pierde din recoltă“ – a adăugat Sitaru.

Producătorii i-au trimis o scrisoare Ancăi Boagiu, ministrul transporturilor, referitoare la blocarea recoltatului în 2011, dar nu au primit niciun răspuns. Poate şi pentru faptul că nu doamna Boagiu este autorul moral al reglementării în cauză, ci colegul său finanţist Ialomiţianu, care acum tace chitic când agricultorii incriminează decizia guvernamentală în sine.

Hotărârea se suspendă temporar

La terminarea discuţiilor cu comisarul european, Valeriu Tabără a anunţat că numai pentru agricultură HG nr. 432/2011 va fi suspendată temporar. Domnia sa a precizat că în momentul în care a fost elaborat acest act normativ, de către MTI, nu a fost cerut şi avizul MADR, deşi este foarte greu să găseşti în câmp un cântar electronic care să emită bonuri de cântar.

L-am întrebat pe ministru dacă se va modifica hotărârea, în sensul de a se renunţa la cântărirea grânelor în câmp.

Răspunsul a fost fără echivoc: „Nu!“

Acest „nu“ exprimă în fapt convingerea (nemărturisită) a ministrului că în spatele acestei decizii se află unele interese obscure, de care nu pare a fi străină nici doamna Boagiu.

Traian DOBRE

Direcţia Generală Dezvoltare Rurală (DGDR) – Autoritatea de Management (AM) pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a stabilit programul de măsuri aferente anului 2011. Este vorba de cele care se află în derulare, în cadrul PNDR.

La nivelul MADR s-a hotărât ca, la începutul fiecărui an, să fie stabilit un calendar precis, cu perioadele de desfăşurare a sesiunilor, în care se pot depune cereri de finanţare, pe baza unor proiecte eligibile, precum şi numărul sesiunilor şi sumele alocate.

Zece măsuri cu 16 sesiuni

Potrivit datelor prezentate, în 2011 sunt preconizate zece măsuri, cu 16 sesiuni. Suma totală alocată se ridică la peste 1,6 miliarde de euro. Cel mai important lucru este că toţi banii au fost prinşi în buget, deci se vor putea face plăţi fără întârziere.

Pentru măsurile referitoare la turism, pe lângă fondurile aferente anului acesta, mai există bani şi pentru 2012. Însă Măsura 121, foarte solicitată de beneficiari, se închide în 2011, fiind consumată întreaga sumă alocată pentru perioada 2007-2013.

Dacă vor rămâne fonduri de la alte măsuri cu absorbţie lentă, acestea ar putea fi realocate pentru Măsura 121, în anul 2011 sau 2012. De asemenea, foarte mulţi beneficiari au aplicat şi pentru Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă, astfel încât şi aceasta se închide în 2011.

Pentru Măsura 221 – Prima împădurire a terenurilor agricole se acordă fonduri separate faţă de cele alocate prin Ministerul Mediului şi Pădurilor şi nu se pot suprapune, deci nu se poate finanţa de două ori aceeaşi suprafaţă. Sunt vizate, în special, împăduriri ale terenurilor slab productive şi realizarea de perdele forestiere.

Măsuri PNDR  lansate în 2011

- Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri.
- Măsura 121 – Modernizarea exploataţilor agricole.
- Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere.
- Schema M123 – Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiţii pentru procesarea produselor agricole şi forestiere în vederea obţinerii de produse neagricole.
- Măsura 125 – Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii.
- Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă.
- Măsura 221 – Prima împădurire a terenurilor agricole.
- Măsura 312 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi.
- Măsura 313 – Încurajarea activităţilor turistice.
- Componenta d a Măsurii 322 – Investiţii privind lucrări de refacere şi modernizare a infrastructurii rutiere afectate de inundaţii în anul 2010.

 Ni s-a menţionat că, în cadrul Măsurii 322 – Renovarea şi dezvoltarea satelor, a fost lansată o nouă componentă, numită d, Investiţii privind lucrări de refacere şi modernizare a infrastructurii rutiere afectate de inundaţii în anul 2010. Beneficiare sunt localităţile rurale afectate de inundaţii în vara anului trecut, înscrise în lista guvernamentală. Sprijinul se acordă pentru refacerea drumurilor, podurilor şi podeţelor distruse. Valoarea maximă pe un proiect este de 1,5 milioane de euro.

Pachete cu măsuri noi de sprijin, în viitor

„Avem un calendar cu măsuri noi, care trebuie analizate şi acceptate de Comisia Europeană. Acestea au fost discutate la Comitetul de monitorizare, desfăşurat pe 17 decembrie. În funcţie de elaborarea şi aprobarea documentelor, vom şti dacă vor fi sau nu lansate în 2011“ – ne-a spus Cornelia Mihai, director general în Ministerul Agriculturii.

În principal, noile măsuri vizează Axa 2 din PNDR – Îmbunătăţirea mediului şi a zonelor rurale. Este vorba despre un pachet de sprijin, care acoperă Natura 2000 şi zonele defavorizate montane, în cazul cărora se urmăreşte creşterea sprijinului pe suprafaţă, de la 40 la 90 euro/ha.

De asemenea, există un pachet nou pentru agricultura ecologică, care se află în analiză la Bruxelles. De îndată ce va fi aprobat, va fi făcut public.

Calendar pentru sesiunile PNDR în 2011
(vezi tabel revista tiparita)

Măsura 125 * – la stabilirea alocării aferente anului 2011 nu au fost luate în calcul sumele suplimentare alocate Măsurii 125 submăsura c) Lucrări de construcţii, refacere şi modernizare a infrastructurii de prevenire şi de protecţie împotriva inundaţiilor.

Măsura 322** – sesiunea este programată pentru luna martie 2011, sub rezerva obţinerii acordului Comisiei Europene cu privire la propunerile de modificare a PNDR, până la acea dată.

Peste 1 miliard de euro, în 2010

Reamintim că, anul trecut, pe PNDR, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a plătit către solicitanţii de fonduri europene peste 1,05 miliarde de euro.

Din această sumă, aproximativ 600 milioane de euro reprezintă plăţi către beneficiarii măsurilor de investiţii implementate de către APDRP, iar 400 milioane de euro, plăţi efectuate în contul măsurilor de sprijin direct.

În total, de la demararea PNDR în anul 2008, APDRP a efectuat plăţi în valoare de 1,72 miliarde de euro.

Numărul contractelor de finanţare încheiate cu beneficiarii măsurilor de investiţii disponibile prin PNDR s-a ridicat la 19.529, în valoare de 3,39 miliarde de euro.

Traian DOBRE

Principalele activităţi derulate în perioada 1 ianuarie – 30 noiembrie 2010 privind Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013 s-au referit la:

• În anul 2010 au fost lansate apeluri pentru depunerea Cererilor de Finanţare, după cum urmează:

− pentru măsurile 2.1, 2.6, 2.2, 2.5;
− pentru măsura 2.2;
− pentru măsurile 3.1, 3.2, 3.3, 3.4 şi 3.5;

Un loc aparte îl reprezintă sprijinul care vizeză măsura 2.2 „Sprijin pentru înfiinţarea parteneriatelor public-private şi elaborarea strategiei locale integrate“;

Proiecte noi

În prezent este deschisă sesiunea de primire proiecte pentru:

Axa 1 – Măsuri de adaptare a flotei de pescuit comunitar.

Axa 2 – Acvacultura, pescuitul în apele interioare, procesarea şi marketingul produselor obţinute din pescuit şi acvacultură.

Axa 3 – Măsuri de interes comun.

- A fost semnat contractul pentru proiectul „Evaluarea intermediară a Programului Operaţional pentru pescuit 2007-2013, în perioada 2007-2010“;
- S-a revizuit Programul Operaţional pentru Pescuit, aprobat cu Decizia Comisiei (2010) 7916;
- S-au întocmit noi Ghiduri pentru Solicitanţi, în concordanţă cu Programul Operaţional pentru Pescuit revizuit.
- S-a semnat contractul de prestări servicii cu gestionarul Schemei de garantare;
- S-a implementat sistemul informatic de gestiune şi control în concordanţă cu POP revizuit
- Au fost organizate două întruniri ale CMPOP, în data de 9.02.2010 şi în data de 28.05.2010;
- Alte activităţi.

Bilanţul pe 11 luni

Cereri de finanţare depuse: 186 – valoare totală eligibilă de 219.502.671,89 euro, din care:

• Axa 1 – 14 – cu valoare totală eligibilă de 1.851.107,95 Euro.
• Axa 2 – 119 – cu o valoare totală eligibilă de 213.352.461,04 Euro.
• Axa 3 – 3 – cu o valoare totală eligibilă de 892.060,82 Euro.
• Axa 5 – 50 – cu o valoare totală eligibilă de 3.407.042,08 Euro din care:

- 24 CF – Sprijin pentru înfiinţarea parteneriatelor public-private şi elaborarea strategiilor de dezvoltare locală integrată a zonelor pescăreşti.
- 26 proiecte – Sprijin pentru întărirea capacităţii administrative şi pentru implementarea programului.

Contracte încheiate: Ele sunt în număr de 79 – cu o valoare nerambursabilă de 58.763.691,43 Euro, din care:

Axa 1 – 14 – cu o valoare nerambursabilă de 1.765.264,99 Euro.
Axa 2 – 119 – cu o valoare nerambursabilă de – 54.308.668,05 Euro.
Axa 5 – 26 – cu o valoare nerambursabilă de 2.689.761,38 euro.

Dr. ec. Marisanda PÎRÎIANU

Logistica sectorului este un element-cheie pentru piaţa europeană a cerealelor, care trebuie să fie unică şi eficace. Investiţii importante sunt necesare şi trebuie să fie promovate prin Politica Agricolă Comună odată cu dezvoltarea capacităţilor de depozitare şi de transport în Uniunea Europeană. Se urmăreşte acest lucru pentru a reuşi ca producţia din anumite regiuni să fie valorificată pe întreg spaţiul Uniunii Europene la un preţ minim, odată cu respectarea mediului.

Menţinerea competitivităţii producţiei de cereale

Uniunea Europeană exportă cca 20 milioane de tone de cereale (grâu şi orz). Echilibrul de pe piaţa cerealelor depinde de realizarea acestui flux de exporturi. Astfel, exporturile realizate, fără a primi restituţii, trebuie să fie susţinute în cazul grâului comun, grâului dur, orzului pentru bere.

Este necesar să se menţină o politică de promovare activă pentru aceste produse în ţările terţe Uniunii Europene. Trebuie să fie posibil să se includă măsura în cadrul documentelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului, secţiunea consacrată exporturilor, sau în cadrul Regulamentului specific care are drept scop promovarea produselor agricole.

Uniunea Europeană nu trebuie să abandoneze restituţia la export în 2013 fără a găsi soluţii paralele. Trebuie găsite instrumente cum ar fi: creditele de export sau crearea unui fond specific destinat finanţării promovării cerealelor europene în lume (acesta este considerat a fi un aspect tehnic).

Eliminarea măsurilor opţionale

Principiul condiţionalităţii permite agricultorilor să dovedească că ei respectă bunele practici agricole odată cu respectarea mediului. Totodată, Bilanţul de Sănătate al PAC din 2008 a introdus elemente din ce în ce mai subiective şi voluntare. Este necesar să se limiteze aspectul subiectiv la un minim strict, pentru a evita interpretările la nivel naţional şi distorsionarea concurenţei. Măsurile opţionale trebuie să fie eliminate.

Condiţionalitatea nu trebuie să cuprindă serviciile de mediu suplimentare (biodiversitatea) care nu sunt plătite de piaţă. Aceste servicii trebuie să fie voluntare şi să corespundă plăţilor specifice din cel de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune.

Este necesar să se lase o marjă de manevră suficientă agricultorilor pentru ca ei să fie în măsură să adapteze practicile lor agricole în funcţie de condiţiile economice, pedologice şi climatice pentru a evita apariţia riscurilor sanitare.

Ţinând cont de constrângerile producţiei în cultura mare, cu impact direct asupra veniturilor exploataţiilor agricole, cum ar fi: proiectul de Directivă în favoarea protejării solului şi Directiva pentru utilizarea durabilă a produselor fitosanitare, Uniunea Europeană nu trebuie să mai facă concesii tarifare suplimentare în cadrul negocierilor din Organizaţia Mondială a Comerţului. Toate aceste concesii nu fac decât să slăbească competitivitatea sectorului culturii mari. Politica de autorizare a bunurilor care conţin produse interzise în Uniunea Europeană, în cantităţi echivalente limitelor maxime ale reziduurilor, trebuie să fie revizuită.

Să nu renunţăm la plăţile directe!

Producătorii europeni nu sunt pe picior de egalitate cu cei din ţările terţe Uniunii Europene în ceea ce priveşte concurenţa. Agricultorii din Europa sunt ţinuţi la respect de normele europene ridicate în materie de producţie, de siguranţa alimentelor şi de protecţia mediului, în timp ce regulile vamale, în cazul importurilor de cereale, permit subvenţionarea agriculturii din multe state concurente Uniunii Europene.

Plăţile directe decuplate destinate agricultorilor reprezintă o compensare a costului de producţie suplimentar şi o plată pentru gama de servicii publice garantate de condiţionalitate. În ciuda numeroaselor eforturi depuse de agricultori pentru a deveni mai puţin dependenţi de ajutorul public, plăţile directe reprezintă încă o parte importantă din venitul agricol şi sunt cheia capacităţii de rezistenţă a exploataţiilor agricole în faţa volatilităţii, totdeauna mari, de pe pieţe. Plăţile directe decuplate trebuie să rămână o piesă centrală a noii PAC după 2013.

Toate mecanismele Politicii Agricole Comune susceptibile de a duce la dispariţia plăţilor directe pe suprafaţă trebuie să fie limitate ca amploare şi intensitate.

Piaţa la termen trebuie să fie în stare să permită agricultorilor crearea propriei lor securităţi financiare. Este necesar ca agricultorii să aibă posibilitatea să pună „de o parte“ plăţile directe în anii favorabili şi să utilizeze această rezervă financiară defiscalizată în anii dificili. Un cadru comunitar destinat a încuraja o armonizare fiscală europeană ar reprezenta un subiect ce trebuie luat rapid în discuţie.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Energia constituie un element esenţial pentru orice economie, având un impact major asupra tuturor sectoarelor. Politicile specifice promovate în acest domeniu trebuie să asigure dezvoltarea unui climat favorabil promovării şi exploatării tuturor surselor disponibile de energie, astfel încât să diminueze efectele negative ce se manifestă pe această piaţă.

Integrarea în Uniunea Europeană a adus cu sine o serie de schimbări în toate domeniile de activitate, România trebuind să promoveze în domeniul fiscal o politică activă de armonizare şi convergenţă a legislaţiei interne, mai ales în ceea ce priveşte impozitarea indirectă.

Impozitul este utilizat de stat ca pârghie financiară prin care stimulează activităţi şi investiţii în diverse domenii, dar şi pentru a frâna anumite activităţi considerate ca având un trend mult prea activ, acordând o deosebită atenţie domeniilor sensibile ale economiei naţionale.

Principalele reglementări

În acest cadru se poate aminti o serie de reglementări comunitare, cum sunt: Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la uleiurile minerale, modificată prin Directiva 94/74/CE, Directiva 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea legislativă a ratelor accizelor la uleiurile minerale, Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii. Acest cadru de reglementare este completat cu o serie de alte documente comunitare specifice domeniului, care vin să materializeze politica fiscală în domeniul energetic.

Rate inferioare de impozitare

În conţinutul Punctului 18 din preambulul Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, unde se prevede faptul că „produsele energetice utilizate drept carburanţi în anumite scopuri industriale şi comerciale şi cele utilizate ca păcură se impozitează în mod normal la rate inferioare celor aplicabile produselor energetice utilizate drept combustibil.“ Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale pct. 26 din acelaşi document prin care se consfinţeşte imperativ faptul că: „Trebuie stabilit un cadru comunitar care să permită statelor membre să acorde scutiri sau să reducă accizele, astfel încât să promoveze carburanţii ecogeni, contribuind astfel la mai buna funcţionare a pieţei interne, conferind  statelor membre şi agenţilor economici un grad suficient de siguranţă juridică. Se impune limitarea denaturării concurenţei şi menţinerea unui stimulent pentru producătorii şi distribuitorii de carburanţi ecogeni prin reducerea costurilor de bază, prin adaptări operate de statele membre, ţinând cont de modificările de preţ la materiile prime.“

Stabilirea şi reglementarea ratelor minime de impozitare constituie instrumente eficiente în orientarea producţiei şi a promovării unui anumit tip de produs, oferind o imagine coerentă asupra poziţiei competitive şi a necesitaţii producţiei.

Măsurile adoptate de fiecare stat membru în parte scot în evidenţă politica specifică promovată în domeniu.

În tabelele nr. 1, 2, 3 sunt prezentate diversele rate de impozitare a produselor energetice şi electricităţii aşa cum sunt ele conţinute în Directiva 2003/96/CE a Consiliului privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii.

Eventualele distorsiuni

Demersurile Uniunii Europene, în materie de reducere a ratelor de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, s-au materializat prin Directiva 2004/74/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004, de modificare a Directivei 2003/96/CE, în ceea ce priveşte posibilitatea unor state membre de a aplica scutiri sau reduceri temporare ale nivelurilor de impozitare la produsele energetice sau electricitate.

Conform punctului 2 din Directiva 2004/74/CE, „cotele minime stabilite ar putea crea dificultăţi economice şi sociale serioase în anumite state membre, şi anume: Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia, având în vedere nivelul comparativ scăzut al accizelor aplicate anterior, procesul de tranziţie economică în desfăşurare în aceste state membre, nivelurile relativ reduse ale veniturilor din aceste state şi capacitatea lor redusă de a compensa această sarcină fiscală suplimentară prin reducerea altor impozite. În special, creşterile de preţuri induse prin aplicarea cotelor minime stabilite prin Directiva 2003/96/CE ar putea avea efecte adverse asupra cetăţenilor acestora şi asupra economiilor naţionale, de exemplu prin crearea unei sarcini insuportabile pentru întreprinderile mici şi mijlocii“.

Facilităţi

Aceste prevederi au fost materializate de conţinutul punctului 3 din acelaşi document în care se prevede posibilitatea ca: statele menţionate anterior să beneficieze de unele scutiri în domeniu, susţinând că „aceste state membre ar trebui să fie autorizate temporar să aplice scutiri suplimentare sau niveluri reduse de impozitare, în situaţiile în care acest lucru nu ar prejudicia buna funcţionare a pieţei interne şi nu ar provoca denaturarea concurenţei. De asemenea, în conformitate cu principiile care au stat la baza acordării iniţiale a perioadelor de tranziţie prevăzute în Directiva 2003/96/CE, aceste măsuri ar trebui concepute în aşa fel încât să permită o aliniere treptată la cotele minime aplicabile în Comunitate“.

Demersurile Uniunii Europene în materie de impozitare a produselor energetice şi electricităţii converg în vederea asigurării unui cadru fiscal cât mai favorabil obţinerii unei maxime eficienţe în domeniul promovării utilizării cât mai bune şi la cote cât mai înalte a produselor energetice şi, totodată, a diminuării risipei şi consumului nejustificat de aceste produse.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Tabelele le găsiţi în suplimentul Agro-Business al revistei Lumea Satului. Contactaţi redacţia!

Conform datelor existente la MADR, aproximativ 70% din sectorul agroalimentar este nefiscalizat. Potrivit ministrului Mihai Dumitru, evaziunea fiscală în agricultură însumează 3-4 miliarde euro. Pe ce bază s-a făcut acest calcul, nu avem idee. Poate dacă se ia în calcul şi autoconsumul. Pentru că, dacă este vorba de nefiscalizarea produselor vândute pe piaţa ţărănească, acestea, pe lângă faptul că au o pondere mică, ţăranul achită, totuşi, o „taxă de piaţă“. La mijloc se află evaziunea din sectorul de panificaţie. Dar până la procentul de 70% este prea mult ca să poată fi avansată o asemenea evaziune. Numai dacă nu există alte interese.

Aducând în discuţie problema taxării inverse a produselor agroalimentare, Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii, afirmă că aceasta poate fi o soluţie pentru reducerea evaziunii fiscale din acest sector. În opinia sa, acest sistem ar permite încasarea TVA-ului la sfârşitul ciclului comercial, şi nu pe tot parcursul acestuia. Astfel se poate ajunge la eliminarea pieţei negre. Metoda aplicată în prezent, respectiv încasarea TVA în fiecare etapă a ciclului comercial, conduce la majorarea preţurilor la alimente.

Alte măsuri propuse de MADR ar fi întărirea controlului pe orice domeniu de competenţă, inclusiv în sectorul acordării fondurilor europene şi naţionale, precum acordarea ajutoarelor de stat numai pentru persoanele înregistrate fiscal. De asemenea, s-a pus problema accizării băuturilor fermentate liniştit (BFL), la un nivel de 100 de euro/hl.

Pe de altă parte, Ministerul Finanţelor Publice propune într-un proiect de Ordonanţă de Urgenţă privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale instituirea de TVA la achiziţiile intracomunitare de cereale şi plante tehnice, legume şi fructe, flori, carne şi preparate din carne, peşte, preparate din peşte şi fructe de mare, zahăr şi materiale de construcţii.

Traian DOBRE

Principii: Viitoarea Politică Agricolă Comună trebuie să aibă la bază următoarele principii: a) caracterul vital al rolului economic al agricultorilor ca furnizori de produse alimentare esenţiale vieţii, precum şi rolul lor în realizarea obiectivelor societăţii la nivel teritorial, la nivelul mediului înconjurător şi social, ceea ce face ca agricultura să fie distinctă de celelalte sectoare economice;

b) viitoarea PAC trebuie să recunoască că agricultorii sunt întreprinzători şi să le permită să obţină un nivel mult mai mare din venit de pe piaţă. Totodată, va trebui foarte clar recunoscut că agricultorii furnizează servicii pentru care nu sunt, în prezent, suficient de bine remuneraţi de către piaţă sau nu vor fi niciodată;

c) agricultura va trebui să joace rolul său deplin în consolidarea UE; politica agricolă trebuie să rămână în continuare o politică comună, cu reguli comune, pentru a garanta că nu există distorsiuni ale concurenţei în cadrul pieţei unice europene, ţinând însă cont de diversitatea agriculturii europene;

d) solidaritatea financiară este necesară pentru consolidarea coeziunii şi integrării economice şi sociale pe întreg cuprinsul UE în toate cele 27 de state membre şi pentru asigurarea unui echilibru mai bun între zonele rurale şi cele urbane.

Obiective:

a) oferirea unui cadru stabil care să favorizeze dezvoltarea producţiei agricole, printr-o creştere a productivităţii şi competitivităţii şi o bună funcţionare a pieţei, pentru a garanta astfel independenţa strategică de aprovizionare a UE în toate sectoarele-cheie de producţie. Strategia are menirea de a garanta consumatorilor o aprovizionare cu produse alimentare, permiţând Uniunii Europene să răspundă favorabil cererii mondiale de produse agroalimentare, aflată în creştere;

b) conservarea marii diversităţi a producţiei de produse alimentare de înaltă calitate în diferitele zone rurale ale UE şi asigurarea consumatorilor că vor fi complet informaţi cu privire la produsele alimentare cumpărate;

c) garanţia că toată producţia obţinută va respecta măsurile de mediu (aer, sol, apă), de protejare a bunăstării animalelor şi a biodiversităţii, urmărindu-se de asemenea crearea unor zone rurale atrăgătoare;

d) optimizarea contribuţiei agriculturii europene la oportunităţile economice şi la crearea de locuri de muncă în zonele rurale de pe întreg cuprinsul Uniunii Europene;

e) încurajarea practicilor de amenajare a teritoriului care favorizează şi protejează resursele şi habitatele, ţinând cont de condiţiile regionale specifice;

f) susţinerea agricultorilor în eforturile lor care au drept scop atenuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea;

g) asigurarea contribuţiei agriculturii UE la reducerea de emisii de gaze cu efect de seră (de CO2, de metan de protoxid de azot) şi diminuarea dependenţei UE de energia importată, ca urmare a producţiei de resurse regenerabile non alimentare utilizate;

h) asigurarea unui nivel de viaţă echitabil producătorilor agricoli, pe termen lung, pentru ca astfel generaţiile viitoare de tineri agricultori să fie atrase de profesiunile agricole.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

La finalul unei recente şedinţe de Guvern, Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a informat presa că s-a adoptat o Hotărâre privind garantarea drepturilor de producţie cu finanţare publică. „Această măsură prevede condiţiile în care fermierii pot prelua credite şi pot obţine garanţii din resurse publice pentru creditele de producţie, degrevându-i pe aceştia de obligaţia de a furniza garanţii reale, cum ar fi pământul sau alte astfel de valori. În aceste noi condiţii, fermierii pot obţine garanţii pentru creditele de producţie în cuantum de până la 80% din valoarea creditului, iar valoarea maximă a unei garanţii pe care o pot obţine este de 2,5 milioane euro“ – a afirmat Dumitru. Este de precizat că până în 2009 nivelul garanţiilor era de 100%.

Conform domniei sale, Ministerul Agriculturii a pus deja la dispoziţia Fondului de Garantare resurse financiare în valoare de 250 de milioane de lei, pe care acest fond le poate multiplica de 5 ori, adică poate acorda garanţii în valoare de 1,25 miliarde de lei.

„În anul 2010, vom suplimenta aceste fonduri cu 86 de milioane de lei, astfel încât posibilitatea de garantare creşte.

Aş vrea să vă mai informez că, pe data de 4 ianuarie 2010, am lansat, de asemenea, o schemă de garantare pentru investiţii în domeniul agricol şi dezvoltării rurale. Aceasta este finanţată din fonduri europene“ – a spus ministrul. 

Potrivit declaraţiilor oficiale, este necesară lansarea unei licitaţii, în vederea selectării unităţii de garantare, astfel încât beneficiarii fondurilor europene, fondurilor din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală să obţină garanţii pentru creditele de cofinanţare a investiţiilor pe care vor să le facă. Este posibil ca noua facilitate să fie disponibilă în aprilie 2010.

Raţiunea reducerii ajutoarelor de stat

Ministrul Mihail Dumitru a adus în discuţie problema ajutoarelor de stat: „Aş vrea să clarific un aspect legat de dispariţia unor forme de ajutoare financiare acordate producătorilor agricoli, fermierilor. Este ştiut de acum că, începând cu 1 ianuarie 2010, anumite forme de ajutoare care nu sunt conforme cu normele europene privind concurenţa şi ajutorul de stat vor trebui să dispară sau vor fi înlocuite cu alte forme care vor fi în conformitate cu normele europene.“

Ministrul a menţionat că aceasta este o consecinţă a negocierilor Tratatului de Aderare a României cu Uniunea Europeană făcute în perioada 2004-2006. Atunci s-a negociat un regim de continuare a acestor forme de ajutor pentru încă 3 ani de zile, iar acea perioadă a ajuns acum la scadenţă.

„Ceea ce vă pot spune este că fermierii nu vor rămâne fără sprijin financiar, pentru că aceştia beneficiază, în fiecare an, de o cotă tot mai mare din acesta care vine din partea UE prin acele plăţi pe suprafaţă, la hectar şi ştiţi poate că acestea din urmă cresc anual în cuantum de 10%, astfel încât, la sfârşitul anului 2015, vor ajunge la nivelul subvenţiilor echivalente cu cele din statele membre vechi“ – a precizat demnitarul.

Conform celor declarate, în perioada imediat următoare MADR va trebui să găsească forme legale de acordare a unor forme de ajutor care au existat şi care înregistrează o continuitate, astfel încât să poată fi negociate cu instituţiile europene. Ca exemple au fost date sectoarele de creştere a bovinelor, ovinelor, caprinelor sau subvenţii pentru grupurile de producători. În plus, pe lângă sprijinul financiar direct care vine de la UE şi forme de ajutor naţional, se vor acorda în fiecare an plăţi compensatorii, astfel încât beneficiul financiar net al fermierului să fie mai mare decât cel pe care îl oferă Uniunea Europeană.

Traian DOBRE