Agro BUSINESS

Guvernul a aprobat recent prima rectificare a bugetului pe 2011. Conform ordonanţei de rectificare, Bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a fost majorat cu 910,3 milioane de lei. La o primă vedere, suma pare extraordinară, fiind cea mai mare dintre cele alocate ministerelor. În realitate, Agricultura nu primeşte în plus nici măcar un leu „costeliv“!

Bani pentru garanţii şi cercetare

Actul normativ de rectificare a bugetului prevede, pe de o parte, ca 735 milioane de lei să fie alocaţi Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR), pentru asigurarea garanţiilor, respectiv a condiţiilor necesare absorbţiei a circa

626 milioane de euro din fonduri europene. De fapt, aceşti bani reprezintă un împrumut acordat FGCR, care la rândul lui să poată emite garanţii, astfel încât autorităţile locale să poată absorbi bani europeni în proiecte care modernizează infrastructura din mediul rural. Deci nu este vorba de bani consumaţi de Agricultură!

Pe de altă parte, MADR a mai „primit“ 115,3 milioane de lei, care reprezintă datorii ale Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, „Gheorghe Ionescu Şişeşti“ către bugetul de stat şi alte 60 milioane de lei, datorii generate de derulare a Programului SAPARD. Aşadar, din nou, niciun ban pentru „puşculiţa“ Agriculturii!

Expunerea de motive

Rectificarea bugetară s-a făcut pe fondul unei creşteri economice teoretice de 1,5%. Însă analiza rezultatelor bugetare pe primele şase luni arată că execuţia bugetului consolidat s-a încheiat cu un deficit de 11,6 miliarde de lei, respectiv 2,07% din PIB, ce-i drept sub limita ţintei de 12,6 miliarde de lei, asumată cu organismele financiare internaţionale.

Majorarea resurselor financiare s-a datorat, în principal, influenţei pozitive a unora dintre veniturile la buget, respectiv impozitul pe profit, impozitul pe salarii şi pe venituri, TVA încasărilor totale din accize, veniturilor nefiscale, precum şi acţiunilor de combatere a fraudei fiscale, desfăşurate de ANAF, Garda Financiară şi Ministerul Finanţelor Publice.

Rectificarea bugetară s-a realizat prin derogare de la prevederile Legii responsabilităţii fiscal-bugetare, potrivit cărora cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistenţa financiară din partea Uniunii Europene şi a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice şi pentru plata contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene.

Din acest motiv, rectificarea bugetară a trebuit să fie convenită cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, iar ţinta de deficit bugetar a fost menţinută la 4,4% din PIB. Obiectivul acestei rectificări l-a constituit continuarea investiţiilor şi plata arieratelor. Astfel, au fost alocate 1,4 miliarde pentru stingerea obligaţiilor unor companii aparţinând Ministerului Transporturilor, Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Vă reamintim că Agricultura a primit 11,677 miliarde de lei la începutul lui 2011 (2,78 miliarde de euro), în creştere cu 13,13% faţă de 2010, sumă ce reprezintă 2,12% din PIB.

Sursele de finanţare luate în calcul au fost: bugetul de stat – 5,668 miliarde de lei, avans de la Uniunea Europeană – 2,885 miliarde de lei, împrumut angajat de MADR – 3,08 miliarde de lei şi venituri proprii – 43,915 milioane de lei.

Traian DOBRE

Câteva zeci de fermieri, membri ai Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), au venit cu „jalba-n proţap“ la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Oamenii erau revoltaţi împotriva legislaţiei impuse de finanţiştii în materie de transporturi.

„Guvernul a emis o hotărâre conform căreia toţi operatorii economici din agricultură sunt obligaţi să cântărească în câmp recolta cu cântar electronic şi să scoată bon electronic. Este o aberaţie care avea singura menire de a bloca recoltarea cerealelor. Teoretic, noi recoltăm ilegal munca noastră de un an de zile“ – a declarat Nicolae Sitaru, preşedintele LAPAR.

Acesta nu face altceva decât să incrimineze o hotărâre grvernamentală adoptată în aprilie 2011, dar care nu a fost mediatizată pentru simplul motiv că nu poate fi aplicată. Una dintre obligaţiile incriminate o reprezintă obligativitatea prezenţei la bordul vehiculului a documentelor care atestă efectuarea cântăririi la încărcare, precum şi obligativitatea prezentării acestor documente organelor de control abilitate.

Maşini confiscate abuziv

„Nu avem voie să ieşim cu basculantele sau remorcile pe şosea, dacă nu se ştie ce greutate există pe axa lor. Că, vezi Doamne, se strică drumurile din cauza noastră“ – a menţionat preşedintele LAPAR.

Domnia sa a prezentat situaţia mai multor fermieri care nu au avut cum să cântărească produsele în câmp şi care au fost deja amendaţi cu sute de milioane de lei vechi. Unora li s-au confiscat mijloacele de transport, cum s-a întâmplat în Tulcea, Constanţa, Brăila, Ialomiţa, Buzău sau Timiş.

„Cântărirea în câmp este atât de anevoioasă, încât practic devine imposibilă. Vă dau exemplul meu. Am patru remorci diferite. Dacă reglez cântarul pentru fiecare durează mai mult cântăritul decât recoltatul. Or noi lucrăm contracronometru, pentru a nu pierde din recoltă“ – a adăugat Sitaru.

Producătorii i-au trimis o scrisoare Ancăi Boagiu, ministrul transporturilor, referitoare la blocarea recoltatului în 2011, dar nu au primit niciun răspuns. Poate şi pentru faptul că nu doamna Boagiu este autorul moral al reglementării în cauză, ci colegul său finanţist Ialomiţianu, care acum tace chitic când agricultorii incriminează decizia guvernamentală în sine.

Hotărârea se suspendă temporar

La terminarea discuţiilor cu comisarul european, Valeriu Tabără a anunţat că numai pentru agricultură HG nr. 432/2011 va fi suspendată temporar. Domnia sa a precizat că în momentul în care a fost elaborat acest act normativ, de către MTI, nu a fost cerut şi avizul MADR, deşi este foarte greu să găseşti în câmp un cântar electronic care să emită bonuri de cântar.

L-am întrebat pe ministru dacă se va modifica hotărârea, în sensul de a se renunţa la cântărirea grânelor în câmp.

Răspunsul a fost fără echivoc: „Nu!“

Acest „nu“ exprimă în fapt convingerea (nemărturisită) a ministrului că în spatele acestei decizii se află unele interese obscure, de care nu pare a fi străină nici doamna Boagiu.

Traian DOBRE

Tema loturilor agricole fragmentate, deosebit de spinoasă în ţara noastră, a fost dezbătută de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în parteneriat cu Ambasada Olandei la Bucureşti şi Camera de Comerţ Olandeză-Română, reprezentate la cel mai înalt nivel de ministrul Valeriu Tabără, de ambasadoarea Tanja van Gool şi, respectiv, de preşedintele Peter de Ruiter.

O fi doar neprofesionalismul?

Valeriu Tabără a mulţumit oaspeţilor şi a amintit buna colaborare cu Olanda la elaborarea unor proiecte în anii ’90. Apoi, s-a referit la problemele cadastrale.

„Cadastrul face obiectul unor discuţii de la nivelul structurilor profesionale şi locale la cele politice, inclusiv în guvern. Cadastrul, intabularea, clarificarea proprietăţii reprezintă priorităţi absolute. Din păcate, după 20 de ani, încă nu am reuşit să încheiem aceste proceduri“, a declarat ministrul, atrăgând atenţia asupra unui domeniu incapabil până acum să înregistreze toate terenurile şi pe proprietarii lor.

Performanţa, în trei cuvinte

Tanja van Gool, ambasadoarea Olandei, a vorbit despre potenţialul olandez şi cel românesc în domeniul agricol şi buna colaborare dintre cele două state. De asemenea, a enumerat cele trei elemente – numai trei – care stau la baza unei agriculturi performante: tehnologie, bani şi suprafeţe mari de teren, nu fragmentate!

„Fermele din România trebuie să urmeze tendinţa din Uniunea Europeană. De aceea, e necesar să se găsească o posibilitate de comasare a terenurilor“, a spus Excelenţa Sa.

Paradoxul românesc

„România deţine cele mai mari ferme din Uniunea Europeană, ce-i drept numai vreo patru sau cinci, dar şi cele mai multe ferme de subzistenţă şi semisubzistenţă“, a afirmat Elena Mierlea, director la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Ponderea cea mai mare o reprezintă tocmai fermierii cu suprafeţe cuprinse în intervalul

1-5 ha, indiferent de campania de sprijin. Însă se întrevede o mărire, ce-i drept timidă, a suprafeţelor din fermele mai mari, odată cu reducerea celor mai mici. De exemplu, fermele cu 1-5 ha însumau 2,4 milioane ha în campania din 2007 şi 2,09 milioane ha în 2010.

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în ceea ce priveşte numărul de fermieri. În perioada 2007-2010 s-a constatat o scădere a numărului de solicitări la plata pe suprafaţă, de la 1,23 de milioane în 2007 la 1,09 milioane anul trecut. În cazul fermelor cu 1-5 ha, numărul fermierilor s-a redus de la 1 milion la 879.380, iar al celor cu mai puţin de un hectar, de la 4.961 la 1.663.

Şeful cadastriştilor vorbeşte în dodii

După „bobârnacul“ primit din partea ministrului, Mihai Busuioc, directorul general al Agenţiei de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) a încercat să dreagă busuiocul în expunerea „Capitalizarea terenurilor agricole, prioritate ANCPI“. A început prin a-şi lăuda „ograda“ şi a vorbit despre cum proprietatea poate fi un capital pus în valoare de sistemul de evidenţă a proprietăţii. Totodată, a citat din Raportul Băncii Mondiale (Doing Business 2010 Romania), conform căruia „România a reuşit să progreseze într-un singur domeniu, înregistrarea proprietăţilor, urcând în clasamentul Doing Business 20 de poziţii.“

În continuare, Busuioc a ameţit auditoriul cu misiunea ANCPI sau cu statistici interne şi europene deja cunoscute.

Apoi, s-a plâns că legile proprietăţii se aplică greu, din cauza „lipsei de implicare a comisiilor locale în îndeplinirea atribuţiilor legale şi a lipsei specialiştilor în cadrul serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultură“. Mai mult, în opinia sa, în procedura de emitere a hotărârilor de validare, comisiile judeţene nu-şi respectă atribuţiile legale.

O dezvăluire senzaţională

Domnul Busuioc susţine că, în prezent, există o serie de impedimente în realizarea unei baze de date exacte şi complete a proprietăţii imobiloare, cum ar fi mai multe titluri de proprietate, eliberate în baza legilor de reconstituire a proprietăţilor, pentru aceleaşi suprafeţe de teren şi aceiaşi beneficiari, precum şi titluri de proprietate suprapuse pe acelaşi amplasament, cu proprietari diferiţi.

Mihai Busuioc a dezvăluit că domeniul public şi privat al statului nu este delimitat, măsurat şi înscris în cartea funciară.

„Este necesară înregistrarea terenurilor aflate în domeniul public şi privat al statului, ca premisă pentru crearea băncii funciare în România“, a afirmat directorul general al ANCPI.

Ghici ce înseamnă cadastru?

O bună parte a expunerii lui Busuioc s-a referit la soluţii pentru rezolvarea deficienţelor. Din rândul acestora, menţionăm doar modificări legislative prin care să se stabilească drepturile de proprietate, întinderea acestora, identificarea proprietarilor şi interzicerea dezmembrării terenurilor agricole în anumite condiţii, stabilite în colaborare cu specialiştii din agricultură, precum şi consolidarea fermelor prin restricţii legislative şi stimulente financiare, fiscale.

Vorbe, vorbe, vorbe! Însă nu am auzit nimic despre soluţii care să ducă la comasarea terenurilor!

După toată prezentarea stufoasă, directorul revistei Lumea Satului, Ion Banu, a pus o întrebare nevinovată, care a născut furtună: „În câte localităţi sau judeţe din România este realizat cadastrul, în acest moment?“

În locul unui răspuns coerent, directorul general al ANCPI a dat din colţ în colţ, ba că nu înţelege întrebarea, ba că ce se înţelege prin cadastru. „Eu nu înţeleg ce înţelegeţi dumneavoastră prin cadastru“, s-a exprimat brutal Busuioc, după care s-a lansat în înşiruirea unor fraze fără noimă, care nu aveau nimic în comun cu întrebarea pusă. A trebuit să intervină ministrul, pentru a-i opri debitul verbal. Fără comentarii!

Lecţia olandeză

Una dintre cele mai interesante prezentări – legată direct de băncile funciare, care ar putea fi un instrument de comasare a terenurilor – a fost făcută de Frank van Holst, de la Serviciul pentru Managementul Terenurilor şi al Apelor (DLG), o agenţie guvernamentală din cadrul Ministerului Afacerilor Economice, Agriculturii şi Inovaţiei din Olanda.

„Banking-ul funciar urmăreşte un fel de schimb de terenuri, de obicei în combinaţie cu comasarea lor, tocmai pentru a rezolva problema fragmentării şi mărirea suprafeţelor. Aşadar, o primă funcţie ar fi medierea pe piaţa funciară.

De asemenea, banca funciară are rol de dezvoltare, pentru că foloseşte terenul şi pentru a-i schimba funcţiile. Deci, putem spune că are rol de instrument financiar şi de mediator în utilizarea terenurilor. Aici vorbim de transferul folosinţei, nu al proprietăţii“, a afirmat expertul olandez. Domnia sa a arătat cum băncile funciare se implică în diferite proiecte majore. De exemplu, o astfel de bancă s-a ocupat de comasarea terenurilor agricole, prin cumpărarea – nu expropriera – unor loturi de pe piaţă. Acestea sunt date fermierilor sau li se schimbă destinaţia, pentru dezvoltarea infrastructurii, cum a fost cazul realizării conexiunii feroviare de mare viteză Amsterdam-Paris. Totodată, pot fi supuse condiţiilor de agromediu, pentru menţinerea peisajelor în zone aflate sub presiunea urbană.

În situaţia menţinerii terenurilor agricole, se urmăreşte prevenirea abandonului acestora, în principal prin promovarea transferului drepturilor de folosinţă.

ADS, posibilă bancă funciară?

Valeriu Tabără a afirmat că Agenţia Domeniilor Statului (ADS) s-ar putea transforma în bancă funciară, care să negocieze şi să cumpere terenuri agricole, în vederea comasării. Există deja şi iniţiative legislative în acest scop. „Putem să reorganizăm ADS, pentru a deveni un actor pe piaţa terenurilor agricole, un depozitar a tot ceea ce înseamnă fond funciar. Am putea porni de la patrimoniul actual, de 400.000 ha, proprietate publică a statului“, a spus ministrul.

Adrian Rădulescu, secretar de stat la MADR, a precizat că ADS nu va face afaceri cu terenurile agricole, nu le va exploata, ci le va cumpăra pentru comasare. Pentru ca ADS să devină o bancă funciară, mai trebuie câteva drepturi în legislaţia românească, respectiv dreptul de preemţiune în cazul cumpărării terenurilor agricole, al arendaşului şi vecinilor din zonă, ulterior şi dreptul de preemţiune al statului.

„Fără un credit funciar, acest sistem nu poate funcţiona, pentru că fermierii români sunt săraci. Noi am pregătit legislaţia în acest domeniu, dar din păcate, de multe ori, decizia nu este una tehnică, ci una politică, pentru a putea aplica astfel de instrumente. Trebuie să avem însă şi o lege a creditului funciar pentru că fermierii sunt decapitalizaţi“, a adăugat Rădulescu.

Traian DOBRE

La şapte luni de mandat, Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a făcut un bilanţ al activităţii sale, prezentând totodată noutăţi şi priorităţi ale ministerului pe care îl conduce.  „Ţinta noastră este realizarea unei producţii agricole, suficiente nu numai pentru consumul intern, ci şi pentru export. În acest sens, sfârşitul lui 2010 şi începutul lui 2011 dau semne de reaşezare a sistemului agricol românesc“, a afirmat demnitarul.

Domnia sa a mai vorbit despre necesitatea promovării fermelor mici şi mijlocii, cu elementele de piaţă adiacente, şi dezvoltarea micii industrii alimentare, adică procesarea produselor obţinute la fermă. De asemenea, a readus în discuţie construirea depozitelor şi reforma PAC.

Creşte sprijinul pe suprafaţă

În opinia lui Tabără, asigurarea sprijinului agricol urmăreşte să facă din fermierul român un competitor european. Astfel, plata pe suprafaţă a crescut în permanenţă, de la 115 euro/ha în 2009 la 131 euro/ha în 2010. Anul acesta, plata unică pe suprafaţă (SAPS) este de 102 euro/ha din fonduri europene, faţă de 80,36 euro/ha în 2010. De asemenea, şi plata naţională complementară directă (CNDP) va creşte peste 50,64 euro/ha, cât a fost anul trecut.

„Fără a vă da o valoare certă, menţionez că bugetul ministerului este capabil să acorde o sumă mai mare pentru CNDP“, a spus ministrul.

Domnia sa a mai anunţat că banii pentru agromediu se vor da la timp, procesul de finalizare a plăţilor fiind stabilit pentru sfârşitul lunii mai. Conform celor spuse, pe 15 aprilie s-au încheiat toate evaluările şi, din perioada imediat următoare, vor începe să se achite sumele necesare către beneficiari. „Sper ca, la sfârşitul lunii mai, să se finalizeze aceste plăţi, în condiţiile în care anul trecut s-au încheiat la 1 septembrie“, a precizat ministrul agriculturii.

Continuă ajutorul acordat zootehniei

Tabără a precizat că este importantă relansarea sectorului laptelui, pentru că, în ultimul timp, România a ajuns să importe produse lactate.

Pachetul financiar de sprijin pentru fermierii români în anul 2011 este estimat la 1,6 miliarde de euro, din care 1,3 miliarde de euro din bugetul Uniunii Europene.

Alte forme de sprijin

De asemenea, au fost reamintite alte forme de sprijin în anul 2010, cum ar fi cele pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică, pentru tomate destinate procesării sau pentru grupurile de producători. Totodată, s-a subliniat importanţa sprijinului pentru restructurarea sectorului vitivinicol, în cuantum anual de 42 milioane de euro, pe perioada 2009-2013.

Organizarea cercetării agricole

Valeriu Tabără a mai anunţat finalizarea reorganizării unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, în baza legii de modificare a Legii nr. 45/2009. Conform celor spuse, reorganizarea s-a întârziat din cauza unor neconcordanţe referitoare la suprafeţele de teren cuprinse în Legea nr. 45/2009, faţă de situaţia existentă.

„În toamnă, am reuşit să eliminăm creanţele existente la multe unităţi de cercetare. Valoarea acordată a fost de 154.336 de lei. Însă nu am rezolvat toate problemele“, a precizat demnitarul. Conform noii organizări, sub „umbrela“ ASAS vor exista şase institute naţionale, 13 institute de ramură şi 45 de staţiuni.

Traian DOBRE

 În cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), luna mai a adus trei măsuri, pentru care cererile se depun în perioada 2-31 mai. Suma totală alocată se ridică la 472 milioane de euro.

Prima este Măsura 125 – Îmbunătățirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii, Submăsurile a) şi b). Măsura are alocate 333 milioane de euro. Suma nu include şi banii pentru Submăsura c) – Lucrări de construcţii, refacere şi modernizare a infrastructurii de prevenire şi de protecţie împotriva inundaţiilor, pentru care va fi lansată o altă sesiune de depunere a proiectelor şi care dispune de 62,5 milioane de euro. De asemenea, sunt aşteptate cererile pentru Măsura 221 – Prima împădurire a terenurilor agricole, care are fonduri de 50 milioane de euro. Menționăm că pentru această măsură a mai avut loc o sesiune (1-28 februarie) şi vor exista încă două, în perioadele 1-30 septembrie şi 2-30 decembrie. A treia este Măsura 312 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi. care dispune de 89 milioane de euro.

(T.D.)

După instaurarea comunismului, instituţia cadastrului, alături de proprietatea pe care o apăra, a fost proscrisă şi a fost înlocuită cu o evidenţă a fondului funciar, ulterior denumită şi evidenţă cadastrală, pe suprafeţe, categorii de folosinţă şi deţinători. Evidenţa funciară se limita numai la partea tehnică a cadastrului, şi anume strict la fondul funciar.

Chiar şi în aceste condiţii, în toată perioada dinainte de 1989, cât timp instituţia (sub diferite denumiri) care se ocupa de aceste probleme ale fondului funciar a fost în subordinea Ministerului Agriculturii, s-a dezvoltat foarte mult.

Scurt istoric

A fost creat şi s-a dezvoltat Institutul de Studii şi Proiectări pentru Organizarea Teritoriului Agricol (ISPOTA). În paralel, a fost înfiinţat Centrul de Fotogrammetrie, devenit Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului (IGFCOT), care a realizat planuri şi hărţi topografice şi cadastrale prin metode fotogrammetrice pentru întreaga suprafaţă a ţării. Aceste institute, cu produsele cartografice menţionate, au realizat organizarea teritoriului (în principal agricol) în fermele de stat şi în cooperativele agricole.

În funcţie de specificul acestor centre de producţie agricole, au fost proiectate şi aplicate reţele de parcele optime, care după aplicarea Legii nr. 18/1991 au dispărut şi pe care le regretăm şi astăzi.

O decizie justă, care a murit în faşă

După 1989 s-au făcut demersuri astfel încât instituţia cadastrului să revină la atribuţiile de bază proprii privind consolidarea proprietăţii imobile în ţara noastră (Legea nr. 7/1996) şi ca urmare a luat fiinţă Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie (ONCGC), subordonat prim-ministrului. Deşi se aprecia la vremea respectivă că aceasta ar fi soluţia optimă, întrucât erau acoperite toate sectoarele interesate să organizeze cadastrul de specialitate (cadastrul agricol; cadastrul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare; cadastrul forestier; cadastrul apelor; cadastrul imobiliar-edilitar; cadastrul drumurilor publice; cadastrul feroviar; cadastrul reţelei de metrou; cadastrul portuar; cadastrul aeroporturilor; cadastrul minier; cadastrul monumentelor istorice; cadastrul militar ş.a.m.d.), ONCGC se organizează şi funcţionează sub forma Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) ca organ al administraţiei publice centrale în subordonarea Ministerului Administraţiei Publice.

Revenirea la matcă

În aceste condiţii, situaţia trebuie reanalizată pentru a se vedea dacă nu este necesar ca ANCPI, împreună cu fostul Institut de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului (IGFCOT), în prezent Centrul Naţional de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie şi Teledetecţie (CNGCFT), cu unităţile judeţene (Oficiile Judeţene de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – OJCPI), să revină în coordonarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Argumentele sunt numeroase şi temeinice; actuala reţea de unităţi din domeniul cadastrului a fost creată, înzestrată şi s-a dezvoltat la acest minister. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este principalul beneficiar al activităţii cadastrale din ţara noastră.

Un paralelism care „toacă bani“

Întrucât MADR şi-a organizat propria sa activitate centrală de cadastru agricol pentru a face faţă sarcinilor ce-i revin, mai ales privind fondurile europene de dezvoltare, se va elimina paralelismul între activităţi cu acelaşi profil. Şi, pe de altă parte, se evită disfuncţionalităţile care pot avea loc în ceea ce priveşte raportările de date privind fondul funciar. O legătură cu tradiţie o constituie activitatea de cercetare din cadrul Centrului Naţional de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie şi Teledetecţie (CNGCFT), care a fost coordonată de la înfiinţare, fără întrerupere, de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice ,,Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ prin Secţia de Ştiinţă a Solului, Îmbunătăţiri Funciare, Gospodărirea Apelor şi Protecţia Mediului.

O fărâmiţare fără seamăn

Aşa cum am menţionat, lucrările de evidenţă funciară, respectiv cadastru, au fost folosite în primul rând pentru comasări şi pentru organizarea teritoriului în fermele agricole de stat şi în cooperativele agricole, pe întreaga suprafaţă a ţării. După aplicarea Legii nr. 18/1991 şi apariţia a circa 45 milioane de parcele, proprietate în principal privată, procesul de revenire la exploataţii agricole rentabile în cadrul dezvoltării rurale, prin executarea de comasări – respectiv organizarea teritoriului, este mult mai greu decât înainte de 1989 pentru că trebuie cointeresat proprietarul fiecărei parcele şi în zona care face obiectul comasărilor trebuie să existe cadastru general.

Este un alt argument pentru ca Instituţia cadastrului să fie coordonată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru a contribui efectiv la dezvoltarea rurală, una dintre cele mai importante probleme de rezolvat în ţara noastră în această perioadă.

Dr. Ing. Nicolae ZEGHERU, Membru corespondent ASAS

Incredibil, dar adevărat! Se întâmplă în România de azi! Pe de o parte, autorităţile, şefii din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) şi specialiştii din domeniu caută soluţii cu frenezie, pentru a nu mai rămâne nelucrate peste trei milioane de hectare. Au mers până acolo încât au propus o suprataxare a pârloagelor cu 400 de euro/ha. Pe de altă parte, unii fermieri sunt sancţionaţi, chiar cu zeci de mii de euro, pentru că au lucrat pământul şi nu l-au lăsat pradă buruienilor. Atenţie, nu este vorba de declararea mincinoasă a unor suprafeţe mai mari decât cele reale!

Este o aiureală tipic românească, apărută ca urmare a lipsei unei legislaţii coerente. Acest lucru l-am aflat la o întâlnire a membrilor Cooperativei Agricole Agri Sud, cu sediul în comuna Ştefăneşti (Ilfov).

În timpul discuţiilor libere, mulţi fermieri s-au plâns că sunt penalizaţi pentru că au lucrat unele terenuri, fără a avea contracte încheiate cu proprietarii, în momentul declarării suprafeţelor la APIA. Chestiunea afectează aproape toate fermele din Ilfov şi foarte multe din Giurgiu.

Au fost prezentate diferite situaţii. De exemplu, o anumită tarla a fost vândută de mai multe ori şi nu se mai ştie exact cine este proprietarul. Primăriile fie nu vor să prezinte date considerate confidenţiale, fie nu ştiu, pentru că ultimul cumpărător nu a înregistrat proprietatea în registrul agricol.

Cine a greşit?

O altă situaţie a trăit-o Alexandru Porumb, vicepreşedinte al cooperativei, care ne-a relatat în exclusivitate la ce suplicii este supus.

Domnia sa a primit 150 ha, cu proces-verbal, de la Ilie Dan, un fermier vecin şi prieten, care nu le putea lucra. Până în toamnă, Porumb urma să încheie contracte individuale de arendă. Însă, până atunci, acest teren a fost adăugat fermei sale şi întreaga suprafaţă a fost declarată oficial, pentru a primi subvenţii.

Aşa că omul s-a pus pe treabă, a lucrat pământul, i-a cules roadele şi a împărţit proprietarilor cotele aferente, conform legii arendei. Bineînţeles, între timp a semnat şi contractele de arendare.

„Acum trebuie să dau înapoi vreo 35.000 de euro, pentru că la data depunerii declaraţiei, nu aveam semnate contractele, iar forma de concesiune semnată cu Dan nu este luată în considerare. Mai mult, nu pot beneficia de alte subvenţii până nu achit acei bani. Numai în instanţă se poate lămuri o astfel de chestiune, dar asta înseamnă ani de zile“, ni s-a plâns vicepreşedintele cooperativei.

Adrian Rădulescu, secretar de stat la MADR, prezent la eveniment, a spus că problema este cunoscută şi că se caută soluţii legislative pentru ca agricultorii să iasă din impas. Însă i-a rugat pe membrii cooperatori să întocmească o petiţie către minister, în care să fie trecute variante de rezolvare.

Traian DOBRE

Anul acesta, activitatea de pescuit şi comunităţile de pescari beneficiază de 150 milioane de euro din Fondul European pentru Pescuit (FEP). Pentru a consuma aceşti bani, Direcţia Generală Pescuit (DGP) – Autoritatea de Management (AM) Programul Operaţional pentru Pescuit (POP), din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), a pregătit mai multe măsuri aferente celor cinci axe prioritare ale POP. Gheorghe Văcaru, directorul general al DGP – AM POP, afirmă că măsurile au fost lansate în 2010 şi continuă în 2011.

Banii alocaţi sunt numai pentru acest an. În cadrul aceleiaşi axe, se pot modifica sumele între măsuri, de-a lungul anului, în funcţie de solicitări.

Domnia sa a adăugat că, tot în funcţie de cerere, sumele pot creşte sau scădea între axe, dar numai cu aprobarea Comisiei Europene.

Menţionăm că, până în 2013, sectorul pescăresc primeşte din FEP peste 307,6 milioane de euro, din care 230,7 milioane de euro de la UE, prin Fondul European pentru Pescuit (FEP), iar diferenţa, de la bugetul naţional.

Axa 2, cea mai solicitată

Anul trecut, cele mai multe solicitări au fost pe Axa 2 – Acvacultura, pescuitul în apele interioare, procesarea şi marketingul produselor obţinute din pescuit şi acvacultură. Poate că, din acest motiv, pe această axă a fost alocată cea mai mare sumă şi în 2011, de 52 de milioane de euro. De asemenea, cereri multe au existat şi pe Axa 4 – Dezvoltarea durabilă a zonelor pescăreşti, Măsura 4.1 – Dezvoltarea zonelor pescăreşti, care acum are prevăzute 60 milioane de euro.

Ni s-a menţionat că Axa prioritară 2 are alocată, pentru perioada 2007-2013, o sumă de 140 milioane de euro, în timp ce solicitările se ridicau la finele lui 2010 la peste 292 milioane de euro. Numai pe Măsura 2.1 – Acvacultură, care are încă deschisă sesiunea de depunere a proiectelor, au fost depuse 152 cereri de finanţare, cu o valoare totală eligibilă estimată la 247,5 milioane de euro), din care numai 63 sunt eligibile pentru finanţare, în valoare de 101,5 milioane de euro.

Bani pentru distrugerea navelor vechi

O altă axă care a stârnit interes în 2010 a fost Axa 1 – Măsuri de adaptare a flotei de pescuit Comunitare. În cadrul acesteia, s-au depus 14 cereri de finanţare, cu o valoare totală eligibilă de 7,9 milioane de lei (1,8 milioane de euro).

„Beneficiari au fost proprietarii navelor foarte vechi sau care nu au mai făcut faţă în activitatea de exploatare a peştelui. Aceştia au beneficiat şi beneficiază de sprijin în vederea distrugerii navelor ori schimbării destinaţiei“, a afirmat Văcaru.

Cu toate că, pentru POP 2007-2013, sesiunile de depunere a cererilor au fost lansate mai târziu decât cele pentru PNDR, directorul general a spus că sumele nu se pierd, pentru că plăţile pot continua până în decembrie 2015, dacă vor exista solicitări şi dacă vor mai rămâne bani. Însă contractele trebuie încheiate până în decembrie 2013.

Priorităţi pentru perioada 2014-2020

„Acum se lucrează la o reformă a politicii piscicole, care va fi implementată în perioada 2014-2020. În cadrul acesteia, se proiectează un nou regulament, pentru continuitatea FEP, prin care să fie alocate fonduri sectorului pescăresc.

Interesul României este să sprijine, în continuare, acvacultura în ape dulci şi pescuitul maritim costier, precum şi dezvoltarea zonelor pescăreşti“, a completat Gheorghe Văcaru.

Traian DOBRE

Dacă luăm în considerare actualele disponibilităţi financiare ale României, atunci trebuie spus că agricultura beneficiază în 2011 de o susţinere financiară cât de cât acceptabilă. Oricum, deasupra limitei de avarie.

În comparaţie cu alte ramuri, ea are şansa de a beneficia şi de un sprijin european masiv, capabil să asigure atingerea principalilor indicatori economici în domeniul producţiei vegetale şi zootehnice şi într-o oarecare măsură al investiţiilor absolut necesare.

Indicatorii de sinteză a bugetului agricol pe 2011 au fost prezentaţi în nr. 1 din 2011 al revistei Lumea Satului. În rândurile ce urmează supunem atenţiei alte forme de sprijin financiar ce privesc cu deosebire fondurile externe nerambursabile alocate susţinerii activităţii productive din sectorul agroalimentar.

Finanţarea externă a agriculturii

Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile post aderare (cheltuiala destinată prefinanţării şi cofinanţării fondurilor externe nerambursabile aferente FEGA, FEADR şi FEP, care în momentul recuperării de la UE se constituie ca venit al bugetului de stat).

2.539.550,00 mii lei

La acest articol bugetar se includ următoarele categorii de cheltuieli:

a) sumele reprezentând cofinanţare de la bugetul de stat aferentă PNDR, POP şi măsurilor de piaţă finanţate din FEGA;

b) sumele necesare asigurării prefinanţării schemelor de plată pe suprafaţă şi a măsurilor de piaţă finanţate din FEGA, precum şi sumele necesare asigurării avansului pentru beneficiarii unui sprijin pentru investiţii în cadrul PNDR şi POP;

c) sumele pentru acoperirea plăţii taxei pe valoarea adăugată, aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii şi execuţiei de lucrări, finanţate integral sau parţial din contribuţia financiară a Uniunii Europene şi/sau din cofinanţarea aferentă, ai căror beneficiari sunt unităţi administrativ-teritoriale, asociaţii ale acestora legal constituite şi organisme neguvernamentale nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică;

f) alte sume rezultate din derularea procesului de gestionare şi utilizare a FEADR, FEP şi FEGA (cheltuielile neeligibile aferente finanţării externe, precum şi comisioane bancare).

Alocarea comunitară pentru întreaga perioadă se prezintă astfel:
(vezi tabel in revista tiparita)

A) Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 vizează dezvoltarea unui sector agricol şi forestier competitiv bazat pe cunoaştere şi iniţiativă privată, capabil să se adapteze schimbărilor pe termen lung, care ia în considerare regulile comunitare, conservă mediul înconjurător şi consolidează sectorul de procesare. Acesta este orientat către următoarele obiective-cheie:

- Facilitarea transformării şi modernizării actualei structuri duale a agriculturii şi silviculturii, precum şi a industriilor procesatoare aferente, pentru a le face mai competitive şi pentru a contribui la creşterea economică şi convergenţa veniturilor din spaţiul rural (acolo unde este posibil), în paralel cu asigurarea condiţiilor de trai şi protecţia mediului din aceste zone;

- Menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului din zonele rurale ale României, prin promovarea unui management durabil atât pe suprafeţele agricole, cât şi pe cele forestiere;

- Gestionarea şi facilitarea tranziţiei forţei de muncă din sectorul agricol către alte sectoare care să le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere social şi economic;

- Îmbunătăţirea competenţelor profesionale şi prestării de servicii de consultanţă către agricultori şi proprietarii de pădure, în vederea creşterii capacităţii de management în confruntarea cu un mediu nou;

- Continuarea procesului de restructurare şi dezvoltare a exploataţiilor agricole, în special a fermelor de semisubzistenţă, precum şi creşterea competitivităţii produselor agricole şi silvice.

Pentru a răspunde priorităţilor şi condiţiilor situaţiei economice locale şi regionale date, România a prevăzut:

- până la 45% (peste 3 miliarde euro) din mijloacele financiare ale FEADR pentru îmbunătăţirea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier (Axa 1), respectiv: îmbunătăţirea competenţelor agricultorilor şi persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul forestier, permiţând un management mai eficient al exploataţiilor agricole şi forestiere şi asigurând o transformare corespunzătoare a fermelor de semisubzistenţă; îmbunătăţirea competitivităţii exploataţiilor comerciale şi de semisubzistenţă; restructurarea şi modernizarea sectoarelor de procesare şi comercializare pentru produsele agricole şi forestiere;

- 25% (2 miliarde euro) pentru îmbunătăţirea mediului şi zonelor rurale prin utilizarea durabilă a terenului agricol şi forestier (Axa 2). Aceste mijloace financiare vor contribui la: asigurarea utilizării continue a terenului agricol, conservarea şi îmbunătăţirea situaţiei habitatelor şi resurselor naturale, promovarea managementului durabil al terenului forestier;

- 27,5% (aproape 2 miliarde euro) pentru calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale (Axa 3) în vederea: menţinerii şi dezvoltării activităţilor economice în scopul creşterii oportunităţilor de angajare, creşterea atractivităţii zonelor rurale, dezvoltarea aptitudinilor şi sprijinirea organizării actorilor în jurul proiectelor locale;

- 2,5% pentru demararea şi funcţionarea iniţiativelor locale prin abordarea LEADER în vederea promovării potenţialului endogen al teritoriului şi pentru îmbunătăţirea guvernării locale.

Sursele de finanţare

Proiectul bugetului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2011 este în sumă totală de 11.676.518 mii lei, reprezentând 2,12% din PIB şi cuprinde următoarele surse de finanţare:

Destinaţia cheltuielilor

Finanţarea programelor şi acţiunilor cuprinse în proiectul de buget pe anul 2010  al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este structurată pe următoarele capitole de cheltuieli:

Forme de sprijin în agricultură finanţate exclusiv din bugetul naţional

– Ajutoare de stat –

Având în vedere că, la sfârşitul anului 2009, s-a încheiat perioada de tranziţie, iar ajutoarele de stat existente la momentul aderării nu mai pot fi acordate (conform anexei V, punctul 3, lit. b din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană), MADR a pregătit o serie de scheme multianuale noi de ajutor de stat, compatibile cu legislaţia comunitară, ce se acordă începând cu anul 2010 şi până în 2013, după notificarea şi/ sau aprobarea Comisiei Europene.

• Subvenţionarea accizei la motorina utilizată în agricultură  –  430.000 mii lei

În baza HG nr. 408/2010, producătorii agricoli din sectoarele vegetal şi zootehnic beneficiază de o reducere de acciză la motorina utilizată de 1,16 lei/litru.

• Subvenţia pentru bunăstarea păsărilor – 368.200 mii lei
• Subvenţia pentru bunăstarea porcilor – 365.126 mii lei
• Sprijin pentru asigurarea producţiei agricole – 42.548 mii lei
• Subvenţionarea dobânzilor la credite – 34.856 mii lei
• Plăţi naţionale complementare directe pentru sectorul animal – 837.454 mii lei

Ovine şi caprine – în limita sumei de 268.440 mii lei cu un sprijin financiar de 40 lei/cap pentru un efectiv maxim de 6,711 mil. capete de animale.

Bovine – în limita sumei de 569.014 mii lei, cu un sprijin financiar de circa 410 lei/cap pentru un efectiv maxim de 1.387.837 capete de animale.

Trăgând linie, putem spune că recolta din toamnă a fost până la urmă bună. Acesta având în vedere şi seceta din perioada iulie-septembrie. Dacă luăm în considerare datele operative ale Ministerului Agriculturii, atunci la principalele produse – porumb, floarea-soarelui, cartofi – există stocuri suficiente pentru a asigura necesarul de hrană şi furaje până la noua recoltă. Ca şi în alţi ani, există deficite mari de zahăr, soia sau orez care sunt însă acoperite prin acele importuri care au îmbogăţit grupurile de afaceri ce acţionează pe filiera agroalimentară.

Unele semne de îngrijorare există în legătură cu noua recoltă. Ce-i drept, a fost o toamnă dificilă pentru însămânţare, dar condiţiile naturale vitrege nu pot ţine loc de pâine, care ar putea fi mai mică în anul ce vine.

(L.D.)

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) doreşte să relanseze construirea de sere în România. Ministrul Valeriu Tabără a avut în vedere faptul că, la ora actuală, ţara noastră dispune în prezent de numai 600 ha cu sere, faţă de 2.500 ha, câte existau în urmă cu câţiva ani.

Surse din MADR ne-au declarat că este posibilă elaborarea unui program asemănător cu „Fermierul“ sau a unui proiect de HG, care să aloce fonduri suplimentare pentru construirea primei sere.

Deocamdată, bani pentru construirea de sere pot fi accesaţi prin Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.

„Prima seră“ se poate încadra la „Construirea şi/sau modernizarea clădirilor utilizate pentru producţia agricolă la nivel de fermă, incluzând investiţiile pentru respectarea standardelor comunitare şi pe cele pentru protecţia mediului şi depozitarea îngrăşămintelor“.

Prin Măsura 121 s-au acordat fonduri nerambursabile în proporţie de 50-75% pentru perioada 2007-2009, respectiv de 40-75% pentru 2010-2013, din valoarea eligibilă a proiectului. Aceşti bani reprezintă cofinanţarea publică, la care trebuie să se adauge contribuţia privată.

Plafonul minim, 5.000 de euro

Plafonul minim acceptat pentru un proiect finanţat prin Măsura 121 este de 5.000 de euro, valoarea totală eligibilă a proiectului. Pentru a beneficia de sprijin prin FEADR un solicitant trebuie să aibă ca obiect principal de activitate domeniul agricol.

5.222 cereri de finanţare

Până în prezent, pentru Măsura 121 APDRP a primit 5.222 de cereri de finanţare, din care au fost selectate 1.834 de proiecte cu valoare nerambursabilă de peste 720 milioane de euro. Dintre acestea, au fost încheiate 1.501 contracte de finanţare în valoare nerambursabilă de peste 523,7 milioane de euro. Totodată, au fost efectuate plăţi către beneficiari în valoare de 200,62 milioane de euro.

Traian DOBRE

„Nu am elaborat încă o poziţie oficială, discutată şi validată, în ceea ce priveşte poziţia pe care ar trebui să o aibă România, referitoare la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), în sensul că nu am discutat acest subiect la guvern. Motivul este că ne aflăm în plin proces de formulare, de elaborare a ideilor, de discuţii şi de analiză. Însă pot să vă spun că principalele idei sunt deja cunoscute, sunt bine stabilite“ – a declarat Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la conferinţa „Contribuţii privind reforma Politicii Agricole Comune“ privind evoluţia acesteia după 2013, organizată de Reprezentanţa Comisiei Europene din România împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

În opinia sa, pentru o fundamentare corectă a poziţiei României trebuie să se ţină cont de stadiul actual de dezvoltare a agriculturii, de influenţa PAC în dezvoltarea sectorului şi de stabilirea unor direcţii strategice pe termen mediu şi lung. Nu trebuie neglijat nici interesul naţional, în context european.

Un trai decent şi echitabil pentru fermieri

În cadrul principalelor idei elaborate de MADR referitoare la bugetul PAC, se menționează că România susține alocări bugetare către PAC, prin care să se asigure un nivel de trai decent și echitabil fermierilor, ţinându-se cont și de rolul social important al agriculturii românești. De asemenea, trebuie să se mențină specificitatea zonelor rurale și să se încurajeze dezvoltarea spre modelul european de agricultură. MADR consideră necesară, și în continuare, finanțarea din bugetul comunitar și naţional, iar banii alocați programelor majore să fie cu preponderență din bugetul comunitar.

„Nu suntem de acord cu ideea de renaționalizare a PAC sau cu creșterea ponderii finanțării naționale“ – Mihail Dumitru

Menținerea plăților directe

Referitor la arhitectura PAC, Mihail Dumitru a spus că România solicită menținerea celor doi piloni și posibilitatea trecerii plăților de agromediu pe suprafață, pentru zone defavorizate, din PNDR în Pilonul I.

Pilonul I – Plăți directe și măsuri de piață – prevede, printre altele, echilibrarea acestora cu cele existente la nivel european și renunțarea la referința istorică, din cauza căreia fermierii români sunt plătiți cu mai puțini bani. În acest context, se doreşte păstrarea Schemei de Plată Unice pe Suprafață, care să asigure venituri decente agricultorilor. Se urmărește ca sprijinul direct să cuprindă și o remunerare pentru serviciile complexe pe care le prestează fermierii pentru societate în zonele rurale, cum ar fi prezervarea biodiversității, conservarea peisajelor rurale sau bunăstarea animalelor. Totodată, rolul fermelor/gospodăriilor mici (cu mai puţin de 5 ha) ar trebui reconsiderat și stabilit un sistem simplificat de plată la hectar, în paralel cu încurajarea dezvoltării fermelor mijlocii și a conectării lor la piețe.

În cadrul Pilonului II – Dezvoltare rurală – MADR dorește păstrarea componentei de dezvoltare a economiei rurale ca parte a PAC. Pe de altă parte, e necesar să fie identificate noi măsuri de sprijin, care să stimuleze comasarea terenurilor, să încurajeze dezvoltarea activităților economice neagricole din rural și să contracareze schimbările climatice.

Traian DOBRE

Conservarea resurselor genetice ale animalelor aflate în stare critică, în pericol de dispariţie sau vulnerabile poate aduce fermierilor un ajutor financiar substanțial, în perioada 2010-2013. Valoarea totală a sprijinului este estimată la 35 milioane de lei. Aceste date apar într-un proiect de Hotărâre de Guvern, pregătit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Fondurile vor fi alocate prin Programul naţional privind conservarea şi utilizarea resurselor genetice animale în stare critică, în pericol de dispariţie. Aproximativ 31,6 milioane de lei din suma totală prevăzută pe această schemă de ajutor de stat reprezintă sprijin direct către fermieri.

Valoarea totală este defalcată pe cei patru ani, fiind în creștere în fiecare an. În 2010 se acordă fermierilor şapte milioane de lei, în 2011 vor fi 7,4 milioane de lei, în 2012 nu mai puțin de 8,2 milioane de lei şi nouă milioane de lei în 2013.

Proiectul vizează acele rase sau linii de animale de fermă, indigene sau străine, cu valoare actuală sau potenţială, precum și conservarea materialului genetic al animalelor în ecosistemul natural, menţinerea şi recuperarea populaţiilor.

 (T.D.)

Conform datelor existente la MADR, aproximativ 70% din sectorul agroalimentar este nefiscalizat. Potrivit ministrului Mihai Dumitru, evaziunea fiscală în agricultură însumează 3-4 miliarde euro. Pe ce bază s-a făcut acest calcul, nu avem idee. Poate dacă se ia în calcul şi autoconsumul. Pentru că, dacă este vorba de nefiscalizarea produselor vândute pe piaţa ţărănească, acestea, pe lângă faptul că au o pondere mică, ţăranul achită, totuşi, o „taxă de piaţă“. La mijloc se află evaziunea din sectorul de panificaţie. Dar până la procentul de 70% este prea mult ca să poată fi avansată o asemenea evaziune. Numai dacă nu există alte interese.

Aducând în discuţie problema taxării inverse a produselor agroalimentare, Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii, afirmă că aceasta poate fi o soluţie pentru reducerea evaziunii fiscale din acest sector. În opinia sa, acest sistem ar permite încasarea TVA-ului la sfârşitul ciclului comercial, şi nu pe tot parcursul acestuia. Astfel se poate ajunge la eliminarea pieţei negre. Metoda aplicată în prezent, respectiv încasarea TVA în fiecare etapă a ciclului comercial, conduce la majorarea preţurilor la alimente.

Alte măsuri propuse de MADR ar fi întărirea controlului pe orice domeniu de competenţă, inclusiv în sectorul acordării fondurilor europene şi naţionale, precum acordarea ajutoarelor de stat numai pentru persoanele înregistrate fiscal. De asemenea, s-a pus problema accizării băuturilor fermentate liniştit (BFL), la un nivel de 100 de euro/hl.

Pe de altă parte, Ministerul Finanţelor Publice propune într-un proiect de Ordonanţă de Urgenţă privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale instituirea de TVA la achiziţiile intracomunitare de cereale şi plante tehnice, legume şi fructe, flori, carne şi preparate din carne, peşte, preparate din peşte şi fructe de mare, zahăr şi materiale de construcţii.

Traian DOBRE

În perioada 10-28 mai 2010, Banca Mondială desfăşoară o misiune de evaluare ce vizează analiza funcţională preliminară a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a agenţiilor acestuia. Obiectivele misiunii Băncii Mondiale sunt de a discuta şi de a evalua cadrul strategic în agricultură şi dezvoltare rurală, sistemele şi structura organizaţională, managementul financiar şi al resurselor umane din MADR, APIA, APDRP.

Totodată, reprezentanţii Băncii Mondiale vor discuta planul de acţiuni şi activităţi viitoare necesare evaluării funcţionale a MADR, rezultate în urma setului de concluzii preliminarii pe care echipa le va prezenta cu ocazia şedinţei de încheiere a misiunii.

Este de precizat că Banca Mondială realizează în România o analiză funcţională ce vizează 10 ministere şi Consiliul Concurenţei, în două etape. În cadrul primei etape, Banca Mondială se va concentra asupra unui număr de 5 ministere, printre care MADR, şi a Consiliului Concurenţei.

Ministrul Mihail Dumitru a condus, la sediul MADR, o dezbatere cu partenerii sociali pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar privind elaborarea noii Politici Agricole Comune pentru perioada 2014-2020.

La eveniment au fost invitate 38 de organizaţii şi federaţii sindicale şi patronate, printre care menţionăm Federaţia Sindicatelor AGROSTAR, Blocul Naţional Sindical BNS, CNS Cartel ALFA, ROMALIMENTA, Patronatul Român al Cărnii de Porc, Patronatul Viei şi Vinului – PNVV, Federaţia Naţională de Agricultură Ecologică şi mulţi alţii.

La Vigo, în Spania, a avut loc reuniunea informală a miniştrilor responsabili cu activităţile de pescuit. România a fost reprezentată de domnul Dănuţ Apetrei, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În cadrul discuţiilor au fost abordate teme precum managementul durabil al resurselor piscicole, pescuitul costier şi la scară mică, dimensiunea externă a Politicii Comune în domeniul Pescuitului (PCP).

„Pescuitul costier şi la scară mică constituie o preocupare pentru România, dezvoltarea acestor segmente reprezentând o prioritate din punct de vedere socioeconomic“, a spus secretarul de stat Dănuţ Apetrei. Acesta a subliniat importanţa continuării finanţării prin Fondul European pentru Pescuit (FEP) a zonelor pescăreşti, a căror dezvoltare are un important impact economic şi social asupra României. „Astfel, prin diversificarea activităţilor, nivelul de trai pentru comunităţile pescăreşti va creşte şi, în acelaşi timp, se va obţine o stabilizare a populaţiei“, a mai adăugat oficialul român.

Participanţii la reuniune au fost de acord că se impune identificarea unor soluţii pentru finanţarea investiţiilor, în vederea creşterii calităţii şi valorii adăugate a produselor rezultate din pescuit şi acvacultură. Totodată, miniştrii prezenţi, reprezentanţii Comisiei Europene şi ai Parlamentului European au discutat şi despre necesitatea stabilirii priorităţilor pentru viitoarea reformare a Politicii Comune în domeniul Pescuitului.

Grupaj realizat de Laura DOBRE

Deputaţii din Comisia pentru Agricultură şi Industrie Alimentară au avut o întâlnire cu conducerea Ministerului Agriculturii care a prezentat în faţa membrilor comisiei reformarea Politicii Agricole Comune.

Opţiunea oficială

Ministrul Agriculturii, Mihail Dumitru, a declarat cu acest prilej că reformarea trebuie să aibă în vedere menţinerea unui buget comunitar „adecvat“, din care să se asigure cu preponderenţă finanţarea programelor majore, fără a se elimina cea prin bugetele naţionale. „România susţine menţinerea finanţării din bugetele comunitar şi naţional, cu menţiunea că finanţarea programelor majore trebuie asigurată cu preponderenţă din bugetul comunitar. Nu agreăm ideea de renaţionalizare a Politicii Agricole Comune.“

În ceea ce priveşte arhitectura Politicii Agricole Comune (PAC), păstrarea celor doi piloni – al plăţilor directe şi măsurilor de piaţă şi cel al dezvoltării rurale – este considerată o necesitate, Mihai Dumitru precizând că plăţile directe trebuie „echilibrate“ cu cele de la nivel european, că ar trebui să se renunţe la referinţa istorică pe baza căreia s-a stabilit nivelul actual al acestora şi că trebuie menţinută schema de plată unică pe suprafaţă.

Demers pentru o „plasă de siguranţă“

„Sprijinul direct trebuie să reprezinte şi o remunerare pentru serviciile complexe pe care le prestează fermierii pentru societate în zonele rurale (prezervarea biodiversităţii, conservarea peisajelor rurale, bunăstarea animalelor). Rolul fermelor mici şi mijlocii trebuie reconsiderat şi e necesar să se instituie un sistem simplificat de plată la hectar pentru fermele de până la cinci hectare“, a mai declarat acesta.

Ministrul agriculturii consideră că trebuie „instalată o plasă de siguranţă“ pentru situaţiile de criză, prin apariţia unor noi instrumente de intervenţie pe piaţă, care să asigure competitivitatea agriculturii europene faţă de ţările terţe şi în condiţiile volatilităţii preţurilor. „Avem nevoie de un mecanism financiar comunitar pentru gestiunea riscurilor, care să poată fi utilizat în situaţii de criză profundă şi să fie suficient de flexibil pentru a avea efecte rapide.“

Referindu-se la propunerile româneşti pentru reformarea celui de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune, cel al dezvoltării rurale, ministrul agriculturii a susţinut că această componentă trebuie să rămână sub cupola Politicii Agricole Comune: „Politica şi măsurile practice referitoare la acest pilon trebuie să stimuleze comasarea terenurilor, să încurajeze dezvoltarea activităţilor economice neagricole din mediul rural, să asigure combaterea efectelor schimbărilor climatice, să ducă la creşterea subsidiarităţii în aplicarea şi modificarea programelor. Statelor membre trebuie să li se asigure libertatea de a decide distribuţia resurselor între cei doi piloni ai Politicii Agricole Comune, deci a aplicării modulării“, a mai declarat acesta. (D.M.)

Analiza sectorului ovin

Membrii Comisiei pentru Agricultură, Silvicultură, Industrie Alimentară şi Servicii Specifice din Camera Deputaţilor s-au întâlnit luni cu reprezentanţii Federaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine din România.

Cu acest prilej, crescătorii au supus atenţiei faptul că „sectorul este tratat în mod nejustificat ca un consumator inutil de fonduri bugetare. Ei susţin ca politicile Ministerului Agriculturii privind creşterea ovinelor şi caprinelor nu sunt bazate pe o strategie coerentă şi asumată, iar susţinerea financiară a sectorului este forţată sau de conjunctură.“ Solicitările acestora adresate membrilor comisiei privesc promovarea urgentă a unor acte normative privind patrimoniului pastoral, creditul agricol, o lege cadru pentru protejarea fermelor de subzistenţă, acordarea de facilităţi fiscale pentru reorganizarea acestora, precum şi pentru încurajarea formelor asociative.

(L.D.)

Anul acesta, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) are alocate aproape 1,6 miliarde de euro. Banii vor fi disponibili pentru 11 măsuri şi o schemă de finanţare, pentru care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) deschide 15 sesiuni de depunere a proiectelor. Surse din minister ne-au declarat că Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri va avea două sesiuni, care vor beneficia de câte 50 milioane de euro fiecare. Prima se susține în perioada 1-30 iunie, iar cealaltă, între 1-30 septembrie.

Activitate agricolă şi procesare

Pentru Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole există tot două sesiuni: 3-31 mai și 1-29 octombrie. Fondurile alocate acestei măsuri se ridică la 150 milioane de euro în prima sesiune și la 100 milioane de euro în a doua.

Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere are o singură sesiune, în perioada 1-30 iunie, suma totală ridicându-se la 170 milioane de euro. În schimb, Schema M 123 – Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiţii pentru procesarea produselor agricole şi forestiere în vederea obţinerii de produse neagricole dispune de peste 99 milioane de euro, din care 79,2 milioane de euro (80%) pentru sectorul agricol şi 19,8 milioane de euro (20%) pentru cel forestier, iar sesiunea are loc în perioada 1-30 iulie.

Tot în domeniul pădurilor, există Măsura 125 – Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea silviculturii, care beneficiază de două sesiuni a câte aproape 149 milioane de euro. Prima s-a desfășurat în perioada 15 martie –  15 aprilie, iar cealaltă între 15 octombrie și 15 noiembrie.

Zonele defavorizate

Micii fermieri au la dispoziție Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, în două sesiuni, 15 aprilie – 14 mai şi 15 octombrie – 15 noiembrie, cu câte 75 milioane de euro fiecare.

Măsura 142 – Înfiinţarea grupurilor de producători are program permanent de depunere a cererilor și se acordă sprijin public nerambursabil de 100%. Alocarea financiară este de aproape 139 milioane de euro.

Conform MADR, Măsura 211 – Sprijin pentru zona montană defa­vorizată dispune de 57,1 milioane de euro, sesiunea având loc între 1 martie şi 17 mai. Ulterior, se mai primesc cereri, dar fermierii sunt penalizați cu 1% pentru fiecare zi lucrătore, dar numai până la 11 iunie. La fel se întâmplă şi în cazul măsurilor 212 – Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona montană şi 214 – Plăţi de agromediu, în cadrul cărora solicitanții au la dispoziție fonduri de 44 milioane de euro, respectiv 186 milioane de euro.

Măsura 312 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro­întreprinderi are o singură sesiune între 14 iunie și 15 iulie şi fonduri de aproape 96 milioane de euro.

Ultima măsură anunțată este 313 – Încurajarea activităţilor turistice, care are alocate peste 136 milioane de euro, sesiunea fiind deschisă în perioada 1-30 iulie.

Traian DOBRE