Agro BUSINESS

În expoziţiile sau târgurile de produse tradiţionale se face tot mai cunoscut brand-ul Asociaţiei Profesionale de Legumicultură Vlădeni.

Înfiinţată cu sprijinul organizaţiei World Vision România, Asociaţia Profesională de Legumicultură Vlădeni oferă consultanţă proprietarilor de solarii şi terenuri agricole în aplicarea tehnologiilor de ultimă oră în domeniu şi în valorificarea produselor. Între membrii fondatori ai asociaţiei se numără şi familia Coţofanu, Elena şi Constantin. „Eram salariat, îşi aminteşte domnul Constantin – acum sunt tânăr pensionar – şi cultivăm legume mai mult de plăcere. Mi-am făcut un mic solar şi am plantat o sută de fire de tomate. Mi-a plăcut şi mi-am dat seama că s-ar putea câştiga un ban. M-am extins şi acum am un solar de 1.000 de m.p. şi 22 ari în câmp. În solar cultiv roşii şi obţin şi cea de a doua cultură de varză. În câmp cultiv alte legume.“

„Nu folosim, intervine doamna Elena Coţofanu, niciun îngrăşământ chimic sau alte substanţe şi de aceea oamenii apreciază în mod deosebit produsele noastre.“

Cererea, mai mare decât oferta

Toate bune şi frumoase până în luna august, când cantitatea de produse obţinute depăşea cu mult cererea. Şi de aici şi ideea de a valorifica legumele prin conserve „ca la mama acasă“ a devenit realitate. Zacusca de vinete, gogoşarii în bulion, ardeii copţi la borcan, zacusca de peşte – în comună există şi câteva iazuri –, dar şi alte produse tradiţionale, cum ar fi cozonacii, plăcintele „Poale-n brâu“, dar şi cârnaţii ţărăneşti sau muşchiul de porc afumat se bucură de bune aprecieri.

„Am fost în toate oraşele din Moldova, dar şi în Timişoara sau Târgu-Secuiesc, ne spune domnul Coţofanu, şi n-am avut atâtea produse câte ni s-au cerut.“

În ajutor, fonduri europene

E iarnă, dar în gospodăria familiei Coţofanu e destul de lucru. „Am pus în pământ 110 kg de usturoi şi ceapă pentru stufat, continuă gospodarul; reparăm solariile, apoi vom pregăti terenul, urmează semănatul, repicatul ş.a.m.d.“

Este beneficiar al Măsurii 141, iar banii pe care i-a primit până acum i-a investit într-o instalaţie de irigare prin picurare şi un motocultor.

Pentru că valorificarea legumelor s-a dovedit rentabilă, familia Coţofanu pregăteşte două încăperi cu toate cele necesare pentru prelucrarea legumelor şi unele dotări cu banii pe care îi vor primi în continuare prin Măsura 141.

Au planuri mari.

„Am văzut la Târgu-Secuiesc o făbricuţă pentru producerea sucului de mere, îşi aminteşte doamna Elena. Mă gândesc că o astfel de instalaţie ar fi bună şi la noi în sat, mai ales că avem atâtea fructe în zonă. E nevoie însă de sprijin, dar mai ales de unire a oamenilor. Asociaţia noastră îi aşteaptă, cum se spune, cu braţele deschise, mai ales că, iată, ceea ce am obţinut până acum ne dă speranţe spre mai bine.“

Stelian CIOCOIU

Chiar dacă producţiile de legume au fost bune în 2011, agricultorii nu se pot lăuda cu profituri mari. Lipsa subvenţiilor, preţurile mici de vânzare, dar şi epidemia E.coli au fost principalele probleme care le-au dat bătăi de cap. În atare condiţii nu mai miră pe nimeni faptul suprafeţele cu legume se reduc de la an la an.

Piaţa are dreptate tot timpul

„Din punctul de vedere al producţiei, 2011 a fost un an bun, însă ca operare a pieţei a fost sub orice critică. Am vândut în orb, nu am valorificat produsele la un preţ bun“, afirmă Liţu George, un producător de legume din Călăraşi.

La ceapă, de exemplu, dacă anul trecut preţul obţinut pe kilogram era 0,8-1 leu, în 2011 de-abia a primit 0,4-0,5 lei, în condiţiile în care intermediarii fac jocurile pe piaţă, iar contractele cu supermarketurile sunt „înrobitoare“.

„Piaţa are dreptate tot timpul. Dacă oferta e mai mare decât cererea, preţurile se duc în jos“, spune Liţu. Şi atunci de ce să te mai mire că intermediarii dau 0,6 lei pe kilogramul de morcovi, cum s-a întâmplat în cazul său, iar în supermarketuri îi găseşti cu 1,6 lei pe kilogram.

Liţu a avut producţie bună în acest an la morcovi (80 de tone la hectar), dar şi la fasole păstăi (10-12 tone la hectar), produse pe care le livrează pentru sistemul industrial. Morcovii ajung la Tymbark, iar fasolea la fabricile de conserve.

„Fasolea păstăi este o cultură rentabilă, în condiţiile în care într-un interval de 65 de zile obţinem o producţie de 10 tone la hectar, ceea ce presupune un câştig de circa 3.000 de lei la hectar“, susţine Liţu. Cu o condiţie însă, să ai parte de un partener serios şi de utilajele necesare pentru recoltare la momentul potrivit, pentru că tot procesul nu durează mai mult de 3-4 zile.

Contracte nerespectate

Pentru mulţi dintre producători, nerespectarea contractelor de către procesatori rămâne în continuare o mare problemă, mai ales dacă este vorba de un an cu producţie bună.

„Am avut un contract de livrare tomate pentru o cantitate de 1.000 tone către un procesator. Pur şi simplu n-au venit să le ridice, pentru că nu voiau să ne dea 0,5 lei pe kilogram – cum stabilisem iniţial –, ci doar 0,2 lei pe kilogram. Au încercat să profite la maximum de faptul că a fost producţie bună“, spune Marinela Van de Waart, reprezentanta societăţii Horti Group Sadova.

Aceasta susţine că nici grupurile de producători nu au mai mult succes când vine vorba de realizarea de contracte serioase cu reţelele de magazine.

„Nu te poţi baza pe ei. Au preţuri diferite pentru marfa care vine din import şi cea de la noi, deşi de multe ori este vorba de acelaşi sortiment“, spune Marinela Van de Waart.

Suprafeţe în scădere

Suprafeţele cultivate cu legume în câmp şi solarii

s-au redus în acest an cu circa 20.000 ha faţă de 2010 până la un nivel de 215.000 ha. Producţia s-a ridicat la 3.021.200 de tone, în scădere cu 130.000 de tone, raportat la anul anterior, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. Cel mai mare recul a fost înregistrat la varză, circa 13.000 de hectare.

Conform datelor Ministerului Agriculturii, România dispunea în perioada ianuarie-octombrie 2011 de o suprafaţă de 42.900 ha de tomate de pe care s-a obţinut o producţie de 726.000 de tone, ceea ce înseamnă o diminuare de 60.000 de tone comparativ cu 2010. La ceapă, suprafeţele cultivate s-au ridicat la 32.200 ha, suprafaţă aproximativ egală cu cea de anul trecut, de pe care a fost oţinută o producţie de 395.000 de tone. România mai dispunea şi de 18.400 ha de ardei, cu o producţie de 236.000 de tone. În ceea ce priveşte cartofii, suprafeţele cultivate au înregistrat o scădere de circa 30.000 ha, până la 211.700 ha, de pe care au fost recoltate 3,4 milioane de tone.

Banii ajung greu la destinaţie

Deşi ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, anunţa încă din luna septembrie că Guvernul va vira 3,7 milioane de euro – bani proveniţi de la UE – în conturile producătorilor locali afectaţi de E.coli, la sfârşitul lunii noiembrie banii nu ajunseseră la destinaţie, după cum susţine Mircea Croitoru, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Producătorilor de Legume şi Fructe. Acesta se mai plânge şi de evaziunea fiscală din domeniu, estimată pentru acest an la circa un miliard de euro.

De fondurile europene ar fi trebuit să dispună un număr de şase producători români, la care se adaugă alţi şase producători individuali.

La nivelul UE, valoarea sumelor alocate pentru despăgubirea fermierilor se ridică la circa 227 milioane de euro. UE încearcă să reducă pierderile agricultorilor prin plata a maximum 50% (70% pentru membrii organizaţiilor de producători) din preţul pe care îl primeau aceştia în iunie, când a izbucnit epidemia.

Banii au fost repartizaţi către state precum Spania – 70,9 milioane de euro, Polonia – 46,3 milioane de euro, Italia – 36,6 milioane de euro, Olanda – 27,1 milioane de euro, Germania – 16 milioane de euro, Portugalia – 5,2 milioane de euro, Belgia – 3,6 milioane de euro şi Franţa – 1,6 milioane de euro.

România, în statisticile Eurostat

La nivel european, cea mai mare pondere în producţia de legume au avut-o în 2010 tomatele – circa 16,8 milioane de tone, morcovii – 5,3 milioane de tone, ceapa – 5.4 milioane de tone, potrivit datelor Eurostat. România a avut o producţie de 382.000 tone de tomate, 115.000  tone de morcovi şi 217.000 tone de ceapă, mai mult decât ungurii – 132.000 tone de tomate, 62.000 tone de morcovi şi 44.000 tone de ceapă, dar mai mică totuşi faţă de polonezi – cu 678.000 tone de tomate, 815.000 tone de morcovi şi 583.000 tone de ceapă.

Ioana GUŢE

Comisia Europeană a aprobat 14 programe, în 11 state membre, de promovare a fructelor şi legumelor proaspete, pe piaţa internă şi în ţările terţe. Bugetul total al programelor de funcţionare pentru o perioadă de trei ani este de 34.1 milioane din care UE contribuie cu 17 mi­lioane (50%).

Unul dintre cele 14 programe vizează România. Astfel, Organizaţia Naţională Interprofesională „Prodcom“ Legume-Fructe va beneficia de o sumă totală de 984.776 de euro pe un interval de trei ani, cofinanţarea din partea UE fiind de 492.388 euro (50% din sumă). Obiectivul este de a promova legumele şi fructele româneşti pe pieţele din Rusia şi Ucraina.

Pentru primul an, „Prodcom“ Legume-Fructe ar urma să primească 333.320 euro (din care 166.660 euro de la UE), în al doilea an – 315.848 euro (157.924 euro de la UE), iar în ultimul an – 335.608 euro (167.804 euro de la UE).

În plus, România este una din cele trei pieţe (celelalte două sunt Germania şi Cehia) care va beneficia de o sumă totală de 2,5 milioane euro (pe doi ani), din care jumătate va fi asigurată de UE.

Dată fiind criza E-coli, care a lovit sectorul fructelor şi legumelor, comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală Dacian Cioloş a promis sprijin pentru acest sector prin accelerarea procedurilor de aprobare a programelor de promovare. „Această anvelopă financiară suplimentară completează măsurile de urgenţă adoptate pe timpul verii pentru a ajuta sectorul fructelor şi legumelor să depăşească criza E-coli. În această perioadă, Comisia şi-a arătat capacitatea de a reacţiona rapid şi proporţionat pentru a-i sprijini pe producătorii loviţi cel mai puternic de criză. Pe termen mediu, putem oferi de asemenea măsuri pentru a-i ajuta pe producători să revină la situaţia în care se aflau înainte de criză“, a afirmat Cioloş.

„Principala problemă a sectorului legume-fructe o constituie exceptarea de la plata de impozite, taxe şi TVA a importatorilor. Acest lucru le permite comercializarea masivă a unor produse care se regăsesc şi în producţia românească şi care ne fac concurenţă neloială, din dorinţa de a obţine profituri cât mai mari“ – a declarat Mircea Croitoru, preşedintele Asociaţiei Profesionale Naţionale Legume-Fructe (APNLF).

Declaraţia a fost făcută recent la Reuniunea regională „Parteneriat Strategic pentru Agricultură Durabilă“, organizată de Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR), la Braşov.

La eveniment au participat reprezentanţi ai agriculturii din Franţa, Bulgaria, Macedonia, Moldova şi Serbia. Au mai fost prezenţi Valeriu Steriu, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru Agricultură, şi deputatul Adrian Rădulescu.

Producătorii români, nereprezentaţi la Bruxelles

Principalele subiecte discutate s-au referit la lipsa de reprezentare a intereselor producătorilor agricoli din regiune la Bruxelles, în contextul noilor prevederi ale Politicii Agricole Comune (PAC), precum şi realizarea de parteneriate la nivel regional şi naţional, în vederea promovării politicii agricole şi accesării de proiecte şi programe europene.

„Prioritatea ţării noastre este să dezvolte o politică agricolă modernă, prin consolidarea rolului cercetării şi inovării în agricultură, capabilă să poată oferi protecţie producătorilor agricoli români şi să asigure informarea corectă a cetăţenilor despre adevărata valoare a PAC“ – a afirmat Viorel Matei, preşedintele FNPAR.

Cu jalba, la Preşedinţie

Croitoru i-a înmânat lui Steriu un memoriu privind principalele probleme ale sectorului legume-fructe, precum şi soluţiile propuse pentru rezolvarea acestora.

Membrii APNLF au cerut, pe această cale, introducerea unor controale mai severe a importurilor. De asemenea, producătorii s-au plâns că nu au acces în pieţele mari monopolizate de intermediari, precum Braşov, Constanţa, Bucureşti, Suceava şi altele,  situaţia devenind fenomen de masă, asistat impasibil de oficialităţile zonale.

Alte probleme au vizat lipsa de stimulare a producătorilor de legume-fructe, a unei strategii pe termen scurt, mediu şi lung şi dificultăţile întâmpinate la accesarea creditelor bancare.

Florin Ciobanu, membru fondator al APNLF, a atras atenţia că au apărut o serie de asociaţii „purtătoare de ştampilă“, fără activitate, care au fost înfiinţate doar pentru eliberarea de adeverinţe necesare constituirii documentanţiei, pentru obţinerea de finanţare europeană, prin măsurile 112 „Instalarea tinerilor fermieri“ şi 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă“ din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). Chestiunea s-ar putea rezolva prin completarea ghidului solicitantului.

APNLF a mai atras atenţia că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a fost pregătit să proceseze numărul mare de cereri de finanţare pe Măsura 141, acest lucru determinând anularea sesiunii din luna octombrie, fapt care a generat nemulţumiri în rândul producătorilor agricoli.

Traian DOBRE

Celebră cândva, Fabrica de conserve din legume şi fructe Râureni (din localitatea cu acelaşi nume, judeţul Vâlcea) a renăscut din propria cenuşă, după ce ruina (la propriu!) a fost cumpărată de Dan Mutu (foto), la sfârşitul anului 2008. Valoarea achiziţiei s-a ridicat la 4,5 milioane de euro. De atunci şi până în 2011, familia Mutu a investit peste 5 milioane de euro în modernizare şi retehnologizare.

„Anul acesta este primul în care fabrica ar putea produce la capacitatea proiectată. Însă, deocamdată, lucrează la 40%, pentru că piaţa nu poate prelua mai mult. Ne străduim să facem produse cât mai bune. Reţetele pe care le folosim sunt tradiţionale şi fără conservanţi. De aceea, calitatea materiei prime este foarte importantă“ – a declarat Mutu.

În prezent, fabrica produce peste 50 de tipuri de conserve, dintre care castraveţii în oţet, zacusca, dulceaţa de vişine şi gemul de caise sunt cele mai bine vândute.

Principalele investiţii

Conform celor spuse, când a preluat fabrica (înfiinţată în 1968), echipamentele erau foarte vechi, ceea ce însemna o producţie scăzută. În urma modernizării şi retehnologizării, unitatea a devenit una dintre cele mai moderne din domeniul alimentar, cu produse la standarde europene de calitate.

Principalele investiţii s-au făcut în echipamente pentru flux tehnologic continuu, linie de porţionat produse vâscoase, depozit frigorific de peste 2.000 de tone pentru fructe şi legume în stare proaspătă şi staţie pentru epurarea apei industriale uzate.

O altă investiţie importantă, de peste două milioane de euro, s-a făcut în ultimii patru ani într-o fermă vegetală, aflată la Drăgăşani. Aici, pe 120 ha, se cultivă legume, atât în câmp, cât şi în spaţii protejate (3,5 ha). Banii au fost folosiţi pentru maşini şi utilaje agricole, depozite, irigaţii, sisteme de cântărire şi sortare. Peste 30% din legumele şi fructele folosite la fabricarea conservelor provin din această fermă.

Afaceri de 6 milioane de euro

Odată cu dezvoltarea portofoliului de produse şi creşterea exporturilor, Compania Râureni estimează, până la sfârşitul lui 2011, o cifră de afaceri de 6 milioane euro.

În acest an, conservele de legume (murături, legume pentru mâncare, mâncare gata preparată) au contribuit cu 47% la realizarea cifrei de afaceri, fiind urmate de oţet – 18%, gemuri – 16%, compoturi – 9%, dulceaţă – 8% şi siropuri – 2%.

„Pentru 2012 preconizăm o creştere a afacerii cu 20%, valorificând potenţialul pieţei, pentru segmente precum gemuri, dulceţuri şi compoturi. Ne-am propus şi creşterea exporturilor care să contribuie cu circa 10% la realizarea cifrei de afaceri, menţinând partenerii externi actuali şi orientându-ne totodată către noi pieţe de desfacere, de exemplu Rusia“ – a afirmat patronul de la Râureni.

Distribuţia produselor se face în cele 35 de magazine proprii şi în marile reţele de super/hipermarketuri din ţară. De asemenea, sunt prezente şi pe pieţele internaţionale din ţări precum Italia, Spania, Germania, Anglia, Austria şi Canada, iar în viitorul apropiat, din Rusia şi Israel.

Compania Râureni este componentă a Grupului Annabella, care activează în agricultură, industrie alimentară şi comerţ.

În prezent, la fabrica de conserve lucrează aproximativ 250 de persoane şi încă o sută la ferma vegetală. În total, în Grupul de firme Anabella există peste o mie de angajaţi, dintre care 300 veniţi în ultimii ani.

Traian DOBRE

În timp ce mai toate fabricile de procesarea legumelor şi fructelor din ţară şi-au cam închis, una după alta, porţile, iată că la Buzău gigantul de altădată, care ocupa o imensă suprafaţă de producţie şi de înmagazinare, de peste 65.000 mp teren, revine acum în deplină actualitate, adăugând la vechiul său nume şi pe cel de ROSA C. Este un semn că aici, la marginea Buzăului, se întâmplă ceva.

Este îndeajuns să răs­punzi invitaţiei călduroase a gazdelor de acum ca să-ţi dai seama de acest lucru. Ec. Gheorghe Doloiu, preşedinte-director general al societăţii, ne explică: „Cu tenacitate, de zi-noapte – la noi se lucrează în program prelungit – dar şi cu iscusinţa celor 120 de oameni în plin sezon, mai mult cu propria cheltuială a firmei, am izbutit, iată în numai doi ani, să schimbăm mult în bine faţa acestui gigant, bine-cunoscut altădată în ţară pentru produsele sale. În acest moment, avem patru linii tehnologice de produs şi îmbuteliat roşiidecojite şi cubetate, de îmbuteliat piureuri de to­mate, o alta pentru vâscoase şi o alta de preparat diferite sortimente de fructe.

Practic, avem asigurată obţinerea unui minimum de zece sortimente, de la pasta de tomate, suc de roşii şi bulion, până la roşii cubetate, la passata şi la preparate din legume. De la castraveţi muraţi, zarzavat de ciorbe, până la zacuscă şi altele. Important este că, în principal, ne asigurăm materia primă din marile ferme sau din exploataţiile agricole mai mici din judeţul Buzău, dar în acest an de excepţie ne-am procurat materia primă de bază – roşiile – şi din mai toate judeţele din sudul ţării, respectiv Mehedinţi, Dolj, Călăraşi, Ialomiţa, Constanţa, Tulcea, Dolj, Olt, Teleorman; fabrica dispune de întreaga infrastructură necesară preluării, depozitării şi procesării legumelor şi fructelor, precum şi de logistica necesară de comercializare. Păstrăm un respect aparte şi pentru calitatea produselor şi pentru cerinţele de mediu, dovadă fiind trendul ascendent al producţiei.“

2011 – peste cinci milioane de recipienţi

Potrivit datelor comunicate de interlocutorul nostru,  activitatea de producţie este într-un trend ascendent. De la 783.000 de recipienţi în 2009, la peste două milioane  în 2010, iar în perioada ianuarie-iunie din acest an, la aproape un milion de recipienţi, iar până la sfârşitul lui 2011, cu siguranţă, vor „depăşi cinci milioane de recipienţi“. La toate acestea, pentru siguranţa alimentelor a fost introdus şi un sistem preventiv de control, precum şi de identificare a eventualelor pericole specifice (biologice, fizice sau chimice). Pentru toţi care sunt interesaţi de ce se face aici le spunem că se realizează o gamă tot mai diversă de conserve de legume şi de fructe, conserve mult căutate pe piaţa internă şi la export.

Partea bună a lucrurilor este că de mai bine de doi ani a fost diversificat şi exportul de legume şi fructe procesate. Faptul ca atare a fost înlesnit şi de stăruinţa specialiştilor din fabrică de a susţine modernizarea continuă a producţiei, îndeosebi prin dotări frecvente cu utilaje performante; practic, întreaga activitate este acum  automatizată, cum de altfel se vede şi din imaginile alăturate, surprinse de noi chiar zilele acestea. Apoi, cooperarea activă cu o serie de firme din ţări europene este extrem de benefică, astfel că până şi denumirea de ROSA C este rezultatul direct al acestei fructuoase cooperări.

La rândul său, directorul comercial, ec. Georgiana Ceauş, ne spune că prin creşterea de la an la an a producţiei, paralel cu cea de desfacere, s-a observat o majorare substanţială a cererii pieţei interne şi, mai ales, a celei externe, pentru mai toate sortimentele. „De aceea, mai spune interlocutoarea noastră, am investit mult şi în achiziţia de utilaje noi, aceasta şi ca urmare a realizării de proiecte prin accesarea de bani europeni.“

Fondurile europene, o şansă nesperată de dezvoltare

Societatea ROSA C – Legume-Fructe Buzău a finalizat în 2010 un proiect cu fonduri europene de 1,5 milioane de euro, prin care a fost achiziţionată o linie integrată de îmbuteliere produse lichide, vâscoase şi solide. Dezvoltarea sortimentală a înlesnit şi atragerea a tot mai multor clienţi, între care şi firme de mare prestigiu precum Saff Trading, Trans Alicom Reewe România, Metro-Cash and Carry, Klevec Factory( brand Buftea) şi Mersel Company.

În perspectiva acestui an, dar şi a celui următor, ne-a mai precizat directorul comercial al ROSA C, se află şi  un alt proiect, tot cu fonduri europene, de circa un milion de euro, pentru dezvoltarea unităţii de producţie, precum  şi pentru achiziţionarea de noi utilaje performante, dar şi pentru dezvoltarea gamei de produse noi. Totul va depinde şi de sursa de materie primă, care în unii ani poate deveni o mare problemă.

Ferme proprii de legume şi fructe la Cândeşti

Pe lângă stimularea puternică a producţiei de legume şi fructe din zona Buzăului, unde s-a cam pierdut mult din tradiţia de altădată, conducerea unităţii mai are în vedere şi organizarea, încă din anul viitor, a unei importante  ferme proprii de legume, precum şi a alteia de pomi, în sistem intensiv, în zona Cândeşti. Cele două ferme vor constitui şi cea dintâi bază proprie de materie primă, ce se doreşte a fi tot mai mult extinsă.

Cristea BOCIOACĂ

Producătorii români de legume care nu şi-au putut vinde produsele din cauza infecţiei cu E coli vor fi despăgubiţi în total cu 3,74 milioane de euro, a hotărât recent Comisia Europeană (CE). Sunt vizaţi cultivatorii de castraveţi, roşii, salată, dovlecei şi ardei graşi retraşi de pe piaţă în perioada 26 mai – sfârşitul lunii iunie. Decizia prevede plata unui procentaj maxim de 50% (70% în cazul membrilor organizaţiilor de producători) din preţul obişnuit la producător al diferitelor produse în luna iunie.

Cererile să fie justificate

Conform informaţiei primite, fondul iniţial alocat la nivelul UE a fost suplimentat de la 210 milioane de euro la 227 milioane de euro. Astfel, cererile de compensare solicitate de statele membre afectate, în cadrul planului de urgenţă, vor fi acoperite în proporţie de 100%.

Dacian Cioloş, comisarul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, a declarat că utilizarea fondurilor din cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) trebuie să fie pe deplin justificată. A afirmat că, în ultimul moment, mai multe state membre au furnizat informaţii suplimentare referitoare la cererea lor de compensare.

„Pentru a putea plăti toate sumele solicitate, propun creşterea bugetului disponibil. Astfel, vom asigura un sprijin adecvat pentru producătorii de legume în această perioadă dificilă pentru sector din punct de vedere economic şi vom permite rambursarea în cazul tuturor solicitărilor statelor membre pentru perioada

26 mai – 30 iunie. De la începutul crizei, am spus că doresc foarte mult să arăt că Europa poate reacţiona repede atunci când este nevoie“, a precizat Cioloş.

Alături de ţara noastră, vor mai primi despăgubiri Spania – 70,97 milioane de euro, Polonia – 46,39 mi­lioane de euro, Italia – 36,62 milioane de euro, Olanda – 27,18 milioane de euro, Germania – 16 milioane de euro, Portugalia – 5,24 milioane de euro, Belgia – 3,6 milioane de euro şi Franţa – 1,65 milioane de euro.

Vă reamintim că, la 17 iunie, CE a aprobat un pachet de ajutoare de urgenţă. Statele membre au trebuit să notifice cererile de compensare finale până la 18 iulie. Totuşi, a fost necesar să se solicite anumitor state membre informaţii suplimentare cu privire la notificările lor. CE a primit şi a analizat aceste informaţii suplimentare, actualizând, în unele cazuri, notificările statelor membre în cauză, iar acum are o imagine clară asupra cuantumurilor totale solicitate.

Traian DOBRE

„Legumele din România, inclusiv castraveţii, sunt sănătoase şi sigure pentru piaţă, pentru consumatori“, a afirmat Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în cadrul unei conferinţe de presă.

De fapt, acesta s-a dorit a fi un mesaj pentru întreaga populaţie, susţinut cu ardoare şi de Radu Roatiş Cheţan, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, prezent la eveniment.

Ambii vorbitori au menţionat în mai multe rânduri că, în România, nu au intrat legume infestate cu temuta Escherichia Coli (E Coli), care a îmbolnăvit mii de oameni în Occident, dintre care câţiva au şi murit.

De asemenea, s-a explicat faptul că această bacterie patogenă nu există în interiorul plantelor sau legumelor şi că doar accidental poate infesta numai părţi exterioare. Ca urmare, luarea unor măsuri minime de igienă, cum ar fi spălarea legumelor şi a mâinilor, ne poate asigura sănătatea.

Ministrul a adăugat că E Coli trăieşte în intestinele animalelor, inclusiv ale oamenilor şi că numai unele tulpini sunt patogene.

Pierderi

Valeriu Tabără a spus că refuzul neîntemeiat al populaţiei de a mai consuma castraveţi a adus pierderi imense legumicultorilor. De exemplu, în cadrul unei discuţii cu reprezentanţii SC Hortifruct SRL, în scopul identificării unor soluţii pentru reducerea pierderilor cauzate de criza de pe piaţă, ministrul a fost informat că acest important producător de castraveţi, cu o suprafaţă de producţie de 60 ha de sere, a estimat pierderi de aproximativ 16.000 tone de la începutul crizei şi până la sfârşitul perioadei (1 august a.c.), echivalentul a aproximativ 9 milioane de euro. Se spune că, zilnic, trebuie aruncate la gunoi 200-250 tone.

Promisiuni

Pentru a contracara pagubele suportate de legumicultori, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) va solicita ajutor financiar de la Uniunea Europeană. Însă valoarea acestuia este foarte mică, de numai 247.200 de euro (la un curs estimativ de 4,1 lei/euro). Motivul este că se calculează la 4,6% din valoarea producţiei comercializate în anul 2010, conform legislaţiei comunitare.

De asemenea, la propunerea Hortifruct, MADR va distribui gratuit 3.500 tone de castraveţi (conform art. 103d, alin. 4 din Regulamentul 1234/2007) către organizaţii şi fundaţii de caritate, penitenciare, şcoli, instituţii publice de educaţie şi tabere de vacanţă pentru copii, precum şi către spitale şi cămine de bătrâni. În acest sens, pentru a se asigura că potenţialii beneficiari finali nu vor fi reticenţi în acceptarea produselor, ANSVSA va testa fiecare lot care va face obiectul distribuirii şi va emite buletine de analiză.

Conform celor spuse, deocamdată nu se ştie exact dimensiunea pierderilor suferite de fermieri, ţinând cont că nu numai exportul este afectat, ci mai ales consumul intern. La ora actuală, multe super/hipermarketuri nu mai acceptă castraveţi, pe motiv că nu se vând. Totodată, în pieţe au scăzut preţurile până la jumătate, dar şi aşa vânzările merg în continuare foarte prost.

Traian DOBRE

Prin programul de dezvoltare, ferma pomicolă de lângă Adunaţii Copăceni de la marginea Capitalei intenţionează să câştige o cotă importantă pe piaţa fructelor din România, obiectivul ei imediat fiind să-şi consolideze poziţia brandului „La Moşie“. Plantaţia aparţine SC Andany Trading SRL şi este inclusă în grupul de companii Romstrade şi Blue Air deţinut de către omul de afaceri Nelu Iordache. Pe lângă pomi fructiferi, ferma dispune şi de 10 ha cu viţă-de-vie.

Spre o diversificare intensivă

„Pentru perioada următoare este vizată extinderea fermei de la 100 la 200 ha. Vrem să ne extindem, pentru a intra în noi sectoare, cum ar fi legumicultura“, a declarat Gheorghe Răcaru, director de strategie şi dezvoltare al grupului menţionat, cu ocazia celei de a treia ediţii a Zilei Pomicultorului.

Fostul pilot, astăzi un bun manager, ne-a spus, în exclusivitate, că au fost deja achiziţionate 30 ha. „Terenul va fi pregătit în această toamnă, iar în primăvară vom începe plantarea. De asemenea, suntem în stadiu avansat cu negocierile, pentru a cumpăra încă 20 ha“, ne-a precizat Răcaru.

Mai mult, societatea intenţionează să construiască sere încălzite de înalt randament, care accelerează durata de vegetaţie a plantelor în funcţie de soi, crescându-le randamentul de producţie, dar fără să le afecteze calitatea.

Atragerea grupurilor de producători

Directorul de strategie şi dezvoltare a afirmat că are în vedere înfiinţarea unui sistem tip grup de producători, prin care să colecteze fructele şi legumele de la producătorii locali. Lor le vor fi puse la dispoziţie soiuri valoroase şi know-how în domeniu, astfel încât şi produsele să îndeplinească standardele cerute, pentru a fi ulterior vândute lanţurilor de magazine retailer, atât la intern, cât şi la extern.

Fructele şi legumele astfel colectate vor trebui să aibă capacitatea de a fi conservate prin frig, în vederea comercializării la o valoare mai ridicată, în perioadele când s-a încheiat perioada de vegetaţie. Mai mult, societatea intenţionează să construiască sere încălzite, care în timp vor da siguranţă producţiei şi o eficienţă sporită.

Depozite din ultima generaţie

Nicolae Pripon, directorul fermei pomicole, ne-a prezentat noile clădiri. În partea de nord a livezii, pe o suprafaţă de aproximativ 5.000 mp, s-au ridicat două hale industriale, cu o linie de sortat şi ambalat fructe, precum şi două depozite dotate cu 12 celule de frig, a câte 110 t fiecare. Conservarea la frig dispune de un sistem de ultimă generaţie, care permite scoaterea aerului din celulă şi introducerea bioxidului de carbon în concentraţiile cerute de normative pentru fiecare tip de fruct.

Traian DOBRE

• În cartierul Păcurari din Iaşi tarabele ţăranilor sunt pline de legume ieftine;
• Piaţa este interzisă intermediarilor
• Ce-i drept, lipseşte controlul sanitar-veterinar şi dotările minime.
La fiecare sfârşit de săptămână, în piaţa din cartierul ieşean Păcurari este o deosebită animaţie. Aici, de câtva timp s-a înfiinţat o piaţă ţărănească.

În ciuda frigului, numeroşi ieşeni sunt prezenţi pentru a-şi face aprovizionarea. Şi au ce cumpăra – produse din carne, lapte proaspăt, diferite sortimente de brânză, păsări tăiate, miere de albine, vin, mălai şi chiar… borş de putină. „În anotimpul călduros, ne spune doamna Liliana Croitoru (foto), administratorul pieţei, toate tarabele sunt ocupate. Vin legumicultori din părţile Prutului, cei din Deleni şi Hârlău cu celebrele cireşe «Boambe de Cotnari» şi apoi, pe măsură ce apar, cu toate celelalte fructe. Nu lipsesc nici producători din alte judeţe. Toţi sunt mulţumiţi, atât ei cât şi cumpărătorii pentru că, de cele mai multe ori, preţurile sunt mai mici decât cele cerute de intermediarii de care sunt pline celelalte pieţe ale Iaşului.“

Ne apropiem de una dintre tarabele unde cumpărătorii aşteaptă la rând. Ion Tătăran, din Lăpuşel Maramureş, oferă un variat sortiment de produse din carne. „Vin în această piaţă, ne spune producătorul, din luna octombrie anul trecut şi trebuie să vă spun că pastrama de vită, cârnăciorii de casă, muşchiul de Maramureş, toba şi celelalte produse se vând, după cum vedeţi, ca pâinea caldă“. Ce-i atrage pe cumpărători? „În primul rând, calitatea produselor, vine răspunsul, pentru că tot ce oferim noi este pregătit „ca la mama acasă“. Folosim numai ingrediente naturale, iar produsele cu etichetă verde arată că au fost afumate la rece, nu prin hituire, cu fum cald, uscare şi afumare rapidă, aşa cum procedează marii procesatori. Pâinea cu cartofi, pe care o vedeţi aici, coaptă pe vatră, nu are decât drojdie şi apă. Şi, pentru că nu folosim altfel de ingrediente, termenul de valabilitate este foarte mic – toba, de pildă, are termen doar 10 zile, salamul de vară, 90 de zile.“

2010 aduce primele biruri

Alături, un producător din comuna ieşeană Leţcani oferă cârnaţi din carne de oaie şi vită, din carne de oaie şi porc şi slănină afumată. „Este mare lucru că există o astfel de piaţă, îmi spune gospodarul, pe numele său Mihai Gheorghe. Eu am patru sute de oi, porci şi vite. Dacă le vând, în viu, preţurile sunt de batjocură şi de aceea prefer să prepar aceste produse şi să le vând aici. Clienţii sunt mulţumiţi, eu mai puţin, pentru că, deşi ne-au promis şefii că aici nu vom plăti taxe, de la 1 ianuarie anul acesta fiecare dintre noi este obligat să achite un «bir» de cinci la sută din valoarea mărfii.“

Doleanţe au şi cumpărătorii: nu există un punct de control al alimentelor, n-au cu cine vorbi dacă doresc să reclame ceva, îmi spune o gospodină. Ar trebui, odată cu venirea anotimpului cald, produsele perisabile să fie expuse în vitrine frigorifice care lipsesc cu desăvârşire. „Iniţiativa ar trebui extinsă, crede un cumpărător, astfel încât atât producătorii cât şi noi să cumpărăm produse mai bune, la preţuri accesibile.“

Iniţiativa de a crea aceste pieţe ţărăneşti este lăudabilă, dar ar trebui să amintim celor care răspund de agricultură şi de valorificarea producţiei că este doar un început. E nevoie să apară pieţele de gros şi, de ce nu, unităţi specializate prin care producătorul să-şi poată valorifica cu câştig produsele.

Stelian CIOCOIU

Ca un cititor, dar şi comentator al articolelor din revistele cu profil agricol, doresc să fac unele precizări legate de articolul „Faţa nevăzută a horticulturii“ din nr. 1(102) 1-15 ianuarie 2010 al revistei Lumea Satului. Doresc, în primul rând, să precizez că lucrez ca specialist-cercetător în sectorul legumicol din anul 1974, cunoscând în mare atât evoluţia cât şi decăderea acestui important sector, problemele cu care se confruntă fermierii legumicultori, motivele pentru care România importă cantităţi mari de legume.

Cauza principală pentru care suntem o ţară „cu greutate“ privind importul de legume este lipsa unei strategii pe termen scurt şi mediu (nemaivorbind de o strategie pe termen lung) a acestui vital sector al agriculturii româneşti. Pentru elaborarea unei astfel de strategii trebuie să se pornească de la situaţia actuală reală a producţiei legumicole, care din păcate nu există. Avem date eronate care persistă de 20 de ani.

Suntem tari în ceapă şi varză

Dacă până în 1990 pe suprafaţa cea mai mare se cultivau tomatele urmate de legumele din grupa verzei şi de ceapă, în prezent pe primul loc se situează ceapa, urmată de legumele din grupa verzei şi pe locul trei legumele rădăcinoase.

La ceapă nu putem vorbi de o suprafaţă cultivată de 32.000 ha întrucât pentru înfiinţarea acesteia ar fi fost necesară o cantitate de

cca 150 tone de sămânţă, România producând cel mult 1-2 tone. Suprafaţa de 40.000 ha care se zice că ar fi fost cultivată cu tomate anul trecut se apropie de cea cultivată înainte de 1990, când existau multe fabrici de conserve de legume şi se exportau cantităţi mari. În ultimii ani, suprafaţa cultivată cu tomate a scăzut foarte mult odată cu dispariţia fabricilor de conserve. De asemenea, nu se mai poate vorbi de suprafeţe mari cultivate cu castraveţi în câmp. Pentru suprafaţa cultivată cu vinete ar fi fost necesară cantitatea de 5 tone de sămânţă. Anul trecut, s-a vândut din producţia proprie cel mult 0,5 tone şi e imposibil să se fi importat 4,5 tone de sămânţă din această specie. Mă întreb: unde se cultivă în România 12.000 ha de usturoi? Sunt foarte puţini fermieri legumicoli care să cultive 2-3 ha de usturoi.

Am supus atenţiei doar câteva exemple de specii legumicole la care suprafeţele pretinse a se fi realizat anul trecut sunt exagerat de mari. Referitor la producţiile medii obţinute, dacă suprafeţele sunt cu mult mai mari decât cele reale, producţiile medii sunt foarte mici, deci nici acestea nu sunt reale. Prin folosirea de hibrizi performanţi de ultimă generaţie, prin aplicarea de tehnologii performante se obţin în prezent, de către mulţi fermieri, producţii medii de 50-60 tone la ceapă, morcov, varză etc.

Producţia totală de legume de cca 3,5 mil. tone pretinsă că s-a realizat în 2009 s-a obţinut pe o suprafaţă exagerat de mare (ireală) şi cu producţii medii nereale foarte scăzute (ceapă – 11 t/ha, morcov – 12 t/ha, vinete – 13 t/ha, tomate – 15 t/ha, varză – 18 t/ha).

Dacă această producţie totală de legume ar fi reală, s-ar asigura o aprovizionare a fiecărui locuitor cu 167 kg (poate mai mult decât media UE), consum ce se înscrie în recomandările făcute de specialişti în alimentaţie şi drept urmare nu ar mai fi nevoie de importuri de legume.

Ce ne spun statisticile oficiale? Că în România se produc în prezent legume pe o suprafaţă de cca 220.000 ha. Pentru a produce legume pe această suprafaţă este nevoie de o cantitate impresionantă de seminţe. Adevărul este că producţia de sămânţă de legume produsă în România este insignifiantă pentru această suprafaţă. Majoritatea seminţei de legume existentă pe piaţă este adusă de către marile firme străine. Deoarece cercetarea legumicolă românească a intrat în colaps, într-un viitor nu prea îndepărtat vom mai produce doar sămânţă de ardei gogoşar.

România poate să devină în mod real într-un timp scurt o ţară exportatoare de legume. Ne situăm într-o zonă geografică foarte favorabilă culturii legumelor şi avem fermieri foarte bine pregătiţi. Ce ne lipseşte? Avem nevoie de o strategie reală care să fie pusă în aplicare în cel mai scurt timp; tot atât de importantă este ajutorarea fermierilor pentru modernizarea tehnologiilor de cultivare, inclusiv pentru construirea de depozite moderne, fără de care nu se concepe valorificarea superioară a producţiei de legume.

Dr. ing. Niculai POPANDRON

Estimări sumbre, dar nu lipsite de temei arată că producţia autohtonă de legume se va înjumătăţi în acest an, iar afacerile fermierilor de profil se vor reduce drastic. Principalele cauze sunt lipsa subvenţiilor şi a creditului agricol, care nu mai sunt disponibile odată cu trecerea în noul an. După integrarea în Uniunea Europeană, ţara noastră a avut trei ani de tranziţie, perioadă în care fermierii români au beneficiat de subvenţii şi de facilităţi pentru obţinerea creditelor bancare. Începând cu 1 ianuarie 2010, România nu mai poate acorda astfel de ajutoare, neconforme cu cele aprobate de Uniunea Europeană.

Lipsa subvenţiilor va face ca producţia de legume şi fructe să scadă în 2010, determinând o creştere a importurilor şi a preţurilor, dar şi falimentul mai multor producători. Cifrele de afaceri ale fermierilor vor scădea drastic în acest an, când perioada de tranziţie se încheie. Viitorul nu sună deloc bine.

Această anulare a creditului agricol va duce la o presiune neconcurenţială a pieţei din partea fermierilor străini care beneficiază de credite la dobânzi de 3-4%, în timp ce în România dobânzile sunt de 15-20% în lei.

Lada legumicolă a Europei

În aceste condiţii nu constituie nicio surpriză faptul că şi în acest an vom avea pe masă legume şi fructe din import, care nu sunt acceptate de alte state, din cauza proastei calităţi şi a problemelor fitosanitare pe care le au. Piaţa românească de legume este invadată de produsele din Orient, iar Turcia deţine supremaţia, mai ales că este cea mai apropiată de ţara noastră.

Chiar şi în condiţiile în care preţul creşte cam de trei ori de la producătorul turc la comerciantul român, acesta este mai avantajos decât al legumelor din producţie autohtonă.

Ce pot face cultivatorii de legume în aceste condiţii?

Producătorii au purtat în anul care a trecut negocieri şi discuţii cu Ministerul Agriculturii pentru ca politicul să poată interveni pe termen scurt prin crearea de noi modalităţi de susţinere a agriculturii. Din păcate, orice discuţie a murit în faza incipientă şi din cauza instabilităţii politice din ţară.

Un exemplu de sprijin din partea Ministerului Agriculturii ar fi furnizarea de gaze din producţia internă către sere la un preţ mai mic, la fel cum se întâmplă cu combinatele de îngrăşăminte sau cu cele industriale. În Olanda, statul subvenţionează 65% din costul energiei termice folosite în producţie în serele de legume şi fructe.

Anul 2010 se anunţă cu adevărat unul de foc pentru mulţi dintre producătorii de pe piaţa românească a legumelor. Din păcate, pentru unii e posibil să fie şi ultimul…

Cosmin MUTU

Chiar dacă ne aflăm aproape de sfârşitul anului, nu putem uita oamenii pe care i-am întâlnit în timp, afacerile lor, dar mai ales eforturile depuse pentru a performa. Un astfel de exemplu l-am întâlnit la Cherechiu, judeţul Bihor, o localitate aflată aproape de graniţa cu Ungaria, aşezată pe un pământ scos nu demult de sub ape prin ample lucrări de desecare, dar fertil. O aşezare cu oameni gospodari şi, cum aveam să aflu, şi de oameni plini de iniţiative.

– Aşadar, domnule primar Alexandru Nyiri, sunteţi cadru didactic şi, pe deasupra, păstoriţi această localitate. De ce credeţi că oamenii de aici v-au ales în fruntea lor?

– Poate că m-au simţit mai de-al lor şi aproape de ei, de problemele lor. Ba mai mult, au văzut în mine omul care le poate rezolva multe nevoi cu care se confruntă.

Comuna Cherechiu are în componenţă trei sate: Cheşereu, Cherechiu şi Târguşor, cu 2.484 de locuitori, iar cel mai mare sat, Cheşereu, numără 1.090 de locuitori.

– Care este principala preo­cu­pare a locuitorilor de aici?

– Agricultura. De la o vreme, cei mai mulţi s-au profilat pe cultura castraveţilor, ocupaţie care s-a dovedit a fi rentabilă. Ne-am hotărât să facem asta pentru că am conştientizat faptul că şi ţăranul român poate cultiva legume şi alte culturi pe care le cultivă fermieri din afara graniţelor. Următorul pas a fost să găsim o piaţă de desfacere.

Piaţa

– Cine sunt beneficiari?

– Valorificăm producţia în Ungaria, dar fără ca noi să ne deplasăm acolo. Vin ei şi iau castraveţii de la noi. La începutul acestei afaceri au fost implicaţi doar cinci oameni: eu, un consilier şi alte trei persoane. Acum în această afacere sunt implicate 130 de familii din toată zona.

Suprafaţa pe care se cultivă castraveţi se calculează aici în metri liniari, aşa că am să vă spun că se cultivă cu această specie aproximativ 70.000 de metri. Din această suprafaţă, aproximativ 45.000 de metri se cultivă cu castraveţi crescuţi pe plasă. Este o tehnologie care presupune următoarele elemente: stâlpi bine înfipţi în pământ, trei sârme întinse bine şi o plasă pusă peste aceste sârme. Metoda folosită pentru irigare este cea prin picurare.

Tehnologia

– Care ar fi elementele tehnolo­gice de noutate?

Pentru a proteja cultura o aco­perim cu folie. Îngrijirea castra­veţilor, ţinând cont de faptul că aceştia sunt destul de sensibili, presupune uneori stropirea lor de câteva ori pe săptămână. Se mai folosesc, de asemenea, anumite îngrăşăminte, care se dizolvă în apă după care se aplică prin metoda de fertirigare.

– Cu o astfel de tehnologie presupun că se realizează o producţie mare, de calitate, dar şi cu o anumită periodicitate de recoltare. Cum faceţi faţă acestor lucrări?

– În general, un om poate recolta producţia de pe o suprafaţă de 200 metri liniari. În funcţie de experienţa persoanei, îi poate fi atribuită o supra­faţă de recoltare mai mică sau mai mare.

Eficienţa

– Cât de rentabilă este această activitate?

– Se calculează aproximativ 10 kg de castraveţi la un metru liniar. Anul trecut, din o mie de metri liniari, aproximativ 15 arii cultivate cu castraveţi care îmi aparţin, am avut un beneficiu curat, net de 9.000 de lei, adică 90 milioane de lei vechi. Până acum nu am găsit o cultură mai rentabilă. Poate la anul vom găsi şi vom încerca şi alte culturi.

Important este că am găsit o piaţă de desfacere. Suntem plătiţi săptămânal. Ciclul de creştere a castraveţilor durează aproximativ trei luni. Ce-i drept, această perioadă poate fi prelungită dacă este o vreme frumoasă.

– V-aţi gândit şi la o formă de cultură protejată?

– Da, dar nu am avut posibilităţi financiare.

– Puteţi apela totuşi la fonduri europene?

– În ideea aceasta ne-am hotărât să ne constituim într-un grup de producători, pentru a avea facilităţi în obţinerea de fonduri.

– Ce v-a determinat să vă gândiţi la această formă asociativă? Oamenii nu se puteau descurca individual?

– Nu, şi asta pentru că, pe de o parte, fondurile europene pot fi accesate mai uşor prin forme asociative, iar pe de altă parte ne aprovizionăm şi valorificăm mai uşor în această formă.

Prin forţele proprii putem cultiva castraveţi pe cel mult 1.500 de metri, dar nu ne putem dezvolta. În Ungaria există depozite frigorifice unde sunt păstraţi la o temperatură de două-patru grade castraveţii cumpăraţi de la noi la sfârşit de sezon, pentru a fi mai apoi valorificaţi în noiembrie, decembrie când au preţul mult mai mare. De ce să nu avem şi noi o astfel de hală? Printr-o astfel de formă asociativă nu numai că putem beneficia de fondurile europene, dar putem valorifica şi la alt nivel producţia.

ION BANU

Agricultura românească ar putea să devină o prioritate pentru investitorii străini. Preţul scăzut al terenurilor, întinderea vastă a suprafeţelor arabile şi solul de calitate ar putea fi ingredientele perfecte pentru o afacere de succes faţă de orice investitor străin, pregătit să îşi utilizeze experienţa şi tehnologia într-o ţară care deţine capacitatea de a hrăni peste 100 milioane de oameni, se arată în Raportul pe 2009 al BCR, intitulat „Agricultura – potenţial, oportunităţi, supravieţuire“. Studiul a fost elaborat de un colectiv condus de dr. Lucian Anghel, economist-şef al băncii.

Din păcate, consemnează raportul, fragmentarea terenurilor agricole, investiţiile scăzute de până acum, fenomenul de îmbătrânire a populaţiei de la sate şi sărăcia larg răspândită în mediul rural pun agricultura românească într-o lumină nefavorabilă. Speranţe de mai bine pot veni numai de la investiţiile străine directe şi de la fondurile europene.

Recolta de cereale, cu 25-30% mai mică

„Producţia de cereale, cu excepţia porumbului, ar putea scădea cu 25-30% faţă de anul precedent, în principal ca urmare a recoltei reduse de grâu -32%, care deţine ponderea majoritară în totalul producţiei de cereale recoltate până la data de 31 august, de peste 70%“, a declarat Lucian Anghel, pentru Lumea satului.

Potrivit estimărilor oficiale, producţia de grâu însumează 5,3 milioane de tone în 2009, în timp ce consumul intern este de aproximativ 3 milioane de tone anual.

Piaţa uleiului, evaluat la 200 milioane de euro

Semnalele care vin din piaţă, menţionează Raportul, nu sunt foarte încurajatoare, cu excepţia producţiei de floarea-soarelui. Estimările producătorilor situează producţia medie la hectar, în anul 2009, la 1.400-1.600 kg. Conform unor estimări ale producătorilor, preţul florii-soarelului a scăzut cu aproximativ 27%, la 0,8 lei/kg. Cererea de procesare se aşteaptă să scadă, deoarece consumul s-a diminuat cu circa 10% în primele şase luni din 2009. Piaţa românească a uleiului este estimată la aproximativ 250 mii de tone şi la o valoare totală de circa 200 milioane de euro.

Producţia de legume, în scădere

În primele şapte luni, producţia de legume a acoperit numai 35-40% din consumul intern. În această perioadă, „importurile de legume au fost predominante şi în 2009, acoperind 60-65% din consumul total. Datele s-au schimbat fundamental în lunile august şi septembrie, când oferta abundentă de pe piaţă a făcut din piaţa românească una dintre cele mai ieftine din Europa.

Consumul de fructe pe cap de locuitor, în România, este cu aproximativ 30-40% mai redus decât media Uniunii Europene (180-200 kg), în condiţiile în care calitatea soiurilor autohtone s-a deteriorat vizibil în ultimii 10 ani, în special la caise, piersici şi mere.

Locuitorii din mediul rural folosesc în cele mai multe cazuri fructele pentru a produce băuturi alcoolice pentru consum propriu (prune, mere şi struguri), se menţionează în Raport.

Traian DOBRE

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, producţia autohtonă de legume cultivate în sere şi solarii a scăzut în primele şapte luni ale anului cu 42%, comparativ cu perioada similară din 2008.

Explicaţia este simplă şi ţine, spun fermierii români, de lipsa pieţei de desfacere, cerându-le celor care diriguiesc agricultura românească – a câta oară – să găsească o măsură pentru a rezolva această problemă, de care depinde până la urmă bunăstarea legumicultorilor şi, de ce nu, a consumatorilor.

Muncă multă, cheltuieli uriaşe, venituri ioc!

„Supermarket-urile, spune cu amărăciune Ioan Timofte din Branişte Bacău, sunt pline cu legume aduse din Olanda, Italia, cu fructe aduse din Polonia, Bulgaria şi de aiurea, în timp ce produsele noastre nu au loc în rafturi.“

Că Ghidul de bune practici, încheiat de minister cu reprezentanţii marilor magazine, s-a dovedit până la urmă o hârtie fără valoare, o dovedesc şi spusele legumicultorului Dumitru Scutelnicu din Miroslava Iaşi. „Cu multă muncă şi cheltuială pe măsură am obţinut, în sera de 1.200 mp, ardei şi roşii crescute «ca la carte», dar nu am unde să le vând. Un supermarket mi-a oferit pentru un kilogram de roşii cel mult doi lei. În pieţe nu avem loc din cauza samsarilor şi a tot felul de speculanţi care câştigă pe spinarea noastră, dar şi a cumpărătorilor.“

Dulceaţa amară a mierii

Nici apicultorii nu o duc mai bine. Pentru a beneficia de subvenţia europeană oferită prin APIA, care înseamnă 20 de lei pentru fiecare familie de albine, producătorii sunt obligaţi să predea mierea la Asociaţia Crescătorilor de Albine sau la producătorii autorizaţi. „Nu avem alternative, spune Sandu Mihalache, apicultor din Vaslui. Nu putem sta în fiecare zi în piaţă pentru a vinde mierea la borcan, pentru că nu ar avea cine să lucreze în stupină.“

„Adevărul este că procesatorii oferă cel mult opt–nouă lei pe kilogramul de miere din floare de salcâm, de pildă, în timp ce ulterior preţul la consumator se triplează“, afirmă doamna Lia Măgdici, apicultor din Poieni, Iaşi. Ea pledează pentru ideea de a se renunţa la subvenţia simbolică în schimbul unui mod care să le permită valorificarea mierii printr-un sistem tip en-gros.

Un brand comercial tip… Flutur

Consiliul Judeţean Suceava a sprijinit producătorii creându-le pieţe pentru desfacere. Preşedintele acestuia, Gheorghe Flutur, i-a îndemnat pe producători să se asocieze şi primul pas a fost făcut prin înfiinţarea Asociaţiei Produs în Bucovina, care are 22 de membri fondatori şi la care, numeroşi agenţi economici şi-au anunţat intenţia să se asocieze.

Următorul pas este înfiinţarea unei societăţi care să deruleze activităţi economice de promovare şi comerţ. Au fost, de asemenea, chemate „la ordine“ marile magazine şi, susţine domnul Gheorghe Flutur, s-a reuşit încheierea unui parteneriat cu reţeaua Iulius Mall, care s-a angajat să pună la dispoziţia producătorilor locali spaţii comerciale permanente unde aceştia să-şi poată vinde produsele.

Tot pe aceeaşi linie, în perioada 25-27 septembrie la Suceava va avea loc Târgul de toamnă, prin care se va susţine piaţa ţărănească. Aici se vor comercializa mărul de Fălticeni, caşcavalul de Humor, laptele de Dorna, sub marca Produs în Bucovina. Mai mult, pentru a valorifica produsele din această parte de ţară, Gheorghe Flutur a anunţat intenţia de a deschide astfel de pieţe în Timişoara, Bucureşti şi în alte oraşe mari. Deci, se poate! Rămâne ca acest exemplu să fie urmat.

Stelian CIOCOIU