Agro BUSINESS

Marcând XXI de ediţii, Târgul internaţional de agricultură, industrie alimentară şi ambalaje Agromalim se va desfăşura în perioada 9-12 septembrie în cadrul complexului Expo Arad Internaţional.

Prin prezenţa celor 270 de expozanţi, firme şi crescători de animale din România, Ungaria, Austria, Germania, Italia, Marea Britanie şi Spania, evenimentul reprezintă o bună oportunitate pentru stabilirea de noi contacte, informare asupra ultimelor noutăţi în domeniu, promovare, lansare de noi produse şi servicii.

Zilele de 11 şi 12 septembrie, organizate cu sprijinul asociaţiilor crescătorilor de animale, vor prilejui dezbateri profesionale ce pun în faţa autorităţilor problemele grave cu care se confruntă acest sector. Vor fi expuse taurine şi ovine ale membrilor asociaţiilor de crescători, vor avea loc întâlniri ale acestora, vor fi bonitate şi premiate cele mai frumoase exemplare expuse şi va fi decernat titlul de Miss Arad celui mai valoros exemplar expus în cadrul celei de a VI-a ediţii a Expoziţiei Naţionale de Animale.

Joi, 9 septembrie va avea loc un forum româno-maghiar la care vor participa oficialităţi, specialişti şi oameni de afaceri din cele doua ţări şi în cadrul căruia se vor prezenta teme de interes comun, precum şi oportunităţi de afaceri.

Un moment aparte îl va reprezenta Ziua Agricultorului, în cadrul căreia vor avea loc întâlniri şi prezentări pe teme privind sprijinul acordat de instituţiile statului pentru agricultori, posibilităţi de accesare a fondurilor destinate fermierilor, finanţări, programe de sprijin. Camera Agricolă Arad împreună cu OARZ Arad, APIA Arad, OJPDRP Arad şi DADR Arad vor sta la dispoziţia celor interesaţi cu informaţii în cadrul acestor prezentări şi pe toată durata târgului în standurile din cele două pavilioane.

Sâmbătă, 11 septembrie, se va desfăşura întâlnirea anuală a Asociaţiei Agricultorilor Maghiari din România.

Centrul Regional de Afaceri al CCIA Timișoara și Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului au găzduit cea de-a 8-a ediţie a expoziției internaţionale de echipamente și produse din domeniul agriculturii, industriei alimentare și zootehniei TIMAGRALIM 2010, manifestare tradițională de referință pentru piața de profil din vestul țării.

Organizarea, într-o nouă viziune

Evenimentul a reunit un număr important de firme, instituții de profil, asociații de agricultori și crescători de animale, producători agricoli și crescători de animale, fermieri din județul Timiș, din țară, dar și din străinătate. Asociațiile camerelor de comerț din Banatul istoric și din Euroregiunea DKMT au fost prezente cu standuri colective și individuale (camerele de comerț din Kikinda, Pancevo, Pozarevac, Zrenjanin) sau ca participanți la programul conex (CCI Szeged). În acest an, expoziţia a avut la bază un concept inovativ, integrând mai multe saloane specializate.

Centrul Regional de Afaceri al CCIAT a găzduit:

- Salonul de produse, echipamente și utilaje pentru agricultură și zootehnie – 20 companii au expus sisteme de irigații, utilaje pentru lucrarea solului și întreținerea culturilor, sere și solarii, utilaje de stropit și ierbicidat, echipamente pentru creșterea porcinelor etc.;

- Salonul pentru industria alimentară și HORECA – 25 de firme din România, Serbia și Ungaria au prezentat produse alimentare, materiale și tehnici pentru igienă, întreținere și protecție alimentară, aditivi, coloranți alimentari, preparate și semipreparate din carne;

- Salonul de horticultură și amenajare a spațiilor verzi – 15 firme românești și maghiare au expus semințe, plante de apă și pești, decorațiuni de grădină, plante de interior și exterior, arbuști ornamentali;

- Salonul de produse tradiționale și ecologice – a fost locul unde firme și mici producători din România, Serbia și Ungaria au prezentat preparate culinare și băuturi tradiționale, produse lactate, miere și produse apicole, produse zaharoase, produse de panificație și patiserie.

Previzionând energiile viitorului

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului a găzduit Salonul de creștere a animalelor, Salonul de mecanizare și Poligonul de câmpuri demonstrative. În paralel, la Centrul Regional de Afaceri al CCIAT s-a desfășurat și cea de-a 4-a ediție a expoziţiei ENERGIA VIITORULUI, precum și SALONUL REGIONAL AL CERCETĂRII, aflat la a 2-a ediție. ENERGIA VIITORULUI s-a născut acum patru ani la propunerea conducerii CCIAT, în contextul în care Comisia Europeană propunea atingerea până în 2020 a unui obiectiv global obligatoriu de 20% energie regenerabilă. Iniţiativa conducerii CCIAT şi argumentele europene au făcut ca această expoziţie să devină un eveniment de marcă în vestul țării, un brand în domeniul valorificării energiilor neconvenţionale, bucurându-se de un real succes în rândul vizitatorilor profesionali dar și a publicului larg. Ediția din acest an a reunit 15 companii de profil din țară și străinătate care au expus o gamă largă de sisteme şi echipamente de valorificare a energiei solare și solar-fotovoltaice, energiei eoliene, energiei geotermale, biomasei, echipamente de eficientizare a energiilor convenţionale şi de reducere a poluării, servicii de traduceri tehnice, proiectare, instalare și mentenanță a sistemelor. La SALONUL REGIONAL AL CERCETĂRII, organizat sub egida Autorităţii Naționale pentru Cercetare Științifică, au participat 20 de institute de cercetare, instituții de învățământ superior şi inventatori ale căror rezultate în cercetare și invenții au fost prezentate la Bruxelles și premiate anul acesta la Geneva.

Clement LUPU

Nu este vorba nici de primul şi nici de cel mai mare obiectiv economic de o asemenea factură din România. Originalitatea constă în modul în care omul de afaceri Ştefan Poienaru gândeşte la clădirea lui. După ce, în 1991, a pornit de la un tractor şi câteva sute de hectare pe care le lucra în arendă, astăzi preşedintele grupului Agrofam gestionează 19.000 ha teren arabil. Este vorba de o grădină agricolă ce se înfăţişează ca o adevărată bijuterie a naturii, „sculptată“ de artişti cum rar pot fi întâlniţi pe aceste meleaguri.

În interiorul acestui perimeru agricol se înalţă o crescătorie de capre şi oi, ce numără peste 5.000 capete. Cu bani adunaţi cinstit, adică prin mintea unui manager de excepţie şi munca unor oameni pentru care grădina din Balta Ialomiţei reprezintă sensul existenţei lor, Agrofam dispune astăzi de o bază tehnică ce valorează peste 30 milioane de euro.

Despre ceea ce a realizat inginerul Poienaru în Balta Ialomiţei s-a scris mult şi cu mare dreptate. Atât în ceea ce priveşte calităţile sale profesionale, cât şi performanţele de excepţie obţinute. Puţini sunt însă cei care au realizat că Poienaru a construit în interiorul minţii un model economic care pune în valoare tot ce produce natura în jurul său. Temelia viitorului combinat agroindustrial este pusă deja şi ea se concretizează printr-o fabrică de produse lactate, care prin calităţile lor vor răzbi curând pe pieţele de lux ale Europei. Tot aici, în Balta Ialomiţei, se prefigurează scheletul unei fabrici de producere a bioenergiei, prin valorificarea anghinarei, plantă care până mai ieri avea doar valoarea ciulinilor de Bărăgan.

Pe planşa proiectelor de dezvoltare se află fabrica pentru preparate din carne de ovine şi caprine, ţinta reprezentând-o ţările arabe. Adică zona în care România făcea, până acum 20 de ani, afaceri fabuloase în exportul mieilor îngrăşaţi.

Ce dimensiune va atinge combinatul anticipat de inginerul Ştefan Poienaru este greu de spus. Asta şi pentru că, peste un an sau doi, este posibil să avem în faţă alte dezvoltări. De aceea, în aceste rânduri vom stărui doar asupra celei mai noi realizări: mica „uzină“ de produse zootehnice. Când spunem „uzină„, gândul ne duce la dimensiunea reală pe care o va atinge în momentul funcţionării sale la parametrii anticipaţi de inginerul Ştefan Poienaru.

„Ovidiu“ – o marcă de lactate pentru viaţă lungă

Sloganul sub care Agrofam lansează prima serie de produse lactate vizează, înainte de toate, sănătatea omului. O sănătate garantată de proprietăţile miraculoase ale laptelui de capră. Se spune că până şi compoziţia chimică a acestuia este foarte apropiată laptelui matern uman.

Sortimentele purtând marca „Ovidiu“ sunt realizate cu ajutorul unor tehnologii moderne, la standarde europene. Produsele există deja pe piaţă şi se concretizează sub formă de:

- lapte de capră pentru consum;
- brânză telemea din lapte de oaie şi capră;
- cremă din lapte de capră;
- caşcaval din lapte de oaie şi capră;
- iaurt din lapte de capră şi oaie.

Sortimentele prezentate sunt printre puţinele autentice, fără adaosuri şi „îmbunătăţiri“, prezentând următoarele proprietăţi:

- nu conţin colesterol, fiind recomandate persoanelor alergice la proteinele din lapte de vacă;
- laptele şi produsele lactate de capră au efect benefic asupra sănătăţii persoanelor stresate, slăbite, copiilor şi convalescenţilor.
- laptele de capră este o sursă excepţională de calciu şi fosfor, având efecte asupra structurii şi rezistenţei oaselor;
- principalii constituenţi ai laptelui de capră (proteinele, grăsimile şi zaharurile) au structuri mult mai fine decât cei ai laptelui celorlalte specii, ceea ce le conferă o digestibilitate ridicată şi o înaltă valoare nutriţională.

În loc de concluzie, ar fi de subliniat doar că toate sortimentele poartă în ele elemente de unicitate, care îmbină tehnologiile moderne cu procedeele tradiţionale.

I. BANU, I. POP

Comisia Europeană urmăreşte cu atenţie funcţionarea celui mai controversat lanţ alimentar în tot spaţiul comunitar. În anul 2008, Comisia a publicat un comunicat în care se regăsesc instrumentele care determină cinci orientări principale (foaia de parcurs) de funcţionare a lanţului alimentar, şi anume: competitivitate, concurenţa şi protecţia consumatorului, integrarea pe piaţa internă, supravegherea preţurilor produselor agroalimentare şi specula.

La sfârşitul lui octombrie 2009, Comisia Europeană a publicat o comunicare a Parlamentului European, a Consiliului, a Comitetului economic şi social european şi a Comitetului regiunilor intitulată: „Un lanţ de aprovizionare cu produse alimentare mult mai performant în Europa“.

Documente de referinţă

În afară de aceasta, Comisia a mai emis o serie de documente de lucru, şi anume:

- analiza cu privire la transmiterea fluctuaţiilor de preţ de-a lungul întregului lanţ alimentar;
- concurenţa pe lanţul alimentar;
- concluziile grupului de experţi cu privire la competitivitatea industriei agroalimentare;
- piaţa la termen a produselor agricole primare: perspectivele acesteia;
- îmbunătăţirea transparenţei cu privire la preţurile produselor pe întreg lanţul alimentar;
- evaluarea repartizării profitului de-a lungul lanţului alimentar.

Priorităţi

Comunicarea pune accentul pe trei priorităţi importante:

- promovarea relaţiilor durabile bazate pe încredere, între toţi actorii de pe tot lanţul alimentar;

- creşterea transparenţei pe întreg lanţul alimentar pentru a încuraja concurenţa şi a ameliora rezistenţa la volatilitate a preţurilor produselor agroalimentare;

- stimularea integrării şi competitivităţii lanţului alimentar european în toate statele membre.

 Direcţii de acţiune

Comisia propune o serie de măsuri care să contribuie la realizarea acestor priorităţi. Pentru a promova relaţiile durabile, bazate pe încredere între toţi actorii de pe tot lanţul alimentar, Comisia are în vedere următoarele:

- dispariţia practicilor contractuale neloiale între actorii de pe întreg lanţul alimentar,

- colaborarea cu Reţeaua europeană a concurenţei (REC) pentru a pune la punct o abordare comună cu privire la problemele legate de concurenţă.

 Propuneri

Pentru a încuraja transparenţa, Comisia:

- prezintă propuneri în vederea ameliorării supravegherii şi transparenţei globale a pieţelor produselor derivate în sectorul produselor agricole primare;

- publică prima ediţie a instrumentelor europene de supraveghere a preţurilor produselor agroalimentare şi se angajează să examineze posibilităţile de dezvoltare a acestora;

- recomandă tuturor statelor membre să dispună de servicii de comparare a preţurilor pentru toate produsele agroalimentare.

Competitivitatea

 Pentru a încuraja competitivitatea lanţului alimentar, Comisia va:

- promova şi facilita restructurarea şi consolidarea sectorului agricol ;
- prezinta propunerile grupului de experţi care au drept scop ameliorarea competitivităţii sectorului agroalimentar, în particular a IMM-urilor;
-  susţine inovaţia şi exporturile de produse provenite din desfăşurarea activităţilor sectorului agroalimentar european.

Dimensiunea

Lanţul alimentar este al treilea sector ca importanţă din economia europeană, agricultura, industria alimentară şi sectorul de distribuţie aducând mai mult de 5% din ceea ce înseamnă profitul economiei europene şi asigurând 7% din totalul locurilor de muncă. De aceea, lanţul alimentar are o influenţă directă asupra vieţii cetăţenilor europeni, consumul de alimente reprezentând cca 17% din totalul cheltuielilor efectuate de către aceştia. Lanţul de aprovizionare cu produse agroalimentare se caracterizează prin marea diversitate a actorilor prezenţi, şi anume: agricultori, procesatori, comercianţi, angrosişti şi detailişti. Este extrem de important pentru consumatorul european ca toţi operatorii de pe întreg lanţul alimentar să fie foarte performanţi, pentru a se asigura o repartiţie viabilă a valorii adăugate.

Dezechilibre

În comunicarea sa, Comisia Europeană scoate în evidenţă dezechilibrele existente referitoare la „raportul de forţe“ dintre diferiţii actori de pe filieră, absenţa transparenţei în ceea ce priveşte formarea preţului, de asemenea practicile concurenţiale neloiale care sunt strâns legate de dezechilibrele referitoare la „forţele“ părţilor şi practicile anticoncurenţiale. Nu trebuie să uităm faptul că menţinerea unei activităţi agroalimentare contribuie de o manieră decisivă la păstrarea legăturilor sociale în mediul rural, permite evitarea „exodului“ rural şi reglementarea problemelor de mediu, problemelor sociale, de amenajarea teritoriului, precum şi realizarea activităţilor economice conexe.

Probleme aflate în discuţie

- Ce tip de măsuri vor trebui adoptate pentru a asigura echilibrul şi a aduce mai multă transparenţă în relaţiile comerciale de pe întreg lanţul alimentar?

- Există în statele membre rapoarte comerciale care sunt foarte clare cu privire la lanţul alimentar? Există rapoarte cu privire la controlul preţurilor produselor agroalimentare? Există marje excesive de profit sau abuzuri săvârşite pe anumite paliere ale lanţului alimentar? Ce măsuri au fost adoptate pentru a remedia aceste abuzuri?

- Ce măsuri trebuie adoptate pentru a corecta limitările teritoriale ale ofertei care duc la reducerea eficienţei economice şi încalcă principiile pieţei interioare?

- Ce măsuri trebuie luate la nivel european pentru a promova şi facilita restructurarea sectorului agricol astfel încât să nu se intre în conflict cu legislaţia referitoare la concurenţă? Acestea sunt probleme la care se caută răspunsuri pentru a putea depăşi situaţia actuală destul de complexă şi pentru a face faţă provocărilor viitoare, în care pe prim plan se găseşte preconizata criză alimentară. Dacă se vor găsi răspunsuri, Europa va continua să fie un actor extrem de important pe piaţa internaţională a produselor agroalimentare, ceea ce va duce la menţinerea „în viaţă“ a sectorului ei agroalimentar.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

În general, industria cărnii de porc înregistrează o evoluţie ciclică; lucrurile stau la fel şi în industria românească de profil, aceasta urmărind fidel mişcările generate la nivelul pieţei UE. Momentul de faţă este caracterizat de o reducere a cererii şi, bineînţeles, de o scădere automată a preţului. Cum 70% din carnea de porc consumată în România provine din import, s-ar putea afirma că producătorii autohtoni nu întâmpină dificultăţi în a-şi comercializa marfa cât mai profitabil.

Lucrurile nu stau însă tocmai aşa. Din 1990, un efectiv matcă de 1.000.000 scroafe a fost restructurat într-unul de aproximativ 250.000, din care jumătate se află în gospodăriile populaţiei. După această decimare a efectivelor şi distrugere a majorităţii complexelor de porci, industria pare să cunoască o oarecare revigorare, anticipată de specialişti prin polarizarea marilor centre de creştere a porcului

În prezent, funcţionează un sistem de subvenţionare directă prin evaluarea calităţii carcaselor cu ajutorul sistemului EUROP, clasa E =120 lei şi clasa U = 100 lei, precum şi o subvenţie pentru achiziţia sau producerea de scrofiţe prăsilă în valoare de 150 lei/cap. Acest sistem de subvenţionare va înceta la finele anului curent ca urmare a politicilor comunitare privind sprijinul acordat.

Vânzările şi destinaţia producţiei

Vânzările de carne de porc ale producătorilor români au scăzut cu 30% în primele două luni ale anului 2009, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2008, deşi preţurile producătorilor au scăzut de la începutul anului.

Scăderea vânzărilor producătorilor de carne a fost cauzată, în principal, de faptul că aceştia nu pot ţine piept presiunii competiţiei producătorilor din producţia comunitară, determinându-i pe procesatori să apeleze la importuri pentru a achiziţiona carnea pentru procesare. Carnea de porc românească ajunge în hale şi la măcelării. Mezelurile din marile magazine sunt preparate din carne importată din Ungaria, Polonia, Germania, Danemarca şi ţări din America de Sud. Românii mănâncă preparate din carne de porc polonez sau maghiar.

Producţia naţională de carne de porc rămâne în continuare deficitară, acoperind doar 30% din necesarul industriei de profil. Ţara noastră a importat şi în primul semestru din acest an carne de porc în valoare de 164 milioane de euro, carnea de porc situându-se astfel pe primul loc la categoria import.

Impactul eradicării pieţei

Una dintre cele mai grave probleme ale industriei cărnii de porc este pesta porcină, consecinţa directă fiind apariţia unei bariere comerciale mascate. Campania de vaccinare împotriva pestei porcine se încheie anul acesta, iar la şase luni de la ultima vaccinare, în situaţia în care nu apare un nou focar de gripă porcină, autorităţile de la Bruxelles vor ridica restricţiile la export în cazul ţării noastre.

Cel mai devreme, putem discuta de o ridicare a restricţiilor pentru comerţul intracomunitar în al doilea semestru al anului 2010, însă sunt negocieri pentru a grăbi puţin termenul şi a permite fermierilor români să exporte porcii vii şi preparatele de porc acolo. Autorităţile discută posibilitatea reluării exportului de carne de porc în luna octombrie. Se lucrează ca embargoul impus asupra cărnii de porc din România să fie ridicat în acea perioadă. S-au făcut demersuri în acest sens la Comisia Europeană pentru ca pesta porcină să nu mai fie un obstacol în calea exportului de produse din carne din România.

Trasabilitatea

Tot începând de anul viitor, sistemul de circulaţie a porcilor va fi foarte bine monitorizat, iar carnea de porc din gospodăriile populaţiei nu va mai avea ce căuta în comerţ sau va putea fi comercializată numai dacă medicul veterinar va da certificat că îndeplineşte toate condiţiile. Ridicarea restricţiei la export va duce, cu siguranţă, la relansarea acestui sector de tradiţie din zootehnie – un sector sugrumat de importuri, care a cunoscut un recul puternic după Revoluţie.

Raportul preţ – calitate

În prezent, în România se vinde cea mai scumpă carcasă de porc din Europa, iar calitatea cărnii autohtone nu se ridică la nivelul celei din import. Aceste preţuri sunt determinate de scumpirea materiei prime, care provine în proporţie de 70% de pe piaţa comunitară şi din creditele în euro contractate de procesatori. Mai mult decât atât, este foarte posibil să crească preţul cărnii de porc, după ce a mai urcat în martie, comparativ cu ianuarie 2009, cu circa 2-3%. Producătorii de nutreţuri combinate au anunţat că vor scumpi hrana pentru animale cu 20%. Totul va depinde de jocul preţurilor la cereale.

În consecinţă, vestea bună este că, foarte probabil, din al doilea semestru al anului viitor vom putea livra din nou carne de porc pe piaţa comunitară. Vestea proastă este următoarea: mai mult ca sigur, producătorii vor creşte preţul cărnii de porc în perioada imediat următoare, pe fondul scumpirii cu 20% a nutreţurilor combinate.

Cătălin LĂPUŞTE

Interviu cu Adrian Porumboiu,  preşedintele Grupului de firme Racova – Vaslui
De la sport, la…
– Domnule preşedinte, sunteţi de multă vreme bine cunoscut, mai întâi ca sportiv şi remarcabil arbitru de fotbal, iar mai recent ca important om de afaceri în agricultură. Puţini ştiu însă de profesia dumneavoastră de bază, cea de economist, care cu siguranţă vă este de folos acum în actul de conducere. De unde ideea iniţierii unei astfel de afaceri? De fapt, cum s-a întâmplat să treceţi de la sport la agricultură, zootehnie, industrie alimentară şi în general la tot ceea ce faceţi aici?

– S-a întâmplat aşa cum se întâmplă multe alte lucruri în viaţă, fără ca ele să fie programate. N-aş fi zis în urmă cu 15-20 de ani că o să ajung să lucrez şi în agricultură. Totul a început odată cu cumpărarea acţiunilor la Comcereal Vaslui. A fost o oportunitate pe care am valorificat-o la un moment dat, şi de acolo, pas cu pas, am realizat toate aceste lucruri temeinice, pe care până şi cei mai înverşunaţi contestatari pe care îi am le pot confirma. S-au făcut lucruri serioase atât în domeniul producţiei vegetale, în zootehnie, în depozitare, dar şi în procesare, fie că vorbim de industria laptelui, de panificaţie, de uleiurile vegetale sau de biodiesel.

„Fără latifundiari pâinea ar fi mai scumpă“

– V-am fost alături şi noi, am putea spune, încă de când aţi pornit afacerile în agricultură, prin 2001, odată cu inaugurarea fermei de vaci de la Bârlad.

– Da, aceasta însă este de domeniul istoriei acum pentru că, între timp, am înfiinţat alta la Crasna, care se află cu mult deasupra celei de la Bârlad. Tot ce am realizat până acum poartă amprenta lucrurilor bine făcute şi e un motiv de mândrie, până la urmă.

Cu toate acestea, pot spune că acum e foarte greu. Ori de câte ori am ocazia susţin faptul că suntem comparabili cu fermierii din Vest, mentalitatea noastră fiind asemănătoare cu a lor, numai că cei de deasupra noastră, care ar trebui să gândească la fel, sunt depăşiţi de evenimente.

Şi mă refer în special la cei care se ocupă de politicile agricole, pentru că acolo e marea problemă. Să nu uităm faptul că în România există o mână de oameni care riscă foarte mult şi până la urmă obţin rezultate excepţionale, dar cu eforturi extraordinare. La noi, în prezent circulă un curent de tip populist şi toată lumea îi înjură pe „nenorociţii ăştia de latifundiari“.

Dar uită un singur lucru: ce ar fi România şi ce ar însemna producţiile agricole ale ţării noastre fără Tărâţă, Nicolae, Muscă, Anghel, Poienaru, Jihad şi alţii? Pentru că 80% din producţia realizată în acest moment se obţine în aceste mari companii agricole. Trebuie să înţelegem că viaţa şi pâinea ar fi mult mai scumpe în România decât sunt acum dacă aceste companii nu şi-ar fi luat rolul în serios şi nu ar fi făcut lucrurile cum trebuie. Pentru că nu doar Porumboiu face treabă de calitate, ci toţi aceşti oameni pe care i-am enumerat şi care sunt tot la fel de huliţi ca şi mine.

Foarte mulţi dintre ei nu realizează, şi nici nu vreau să mă compătimească cineva pentru acest lucru, că nopţile noastre sunt mai scurte pentru că tot timpul ne uităm pe geam să vedem dacă a plouat, dacă a îngheţat. Pentru că aceste suprafeţe, de la 10 mii până la 50 de mii de hectare, şi vorbesc în numele tuturor acum, trebuie păzite la fel ca pe un copil mic, de frig, de curent, de foc. Tot timpul acoperi cu gândul aceste suprafeţe mari pentru că este vorba de mulţi bani până la urmă. Dar şi satisfacţia este pe măsură.

– Dumneavoastră ce suprafaţă exploataţi?

– Circa 48 de mii de hectare aflate pe raza judeţelor Iaşi, Neamţ, Vaslui, Galaţi şi o mică parte în Bacău.

Avem şi trei ferme zootehnice mari, toate populate numai cu rasa Holstein, de care suntem foarte mulţumiţi. Sunt circa 1.200 de vaci în stabulaţie liberă, pentru care cultivăm o importantă suprafaţă cu furaje în fermele vegetale proprii. Producţia medie de lapte pe care o obţinem este de 28 de litri pe cap de vacă mulsă. Este o producţie foarte bună pe care o valorificăm în cadrul fabricii proprii de lapte, unde obţinem numai produse de nivel european. Investiţia în fabrica de lapte s-a ridicat la 6 milioane de euro, dar 1 milion l-am obţinut prin fonduri europene. În general nu am stat deoparte atunci când am putut să prindem ceva din programe şi am făcut proiecte pentru fiecare sumă, cât de mică.

Sprijin inexistent pentru producerea de biodiesel

 – Aţi realizat – nu ştiu dacă în premieră naţională, dar tind să cred că da – fabrica de biodiesel.

– Da, este o fabrică ultramodernă. Materia primă o reprezintă producţia proprie de ulei de rapiţă. Numai că, aşa cum se întâmplă întotdeauna când eşti entuziasmat de ceva, apar şi barierele. La început s-a dat drumul la importul din SUA fără taxe vamale, producţie care era vândută şi în România şi care era subvenţionată de statul american. Apoi s-a pus barieră de către UE, dar noi eram deja ştrangulaţi, iar acum dacă vreau să folosesc biodieselul în agricultură trebuie să plătesc accize, să mă înregistrez şi să fac o serie de documente. La noi, dacă un lucru merge bine, mereu se vor găsi aşa-zişii „isteţi“ care să te împiedice.

Până la urmă, pentru utilizarea sau producerea combustibilului verde, nepoluant, nu se beneficiază de nicio facilitate. Şi investiţia în fabrică a fost făcută din fonduri proprii, pentru că nu am putut accesa niciun program în acest sens, dar s-au adunat multe probleme şi inconveniente.

Forţa de muncă specializată, o necesitate

– Este foarte important de ştiut câţi angajaţi aveţi la un asemenea volum de muncă? La câţi oameni aţi dat de lucru în această zonă, considerată una mai săracă?

– În toată această regiune de care vorbeam, extinzând până în Vatra Dornei, Gura Humorului, Fălticeni, sunt în jur de 7.000 de angajaţi. Dintre aceştia, pot spune că cel puţin 70-80 de oameni sunt cu mult peste pregătirea mea, specialişti fără de care nu poţi să rezişti. M-am ghidat  pe deviza că numai proştii cred că ei sunt cei mai deştepţi. Fie că vorbim de agricultură, fie că vorbim de partea financiară, cred că tot ce a fost bun în această zonă lucrează la noi la firmă. Îmi place să fiu înconjurat de oameni pregătiţi şi automat ţin cont de cuvântul lor şi de deciziile pe care ei le propun şi le iau.

Înalta Poartă s-a mutat la Bruxelles

– Cum aţi vedea dvs. aplicate sau puse în practică Politicile Agricole Comune de către guvern şi implicit de un Minister al Agriculturii în plenitudinea activităţii sale, pentru ca această agricultură să reintre pe făgaşul ei normal?

– Un singur cuvânt poate veni ca răspuns la această întrebare: Demnitatea. Şi când spun asta mă gândesc că acum nu facem decât să repetăm greşelile din istorie pentru că înainte mergeam cu plocoane la turci, iar acum aceeaşi Poartă Înaltă s-a mutat de la Constantinopol la Bruxelles şi avem acelaşi comportament.

Când auzim de Bruxelles, plecăm capul până la glezne şi nu mai avem niciun pic de demnitate. Aşa cum spuneam, agricultura în România se face în prezent prin câţiva piloni de bază care, din păcate, sunt înjuraţi în loc să fie sprijiniţi. Acest sprijin de care vorbesc se dă, atunci când se dă, mai mult în bătaie de joc.

Mi-ar plăcea să cred că România va avea într-o bună zi un ministru al agriculturii care să meargă la Bruxelles să bată cu pumnul în masă, să aibă curajul să se contrazică şi să susţină interesele producătorilor agricoli pe care îi reprezintă.

Câtă dreptate aveţi şi câte lucruri bine făcute aţi realizat în această zonă! Multe dintre investiţii – fabrica de biodiesel, cea de ulei, fabricile de pâine etc. cu siguranţă merită a fi prezentate în paginile revistei noastre în numerele viitoare. Nu de alta, dar să dovedim că se poate şi în România.

 I. BANU

România va avea un pavilion naţional la cea mai fascinantă Expoziţie Internaţională pentru industrie alimentară, agricultură şi horticultură Săptămâna Verde. Evenimentul va avea loc la Berlin, în perioada  15-24 ianuarie 2010. Organizator pentru firmele româneşti este Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Fondurile necesare, de 1.083.300 de lei, au fost deja aprobate printr-o recentă Hotărâre de Guvern. Conform acesteia, închirierea standului românesc, taxa AUMA şi reclama în catalogul expozanţilor costă 194.000 de lei, iar chiria pentru mobilarea şi utilarea şi/sau administrarea şi întreţinerea standului, 720.000 de lei.

La aceşti bani se adaugă mai multe cheltuieli: 135.000 de lei pentru participarea ansamblului folcloric şi a meşterilor populari, 14.000 de lei pentru elaborarea şi tipărirea de pliante, broşuri, prospecte, materiale publicitare etc. De asemenea, mai sunt prevăzute cheltuieli de protocol – 5.300 de lei şi neprevăzute – 15.000 de lei.

Traian DOBRE