Agro BUSINESS

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) doreşte să relanseze construirea de sere în România. Ministrul Valeriu Tabără a avut în vedere faptul că, la ora actuală, ţara noastră dispune în prezent de numai 600 ha cu sere, faţă de 2.500 ha, câte existau în urmă cu câţiva ani.

Surse din MADR ne-au declarat că este posibilă elaborarea unui program asemănător cu „Fermierul“ sau a unui proiect de HG, care să aloce fonduri suplimentare pentru construirea primei sere.

Deocamdată, bani pentru construirea de sere pot fi accesaţi prin Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.

„Prima seră“ se poate încadra la „Construirea şi/sau modernizarea clădirilor utilizate pentru producţia agricolă la nivel de fermă, incluzând investiţiile pentru respectarea standardelor comunitare şi pe cele pentru protecţia mediului şi depozitarea îngrăşămintelor“.

Prin Măsura 121 s-au acordat fonduri nerambursabile în proporţie de 50-75% pentru perioada 2007-2009, respectiv de 40-75% pentru 2010-2013, din valoarea eligibilă a proiectului. Aceşti bani reprezintă cofinanţarea publică, la care trebuie să se adauge contribuţia privată.

Plafonul minim, 5.000 de euro

Plafonul minim acceptat pentru un proiect finanţat prin Măsura 121 este de 5.000 de euro, valoarea totală eligibilă a proiectului. Pentru a beneficia de sprijin prin FEADR un solicitant trebuie să aibă ca obiect principal de activitate domeniul agricol.

5.222 cereri de finanţare

Până în prezent, pentru Măsura 121 APDRP a primit 5.222 de cereri de finanţare, din care au fost selectate 1.834 de proiecte cu valoare nerambursabilă de peste 720 milioane de euro. Dintre acestea, au fost încheiate 1.501 contracte de finanţare în valoare nerambursabilă de peste 523,7 milioane de euro. Totodată, au fost efectuate plăţi către beneficiari în valoare de 200,62 milioane de euro.

Traian DOBRE

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) ne-a informat că sesiunea a doua pentru depunerea de proiecte pe Măsura 125 – Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii agricole şi silvice se va desfăşura în perioada 2-31 decembrie.

Potenţialii beneficiari vor depune proiectele la sediile oficiilor judeţene ale APDRP (OJPDRP), acolo unde va fi amplasată investiţia.

Fondurile disponibile sunt de 148.774.185 de euro, repartizate pe următoarele submăsuri.

• „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii“ – 89.264.511 euro.

• „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea silviculturii“ – 59.509.674 de euro.

Pentru prima submăsură au fost alocate 40.169.030 de euro strict pentru proiectele de investiţii în sisteme de irigaţii, restul de 49.095.481 de euro fiind disponibili pentru alte tipuri de investiţii, cum ar fi modernizarea drumurilor de acces, a drumurilor agricole de exploataţie etc.

(V.Ş.)

O decizie importantă a guvernului a fost adoptarea unui pachet de cinci forme de ajutor financiar pentru fermieri, dintre care trei sunt finanţate din fonduri naţionale, fiind ajutoare de stat, iar două, din fonduri europene.

Primele trei forme de sprijin financiar se referă la crescătorii de porcine şi de păsări, pentru asigurarea unor standarde ridicate de bunăstare a acestor specii şi, de asemenea, la o nouă formă de subvenţionare a asigurărilor agricole. Este vorba de suportarea unei părţi din prime, pentru asigurarea împotriva riscurilor în producţia vegetală şi animală.

Mai există două forme de sprijin. Una se referă la motorina utilizată în agricultură, aprobată anterior de guvern, iar cealaltă, la transportul și incinerarea cadavrelor de animale.

Plafonul bugetar se ridică la peste 425 milioane de lei, pentru ultima parte a acestui an şi primul trimestru din 2011, în vederea finanţării schemelor considerate ajutor de stat, din bugetul naţional. În trimestrul al IV-lea din 2010 se vor cheltui 61.754 lei, iar în primul trimestru al anului viitor, restul de 363.293 lei.

Traian DOBRE

Fermierii care nu au bani pentru cofinanţarea proiectelor europene au posibilitatea să obțină credite convenabile din partea CEC Bank. Acest lucru a fost stabilit după ce Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) şi Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) au încheiat un protocol de colaborare cu CEC Bank, pentru susţinerea agricultorilor în accesarea fondurilor comunitare.

Modalităţile de conlucrare

Protocolul prevede utilizarea unui model standard de scrisoare de confort, care va fi eliberată de bancă solicitanților de credite, care au proiecte selectate și pentru care urmează să fie încheiate contracte de finanțare din fonduri europene. Astfel, potențialii beneficiari, care doresc cofinanţarea proiectelor depuse în cadrul PNDR se pot adresa sucursalelor CEC Bank sau birourilor de fonduri europene din cadrul sucursalelor din fiecare județ al țării în vederea emiterii scrisorilor de confort.

Un nou concept

Conform comunicatului, începând cu luna iunie CEC a lansat conceptul „Biroul de Fonduri Europene“, prin care banca acordă îndrumare, promovează și vinde produsele de creditare, pentru accesarea de fonduri europene. Primele astfel de birouri au fost deja inaugurate oficial, în incinta sucursalelor din Piatra Neamț, Bacău, Iași, Constanța, Suceava, Botoșani, Brăila, Galați, Tulcea, Călărași și Brașov. Această acțiune continuă, pentru a acoperi majoritatea sucursalelor.

CEC Bank a finanțat până acum peste 2.250 de proiecte pentru obținerea de fonduri europene. Experiența și produsele de creditare puse la dispoziție se adresează proiectelor finanțabile din fonduri europene, indiferent de programul de finanțare accesat de clienți.

Flexibilitatea produselor permite accesarea de proiecte finanțate atât prin instrumente structurale, cât și din fonduri destinate agriculturii. Prin cofinanțările acordate clienţilor săi, s-au absorbit deja granturi în valoare de peste 200 milioane de euro.

Traian DOBRE

Apel al fermierilor  europeni

Asociaţia Biotehnologică a Fermierilor din întreaga Europă solicită libertatea de a alege între agricultura tradiţională, cea organică şi cea biotehnologică. Fermierii trebuie să aibă acces la instrumente tehnologice de ultimă generaţie pentru a face faţă provocărilor legate de producţia alimentară durabilă cu care se confruntă Europa. Facem apel la Comisia Europeană şi la Parlamentul European pentru a ne permite să devenim mai competitivi şi mai viabili. Administraţiile naţionale trebuie, de asemenea, să ofere un sprijin politic şi public semnificativ pentru a ne întări capacitatea de a îndeplini aşteptările actuale şi viitoare în ceea ce priveşte productivitatea agricolă.

Inovaţia este esenţială pentru sprijinirea unei agriculturi competitive în UE. Trăim în vremuri marcate de provocări globale fără precedent, mulţi fermieri fiind afectaţi de scăderea preţurilor de vânzare şi creşterea preţurilor factorilor de intrare (îngrăşăminte, energie şi alte input-uri). UE trebuie să-şi ajute fermierii să rămână competitivi şi să hrănească europenii la preţuri rezonabile. De asemenea, UE ar trebui să sprijine – nu să blocheze – accesul la inovaţie, inclusiv la biotehnologia verde, care în alte regiuni este utilizată cu succes de mai bine de un deceniu.

Culturile modificate genetic oferă o serie de avantaje importante în ceea ce priveşte producţia şi mediul. Un raport recent a demonstrat că producţia de soia, porumb şi bumbac modificate genetic este cu 20%, 7%, respectiv cu 15% mai mare decât în cazul soiurilor nemodificate genetic. O producţie mai mare înseamnă utilizarea unor suprafeţe mai mici de teren pentru producţia alimentară.

Fermierii din UE pot gestiona coexistenţa culturilor modificate genetic şi a celor nemodificate genetic. Fermierii din unele ţări din UE – Germania, Spania, Republica Cehă, Polonia, România, Slovacia şi Portugalia – au avut ocazia de a experimenta avantajele biotehnologiei verzi şi au experienţă directă în gestionarea coexistenţei culturilor modificate genetic şi a celor nemodificate genetic.

Agricultura din UE rămâne în urmă faţă de alte părţi ale lumii. Zeci de rapoarte din partea unor organisme publice comunitare şi naţionale recunoscute atestă siguranţa şi utilitatea culturilor biotehnologice. În 2008, 13,3 milioane de fermieri din întreaga lume au cultivat 134 milioane de hectare de plante biotehnologice în 25 de ţări. Cât timp ne vor lipsi liderii europeni de posibilitatea de a face acelaşi lucru?

Multor fermieri europeni încă nu li se permite să cultive soiuri biotehnologice; în cel mai fericit caz, accesul este limitat la un unic soi obţinut prin biotehnologie verde, autorizat în UE. Această situaţie ipocrită înseamnă că europenii importă din ce în ce mai multe organisme modificate genetic din afara UE, fermierii noştri îşi pierd competitivitatea globală şi suntem din ce în ce mai puţin în măsură să răspundem noilor cerinţe de durabilitate a mediului pentru agricultură. Aceasta nu are sens nici din punct de vedere ecologic, nici din punct de vedere economic.

Europa a fost dintotdeauna un motor al agriculturii. Odată cu criza ecologică şi economică, schimbarea din instituţiile Uniunii Europene oferă acestui continent o şansă unică de a-şi realinia politica în favoarea unei agriculturi durabile şi competitive, care să nu întoarcă spatele inovaţiei şi tehnologiei într-un ceas în care acestea sunt imperios necesare. Facem un apel insistent la noua generaţie de lideri europeni: investiţi în viitorul agriculturii noastre şi lăsaţi-ne să utilizăm instrumentele necesare pentru a ne îndeplini misiunea.

Prin urmare, facem apel la liderii UE şi naţionali să adopte măsuri urgente pentru:

• Apărarea, în toate ţările europene, a principiului libertăţii fermierilor de a-şi alege propriile culturi.

• Ridicarea imediată a interdicţiilor privind utilizarea plantelor modificate genetic în întreaga Europă, deoarece acestea nu au nicio bază ştiinţifică şi nu sunt justificate nici în legislaţie.

• Accelerarea procesării şi aprobării cererilor depuse cu privire la noile produse modificate genetic în Uniunea Europeană şi acordarea accesului la instrumentele pe care fermierii din multe alte părţi ale lumii le utilizează de mulţi ani.

• Asigurarea unei dezbateri reale şi deschise pe marginea viitorului politicii agricole pentru Europa, care să aibă la bază realitatea ştiinţifică şi economică, nu diverse poziţii politice, şi care să nu ignore rolul crucial pe care l-ar putea juca biotehnologia plantelor.

Dr. Nicolae HRISTEA, director executiv
Asociaţia Profesională AgroBiotechRom

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (INCDBNA) – IBNA Baloteşti, cu sediul în Baloteşti Str. Calea Bucureşti nr. 1, judeţul Ilfov, derulează, începând cu data de 11 iunie 2010, proiectul plan de promovare a produselor şi serviciilor INCDBNA, cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în baza contractului de finanţare nr. 140 din 11 iunie 2010, încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, în calitate de Organism Intermediar, în numele şi pentru Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional „Creşterea Competitivităţii Economice” (POS CCE).

Valoarea totală a proiectului este de 400.000 lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă este de 389.700 lei. Valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR este de 323.451 lei, cea din bugetul naţional este de 66.249 lei, iar valoarea neeligibilă a proiectului este de 10.300 lei.

Proiectul se va implementa în localitatea Baloteşti, judeţul Ilfov pe o durată de 6 luni.

Obiectivul principal al proiectului este realizarea unui plan strategic de dezvoltare, promovare şi marketing pentru valorificarea superioară a produselor şi serviciilor în vederea îmbunătăţirii managementului instituţional al INCDBNA – IBNA Baloteşti.

Detalii suplimentare puteţi obţine de la:

Elena GHIŢĂ – director de proiect
Tel.: 021 3512084, fax: 021 3512080,
e-mail: elena.ghita@ibna.ro

Da! Este foarte probabil ca ai noştri guvernanţi să le ofere supuşilor în această toamnă ultima raţie de zahăr românesc. Ajunşi în pragul disperării economice, cultivatorii susţin că renunţă definitiv la această cultură. Iar dacă ei nu vor produce, vor capitula şi puţinele fabrici de zahăr aflate în funcţiune.

Care este motivaţia?

În primul rând, batjocura de care au parte aceşti oameni din partea guvernanţilor şi nu numai. Se pare că sforile ar fi trase de marile companii transnaţionale care au acaparat piaţa zahărului în Uniunea Europeană. Cu sprijinul lor (ne)dezinteresat, foarte curând România va rămâne până şi fără licenţa intercomunitară care îi permitea importul de zahăr brut fără taxă vamală.

La un deficit total de peste 400.000 tone zahăr rafinat, României i s-a acordat în 2010 o licenţă de import de numai 80.000 tone. Restul putem să-l cumpărăm de pe piaţa liberă extracomunitară. Adică din ţările mari producătoare, unde nu mai avem cum să pătrundem fără aprobarea şi şpaga pretinsă de „mafia albă“. Dacă am încerca să-i înfruntăm, nu am face decât să ne falimentăm cu propria mână. A importa astăzi zahăr brut pe această filieră ar însemna să ridicăm la 7 lei preţul kilogramului de zahăr la consumator, ceea ce este de neînchipuit.

Aşa stând lucrurile, nu ne rămâne decât să închidem fabricile şi să importăm zahăr rafinat. De unde?

Exact din ţările comunitare, care fie produc excedentar, fie prin intervenţiile „catolice“ la Înalta Poartă a Bruxelles-ului au un regim preferenţial la obţinerea licenţelor pentru importul de zahăr brut extracomunitar. Adică exact de acolo de unde aduceam şi noi până în 2009, când beneficiam de o clauză specială din partea Uniunii Europene.

Cântul de pe urmă al Lebedei

Întristată de durerea celor mulţi, Lebăda şi-a mutat cuibul şi cântul în lanurile cultivatorilor de zahăr. Ea presimte dezastrul dezrădăcinării şi a început să cânte prohodul dinaintea înhumării. S-ar putea să se întâmple încă din primăvară.

Mihai Dimitriu, directorul executiv al Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă din România, încearcă temerea că fermierii români vor renunţa definitiv la această cultură. Asta după ce străbunii şi părinţii lor au reuşit să-şi asigure subzistenţa timp de 130 ani pe seama acestei culturi. În anii ‘30, ei cultivau deja peste 25.000 ha, aprovizionând la capacitate maximă cele 13 fabrici de zahăr existente pe teritoriul României. Perioada lor de glorie avea să fie atinsă în anii ‘70-’80, când cultura a fost extinsă la 250.000 ha, iar producţia totală de sfeclă la 6,9 milioane tone. A fost o perioadă de muncă extrem de grea, dar în acele vremuri cele 33 de fabrici asigurau în totalitate consumul intern, ţintuit şi astăzi la 500.000 tone zahăr rafinat pe an.

După 1990, în marea lor majoritate aceste fabrici se dezvăluie privirii ca nişte relicve industriale atât de stranii, încât nu pot fi folosite nici ca obiecte de muzeu. Astăzi se mai află în funcţiune doar 8 fabrici, dintre care trei mai procesează zahăr din sfeclă. Cota lor de producţie pentru 2010 este fixată la 105.000 tone zahăr alb şi există şanse reale ca ea să fie depăşită datorită recoltelor bune prognozate de cultivatori. Este puţin totuşi, în comparaţie cu cererea pieţei. Dacă până mai ieri evoluţiile de pe piaţa cultivatorilor erau mai mult decât încurajatoare, astăzi avem în faţă colapsul.

Facilităţi legale

1. Sprijin la cultura sfeclei de zahăr în anul 1009:

Sprijin din fonduri europene, conform H.G. 1211/2009

– 71,12 euro/ha – plata unică pe suprafaţă;
– 186,76 euro/ha (142,12 = 44,64), plăţi naţionale complementare decuplate de producţie;
– 165,89 euro/ha – plata separată pentru zahăr.
Total = 423,77 euro/ha
423,77 x 4,218 (cursul euro) = 1788,309 lei

2. Sprijin la cultura sfeclei de zahăr în anul 2010 (estimat):

Sprijin din fonduri europene
– 83,17 euro/ha – plata unică pe suprafaţă (FEGA);
– 189,5 euro/ha – plata separată pentru zahăr (FEGA).

Pierdem o mare şansă

Organizaţiile care activează în sectorul zahărului au reuşit să facă din sfeclă una dintre cele mai rentabile culturi. S-a început cu asocierea producătorilor, ajungându-se la nivelul ţării ca suprafaţa medie a unei exploataţii să depăşească 17 ha. A urmat apoi sprijinul financiar substanţial primit din partea statului şi Uniunii Europene, care în 2009 ar fi trebuit să ajungă la aproape 424 euro/ha. Această schemă de sprijin cuprindea 71,12 euro/ha, plata unică pe suprafaţă, la care se adaugă 186,76 euro/ha plăţi naţionale complementare, decuplate de producţie. Fapt este că, pe lângă subvenţia europeană pe suprafaţă, cultivatorilor li s-a promis un sprijin bugetar de 30 lei/tonă, ceea ce la un randament de 40 tone, cât s-a obţinut în 2009, revenea o subvenţie de 12.000 lei/ha.

Din motive care la prima vedere s-ar părea că ţin de birocraţie, cultivatorii nu au încasat această ultimă subvenţie şi, după cum decurg ostilităţile, nu au nicio şansă s-o primească.

Această ultimă batjocură, cum o numesc ei, este cea care a umplut paharul amărăciunii într-atât încât sunt decişi să abandoneze, începând cu 2011, cultivarea sfeclei.

Cum şi de ce s-a ajuns la acest conflict economic, în umărul viitor al analizei revistei noastre.

Iosif POP

Articolele pe care le supunem atenţiei la această rubrică poartă girul a două dintre personalităţile cu probitate profesională implicată direct în mecanismul accesării fondurilor europene şi bugetare de către fermierii români.

Este vorba de doamna Cornelia MIHAI – director general MADR şi doamna Veronica TONCEA, director general al Fondului de Garantare a Creditului Rural. Am apelat la această soluţie publicistică în ideea de a înlătura unele deficienţe de comunicare, care, în unele cazuri creează confuzii în derularea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.

Principalii parteneri din domeniul bancar

În perioada aprilie-mai 2010 au fost organizate o serie de întâlniri între Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – AM PNDR, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Fondul de Garantare a Creditului Rural şi principalele bănci comerciale active pe piaţa românească, în scopul identificării unor soluţii eficiente de sprijinire a sectorului agricol românesc de către instituţiile financiare.

La aceste întâlniri au fost invitate 17 bănci comerciale, în urma discuţiilor manifestându-şi interesul pentru o colaborare formală cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, următoarele bănci: CEC Bank, Bancpost, Banca Comercială Română, Banca Română de Dezvoltare, Banca Transilvania, Unicredit Ţiriac Bank şi Alfa Bank.

Măsuri de accelerare a absorbţiei fondurilor: „Sistemul de Creditare“

Semnarea unui protocol între MADR – Bănci – ARB – FGCR, cuprinzând:

- Informarea şi promovarea într-un cadru comun privind PNDR şi serviciile oferite de instituţiile bancare şi FGCR

- Adoptarea formatului „scrisorii de confort“ care a fost introdusă în procedurile Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, începând cu primele sesiuni ale anului 2010, pentru beneficiarii selectaţi în cadrul măsurilor de investiţii din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

- Soluţii de finanţare pentru proiectele PNDR

Identificarea posibilităţilor de finanţare a start-up-urilor:

- Distinct de întâlnirile din cadrul grupului de lucru constituit la iniţiativa Asociaţiei Române a Băncilor, Autoritatea de Management pentru PNDR a iniţiat o serie de discuţii punctuale cu fiecare dintre băncile care au agreat propunerea de semnare a protocolului de colaborare, în vederea găsirii unor soluţii fezabile pentru sprijinirea start-up-urilor beneficiare ale PNDR.

Până în prezent au fost semnate protocoale de colaborare cu CEC Bank, Banca Română de Dezvoltare, urmând ca în perioada următoare să se finalizeze colaborarea şi cu Bancpost, Banca Comercială Română, Banca Transilvania şi Alpha Bank.

„Sistemul de garantare“

Introducerea sistemului de garantare cu finanţare din PNDR – instrument de contracarare a efectelor crizei economice, care vine în sprijinul beneficiarilor PNDR facilitând accesul acestora la creditele necesare pentru derularea investiţiei sprijinite prin Program:

- Beneficiari ai garanţiilor – beneficiarii măsurilor 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole“, 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere“, 312 „Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi“ şi 313 „Încurajarea activităţilor turistice“;

- Alocare financiară din PNDR – 220.000.000 euro, din care 190.000.000 pentru garantarea creditelor pentru investiţii în sectorul agricol şi 30.000.000 euro pentru garantarea creditelor pentru investiţii în sectorul neagricol;

- Instituţia responsabilă de gestionarea schemelor de garantare, selectată de MADR – Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR):

- martie 2010 – a fost semnată convenţia de finanţare MADR – FGCR;
- aprilie 2010 – au devenit operaţionale schemele de garantare.

Totodată, în contextul iniţierii protocoalelor de colaborare menţionate, Fondul de Garantare a Creditului Rural a demarat o campanie de informare în teritoriu a beneficiarilor măsurilor 121, 123, 312, 313 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, cu privire la lansarea schemelor de garantare şi a oportunităţilor pe care acestea le oferă în vederea facilitării contractării unui credit de la o bancă comercială, pentru derularea investiţiei finanţate prin PNDR.

„Din numărul total de 4.256.152 de exploataţii agricole giurgiuvene, 90,96% sunt de subzistenţă, 7,55% de semisubzistenţă şi numai 1,49% comerciale“, a declarat Petra Ochișor, director coordonator al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (DADR) Giurgiu, pentru Lumea Satului.

Din nefericire, aceeași situație se regăsește în aproape toate județele din Moldova și Muntenia, dar și din Transilvania, semn că cei mai mulţi nu au înțeles că nu pot supraviețui dacă nu se asociază!

Numai opt (!) dosare pe Măsura 142

Petra Ochișor este de părere că interesul scăzut și chiar reticenţa faţă de formele asociative provin din cauza slabei conştientizări şi lipsei de informaţii a fermierilor în ceea ce priveşte avantajele rezultate din asociere. O altă cauză ar fi generată de gradul diferit de pregătire a persoanelor implicate în realizarea formelor asociative, de înţelegerea diferită a scopurilor şi principiilor de funcţionare a acestora, dar și de mentalitatea legată de asocierea obligatorie în vechile CAP- uri.

Ca urmare, în Giurgiu au fost depuse numai opt (!) dosare pentru Măsura 142 – Înfiinţarea grupurilor de producători din cadrul PNDR.

„Ceea ce îi împiedică pe oameni să depună cereri de finanţare pe această măsură este reticenţa la asociere. Deşi comercializarea produselor prin intermediului grupurilor de producători aduce o serie de avantaje, implică şi fiscalizarea“, a afirmat directorul DADR.

Avantajele asocierii

● Cel mai important avantaj pe care îl are un membru al unui grup de producători este reducerea costurilor de producţie. De exemplu, grupul poate achiziţiona utilaje şi echipamente care să fie folosite în comun de toţi membrii.

● Exploatarea unor suprafeţe mari de teren care permit aplicarea tehnologiilor moderne, competitive de producţie şi de gestiune a deşeurilor.

● Posibilitatea planificării şi modificării producţiei, conform cererii cantitative şi calitative de pe piaţă.

● Acces mai uşor la fondurile europene şi la contractarea creditelor bancare.

● Facilitarea comunicării între fermieri, cum ar fi între reprezentanţii acestora şi instituţiile guvernamentale, asociaţia reprezentând un for de discuţii.

● Creşterea capacităţii de negociere, în vederea obţinerii unor preţuri mai bune, atât la inputuri, cât și la valorificarea produselor fie pe piaţa internă, fie pe cea externă.

Valori maxime ale sprijinului
- 100.000 de euro în anul I
- 100.000 de euro în anul II
- 80.000 de euro în anul III
- 60.000 de euro în anul IV
- 50.000 de euro în anul V

Forme recunoscute oficial

Pentru a determina producătorii agricoli să lucreze pământul în condiţii de eficacitate şi de a susţine apariţia fermelor viabile economic, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) încurajează înfiinţarea formelor de asociere în baza liberului consimţământ. Astfel, prin Măsura 142 se acordă finanţare pentru înfiinţarea grupurilor de producători, în valoare totală de 138.855.905 de euro.

Beneficiarii sunt formele asociative recunoscute oficial, începând cu 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2013, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Sprijinul public este total

În cadrul măsurii, se acordă sprijin public nerambursabil de 100%, conform anexei Regulamentului (CE) nr. 1698/2005. Suma acordată se calculează anual, în funcţie de valoarea producţiei anuale comercializate de către grup.

„Prima rată va fi achitată la un an după data la care grupul de producători este recunoscut. Plata se va face în urma verificării respectării condiţiilor iniţiale de recunoaştere a grupului de producători, pe baza facturilor pentru producţia vândută înregistrată şi calculată după un an de la recunoaşterea grupului“, a precizat Petra Ochișor.

Sprijinul va fi calculat pe baza producţiei comercializate anual de către grupul de producători, astfel: 5% în primii doi ani, 4% în al treilea an, 3% în anul patru, 2% în al cincilea an din valoarea producţiei comercializate de până la 1.000.000 de euro. Pentru producţia comercializată care depăşeşte 1.000.000 de euro eşalonarea este de: 2,5% în primii doi ani, 2,0% în al treilea an şi câte 1,5% în anul al patrulea şi respectiv al cincilea.

Sprijinul se acordă pentru:

- culturi de câmp (cereale, oleaginoase, culturi proteice, tehnice, culturi rădăcinoase câmp);
- horticultură (flori, plante ornamentale);
- viticultură (viţă-de-vie pentru vin);
- creşterea animalelor pentru lapte;
- creşterea animalelor (exclusiv laptele);
- granivore (porci şi păsări);
- mixt (creşterea animalelor pentru lapte şi carne, culturi vegetale şi creşterea animalelor).

Traian DOBRE

Nu o dată ni se aminteşte că fondurile alocate ţării noastre de la UE ating cifre impresionante, dar românii nu se prea grăbesc să le acceseze. Este o realitate de care ne-am lovit în peregrinările noastre reportericeşti, în discuţiile cu oamenii satelor. Care este explicaţia? Mulţi dintre aceştia nu prea ştiu decât vag despre ce este vorba. Mai mult, uneori nici cei care conduc treburile localităţilor nu prea sunt, cum se spune, în problemă, iar cei care au aflat invocă greutăţile pe care le au atunci când trebuie să se adreseze autorităţilor, maldărul de hârtii, necontenitele drumuri pentru o ştampilă sau pentru o aprobare. Ca urmare, în comuna ieşeană Grajduri, de pildă, doar un gospodar – şi acela viceprimar – a înaintat dosarul pentru finanţarea unei ferme de subzistenţă.

Cinci ani de aşteptări

O situaţie oarecum similară am întâlnit-o în satul Ungheni, din acelaşi judeţ. Doi tineri, Bogdan şi Gabriel Gâldău (foto), au accesat un proiect SAPARD pentru o fermă cu 20 de vaci cu lapte. Asistaţi de SC LaDorna Lactate, cu care au încheiat un contract pe termen lung, cei doi fraţi au trecut la treabă. „Trebuie să ai un curaj nebun, îmi spune unul dintre ei, să te implici într-o astfel de acţiune.“ Îşi aminteşte apoi timpul pierdut pentru obţinerea autorizaţiilor – circa un an. După aprobarea proiectului, a urmat încheierea contractelor cu proiectantul şi constructorul.

Cum să furi cu acte

La recomandarea societăţii dornene s-a încheiat un contract pentru proiectare cu firma Novocons, iar pentru construcţia obiectivului cu firma Dicons, ambele din Ploieşti, având acelaşi patron. În momentul semnării contractelor care, atenţie, prevedeau termene precise de execuţie, viitorii beneficiari au dat şi un avans de 1,2 miliarde de lei vechi.

„Constructorul nu s-a prezentat, spune Bogdan Gâldău. În ciuda insistenţelor noastre, după aproape doi ani de zile de aşteptare ne-am dat seama că actele încheiate cu proiectantul şi constructorul, de fapt aceeaşi persoană, Teodor Dropu, au rămas literă moartă şi că am fost furaţi de 1,2 miliarde lei. Sigur, l-am dat în judecată, dar cum nu suntem singurii care au fost înşelaţi, sunt slabe speranţe că vom putea recupera măcar o parte din acea sumă.“

Alţii ar fi renunţat. Fraţii Gâldău însă au hotărât să continue, în ciuda tuturor greutăţilor. Au contractat un nou împrumut. Au găsit un proiectant, un alt constructor şi, în sfârşit, după cinci ani au putut adăposti în grajdul modern 20 de juninci gestante aduse din Austria.

Cu două credite în desfăşurare sau, mai exact, cu rate lunare de 50 milioane lei vechi până la sfârşitul anului 2017, viaţa celor doi fraţi asociaţi nu este deloc uşoară. „De fapt, dacă facem un calcul – spune Gabriel Gâldău, banii de la SAPARD reprezintă acum doar dobânda pe care o plătim la bănci.“

- Un prim motiv, lipsa de informare;
- Formularistică greoaie;
- Un tun de 1,2 miliarde lei;
- Bani de la SAPARD, doar pentru dobânzi.

O afacere de familie

Dar tinerii nu se lasă învinşi. Întreaga familie – părinţi, soţii şi copii, chiar dacă sunt mici – munceşte, fiecare membru după puterile lui. „Dacă actuala criză, zâmbeşte Bogdan Gâldău, nu-şi va arăta prea tare colţii, la anul vrem să mai construim un grajd pentru junincile pe care le avem de la vacile noastre. Sper însă ca măcar acum, după atâţia ani, formalităţile care ţi se cer ca investitor, maldărul de dosare să se subţieze. Este şi dorinţa altor consăteni tineri

de-ai mei care ar vrea să-şi întemeieze o afacere cu banii câştigaţi afară, dar mulţi se lasă păgubaşi la gândul că vor rupe perechi de ciubote pe drumuri, cum spunem noi, şi vor fi, nu de puţine ori, obligaţi să deschidă uşa cu capul, aşa cum se mai obişnuieşte.“

Stelian CIOCOIU

Datele centralizate la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) arată că, în anul 2009, marele fermier Culiţă Tărâţă (SC TCE 3 Brazi SRL Brăila) a solicitat şi primit, aferent anului 2008, subvenţii europene, pentru sprijinul direct pe suprafaţă, în valoare de aproape 12,338 milioane de lei, suprafaţa fiind de 55.666,07 hectare. Este de precizat că omul de afaceri din judeţul Neamţ a gestionat până zilele trecute cea mai mare suprafaţă agricolă din România.

Pe locul doi s-a aflat Adrian Porumboiu (SC Comcereal SA Vaslui), care a încasat peste 7,212 milioane lei pentru 26.757 ha.

Pe locul trei s-au clasat Nicolae Mann şi Vital&Heyl (SC Agrocereal Carani SRL Timiş). Ferma dispune de 22.212 ha, pentru care a primit aproape 5 milioane de lei.

Pe locul patru, la foarte mică distanţă, cu 21.343 ha şi 4,777 milioane lei, s-a situat Ioan Nicolae (SC Interagro SA Teleorman).

În topul APIA, pe locul cinci, a intrat Asociaţia Crescătorilor de Animale – AJCOCTC Bărăganu Ialomiţa, care a beneficiat de 2,923 milioane lei, de pe urma a 13.058 ha.

Plăţile efectuate către cei cinci, în valoare totală de peste 32 milioane de lei, au reprezentat sprijinul acordat în cadrul SAPS, plata separată pentru zahăr, culturi energetice şi plăţi tranzitorii pentru tomate.

Menţionăm că, în anul agricol 2008-2009, APIA a achitat numai pentru SAPS aproape 522 milioane de euro, sprijinul direct pe suprafaţă fiind atunci de 60,75 de euro/ha din fonduri europene şi 47 de euro din bugetul naţional, echivalentul în lei.

Se foloseşte adesea noţiunea de UDE (unitatea de dimensiune economică) în contextul obținerii de fonduri europene. De exemplu, fermierii pot obține fonduri nerambursabile pe Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole, din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013. Însă condiția este ca ferma să aibă o dimensiune egală sau mai mare de 2 UDE, pentru a primi 1.500 euro/an, timp de 5 ani. Dar ce este și cum se calculează UDE? ne-au întrebat mai mulți cititori ai revistei noastre.

Conform informațiilor oferite de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), UDE exprimă dimensiunea economică a unei ferme și se calculează pe baza unui coeficient european, care se înmulțește cu suprafața cultivată sau cu numărul de animale (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE). Valoarea unei unități de dimensiune economică este de 1.200 de euro.

Calcul pentru culturi vegetale

Să presupunem că un mic fermier are un teren de numai 3 ha, pe care intenționează să însămânțeze grâu. Coeficientul acestei culturi este de 0,280. Rezultă:
0,280 x 3 = 0,84 UDE

Cum plantația de grâu nu întrunește condiția minimă de primire a fondurilor nerambursabile, omul poate căuta o altă cultură, mai rentabilă, de exemplu de pomi fructiferi, care are un coeficient de 2,125. Rezultă:
2,125 x 3 = 6,373 UDE

Sau viță-de-vie (vin de caliate):
1,749 x 3 = 5,247 UDE

Sau legume proaspete:
2,257 x 3 = 6,771 UDE

Calcul pentru ferme zootehnice

În acest caz, să presupunem că un mic fermier vrea să-și cumpere cinci vaci sub 2 ani. Cum coeficientul este de 0,095, rezultă:
0,095 x 5 = 0,475 UDE – prea puțin!

Dacă și-ar lua 22 de junici sub 2 ani:
0,095 x 22 = 2,09 UDE – corespunde cerinței.

Sau 18 junici de doi sau mai mulți ani:
0,114 x 18 = 2,052 UDE

Sau 25 de stupi (familii) cu albine:
0,083 x 25 = 2,075 UDE

Sau o fermă cu minimum 336 de găini ouătoare, al cărei coeficient este de 0,596 pentru o sută de capete:
0,596 x 3,36 = 2,002 UDE

Coeficienți pentru culturi vegetale

- Grâu: 0,280
- Orz: 0,246
- Porumb boabe: 0,213
- Cartofi: 1,174
- Legume proaspete: 2,257
- Pepeni: 2,883
- Căpșuni: 17,481
- Sfeclă de zahăr: 0,547
- Rapiță și napi: 0,175
- Floarea-soarelui: 0,173
- Soia: 0,213
- In pentru ulei: 0,144
- Alte oleaginoase: 0,144
- Tutun: 1,228
- Plante furajere – pajişti temporare: 0,168
- Alte furajere verzi: 0, 325
- Fânețe permanente și pășuni: 0,050
- Plantație de pomi fructiferi: 2,125
- Viță-de-vie – vin de caliate: 1,749-1,867
- Pepiniere: 1,133

Coeficienți pentru animale și albine

- Bovine sub un an: 0,061
- Bovine sub 2 ani: 0,069-0,095
- Bovine de doi şi mai mari (juninci): 0,114-0,089
- Oi şi capre femele pentru reproducție: 0,008-0,033
- Purceluși sub 20 kg: 0,057
- Scroafe pentru reproducție: 0,243
- Purcei alte categorii: 0,140
- Ecvine (cai, măgari, catâri): 0,071
- Păsări broiliri (100 cap): 0,450
- Găini ouătoare (100 cap): 0,596
- Stupi: 0,083

Traian DOBRE

Viaţa, Guvernul, FMI-ul, criza, cine mai ştie cine sau ce – de fapt, ştim cu toţii, dar ne facem că nu ştim – ne-au aruncat pe noi, românii, într-o situaţie mai mult decât deplorabilă. Agricultura abia de se mai târăşte, ca un bătrân neputincios şi bolnav, industrie, de mai toate tipurile, nu mai avem, turismul ar fi putut, bine administrat, scoate capul în lume, dar nu prea o face, şomajul cuprinde, ca o pecingine, tot mai multă şi mai multă lume.

Întrebări incomode

Nu, nu sunt câtuşi de puţin dramatică în rândurile acestea, sunt doar realistă. Trăiesc şi eu în ţara asta, mă învârt printre oameni, mă confrunt, ca marea majoritate, cu aceleaşi probleme. Şi, ca toată lumea, m-am întrebat şi eu ce e de făcut. Cum să îţi asiguri bucata de pâine de fiecare zi şi să mai şi pui, eventual, deoparte, pentru zile şi mai negre ca astea de acum.

Comunicarea, la… pământ

Pot fi utile în situaţia în care ne aflăm fondurile europene nerambursabile? Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta… Mai nimeni nu a fost – şi, desigur, nu e nici acum – în măsură să furnizeze o astfel de informaţie. Pentru că oamenii nu au idee cu ce se mănâncă un astfel de, să-i zic, cârnat. Pentru că mai nimeni nu s-a ocupat să popularizeze informaţiile despre fondurile acestea, pe care le dă Europa, desigur, în baza unor proiecte, pentru diferite afaceri. Cei din administraţiile locale de la sat, în bună parte, n-au înţeles nici ei cum e cu fondurile astea, nici că e păcat că banii europeni rămân necheltuiţi. Celor de mai de sus nici atât nu le stă capul la problemele oamenilor de rând, prinşi cum sunt cu bunăstarea proprie.

Şi, totuşi, ce posibilitate ar fi? Ce se poate face? Există – şi sunt foarte puţin, spre deloc, accesate – fonduri europene pentru înfiinţarea unei ferme piscicole. De asemenea, cu bani puţini se poate înfiinţa o fermă de prepeliţe.

Fermă piscicolă pe bani europeni

Nu spun nici că e bine, nici că e rău să înfiinţăm o astfel de fermă. Nu spun nici că e uşor, nici că e greu. Fiecare ştie mai bine cât îl ţine cureaua, şi cu banii, şi cu munca. Fiecare ştie cât trebuie să se întindă sub plapuma personală. Înfiinţarea unei ferme piscicole e doar o posibilă soluţie de ieşire din criza proprie, în care ne-a aruncat criza mondială. Şi spun asta mai ales pentru că o astfel de afacere este şi bine văzută de Europa, şi, mai ales, sponsorizată. Până în 2013, 140 milioane de euro încă mai aşteaptă să fie utilizate.

Iniţiativă

Europa cere, în schimbul acestor bani, somn, şalău şi păstrăv, obţinut în ferme făcute în sistem familial. Preferat de europeni, dar şi acomodat cu clima noastră, din mai toate colţurile ţării, este de departe păstrăvul. El ar aduce, conform specialiştilor de la Ministerul Agriculturii, suficiente resurse pentru buzunarul propriu, pentru a amortiza investiţia făcută, pentru a fructifica şi mai bine afacerea, dar şi pentru a pune destul deoparte. Astfel de ferme de peşte au, conform aceloraşi specialişti, efecte benefice şi pentru mediul înconjurător, destul de greu încercat şi pe la noi de încălzirea globală. Investiţiile de acest tip, de fapt ca orice investiţie, ar duce şi la crearea unor locuri de muncă pentru că e nevoie de forţă de muncă, pentru activităţile piscicole. Deci, întâi proiectul de obţinere a fondurilor europene trebuie făcut.

Dacă nu vă pricepeţi, dacă nu aveţi pe cineva apropiat care să-l întocmească, dacă nici pe net nu găsiţi ideile care să vă ghideze, atunci apelaţi la un specialist. Şi demaraţi… Trebuie să aveţi balta – aici pot fi şi trebuie consultaţi funcţionarii de la primăriile din zona în care vă place să aveţi ferma piscicolă –, materialul biologic, echipamentele pentru acvacultură, medicamentele necesare şi… vânt la pupa. Banii pot fi obţinuţi în cadrul Programului Operaţional pentru Pescuit.

Pe bani puţini, ferme de prepeliţe

Prepeliţa este una dintre păsările apreciate de către cunoscători pentru carnea ei fină. Dar, desigur, şi ouăle sunt importante, au efecte benefice în tratarea mai multor boli, printre care astmul, bolile de inimă şi de stomac, şi sunt comercializate în marile magazine. Aş zice chiar că mai degrabă pentru ouă sunt crescute prepeliţele. Un ou de prepeliţă este superior celui de găină prin conţinutul în proteine, grăsimi, vitamine, fiind totodată dietetic. Asta, deşi primul este de circa 4-5 ori mai mic decât cel de-al doilea. Oul de prepeliţă conţine, faţă de cel de găină, de şase ori mai mult fosfor; de şase ori mai multă vitamina B1, de 15 ori mai multă vitamina B2, de şase ori mai mult cobalt, de 7,5 ori mai mult fier. Nu are colesterol.

Sunt fermieri care cresc prepeliţele, ca şi pe găini, la grămadă, şi le hrănesc cu furaje pe bază de chimicale. Sunt şi din cei care scot pe piaţă ouă ecologice. Adică le cresc în aer liber şi le hrănesc numai cu furaje combinate. Afacerea cu prepeliţe poate fi demarată repede şi amortizată la fel de repede. Ea are destul de multe avantaje faţă de altele, la care, ştiu eu, poate vă gândiţi. Nu e nevoie de o sumă foarte mare pentru demarare. Se poate începe foarte bine şi cu 5.000 RON.

Acestea fiind zise, vă doresc alegere bună şi spor!

Nina MARCU

Anul acesta, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) are alocate aproape 1,6 miliarde de euro. Banii vor fi disponibili pentru 11 măsuri şi o schemă de finanţare, pentru care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) deschide 15 sesiuni de depunere a proiectelor. Surse din minister ne-au declarat că Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri va avea două sesiuni, care vor beneficia de câte 50 milioane de euro fiecare. Prima se susține în perioada 1-30 iunie, iar cealaltă, între 1-30 septembrie.

Activitate agricolă şi procesare

Pentru Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole există tot două sesiuni: 3-31 mai și 1-29 octombrie. Fondurile alocate acestei măsuri se ridică la 150 milioane de euro în prima sesiune și la 100 milioane de euro în a doua.

Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere are o singură sesiune, în perioada 1-30 iunie, suma totală ridicându-se la 170 milioane de euro. În schimb, Schema M 123 – Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiţii pentru procesarea produselor agricole şi forestiere în vederea obţinerii de produse neagricole dispune de peste 99 milioane de euro, din care 79,2 milioane de euro (80%) pentru sectorul agricol şi 19,8 milioane de euro (20%) pentru cel forestier, iar sesiunea are loc în perioada 1-30 iulie.

Tot în domeniul pădurilor, există Măsura 125 – Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea silviculturii, care beneficiază de două sesiuni a câte aproape 149 milioane de euro. Prima s-a desfășurat în perioada 15 martie –  15 aprilie, iar cealaltă între 15 octombrie și 15 noiembrie.

Zonele defavorizate

Micii fermieri au la dispoziție Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, în două sesiuni, 15 aprilie – 14 mai şi 15 octombrie – 15 noiembrie, cu câte 75 milioane de euro fiecare.

Măsura 142 – Înfiinţarea grupurilor de producători are program permanent de depunere a cererilor și se acordă sprijin public nerambursabil de 100%. Alocarea financiară este de aproape 139 milioane de euro.

Conform MADR, Măsura 211 – Sprijin pentru zona montană defa­vorizată dispune de 57,1 milioane de euro, sesiunea având loc între 1 martie şi 17 mai. Ulterior, se mai primesc cereri, dar fermierii sunt penalizați cu 1% pentru fiecare zi lucrătore, dar numai până la 11 iunie. La fel se întâmplă şi în cazul măsurilor 212 – Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona montană şi 214 – Plăţi de agromediu, în cadrul cărora solicitanții au la dispoziție fonduri de 44 milioane de euro, respectiv 186 milioane de euro.

Măsura 312 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro­întreprinderi are o singură sesiune între 14 iunie și 15 iulie şi fonduri de aproape 96 milioane de euro.

Ultima măsură anunțată este 313 – Încurajarea activităţilor turistice, care are alocate peste 136 milioane de euro, sesiunea fiind deschisă în perioada 1-30 iulie.

Traian DOBRE

În şedinţa Guvernului din data de 14 aprilie 2010 a fost aprobată Hotărârea pentru acordarea sprijinului producătorilor de lapte şi produse lactate, finanţat din fonduri europene şi destinat fermelor sau persoanelor fizice din acest domeniu. Bugetul total alocat României pentru acest mecanism de susţinere este de aproximativ 5 milioane de euro şi va fi finanţat din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Sprijinul financiar se acordă pentru anul de cotă 2008-2009, iar termenul limită pentru depunerea cererilor de obţinere a acestui sprijin este 14 mai 2010.

Sprijinul financiar de care beneficiază producătorii din acest domeniu este diferenţiat pe 4 categorii, în funcţie de cantitatea de lapte livrată pieţei, astfel:

Pentru producătorii care livrează pieţei anual între 10.000 – 20.000 litri de lapte, sprijinul financiar este de 200 de euro/exploataţie. El este de 2.360 euro în cazul celor care livrează peste 200.000 litri de lapte.

De asemenea, tot în şedinţa din 14 aprilie 2010 a mai fost votată şi Hotărârea Guvernului privind aprobarea plăţilor tranzitorii pentru tomate destinate procesării.

Hotărârea de Guvern stabileşte cadrul general de implementare a schemei de plăţi tranzitorii pentru tomate destinate procesării şi de accesare de către producători a sprijinului financiar comunitar în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 73/2009, măsură care va fi finanţată din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA). Plafonul anual disponibil pentru plăţile tranzitorii privind tomatele destinate procesării este de 869 mii euro, iar suprafaţa eligibilă este de 573 ha. Valoarea sprijinului financiar reprezintă echivalentul în lei a 1.516,60 euro/hectar.

Dana Măcriş

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a semnat convenţia de finanţare cu Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR). Această instituţie a fost selectată, prin licitaţie, pentru procedura de achiziţii publice. Este vorba de administrarea unor fonduri europene alocate pentru două noi formule de garantare a investiţiilor în sectorul agricol şi IMM. Garanţiile acoperă până la 80% din valoarea creditului contractat, reducându-se progresiv, pe măsura rambursării acestuia. Restul de 20% poate fi acoperit din alte surse sau chiar cu bunurile cumpărate.

Ministrul Mihail Dumitru susţine: „Schemele de garantare, cu cofinanţare europeană, lansate în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, au fost pregătite de minister, încă de la sfârşitul anului 2008, când a început negocierea cu Comisia Europeană, pentru introducerea în PNDR a sistemului de garanţii pentru beneficiarii măsurilor de investiţii, pe care Uniunea Europeană le-a aprobat.“

Obiectivul principal, urmărit prin aplicarea acestor două scheme, este de a înlătura dificultăţile pe care beneficiarii proiectelor de investiţii dezvoltate în mediul rural le-au întâmpinat până acum ca urmare a lipsei surselor proprii de finanţare, dar şi a condiţiilor impuse de sistemul bancar românesc. „Am avut situaţii în care unii beneficiari, selectaţi pentru fonduri europene, au renunţat la contractul de finanţare, deoarece nu au avut bani pentru contribuţia proprie la cofinanţare“ – a spus ministrul.

Dumitru a menţionat că una dintre scheme se adresează producătorilor agricoli şi forestieri şi este în valoare de 190.000.000 de euro, iar cealaltă, de 30.000.000, pentru firmele mici şi mijlocii de la sate, implicate în programul de dezvoltare rurală. Astfel, suma totală se ridică la 220.000.000 de euro, dar FGCR poate să emită garanţii în valoare de 1,1 miliarde de euro.

Criterii de eligibilitate

- Nu se află în dificultate financiară.
- Nu figurează cu sume restante la CRB.
- Nu figurează cu incidente majore cu cecuri şi BO, în ultimele 12 luni la CIP.
- Nu înregistrează datorii restante către bugetul general consolidat al statului, al căror mod de plată nu a fost reglementat.
- Nu s-a instituit procedura judiciară a insolvenţei.
- Prezintă băncii garanţii colaterale de minimum 20% din valoarea creditului.
- Nu se află în litigiu cu MFP, inclusiv ANAF, AVAS.

Băncile cu care FGCR are semnate convenţii

­­­® BCR – BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA
® BRD – GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE SA
® RAIFFEISEN BANK SA ­­­® CEC BANK SA
® ROMANIAN INTERNATIONAL BANK SA
® BANCA TRANSILVANIA SA ­­­
® ATE BANK ROMÂNIA SA
® PROCREDIT Bank SA ­­­
® EXIMBANK
­­­® PIRAEUS Bank – în curs de semnare
® VOLKSBANK – în curs de semnare
® MILLENIUM Bank – în curs de semnare
® C.R. FINRENZE Bank – în curs de semnare.
® MKB ROMEXTERRA Bank – în curs de semnare.

Suportarea pierderilor

- Pierderile survenite ca urmare a producerii riscului de credit se suportă proporţional, conform procentului de risc asumat de bancă şi FGCR.

- După plata de către FGCR a valorii de executare a garanţiei, sumele rezultate după executarea/valorificarea de către bancă a garanţiilor constituite de către împrumutat, din care se deduc dobânzi, comisioane şi cheltuieli de executare, vor diminua proporţional cu procentul de garantare suma platită de FGCR la soldul creditului.

Împărţirea riscurilor

- Banca va acorda creditul numai după constituirea celorlalte garanţii colaterale (cel puţin 20%).

- Banca va notifica FGCR cu privire la orice eveniment care ar putea avea ca rezultat producerea riscului de credit, precum şi cu privire la apariţia unei informaţii sau circumstanţe care ar putea influenţa raporturile contractuale dintre bancă şi client.

- Banca se obligă solidar cu clientul la plata comisioanelor.

- Banca va introduce în contractul de credit şi în contractele accesorii clauze cu privire la calitatea Fondului de cocreditor, cu rang egal, proporţional cu procentul de garantare.

Sprijin pentru fermele de vaci şi agricultura ecologică

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) va lansa în perioada următoare două noi scheme de sprijin pentru sectorul agriculturii ecologice şi pentru cel al laptelui. Suma totală alocată pentru aceste scheme în anul 2010 este de 25.545.205 €, din care 22.447.205 € pentru sectorul laptelui, iar restul de 3.098.000 € pentru agricultura ecologică.

- Schema de sprijin în sectorul laptelui din zonele defavorizate se aplică pentru fermierii cu cotă individuală de lapte, situaţi în zonele defavorizate (stabilite conform Anexei 4A din PNDR). Ajutorul specific se acordă o dată pe an tuturor exploataţiilor eligibile cu un efectiv de 2-15 capete vaci lapte (inclusiv pentru exploataţiile care depăşesc efectivul de 15 capete vaci lapte). Se estimează o plată de aproximativ 65 de euro/cap vacă lapte.

- Schema de sprijin specific pentru calitatea produselor agricole din sectorul agriculturii ecologice.

Ajutorul specific pentru sectorul de producţie vegetală este estimat între 1.500 euro şi 4.500 euro pe exploataţie, în funcţie de suprafaţa fermei (pentru exploataţiile între 0,33 – 20 ha – 1.500 euro; pentru exploataţiile între 21-50 ha – 2.500 euro; pentru exploataţiile între 51-100 ha – 3.500 euro; pentru exploataţiile peste 100 ha – 4.500 euro).

Pentru creşterea animalelor, ajutorul se acordă în funcţie de dimensiunea exploataţiei. Se estimează acordarea unui cuantum al ajutorului astfel: pentru păsări plata este cuprinsă între 1.500 euro (sub 500 capete) şi 3.000 euro (peste 500 capete), pentru bovine între 800 euro (sub 20 capete) şi 2.000 euro (peste 20 capete), pentru ovine între 500 (sub 20 capete) – 1.500 euro (21-100 capete) – 3.500 euro (peste 100 capete) şi pentru apicultură între 750 euro (între 0-50 familii) – 850 euro

(între 51-100 familii) – 950 euro (peste 100 familii).

 (L.D.)

„Segmentul împăduriri are prevăzute 223 de milioane de euro din fonduri europene“, a declarat recent, într-o conferinţă de presă, Laszlo Borbely, ministrul Mediului şi Pădurilor.  „Există 223 milioane de euro care stau necheltuite la Ministerul Agriculturii, fără să fie utilizate pentru împăduriri, din motive tehnice. Am acordat două săptămâni colegilor de la Păduri să finalizeze toate discuţiile tehnice.

În 2009 au fost alocate doar 28 milioane de lei din buget, dar în 2010 suma va creşte, în primă fază, până la 40 milioane de lei şi alte  150 milioane de lei din Fondul de Mediu. Pentru aceasta, trebuie însă proiecte, dar mai ales înlăturarea problemelor birocratice stupide“, a spus Borbely. Conform ministrului, Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) dispune în acest an de un buget de 1.889.884.000 lei pentru diferite proiecte. Această sumă, care reprezintă credite bugetare, a fost deja aprobată în urma unei şedinţe de Guvern.

Proiectele finanţate din bugetul AFM vizează reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului, gestionarea deşeurilor, protecţia resurselor de apă şi conservarea biodiversităţii. De asemenea, prin fondurile AFM vor fi finanţate proiecte privind îmbunătăţirea calităţii mediului, prin realizarea de spaţii verzi în localităţi, creşterea producţiei de energie din surse regenerabile, reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor, împădurirea terenurilor degradate, dar şi proiecte pentru educarea şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului.

(T.D.)

Principii: Viitoarea Politică Agricolă Comună trebuie să aibă la bază următoarele principii: a) caracterul vital al rolului economic al agricultorilor ca furnizori de produse alimentare esenţiale vieţii, precum şi rolul lor în realizarea obiectivelor societăţii la nivel teritorial, la nivelul mediului înconjurător şi social, ceea ce face ca agricultura să fie distinctă de celelalte sectoare economice;

b) viitoarea PAC trebuie să recunoască că agricultorii sunt întreprinzători şi să le permită să obţină un nivel mult mai mare din venit de pe piaţă. Totodată, va trebui foarte clar recunoscut că agricultorii furnizează servicii pentru care nu sunt, în prezent, suficient de bine remuneraţi de către piaţă sau nu vor fi niciodată;

c) agricultura va trebui să joace rolul său deplin în consolidarea UE; politica agricolă trebuie să rămână în continuare o politică comună, cu reguli comune, pentru a garanta că nu există distorsiuni ale concurenţei în cadrul pieţei unice europene, ţinând însă cont de diversitatea agriculturii europene;

d) solidaritatea financiară este necesară pentru consolidarea coeziunii şi integrării economice şi sociale pe întreg cuprinsul UE în toate cele 27 de state membre şi pentru asigurarea unui echilibru mai bun între zonele rurale şi cele urbane.

Obiective:

a) oferirea unui cadru stabil care să favorizeze dezvoltarea producţiei agricole, printr-o creştere a productivităţii şi competitivităţii şi o bună funcţionare a pieţei, pentru a garanta astfel independenţa strategică de aprovizionare a UE în toate sectoarele-cheie de producţie. Strategia are menirea de a garanta consumatorilor o aprovizionare cu produse alimentare, permiţând Uniunii Europene să răspundă favorabil cererii mondiale de produse agroalimentare, aflată în creştere;

b) conservarea marii diversităţi a producţiei de produse alimentare de înaltă calitate în diferitele zone rurale ale UE şi asigurarea consumatorilor că vor fi complet informaţi cu privire la produsele alimentare cumpărate;

c) garanţia că toată producţia obţinută va respecta măsurile de mediu (aer, sol, apă), de protejare a bunăstării animalelor şi a biodiversităţii, urmărindu-se de asemenea crearea unor zone rurale atrăgătoare;

d) optimizarea contribuţiei agriculturii europene la oportunităţile economice şi la crearea de locuri de muncă în zonele rurale de pe întreg cuprinsul Uniunii Europene;

e) încurajarea practicilor de amenajare a teritoriului care favorizează şi protejează resursele şi habitatele, ţinând cont de condiţiile regionale specifice;

f) susţinerea agricultorilor în eforturile lor care au drept scop atenuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea;

g) asigurarea contribuţiei agriculturii UE la reducerea de emisii de gaze cu efect de seră (de CO2, de metan de protoxid de azot) şi diminuarea dependenţei UE de energia importată, ca urmare a producţiei de resurse regenerabile non alimentare utilizate;

h) asigurarea unui nivel de viaţă echitabil producătorilor agricoli, pe termen lung, pentru ca astfel generaţiile viitoare de tineri agricultori să fie atrase de profesiunile agricole.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Până la 31 decembrie 2009, România a plătit către Uniunea Europeană o contribuţie de 4 miliarde de euro şi a atras doar 1,5 miliarde din fondurile europene puse la dispoziţie de UE. În concluzie, derularea fondurilor europene a contribuit la un deficit net de 2,7 miliarde pentru economia românească în perioada 2007-2009.

Date şi fapte ce acuză

Atragerea de bani europeni în ţară reprezintă o metodă reală de combatere a crizei, de aceea logic ar fi ca toate eforturile să fie concentrate în direcţia absorbţiei de fonduri, însă nu e suficient!

Este cunoscut faptul că pentru anul trecut erau programate 2 sesiuni, dar a fost deschisă una singură pentru depunerea de proiecte. Bugetul alocat pentru Măsura 121, spre exemplu, a fost de 161,273 milioane euro, însă s-au depus proiecte în valoare de 541,109 mil. euro!

Măsurile au fost accesate de un număr record de solicitanţi – în prezent există peste 1.400 de proiecte eligibile, plus circa 330 de proiecte reportate din sesiunile anterioare pentru Măsura 121 şi peste 150 de proiecte pentru Măsura 123, proiecte evaluate în totalitate de către APDRP (listele sunt disponibile pe www.apdrp.ro). Prin urmare, nu a mai fost timp fizic pentru deschiderea unei a doua sesiuni, care nici nu ar fi fost necesară din moment ce avem proiecte eligibile care însumează de 4 ori bugetul alocat!

Care este raţiunea?

Mai mult, deşi acţiunea de finanţare a proiectelor deja evaluate pentru Măsurile 121 şi 123 este una de interes public, acestea urmând a fi implementate pentru viitoarea campanie agricolă 2010, deşi sunt sute de proiecte de irigaţii care aşteaptă să fie finanţate, precum şi depozite regionale cu atmosferă controlată, conform Măsurii 123, Ministerul Agriculturii doreşte reportarea acestor sume pentru anul 2010, moment la care toţi beneficiarii pierd 10% din finanţare.

Merită atenţie şi criteriile de selecţie ce au stat la baza formulării punctajului ce califică proiectele deoarece societăţile mari, care sunt de fapt marii producători agricoli, sunt dezavantajate în accesarea banilor europeni în favoarea societăţilor mici, a „start-up-urilor“, care pot obţine eligibilitatea, însă probabil vor accesa mult mai greu finanţarea pentru implementarea proiectului.

O discriminare ilogică

Trebuie apreciat faptul că societăţile agricole mari, ce au un anumit capital, probitate financiară, nivel de tehnologizare şi capacitate de deservire, sunt motoarele dezvoltării agriculturii, şi nu micii întreprinzători care au un aport mai redus; în consecinţă, criteriile de selecţie ar trebui să fie nediscriminatorii.

Spre exemplificare, o să considerăm o societate pe acţiuni (SA), ce deţine o fermă ce produce 40.000 porci pe an, are 120 de angajaţi şi care aplică pentru un proiect de modernizare a fermei, în cadrul Măsurii 121. Obţine un punctaj de 58. Facem menţiunea că, în sesiunea din 2009, ultimul punctaj acceptat a fost de 68 din 100 de puncte posibile. O astfel de societate nu are nicio şansă să acceseze fonduri europene, cel puţin nu în situaţia în care nu are acţionar unic sub 40 de ani (lucru aproape imposibil la un SA!), nu se află într-o zonă defavorizată, nu produce în regim de semisubzistenţă ori în mod ecologic. În fapt, majoritatea marilor producători ce au picat în această sesiune se află clasaţi sub limita de 68 puncte.

În această situaţie, fermierii au două opţiuni: fie renunţă la banii europeni, fie creează o nouă societate în care o rudă sau un apropiat ce are sub 40 de ani devine acţionar unic şi astfel poate accesa fondurile. Dar astfel de subterfugii nu ar fi necesare în situaţia unui sistem de punctaj coerent, bazat pe realităţile şi nevoile producţiei agricole, precum şi pe cele ale pieţei de profil româneşti.

Soluţii posibile

Această situaţie a fost reclamată şi de asociaţii profesionale direct implicate, cum ar fi Asociaţia Consultanţilor din România pentru accesarea fondurilor europene, care au oferit şi propuneri punctuale pentru îmbunătăţirea absorbţiei şi a calităţii proiectelor prin alocarea unui timp suficient pentru întocmirea lor, astfel:

- Transmiterea de către Guvern către toate Autorităţile de Management a sarcinii de a emite în regim de urgenţă a unui calendar de lansare în anul 2010 pentru toate măsurile gestionate.

- Introducerea regulii de 60 de zile între publicarea Ghidului Solicitantului şi lansarea măsurii de finanţare.

- Emiterea unei dispoziţii de către Guvern către toate Autorităţile de Management prin care să instituie obligativitatea pentru publicarea până la data de 30 noiembrie a fiecărui an a calendarului de lansare pentru anul următor.

- Înfiinţarea la nivelul Comitetului Interministerial pentru Absorbţia Fondurilor Europene a unei structuri de secretariat permanente, care să aibă rolul de a monitoriza permanent respectarea termenelor de lansare şi să avertizeze/sancţioneze managerii Autorităţilor de Management pentru întârzieri, având ca scop responsabilizarea lor pentru calitatea procesului de management.

În mod cert, alinierea sistemului de punctaj la realităţile producătorilor agricoli, inclusiv

printr-un dialog mai strâns şi prin elaborarea unei politici agricole (buget) multianuale, va da posibilitatea accesării tuturor fondurilor în termenul agreat cu UE, respectiv va favoriza relansarea agriculturii ca parte strategică a economiei româneşti.

Cătălin LĂPUŞTE

Comuna nemţeană Bălţăteşti revine pe piaţa internă şi externă prin vestitele conserve pe care le producea cândva. În timp ce majoritatea fabricilor de conserve, situate în zone cu tradiţie legumicolă, au dispărut, aici, la poalele munţilor, funcţionează cu bune rezultate societatea comercială Conservfruct.

„În 1993 am preluat – ne spune domnul Cristi Cojocariu, directorul executiv al unităţii – o secţie aproape în ruină a fostului CLF Târgu-Neamţ. A fost greu, ne-am îndatorat la bănci, am plătit dobânzi uriaşe, puţinul câştig l-am reinvestit şi, încetul cu încetul, ne-am impus pe piaţă, asta în condiţiile în care sectoarele legumicole ale fostelor CAP-uri dispăruseră, ca şi o bună parte din livezi, ceea ce ne-a obligat să aducem materie primă de la mari distanţe.“

Sursa de oxigen: fondurile europene

În 2006, societatea comercială din Bălţăteşti a accesat un proiect SAPARD în valoare de 1,6 milioane de euro. Aceasta a permis construcţia unei hale moderne şi achiziţia de utilaje de ultimă oră şi, în consecinţă, implementarea sistemului de management al calităţii ISO 9001. „Acum putem spune, subliniază domnul Cojocariu, că toate produsele noastre corespund exigenţelor impuse pentru piaţa europeană.“ De altfel, din dorinţa de progres şi îmbunătăţire a locului pe care îl ocupă unitatea, desfăşurăm în mod constant analize de piaţă a tendinţelor industriei de profil.

Export pe trei continente

În ultimii ani, brand-ul Conservfruct pentru produsele din legume şi Cegusto pentru dulciuri ale societăţii nemţene sunt tot mai cunoscute şi apreciate în ţară şi în străinătate. Dulceţurile, gemurile, mâncărurile tradiţionale – zacuscă, tocană etc. –, semipreparatele şi siropurile fabricate aici se găsesc pe rafturile marilor magazine din ţară şi sunt solicitate în Italia, Spania – la început în comunităţile româneşti şi apoi de către ceilalţi consumatori –, Anglia, Statele Unite, Canada şi chiar Japonia şi lista ar putea continua.

„Produsele noastre, spune directorul executiv, se disting pe piaţa produselor similare prin faptul că păstrează aroma şi prospeţimea fructelor şi a legumelor şi nu folosim aromatizante, coloranţi sau conservanţii sunt, cum se spune, ecologice.“

Valorificarea resurselor locale

Sigur, criza a afectat într-o oarecare măsură şi activitatea unităţii din Bălţăteşti, dar conducerea acesteia este optimistă.

„Cu toate greutăţile – şi produsele noastre se vând mai greu, mai ales în ţară – am reuşit să-i păstrăm pe cei 80 de salariaţi permanenţi, iar modernizarea fabricii ne va permite să diversificăm gama sortimentală a producţiei. Vrem apoi să reluăm producţia de prelucrare a fructelor de pădure care se găsesc din belşug în zona noastră, deşi achiziţia – smeurei, ciupercilor etc. – costă mai mult din cauza lipsei braţelor de muncă.

Vom încerca, de asemenea, să reintroducem în fabricaţie dulceţurile şi compoturile pentru diabetici, ceva mai scumpe, dar deosebit de solicitate în Germania şi celelalte ţări europene, dar atât de necesare şi la noi.

Într-un cuvânt, credem că există bune perspective, pentru că, vorba românului, «nimic nu ţine cât lumea». Mai mult decât atât sperăm, cu toată modestia, ca activitatea fabricii noastre să constituie un exemplu şi pentru alţi investitori în industria alimentară nemţeană.“

Stelian Ciocoiu