Agro BUSINESS

La propriu şi la figurat. La începutul lunii decembrie compania a lansat, la Moieciu de Sus – aşadar la înălţime – un concept inovator, primul de acest gen din Europa de Est: Pioneer Farmer’s Club.

Acesta se vrea a fi cea mai importantă asociere din domeniul agrar din România. Este conceput ca un program destinat, cel puţin pentru început, exclusiv celor mai activi şi importanţi fermieri şi reprezintă o platformă comună de beneficii, evaluare şi dezvoltare.

Înscrierea membrilor în club se va face automat, începând cu ianuarie 2011, pentru început în raport de cantitatea de seminţe comandată în anul respectiv.

Fiecare fermier va primi cardul de membru (Platinum, Gold sau Silver) şi trimestrial ziarul programului – „Pioneer Farmer’s Club News”.

Încadrarea într-o categorie a clubului se face în funcţie de comenzile depuse, astfel: Platinum: comenzi de minimum 500 saci; Gold: comenzi de minimum 250 saci şi Silver: comenzi de minimum 100 saci.

Domnul Alexandru Culina, fermier din Ialomiţa, apreciază ideea ca fiind excelentă, socotind acţiunea ca fiind un bun câştigat pentru toţi fermierii din România. El crede că este salutară iniţiativa firmei, de a se orienta şi către fermierii de clasă mijlocie şi mică, pentru că aceştia prezintă o potenţială piaţă.

Doamna Maria Cîrja, director de marketing şi produs Pioneer, explică motivul şi concepţia acestui proiect:

„Pentru noi, fermierii sunt ţinta principală, produsele noastre trebuie să ajungă la ei pe orice cale, însă, din cauza faptului că se lucra mai mult pe reţea de distribuţie, aceştia erau oarecum neglijaţi, informaţia ajungea mult mai greu, uneori filtrată. De aceea am conceput acest club, ca să le putem oferi acces direct la informaţie, o comunicare mai bună între noi şi fermier. Ca mijloace de comunicare ne-am gândit la întâlniri periodice, zonale, cu directorii de vânzări. În plus, vom avea o întâlnire generală, la sfârşitde an, cu toţi fermierii care vor deveni membri. Anul viitor ne-am propus să avem, pentru cele trei categorii, minimum 300 de membri. Am luat în calcul şi parteneriate cu publicaţii de specialitate, presa fiind primul parteneriat la care ne-am gândit, pentru că aşa suntem mai aproape de cultivatori.“

I. Banu, L. Muşat

Dacă în urmă cu patru ani compania Danone prelua laptele materie primă de la circa 130 de fermieri, astăzi au mai rămas 70 şi asta în condiţiile în care cantitatea procesată este mult mai mare. Acest lucru a fost posibil datorită creşterii numărului de animale pe exploataţie, dar şi a celorlalte investiţii făcute de fermieri cu sprijinul companiei procesatoare.

Înţelegând importanţa dezvoltării durabile a resurselor de materie primă, în aprilie 2005 Danone a lansat programul „Spre Vest” (Reaching West), destinat investiţiilor în calitatea şi cantitatea laptelui, cu fermierii parteneri. Obiectivele acestuia sunt creşterea cantităţii de lapte, prin cumpărarea de juninci cu un potenţial genetic superior, şi îmbunătăţirea calităţii, prin investiţii în maşini şi instalaţii moderne de muls.

Danone, în date şi cifre

● Prezent în 120 de ţări, Grupul DANONE este unul dintre liderii mondiali din industria alimentară, deţinând locul 1 în lume în fabricarea de produse lactate proaspete;

● În România este lider de piaţă în categoria produselor lactate proaspete, înregistrând în anul 2009 o cifră de afaceri de 435 milioane RON;

● Compania deţine 60% din cota de piaţă la iaurt şi 55% pe totalul de lactate;

● 1, 5 milioane unităţi de vânzare se cumpără zilnic;

● Peste 95% din laptele procesat de Danone este românesc; restul de 5% fiind importat ocazional din Polonia şi Ungaria;

● De la cele 70 de ferme partenere, Danone România colectează zilnic aproape 200 tone de lapte.

Din uger direct în pahar

Astăzi niciunul dintre fermieri nu livrează direct laptele deoarece criteriile de colectare a celor de la Danone sunt stricte: pe tot traseul, de la momentul mulgerii şi până în pahar, laptele nu trebuie să vadă lumina zilei. După ce este muls el se păstrează în tancul de răcire. Turul de colectare din ferme este făcut zilnic de cele 15 cisterne izoterme de mare capacitate (15-24 t ) care păstrează laptele la o temperatură constantă cuprinsă între 2-6°C . Cisterna este astfel compartimentată încât laptele preluat de la diferiţi fermieri să nu fie amestecat până la efectuarea analizelor care au loc la sosirea în fabrică. Dacă acestea corespund indicilor de igienă şi calitate este procesat şi apoi ambalat în mediu aseptic.

„Fermierii ştiu că sistemul de trasabilitate este atât de bine pus la punct încât nu îşi permit să facă greşeli. Responsabilitatea este enormă, de aceea siguranţa alimentară este pe primul loc”, afirmă Bogdan Ioachim, director de comunicare la Danone.

În afară de implicarea în investiţiile propriu-zise din fermele partenere, Danone a introdus, încă din 1999, la inaugurarea fabricii, un sistem de plată a laptelui după calitate. Pe lângă numărul de germeni care nu trebuie să depăşească 100.000/ml, calitatea laptelui mai ţine cont de două criterii: grăsimea şi proteina. Cu cât un lapte este mai gras şi are un conţinut de proteină mai ridicat, cu atât este mai bine plătit.

Un program destinat fermierilor

Până în prezent, 90 de fermieri au beneficiat de sprijin şi circa 4,5 milioane de euro au fost investiţi de Danone pentru a-i ajuta să producă lapte de calitate. Pentru a se dota conform noului flux tehnologic, dar şi pentru alte investiţii pe care vor să le realizeze, fermierii primesc o sumă de bani în avans sub forma unui credit fără dobândă.

El este rambursat prin livrarea laptelui. De asemenea, crescătorii de vaci sunt ajutaţi cu scrisori de garanţie, contractele pe termen lung încheiate cu compania Danone fiind o garanţie pentru finanţatori. Ei beneficiază şi de consultanţă de specialitate privind tehnologia de creştere şi materialul genetic. Fiecare fermă care lucrează cu Danone trebuie să dispună obligatoriu de tanc de răcire şi sistem de mulgere automată.

Valentina ŞOIMU

Agricultura durabilă propune consumatorilor alimente sănătoase la preţuri abordabile, care să respecte mediul, să trateze corect consumatorii, să acorde atenţie animalelor, care să aplice metode economice viabile, să contribuie la înfrumuseţarea peisajelor, să protejeze ecosistemele preţioase şi biodiversitatea, toate acestea în profitul comunităţilor rurale.

Deziderate

Agricultura durabilă are în vedere următoarele:

- producerea de alimente în cantităţi suficiente şi de calitate;

- conservarea resurselor naturale: produsele obţinute din natură trebuie să se întoarcă sub diferite forme în natură, astfel de resurse cum sunt apa, solul şi aerul trebuind să fie reconstituite şi puse la dispoziţia generaţiilor viitoare. E necesar ca utilizarea pesticidelor să fie la minimum pentru a realiza acest obiectiv;

- administrarea peisajului: exploataţiile agricole sunt cele care administrează terenurile agricole, conservând în acelaşi timp habitate de o mare valoare şi păstrând biodiversitatea;

- bunăstarea animalelor: animalele sunt îngrijite şi tratate corespunzător. Comportamentul lor natural este respectat, fiind supus unui regim alimentar natural, adaptat fiecărei specii;

- viabilitatea economică: exploataţiile agricole generează suficiente venituri pentru a fi viabile. Exploataţiile agricole viabile contribuie la consolidarea comunităţilor rurale;

- echitatea socială: exploataţiile agricole reprezintă locurile de muncă în care cei interesaţi îşi pot câştiga existenţa.

Sprijinul fermierilor

Ajutoarele acordate permit stabilizarea veniturilor agricultorilor şi sunt date ca urmare a respectului pe care aceştia îl au faţă de mediu, de respectarea sănătăţii şi bunăstării animalelor, precum şi de asigurarea securităţii alimentare.

Susţinerea veniturilor agricultorilor este însoţită de măsurile orientate spre politica de dezvoltare rurală, aferentă perioadei 2007-2013. Această politică beneficiază de un buget de cca 230 miliarde de euro (contribuţia UE fiind de cca 40% din total) destinat celor trei domenii, numite „axe tematice” reprezentate de:

- competitivitatea sectorului agricol şi forestier: prin acordarea de ajutoare pentru modernizare, reconstrucţie, formare şi consiliere;

- respectarea măsurilor de mediu şi a peisajului rural: prin acordarea de plăţi către agricultorii care au grijă de mediu, de păduri şi de sănătatea animalelor şi plantelor;

- îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural: prin încurajarea diversificării economiei rurale şi prin furnizarea de ajutoare pentru dezvoltarea noilor activităţi economice, altele decât exploatarea terenului.

Programul LEADER are în componenţa sa iniţiative menite să susţină în principal, la nivel local, cele trei domenii-cheie.

Agricultura biologică, între intenţii şi realitate

Normele comunitare cu privire la agricultura biologică prevăd:

- o rotaţie a culturilor, astfel încât să se protejeze solul şi să se „întrerupă“ pe cale naturală ciclul buruienilor şi al paraziţilor;
- o utilizare a inamicilor naturali ai plantelor şi animalelor, pentru a evita acţiunea nefastă a produselor chimice;
- alegerea speciilor de plante şi a raselor de animale perfect adaptate la condiţiile locale, care sunt rezistente la bolile specifice;
- creşterea animalelor în condiţii cât mai natural posibile;
- protejarea biodiversităţii prin ocrotirea speciilor de plante şi a raselor de animale indigene, care sunt ameninţate cu dispariţia.

Mereu cu gândul la schimbările climatice

Politica Agricolă Comună favorizează investiţiile care vizează conservarea apei, ameliorarea infrastructurii de irigat, permiţând totodată agricultorilor să-şi amelioreze tehnicile de irigat. Aceasta permite în egală măsură protejarea calităţii apei şi susţine reducerea cantităţii de gaze cu efect de seră, precum şi protecţia solului.

Administrarea peisajului

Politica Agricolă Comună dispune de practici de administrare a terenurilor care permit conservarea habitatelor ecologice preţioase, biodiversitatea şi frumuseţea peisajelor rurale. Toate acestea sunt bunuri cu valoare mare pentru societate şi, fără o administrare corectă a terenurilor agricole, perfect adaptată la specificităţile locale, există riscul deteriorării lor.

Agricultura durabilă, un concept european

Aceasta nu este o noţiune pompoasă, de aceea trebuie să fim interesaţi de ea.

Cea mai mare parte a oamenilor gândesc că agricultura durabilă este un concept care aparţine Europei, presupunând următoarele:

- garantarea aprovizionării cu alimente sănătoase, în cantităţi suficiente şi la preţuri rezonabile;
- asigurarea unui nivel de viaţă corect agricultorilor;
- respectarea mediului şi lupta împotriva schimbărilor climatice;
- garantarea bunăstării animalelor;
- stimularea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă în zonele rurale;
- menţinerea exploataţiilor agricole viabile, cu un grad superior de competitivitate;
- menţinerea peisajului rural;
- protejarea speciilor de plante şi a raselor de animale (biodiversitatea).

Trebuie să ţinem cont de faptul că doar ceea ce semănăm astăzi vom putea recolta mâine, fiind extrem de important să protejăm zonele rurale şi resursele naturale ale Uniunii Europene şi să le punem la dispoziţia generaţiilor viitoare.

Dr ing. Daniel BOTĂNOIU

Insistenţa cu care actualul comisar european Dacian Cioloş militează pentru susţinerea agriculturii de subzistenţă pare a avea o oarecare motivaţie economică. Nu este exclus ca inspiraţia acestui model să vină şi din ceea ce a văzut domnia sa în practica agricolă din unele zone ale României, cu deosebire cea situată la Lunguleţu-Dâmboviţa sau în zona sa natală, Sălaj. Adică în satul în care oamenii au ridicat un monument al culturii, care i-a scos din sărăcie şi care avea să-i facă celebri în Europa.

De cum treci Centura Capitalei şi te îndrepţi spre Titu, undeva la jumătatea drumului ţi se dezvăluie privirii imensitatea unui covor verde de o frumuseţe rară. Începând de la Slobozia Moară şi până dincolo de Lunguleţu, nu vezi altceva decât fâşii cultivate cu varză, în timp ce pe o parte şi alta a şoselei abia poţi răzbate printre grămezile de căpăţâni de varză oferite spre vânzare. Apogeul ofertei îl reprezintă piaţa comunală din Lunguleţu, unde într-o zi bună se vând până la 400 de tone de varză.

Noi am ajuns la Lunguleţu într-o zi de sărbătoare, în care producătorii erau dezamăgiţi de vânzările mici pe care le făceau. La un camion încărcat cu varză abia dacă găseai unul sau doi intermediari, care făceau mofturi la preţul de ofertă, ce nu depăşea 65 de bani. Cei mai hapsâni începeau să cutreiere câmpurile cultivatorilor, doar-doar vor putea cumpăra la 45 sau 50 de bani kilogramul. Pe undeva aveau şi ei dreptate, pentru că în zilele noastre transportul de o oră de la Lunguleţu până în Capitală este socotit a fi mai scump decât munca ţăranilor de o vară şi o toamnă. Fapt este că, în ziua Sfintei Parascheva, în piaţa comunală din Lunguleţu la cinci remorci de varză dacă se afla un cumpărător de băgat în seamă.

Şi totuşi afacerile merg bine

Cel puţin aşa susţin cultivatorii, iar afacerile din târgul comunal sau de pe marginea şoselei sunt elocvente.

Doar că în această toamnă mulţi dintre ei aveau să plătească tributul nesăbuinţei de a renunţa la soiurile de calitate în favoarea celor cantitative. Goana după câştig i-a determinat pe mulţi să renunţe la soiurile tradiţionale, optând pentru cele socotite de ei a fi superintensive. Fapt este că varza românească de cea mai bună calitate a fost înlocuită cu soiuri şi mai ales cu hibrizi care, cel puţin în această toamnă, s-au dovedit neadecvaţi. În câmp, culturile lor de varză se prezintă la această dată cum ar fi la început şi nu la sfârşit de toamnă. Privite de la distanţă, câmpurile par de o rodnicie fără egal. Pătrunzând în interiorul lor, abia dacă vezi o căpăţână legată la 5-6 plante. Asta în parcelele celor care au optat pentru soiuri sau hibrizi neadecvaţi arealului geografic.

La o producţie minimă de 30 tone la hectar, micul cultivator obţine cel puţin 150.000 lei, venit ce depăşeşte cheltuielile făcute mai ales cu aplicarea tratamentelor.

Esenţa modelului

El se află în ceea ce se numeşte agricultură intensivă. Modelul de agricultură practicat de micii fermieri din zona Lunguleţu- Slobozia Moară este pe cât de simplu, pe atât de înţelept. Beneficiind şi de îndrumarea agrotehnică a unui specialist de excepţie din zonă, ţăranii au realizat imediat şansa unui câştig dublu dacă vor opta pentru un sistem de cultivare de tip succesiv. Adică două culturi pe aceeaşi parcelă. Prima reprezintă cartofii timpuri, care le-a dus faima până dincolo de graniţele ţării. A doua este varza.

Sistemul practicat de ei este simplu şi deosebit de eficient. După regulile ştiinţei agrotehnice numai de ei ştiute, însămânţează cartofii în mustul zăpezii, cum s-ar spune. Astfel, apar pe piaţă exact în momentul în care oferta este cea mai mică, iar importurile nu pot să facă faţă concurenţei autohtone.

Campania de recoltare a cartofului este extrem de scurtă, impulsionată fiind mai ales de preţ. Imediat urmează cea de-a doua cultură: varza de toamnă.

Două culturi succesive pe aceeaşi suprafaţă aduc profit chiar şi în cele mai dificile condiţii climatice. La cât se ridică profitul este greu de apreciat. Mai ales de frica fiscului ţăranii dovedesc prudenţă în declaraţiile lor pe această temă. Când îi întrebi, ei schimbă subiectul temei, invocând costurile în lucrările mecanizate şi mai ales cu tratamentele. Vorbesc puţin de munca lor, pe care o înţeleg ca pe o datorie ce nu poate fi evaluată financiar. Oricum, niciunde în România micii proprietari nu adună într-un an atâta bănet cât cei de la Lunguleţu.

Vom reveni!

Laura DOBRE ZMARANDA

Noutăţile pe care firmele furnizoare de inputuri şi servicii pentru agricultură le oferă fermierilor sunt mai întotdeauna de ultimă oră. Iar când este vorba de material biologic, se întrec în a pune la dispoziţie cele mai noi şi mai performante soiuri şi hibrizi, ba chiar tehnologii şi diverse produse, aşa-zisele ,,pachete tehnologice“.

PIONEER, prezentă în România de peste patruzeci de ani, este una dintre firmele care au reuşit să cucerească fermierii prin noutăţile pe care le oferă an de an. Hibrizii de porumb şi floarea-soarelui, soiurile de rapiţă sunt doar câteva din realizările sale din domeniul cercetării şi producţiei. Performanţele lor sunt demonstrate în câmpurile experimentale şi loturile demonstrative organizate în toate zonele de cultură, manifestări la care participă de fiecare dată sute de fermieri.

O astfel de întâlnire cu producătorii a avut loc recent la una dintre fermele holding-ului TCE 3 BRAZI Piatra-Neamţ, unde Pioneer a prezentat celor peste 200 de participanţi 31 de hibrizi de porumb din diferite grupe de precocitate, mergându-se până la recoltat şi cântărit producţia. Fermierii au avut aşadar posibilitatea să constate, direct în câmp, capacitatea de producţie a fiecărui hibrid şi să aleagă pe cei mai potriviţi pentru condiţiile agropedoclimatice ale fiecăruia.

Sămânţa bună înseamnă plus valoare

Despre rolul acestor demonstraţii, cât şi despre importanţa achiziţionării unei seminţe de calitate ne vorbeşte doamna Maria Cîrjă, director de marketing şi produs Pioneer: „Scopul nostru, în fiecare an, este să arătăm fermierilor care nu au în câmp produse Pioneer ce avantaje ar avea dacă ar cultiva hibrizii noştri de porumb, floarea-soarelui sau rapiţă. Avem astfel de demonstraţii în peste 300 de locaţii la porumb, 200 la floarea-soarelui şi 150 de loturi înfiinţate în toamna aceasta pentru rapiţă. Toate au acelaşi scop, să convingem fermierii că numai cu o sămânţă de calitate pot fi obţinute producţii mari. Sămânţa nu poate decât să aducă plus valoare fermierului, sigur cu condiţia aplicării şi a celorlalte verigi tehnologice. Dacă lucrările de bază nu sunt executate corect, nu sunt combătute buruienile, bolile şi dăunătorii în timpul vegetaţiei, sămânţa nu-şi poate demonstra potenţialul de producţie. Suntem siguri că fermierii s-au convins de acest lucru, altfel nu cred că am avea un număr atât de mare de participanţi la aceste demonstraţii. Apoi, un fermier nu poate fi convins numai prin cataloage. El trebuie să  vadă la faţa locului, cu ochii lui, loturile demonstrative şi cântarul“, mai spune Maria Cîrjă, rezultatele înregistrate fiind cuprinse detaliat într-un tabel expus celor prezenţi.

„Anul acesta ne mai rentabilizăm“

Şi pentru că acţiunea despre care vorbim s-a desfăşurat în loturile demonstrative organizate în judeţul Neamţ, mai exact la TCE 3 Brazi- ferma Zăneşti, nu puteam rata ocazia de a sta de vorbă cu unul dintre specialiştii de aici, domnul Vasile Iacob, despre cât de rentabilă este anul acesta cultura porumbului. De la domnia sa am aflat că, poţi obţine, cu noile preţuri de anul acesta, peste 3.300 lei/ha cu o cheltuială de 2.300 lei/ha.

„Avem oferte de 170 de euro/tona de porumb şi, având în vedere că obţinem o producţie de circa 9-10 t/ha, venitul este de 5.500-6.000 lei/ha, cu cantităţi de îngrăşăminte nu foarte mari, pentru că acestea nu reprezintă factorul determinant la porumb, ci apa. Anul acesta a fost apă şi toţi fermierii au putut să obţină producţii bune la porumb. Deci ne mai rentabilizăm cât de cât fermele“, mai spune inginerul.

Cele 800 de hectare sunt recoltate în aproximativ două săptămâni cu ajutorul a şase combine. Asta înseamnă în jur de

110-120 de hectare pe zi. Producţia merge către cele patru uscătoare cu o capacitate de 200 t avute la dispoziţie, care permit punerea la adăpost a producţiei în scurt timp.

Sunt producţii, dar şi pierderi…

Tot în cadrul TCE 3 Brazi, dar ceva mai la sud, ce-i drept, cultura porumbului nu s-a mai dovedit a fi la fel de rentabilă anul acesta. „Avem o situaţie bună aici, pe judeţul Neamţ, unde culturile au fost extraordinare anul acesta. Nu acelaşi lucru putem spune despre zona de sud şi vă pot da exemplul din Insula Mare a Brăilei, unde anul acesta a fost unul cu mari greutăţi“, ne spune Culiţă Tărâţă, preşedintele holding-ului. „În primul rând, exact a doua zi după ce ne-am apucat de recoltat a venit dezastrul cu ploile care au ţinut aproape o lună de zile. Acestea ne-au dijmuit producţia la grâu, la orz, la rapiţă, dar în special la porumb, pentru că perioada de băltire a apei a fost mare.

Pagubele se ridică la sute de milioane de euro şi nimeni nu s-a ocupat ca fermierii să recupereze din pierderi. Nici până la această oră guvernul nu a venit cu vreo hotărâre privind acest aspect. Legea nr. 381 trebuia înlocuită, îmbunătăţite condiţiile privind asigurările şi respectiv cele referitoare la despăgubiri. Aşadar, sunt producţii, dar şi pierderi ce nu pot fi recuperate pentru că nimeni nu se ocupă de agricultură şi agricultori aşa cum s-ar merita“, încheie Culiţă Tărâţă.

Loturile experimentale şi comparative cultivate pe suprafeţe întinse în cadrul TCE 3 Brazi reprezintă un fel de şcoală pentru toţi cei din judeţul Neamţ. O spun chiar fermierii care au avut şansa de a folosi ceea ce au experimentat cei de la TCE 3 Brazi în privinţa tehnologiei, dar şi a soiurilor şi hibrizilor.

I. Banu

Aşa ar putea fi definită cel mai bine noua generaţie de combine Claas: Lexion 770 şi 760, echipate cu motoare Mercedes, şi Lexion 630 şi 640, antrenate de motoare Caterpillar.

Prezentarea acestora şi lansarea noilor echipamente de recoltat porumb şi floarea-soarelui a avut loc într-un cadru festiv, într-unul din oraşele agricole ale ţării aş spune, Turnu Măgurele, care la rându-i se afla în plină pregătire pentru Ziua Recoltei. Aici, cei peste două sute de fermieri şi specialişti în domeniu au putut admira produsele expuse pe platforma din centrul oraşului şi urmări apoi în lucru cele mai performante şi eficiente utilaje agricole marca Claas. Organizarea, trebuie să recunosc, de excepţie a aparţinut firmei AGROCOMERŢ HOLDING Timişoara, reprezentanta firmelor Claas, Lemken şi Amazone pentru România, dar mai cu seamă dealerului acesteia din Alexandria, firma Proinvest, al cărei director, Marian Fişcuci, a avut o totală implicare în derularea evenimentului.

O lansare într-o zonă agricolă de referinţă

După o scurtă prezentare a firmei din Timişoara şi a activităţii sale pe teritoriul României, oferită de directorul acesteia, ec. Coman Stănică, echipa Claas, în frunte cu Luigi Radu, director pentru România şi Bulgaria, a trecut la detalierea noilor utilaje şi echipamente, subliniind faptul că toate îmbunătăţirile aduse atât combinelor, cât şi echipamentelor de recoltat s-au realizat la sugestia fermierilor.

Profesionalismul şi eficienţa germană şi-au spus şi de această dată cuvântul. Specialiştii de la Claas au îmbunătăţit designul combinelor, întregul flux tehnologic de batozare, corelat cu capacitatea de recoltare, respectiv lăţimea de lucru a hederului, apoi sistemele de separare şi curăţire etc.

Noutăţi tehnice de esenţă

În „domeniul inteligenţei“, ca să reproduc expresia prezentatorilor, s-au pus la punct echipamentele electronice, instalaţiile hidraulice, transmisia, precum şi sistemele electronice de urmărire, comunicare şi comandă. Combinele sunt dotate cu multiple echipamente de control electronic ce permit o bună supraveghere, chiar şi de la distanţă, a datelor din teren, ajustarea parametrilor de funcţionare şi reducerea pierderilor.

Un mare accent s-a pus pe confortul factorului uman. Astfel, s-a redus nivelul zgomotului în cabină, comenzile sunt mai uşor de efectuat şi a crescut fiabilitatea.

Programul s-a încheiat cu o demonstraţie practică într-un lan de porumb, unde combinele bine-cunoscutei firme şi-au arătat din plin calităţile.

Din păcate, spaţiul tipografic nu ne permite prezentarea detaliată oferită participanţilor de echipa Claas. Elementele tehnice pot fi găsite însă la dealerii Agrocomerţ Holding din toată ţara. Căutaţi-le, citiţi-le şi cu siguranţă vă veţi convinge de calitatea şi eficienţa utilajelor la care facem referire.

Opinii ale participanţilor

La o asemenea manifestare nu puteam neglija comentariile fermierilor prezenţi. Iată câteva:

Ing. Aurelian Dobre, fost director al Direcţiei Agricole Călăraşi: ,,Nu puteam lipsi la demonstraţia de forţă mecanică pe care doar o astfel de firmă precum Claas o poate realiza pe pământ românesc. Fiul meu, care are în exploatare o suprafaţă de aproape 500 de hectare, lucrează în firmă cu astfel de utilaje şi este mulţumit. Sunt utilaje care îţi asigură viteză de lucru, calitate şi, evident, eficienţă. Lucrez cu combine Claas, sunt cele mai bune. Poate Fendth-ul să fie la acelaşi nivel, restul…’’

Ing. Ec. Dana Alexandru, administratorul unei exploataţii de 1.000 de hectare în comuna Traian – Teleorman: ,, Nu e uşor să exploatezi o astfel de suprafaţă dacă nu ai o dotare corespunzătoare. Ca să fac faţă a trebuit să investesc în tehnologie şi utilaje. Iar ca investiţia să fie eficientă a trebuit să optez pentru ce era mai nou şi mai performant pe piaţă. Şi la momentul respectiv m-am orientat către produsele Claas, Lemken, Amazone şi John Deere. Observ şi azi că nu m-am înşelat.“

Dan Lazăr, Roşiorii de Vede: „Exploatez o suprafaţă de 1.800 de hectare, iar ca dotare tehnică, procurată inclusiv prin programele europene, m-am orientat către utilaje de la mai multe firme, dar trebuie să spun că de cele de la Claas sunt foarte mulţumit. Atât de mulţumit că mi-au ajuns la inimă. Lucru nemţesc. Sunt fiabile, eficiente în exploatare, ce mai, sunt bune. Fără îndoială că am beneficiat şi de sprijinul firmei Proinvest din Alexandria atât la procurarea utilajelor pe care le-am obţinut la preţuri destul de avantajoase, cât şi pe perioada de exploatare a lor. Service-ul este foarte important şi Proinvest îl asigură cu promptitudine.“

I.BANU, L. MUŞAT

Această întrebare retorică se află pe buzele tuturor celor implicaţi în activitatea de creştere a animalelor. Se prefigurează o perioadă extrem de grea pentru zootehnişti ca urmare a creşterii speculative a preţului cerealelor, a lipsei subvenţiilor şi a scăderii puterii de cumpărare a populaţiei.

În ferme, preţurile cerealelor influenţează aproximativ 80% din preţul furajului, iar acesta, la rândul său, influenţează aproximativ 70% din costul de producţie. Achiziţionând cereale extrem de scumpe, costul de producţie va deveni mult prea mare, provocând pierderi importante fermierilor. O creştere proporţională a preţului de vânzare este, de cele mai multe ori, imposibilă deoarece vânzarea animalelor are ca bază de referinţă valoarea cărnii importate, neţinând cont de rentabilitatea fermierilor;
cu alte cuvinte, dacă vrei să îţi vinzi animalele (şi vrei să o faci, în primul rând pentru a nu-ţi bloca fluxul tehnologic) eşti nevoit să accepţi un preţ impus care nu ţine cont de calcule economice.

Grâul, ca element de referinţă

Pentru comparaţie, vom lua exemplul industriei de panificaţie care, în prezent, creează premisele unei noi scumpiri cu 30% a pâinii. Producătorilor de animale le-ar fi foarte greu să pună în aplicare un astfel de plan, deoarece ei nu au contact cu consumatorul final, ci se adresează procesatorilor de carne care păstrează întotdeauna opţiunea importului.

Scumpirea pâinii este justă în condiţiile creşterii semnificative a preţului la grâu, ceea ce este însă ciudat este modul în care scumpirea grâului e justificată: o parte din recolta de grâu este în bună parte declasată. Nimeni nu pomeneşte însă de exporturile masive de grâu ce au dus la această creştere formidabilă a preţului. Poate că aici ar trebui să se intervină în sensul limitării exporturilor, această problemă putând fi ridicată în consiliul de miniştri de la Bruxelles.

Preţul grâului devenind prohibitiv pentru fermierii zootehnişti, singura opţiune rămâne achiziţia de porumb, în condiţiile unui preţ acceptabil, a altor cereale mai rar folosite ca sorg, triticale, secară ori a subproduselor precum tărâţa de grâu, mălaiul furajer etc.

Subvenţii infime

Un alt factor ce influenţează negativ activitatea zootehnică este lipsa subvenţiilor. Dincolo de inexistenţa acestui sprijin din partea statului, criza economică şi cea a cerealelor afectează capacitatea de adaptare a crescătorilor la sistemul de producţie nesubvenţionat. Anul 2010 este primul în care nu mai există subvenţii şi este nevoie de timp pentru ca afacerea şi modul de gândire al fermierilor să se adapteze la această situaţie. Din nefericire, această perioadă se suprapune peste una de criză, lucru ce poate deveni fatal pentru o parte dintre fermele româneşti.

De fapt, ce mâncăm?

Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei va afecta, de asemenea, producţia zootehnică. Veniturile mai mici vor orienta consumul către segmentul de produse ieftine, deşi acestea sunt, de cele mai multe ori, surogate la cele naturale, existând carne de sinteză, lactate de sinteză etc.

Lipsa de informare a consumatorilor în legătură cu ceea ce mănâncă a dus la apariţia unor produse de consum ce au în conţinutul lor din ce în ce mai puţină carne, mai puţin lapte etc. Cum ar fi să urmărim ieşirile de iaurt, smântână ale unei fabrici de lactate şi să realizăm că nu are nicio intrare de lapte. Interesant, nu?

Anul curent poate determina mişcări radicale în zootehnia românească, producătorii integraţi având cele mai mari şanse de a supravieţui. Cea mai mare teamă a fermierilor, dincolo de ceea ce s-a scris mai sus, rămâne aceea a neîncasării banilor – a clienţilor rău platnici ce se înmulţesc exponenţial în perioade de criză.

Se poate finanţa o pierdere de 10-15% în speranţa unor timpuri mai bune, însă o pierdere de 100% poate determina falimentul afacerii. Probabil că acesta este punctul nevralgic al relaţiilor comerciale în România, în general, şi aici ar trebui creat un cadru legal care să ofere o protecţie reală comercianţilor de bună credinţă.

Cătălin LĂPUŞTE
Director general Belcrin Development

Agricultorii au împrumutat de la bănci, până la sfârşitul primului trimestru din 2010, aproximativ 7 miliarde de lei. Suma este mică în comparaţie cu alte sectore, asta şi din cauza crizei financiare care a făcut ca unităţile bancare să fie mai prudente faţă de sectorul agricol. Potrivit instituţiilor financiare, la sfârşitul anului trecut pe primul loc la creditarea agricultorilor se afla Banca Comercială Română, care a acordat împrumuturi fermierilor în sumă de aproximativ 1,6 miliarde de lei.

Pe următoarele două poziţii se clasează CEC Bank şi BRD, cu credite acordate în valoare de 1,5 miliarde de lei, respectiv 576 milioane de lei. Nici Raiffeisen, Banca Transilvania şi Carpatica nu au uitat complet fermierii. Mai exact, ele au dat în total împrumuturi de peste un miliard de lei.

La început am folosit cuvântul prudenţă şi merită să explicăm de ce am făcut asta. Dacă ne uităm în tabel, putem observa că ponderea împrumuturilor pentru sectorul agricol în total credite este foarte mică.

Creditele agricole, cea mai mică pondere

Astfel, în afară de CEC Bank, care are 16%, şi Carpatica, cu 10%, toate au 5 sau sub 5%. De exemplu, Banca Transilvania a acordat împrumuturi fermierilor de 423 milioane de lei, în timp ce sectorul construcţiilor a beneficiat de credite de peste un miliard de lei.

Ponderea agriculturii în total portofoliu de credite rămâne însă extrem de scăzută în continuare, ajungând la circa 2,7% din împrumuturile acordate de bănci, faţă de 8,5% în cazul construcţiilor şi 18,8% în cazul industriei. Asta arată că agricultura este privită în continuare cu suspiciune de către instituţiile bancare când vine vorba de finanţare.

Ce motivaţie are prudenţa bancherilor?

În actualele condiţii, analiştii spun că garanţiile acordate de stat sunt esenţiale pentru a putea fi implementate proiecte de investiţii importante. Reprezentanţii băncilor au declarat că unii agricultori realizează proiecte, deşi nu dispun de fonduri pentru cofinanţarea acestora şi lasă totul pe seama băncilor.

De asemenea, ei mai susţin că o altă problemă a fermierilor în realizarea proiectelor pe fonduri structurale este faptul că nu apelează la consultanţă. Cu toate acestea, reprezentanţii instituţiilor financiare susţin că băncile sunt interesate să finanţeze proiectele europene, cu condiţia ca acestea să întrunească criteriile de eligibilitate.

Preşedintele CEC Bank şi al Asociaţiei Române a Băncilor dl Radu Graţian Gheţea a susţinut în repetate rânduri că agricultura românească nu este atât de riscantă cum cred bancherii. Afirmaţia acestuia este întărită şi de faptul că restanţele la creditele acordate în domeniul agricol sunt aproape de zero. Acest lucru se datorează în principal implicării Fondului de Garantare a Creditului Rural, dar şi simţului responsabil de care au dat dovadă debitorii.

Credite acordate agriculturii

Banca – Valoarea – Ponderea

BCR – 1,6 miliarde lei –  3%
CEC Bank – 1,5 miliarde lei – 16%
BRD – 576 milioane lei – 2%
Raiffeisen – 572 milioane lei – 5%
Banca Transilvania –  423 milioane lei – 3%
Carpatica – 137 milioane lei – 10%
Alte bănci – sume mici

Bogdan MIHĂILĂ

O decizie importantă a guvernului a fost adoptarea unui pachet de cinci forme de ajutor financiar pentru fermieri, dintre care trei sunt finanţate din fonduri naţionale, fiind ajutoare de stat, iar două, din fonduri europene.

Primele trei forme de sprijin financiar se referă la crescătorii de porcine şi de păsări, pentru asigurarea unor standarde ridicate de bunăstare a acestor specii şi, de asemenea, la o nouă formă de subvenţionare a asigurărilor agricole. Este vorba de suportarea unei părţi din prime, pentru asigurarea împotriva riscurilor în producţia vegetală şi animală.

Mai există două forme de sprijin. Una se referă la motorina utilizată în agricultură, aprobată anterior de guvern, iar cealaltă, la transportul și incinerarea cadavrelor de animale.

Plafonul bugetar se ridică la peste 425 milioane de lei, pentru ultima parte a acestui an şi primul trimestru din 2011, în vederea finanţării schemelor considerate ajutor de stat, din bugetul naţional. În trimestrul al IV-lea din 2010 se vor cheltui 61.754 lei, iar în primul trimestru al anului viitor, restul de 363.293 lei.

Traian DOBRE

IKB Leasing, specialistul german în finanţarea echipamentelor, lansează şi în România  programul său de finanţare a utilajelor agricole.

Compania are o experienţă de peste 40 de ani în finanţarea şi leasingul de echipamente şi operează, pe lângă ţara de origine, Germania, în alte opt ţări europene. În România, IKB Leasing este prezentă din 2007 şi a reuşit – în ciuda climatului economic nefavorabil – să aibă o evoluţie constant ascendentă a afacerii. 

Începând cu septembrie 2010, IKB Leasing îşi propune să faciliteze accesul fermierilor români la utilaje agricole care să ofere un plus de valoare afacerilor acestora. Este vorba de utilaje moderne, fiabile, multifuncţionale, cu un consum redus de combustibil, rezistenţă sporită şi precizie de lucru, care pot fi folosite 24 de ore pe zi. Ele au o marjă mică de eroare, grad înalt de confort şi uşurinţă a manevrării.

Cu alte cuvinte, sunt utilaje performante, cu un randament ridicat la hectar şi care contribuie la succesul afacerilor fermierilor, dându-le acestora posibilitatea de a practica agricultura secolului XXI.

Modalitate de finanţare

Finanţarea utilajelor agricole prin intermediul IKB Leasing se poate face atât prin credit, cât şi prin leasing. Pentru cei care preferă soluţia clasică a creditului, compania oferă atât creditul standard, cât şi creditul de prefinanţare pentru proiecte beneficiare de fonduri EU.

Pentru orice tip de credit, procesarea este rapidă, nebirocratică, iar condiţiile sunt avantajoase. Alături de credit, finanţarea poate fi realizată şi prin leasing. Soluţiile de finanţare sunt concepute flexibil, special pentru nevoile afacerii respective. Fie că este nevoie de lichiditate sau de avantaje fiscale, ratele de leasing şi valoarea reziduală sunt ajustate pentru a obţine cea mai bună soluţie pentru fiecare client în parte. În plus, IKB Leasing nu solicită garanţii sub formă de ipoteci sau altele de acest gen.

Informaţii suplimentare la tel. +40755075064;
e-mail: Bogdan.Voichita@ikb-leasing.ro,
www.ikb-leasing.ro

În perioada 3-5 septembrie, la Oradea a avut loc Târgul fermierilor bihoreni, eveniment organizat de Consiliul Judeţean Bihor în colaborare cu instituţiile din domeniul agricol. Desfăşurat pe mai multe secţiuni – pomicultură şi legumicultură, zootehnie, cereale şi utilaje agricole – târgul a reunit circa 100 de participanţi din ţară, precum şi din Ungaria, ceva mai mulţi decât la ediţia precedentă.

În ceea ce priveşte sectorul alimentar, producătorii tradiţionali au avut posibilitatea de a-şi expune şi valorifica produsele. Pălincă, miere de albine, legume, fructe, produse tradiţionale din carne, flori şi plante decorative – toate i-au îmbiat pe vizitatorii veniţi nu doar să privească.

În privinţa zootehniei, cei prezenţi la târg au putut vizita şi cele 20 de standuri de animale: bovine, ovine şi cabaline. O prezenţă constantă la ultimele târguri de profil, care nu a lipsit anul acesta nici de la Oradea, au fost dozatoarele de lapte ce reprezintă o nouă şansă pentru valorificarea acestui produs.

(V.Ş.)

Date de referinţă

- Teren agricol – 29,57 mil. ha (53,75% din suprafaţa totală a ţării).
- Teren arabil – 18,5 mil. ha (33,64% din suprafaţa totală).
- Pajişti – 10,7 mil. ha.
- Păduri – 23,2 mil. ha.
- Populaţia totală – 61,03 mil.
- Populaţia activă agricolă – 1,14 mil.

- Agricultura Franţei deţine locul I în Europa, fiind reprezentată de cultura cerealelor, plantelor tehnice, creşterea animalelor şi viticultură.

Structura exploataţiilor agricole

- Agricultura franceză este bazată pe proprietatea privată asupra pământului. Proprietarului pământului îi revine întreaga responsabilitate cu privire la modul în care îl foloseşte.

- Cu ocazia recensământului din anul 1988, în Franţa au fost definite patru tipuri de exploataţii agricole:

Exploataţii agricole de tip industrial

- Au o suprafaţă medie de 120 ha.

- Numărul şi suprafaţa acestora este în continuă creştere (în anul 2000 erau înregistrate 120.000 de exploataţii).

- Majoritatea exploataţiilor mari se întâlnesc în bazinele cerealiere din câmpiile franceze.

- Au forţă de muncă foarte puţină, dar au dotări foarte moderne.

Exploataţii agricole de tip familial

- Au o suprafaţă medie de 45 ha şi sunt în continuă scădere din punct de vedere numeric. Astfel, în anul 2000 existau 200.000 de exploataţii agricole de tip familial, faţă de 540.000, câte existau în anul 1988.

- Suprafaţa medie a unei exploataţii a crescut de la 27 ha în 1988 la 45 ha în 2000.

- Se întâlnesc în zonele apropiate marilor aglomerări urbanistice.

Înzestrarea tehnică

- Dotare tehnică de ultimă oră în toate tipurile de exploataţii.

- Fermierul poate, după câţiva ani de folosinţă a unui utilaj agricol, să îl schimbe cu unul nou, mai performant, fermele care comercializează aceste produse primind, pentru utilajul nou, utilajul folosit şi diferenţa de bani.

Rolul statului

- În ultimii 30 de ani, agricultura franceză a cunoscut două perioade grele pe care le-a depăşit cu ajutorul statului:
- în 1974, ca urmare a creşterii preţului materiilor prime;
- după 1984, din cauza scăderii preţurilor produselor agricole.

- Pentru a face faţă concurenţei din Piaţa Agricolă Comună, statul duce o politică de sprijinire a fermierilor şi acordă prime de compensare exploataţiilor agricole din zonele defavorizate sau mai puţin fertile.

Guvernul României, foarte interesat în asocierea fermierilor, ar putea să se inspire din experienţa franceză, mai ales în ceea ce priveşte facilităţile acordate tinerilor fermieri. În discuţie se află însă desfăşurarea întregului proces de concentrare a producţiei agricole, sprijinit cu sume considerabile de guvernele franceze din perioada comasării suprafeţelor agricole.

Sursa: Exploataţiile agricole în Uniunea Europeană.
Prof. univ. dr. Ioan Alecu

După lansarea combinei Claas Avero în 2009, producătorul primei combine europene revine anul acesta cu o nouă generaţie de utilaje agricole, prezentată în cadrul Conferinţei Internaţionale de Presă din Germania.

Noua serie Lexion (770, 760, 750, 740) dispune de o tehnologie ultramodernă, ce îmbină armonios toate caracteristicile necesare unui produs performant: confort, productivitate, rentabilitate, design.

Combinele sunt echipate cu motoare de până la 586 CP, buncăre de boabe cu volum de maximum 12.000 litri şi headere de până la 12 m, utilizabile pentru toate tipurile de cereale.

Cabina ergonomică

O serie de cereri din partea fermierilor privind confortul în utilizarea utilajelor Class au determinat regândirea spaţiului cabinei şi a dotărilor interioare. Astfel, lungimea cabinei a crescut cu 150 mm, lăţimea parbrizului s-a modificat cu 100 mm – 150 mm, iar spaţiul dintre coloana de direcţie şi scaunul operatorului s-a mărit cu 20%.

Condiţiile de lucru s-au îmbunătăţit, de asemenea, prin reducerea zgomotului şi atenuarea vibraţiilor cu până la 40%, prin controlul automat al climei şi coloana de direcţie ajustabilă pe 3 direcţii.

Sistemul electronic global EASY

Coordonarea tuturor sistemelor electronice se realizează cu ajutorul programului EASY (Efficient Agriculture Systems – sisteme agricole eficiente), ce cuprinde sistemele: CEBIS, CEMOS, Cruise Pilot (pilot automat), GPS Pilot (sistem de ghidare prin satelit), Laser Pilot (sistem de ghidare electro-optic), Auto Pilot (sistem de ghidare electromecanic), Telematics, Agrocom Map Start.

Sistemul CEBIS permite înregistrarea, controlarea şi monitorizarea datelor, prin intermediul unui monitor, precum: setarea automată a recoltei, control automat al vitezei, sistemele de ghidaj GPS Pilot, Laser Pilot şi Auto Pilot, măsurarea debitului şi a umidităţii, măsurarea suprafeţei, măsurarea consumului de carburant, funcţia de cartare, afişajul performanţei, caracteristica de management a comenzilor, funcţia de monitorizare a turaţiei.

CEMOS este sistemul de optimizare electronică a maşinii, prin care operatorul poate seta până la 50 de parametri ce influenţează procesul de recoltare. De asemenea, sistemul este asfel conceput încât, pe baza anumitor date introduse de operator, să poată propune setările cele mai bune pentru condiţiile date.

În premieră mondială

Sistemul Telematics, lansat în premieră de Claas, permite accesarea, prin internet, a tuturor informaţiilor legate de utilaj. Astfel, operatorul poate urmări şi optimiza de la distanţă, în timp real, productivitatea, umiditatea, micile defecţiuni tehnice, presiunea hidraulică etc.

O altă premieră mondială sub semnătura Claas o constituie şenilele Terra Trac (Lexion 750) ce permit deplasarea utilajului pe şosele cu viteza de 40 km/h, protejează solul, oferă o stabilitate mai mare la munca în pantă şi în condiţii de umiditate crescută, opun o rezistenţă mai mică la tractare şi diminuează consumul de carburant.

Dana Măcriş

„Nu am elaborat încă o poziţie oficială, discutată şi validată, în ceea ce priveşte poziţia pe care ar trebui să o aibă România, referitoare la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), în sensul că nu am discutat acest subiect la guvern. Motivul este că ne aflăm în plin proces de formulare, de elaborare a ideilor, de discuţii şi de analiză. Însă pot să vă spun că principalele idei sunt deja cunoscute, sunt bine stabilite“ – a declarat Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la conferinţa „Contribuţii privind reforma Politicii Agricole Comune“ privind evoluţia acesteia după 2013, organizată de Reprezentanţa Comisiei Europene din România împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

În opinia sa, pentru o fundamentare corectă a poziţiei României trebuie să se ţină cont de stadiul actual de dezvoltare a agriculturii, de influenţa PAC în dezvoltarea sectorului şi de stabilirea unor direcţii strategice pe termen mediu şi lung. Nu trebuie neglijat nici interesul naţional, în context european.

Un trai decent şi echitabil pentru fermieri

În cadrul principalelor idei elaborate de MADR referitoare la bugetul PAC, se menționează că România susține alocări bugetare către PAC, prin care să se asigure un nivel de trai decent și echitabil fermierilor, ţinându-se cont și de rolul social important al agriculturii românești. De asemenea, trebuie să se mențină specificitatea zonelor rurale și să se încurajeze dezvoltarea spre modelul european de agricultură. MADR consideră necesară, și în continuare, finanțarea din bugetul comunitar și naţional, iar banii alocați programelor majore să fie cu preponderență din bugetul comunitar.

„Nu suntem de acord cu ideea de renaționalizare a PAC sau cu creșterea ponderii finanțării naționale“ – Mihail Dumitru

Menținerea plăților directe

Referitor la arhitectura PAC, Mihail Dumitru a spus că România solicită menținerea celor doi piloni și posibilitatea trecerii plăților de agromediu pe suprafață, pentru zone defavorizate, din PNDR în Pilonul I.

Pilonul I – Plăți directe și măsuri de piață – prevede, printre altele, echilibrarea acestora cu cele existente la nivel european și renunțarea la referința istorică, din cauza căreia fermierii români sunt plătiți cu mai puțini bani. În acest context, se doreşte păstrarea Schemei de Plată Unice pe Suprafață, care să asigure venituri decente agricultorilor. Se urmărește ca sprijinul direct să cuprindă și o remunerare pentru serviciile complexe pe care le prestează fermierii pentru societate în zonele rurale, cum ar fi prezervarea biodiversității, conservarea peisajelor rurale sau bunăstarea animalelor. Totodată, rolul fermelor/gospodăriilor mici (cu mai puţin de 5 ha) ar trebui reconsiderat și stabilit un sistem simplificat de plată la hectar, în paralel cu încurajarea dezvoltării fermelor mijlocii și a conectării lor la piețe.

În cadrul Pilonului II – Dezvoltare rurală – MADR dorește păstrarea componentei de dezvoltare a economiei rurale ca parte a PAC. Pe de altă parte, e necesar să fie identificate noi măsuri de sprijin, care să stimuleze comasarea terenurilor, să încurajeze dezvoltarea activităților economice neagricole din rural și să contracareze schimbările climatice.

Traian DOBRE

- Prima mlădiţă de plantă modificată genetic avea să vadă lumina zilei într-unul din laboratoarele gigantului mondial MONSANTO. În jurul acestei descoperiri epocale se nasc de acum şi legende, dar realizatorul ei, celebrul savant Robert T. Fraley, a trăit în acea clipă satisfacţia împlinirii unui vis care, în timp, ar putea scoate din foamete cel puţin 60% din populaţia Terrei.

- Descoperirea a generat o competiţie infernală, în primul rând între companiile americane care aveau să pună în mişcare acel tun genetic de descompunere în particule mirifice a componenţei genomului bobului de soia, porumb, sfeclă de zahăr, orez, tomate, inclusiv a bobului de cartof.

- Fapt este că numai în curs de 16 ani, plantele transgenice au cunoscut o extindere fără precedent în istoria agriculturii mondiale, ocupând astăzi 134 milioane hectare. Oamenii de ştiinţă din România au fost primii dintre cercetătorii europenii care au reuşit să determine autorităţile să opteze pentru asimilarea acestui progres ştiinţific fără egal în agricultura mondială. Rând pe rând a intrat în sfera de cercetare a institutelor şi staţiunilor ştiinţifice comportamentul unor plante transgenice care puteau transforma România într-un cap de pod al geneticii agricole europene. Cum era şi normal, plantele spre care s-au îndreptat studiile au fost soia şi porumbul, culturi care erau pe punctul de a face din România cel mare furnizor de produse transgenice al Europei.

- Ceea ce a urmat după aderarea la Comunitatea Europeană se ştie. Autorităţile române au îngenuncheat în faţa deciziei absurde a politicienilor europeni, eliminând din cultură toate plantele care puteau scoate agricultura din colapsul economic în care se zbate, cu deosebire în ultimii cinci ani.

- Spre cinstea lor, oamenii de ştiinţă şi fermierii români, reuniţi în jurul Asociaţiei Biotehnologilor din România, nu au abdicat de la ideea readucerii în agricultură a celui mai mare progres ştiinţific genetic al zilelor noastre, reuşind să-şi expună punctul de vedere într-o luptă inegală cu susţinătorii obscurantismului. Dovadă a reuşitei lor o reprezintă şi ultima decizie a Comisiei Europene, care pare să fi făcut o mutare de nouăzeci de grade în materie de genetică agricolă. Faptul că geneticienii români organizează astăzi, la Staţiunea de Cercetare din Lovrin, cea de-a doua ediţie a „Zilei Biotehnologiilor Agricole“ are semnificaţia unei victorii ce deschide agricultorilor români o şansă inegalabilă în depăşirea colapsului economic care ameninţă cu distrugerea.

Redacţia

O delegaţie constituită din reprezentanţi ai producătorilor agricoli s-a deplasat la Bruxelles, pentru a le comunica principalilor actori interesaţi solicitările agricultorilor din România. În perioada 12-13 iulie au fost organizate o serie de dezbateri, la care au participat reprezentanţi ai Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR), ai Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli (LAPAR) şi ai Asociaţiei Profesionale AGROBIOTECHROM.

Fermierii români au încercat să le arate cetăţenilor Europei şi oficialilor de la Bruxelles cât pierde fiecare european din cauza politicii duplicitare privitoare la organismele modificate genetic. Astfel, Uniunea Europeană importă cantităţi substanţiale de plante modificate genetic, dar le interzice fermierilor săi să producă folosind aceeaşi tehnologie.

O decizie nedreaptă

Anterior integrării României în Uniunea Europeană, fermierilor români li se permitea folosirea unei tehnologii foarte valoroase, şi anume cultivarea soiei rezistente la erbicid. România dispune de condiţii naturale favorabile extinderii suprafeţei cultivate cu soia până la 1 milion de hectare, care i-ar permite acestei ţări furnizarea unor cantităţi mari de proteină vegetală, inclusiv a unui surplus de export pe Piaţa Comună. Experienţa directă în acest sens confirmă faptul că nivelul cheltuielilor de producţie este mai mic decât în cazul soiurilor convenţionale şi că această cultură transgenică are beneficii asupra mediului, datorită utilizării unei cantităţi mai mici de pesticide.

Din exportator, importator!

România obţinea anual o cantitate de soia a cărei valoare depăşea 150 milioane de euro. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, producătorilor agricoli li s-a interzis să cultive acest soi, consecinţa fiind faptul că şi-au pierdut capacitatea de a face faţă concurenţei importurilor. În prezent, România importă până la 500.000 tone de şrot şi boabe de soia în fiecare an, ceea ce înseamnă o pierdere de peste 200 milioane de euro. Aceşti bani sunt transferaţi în afara Uniunii Europene, finanţând dezvoltarea fermierilor de pe continentul american, a progresului ştiinţific şi bunăstării sociale din aceste ţări.

Fermierii români solicită politicienilor europeni să nu se lase manipulaţi de propaganda grupurilor extremiste.

Care sunt doleanţele?

• Să li se permită fermierilor din statele-membre ale UE să ia decizii singuri în privinţa cultivării soiurilor transgenice, după ce EFSA emite un aviz ştiinţific pozitiv;

• să fie sprijiniţi şi să garanteze practicarea tuturor sistemelor de agricultură, fără discriminare: ecologic, convenţional şi biotehnologic;

• să se asigure venituri normale fermierilor europeni;

• să doteze fermierii europeni cu instrumentele necesare pentru a face faţă modificărilor climatice, riscurilor de piaţă şi atacurilor bolilor şi dăunătorilor asupra recoltelor lor.

Nicolae Hristea, director executiv AGROBIOTECHROM

Dr. Nicolae Hristea,  director executiv al Asociaţiei Profesionale AGROBIOTECHROM

În toată Europa, fermierii se află în faţa unor „vremuri“ dificile. Ei se confruntă cu patru provocări majore:

• realizarea unei agriculturi cu ferme profitabile, în ciuda creşterilor constante ale costurilor de producţie;
• obţinerea mai multor produse alimentare, în condiţii sustenabile şi favorabile pentru mediul înconjurător, pe aceeaşi suprafaţă de teren sau chiar mai redusă;

• adaptarea la efectele schimbărilor climatice, incluzând reducerea suprafeţelor de teren arabil, noile boli ale plantelor, precum şi costurile tot mai ridicate cu energia, inclusiv în ceea ce priveşte asigurarea apei;

• menţinerea unei competitivităţi la scară globală, în condiţiile în care fermierii români sunt privaţi de metode şi tehnologii moderne, disponibile pentru mulţi alţi fermieri de pe glob.

Politicienii europeni, împotriva progresului genetic?

Fermierii europeni se confruntă cu aceste provocări complexe în condiţiile în care încearcă să optimizeze inputurile pentru combustibili, îngrăşăminte, pesticide şi apă. Tehnologiile noi, cum sunt modificarea genetică, ajută cultivatorii să facă faţă cerinţelor. Acesta este motivul pentru care 13,3 milioane de fermieri de pe glob au ales în momentul de faţă să cultive plante modificate genetic, „biotehnologia agricolă“ devenind una dintre cele mai rapid adaptate inovaţii din agricultură. Avantajele sunt evidente. După 13 ani de la introducerea în cultură a plantelor modificate genetic, acestea şi-au demonstrat beneficiile.

Din cauza procesului de autorizare disfuncţional din UE, în statele membre ale Uniunii Europene fermierilor nu li s-a permis accesul la mijloacele necesare cu care să facă faţă provocărilor. Unele aprobări pentru cultivarea de plante modificate genetic au fost blocate de 10 ani, iar registrul pentru noile avizări creşte an de an. În prezent, fermierii europeni au acces la o cultură modificată genetic şi la un singur soi MG. Dar într-un număr de ţări nici acesta nu este posibil de cultivat, din cauza interzicerii pe motive ce ţin de anumite interese politice.

Aceste interziceri pentru cultivare au fost evaluate de Autoritatea de Siguranţă Alimentară a Uniunii Europene (EFSA) ca neavând fundamentare ştiinţifică, cu toate acestea ele împiedică fermierii europeni să cultive unele plante superioare, pe care fermierii din alte ţări de pe glob le recoltează şi obţin beneficii. Cultivatorii din Uniunea Europeană şi-ar dori şansa de a aplica tehnologia MG chiar şi în ţările în care culturile modificate genetic sunt practic imposibil de realizat şi unde distrugerea loturilor experimentale este larg răspândită.

Evoluţii mondiale

Acest fenomen în continuă evoluţie este înregistrat în ţările care permit fermierilor să cultive plante modificate genetic. În prezent, o singură cultură modificată genetic este în mod oficial aprobată de UE pentru fermieri, porumbul Bt cu rezistenţă la atacul de insecte. Alte linii pentru porumb şi celelalte culturi modificate genetic (sfeclă de zahăr, soia, rapiţă, cartofi şi bumbac) se află pe „lista de aşteptare“ de mai bine de 10 ani, deşi în această perioadă au fost avizate şi se cultivă în multe ţări pe glob. Porumbul Bt este identic cu cel convenţional, având în plus în componenţa sa o protecţie selectivă ce combate un dăunător – insecta „sfredelitorul porumbului“.

El este răspândit în sudul şi centrul Europei, dar se extinde gradual spre nord. În zonele de atac al acestei insecte, pierderile de recoltă pot ajunge la 20%. Fermierii preferă porumbul Bt datorită rezistenţei la atacul sfredelitorului porumbului, care asigură o producţie cu 10% mai mare, dar şi datorită profitabilităţii mai mari cu12% la 21%, conform estimărilor Centrului de Cercetare al Comisiei Europene (Joint Research Centre). Specialiştii de aici indică pentru cultivatorii de porumb modificat genetic un câştig net de 186 euro/ha (în limite cuprinse între 25-201 euro/ha).

Beneficiile depăşesc 34 milioane de euro

Aproximativ 90% din cei 12 milioane de fermieri ce cultivă plante modificate genetic sunt producători obişnuiţi, din ţări în curs de dezvoltare, cu resurse financiare puţine. Culturile „biotech“ au contribuit substanţial la obţinerea de beneficii economice care au fost evaluate la 34 de miliarde euro din 1996 până în 2007. Profiturile obţinute sunt puse pe seama creşterii producţiei, cu cca 44% şi respectiv 56% din reducerea costurilor la unitatea de suprafaţă.

Rezultatele unui sondaj

Sondajele de opinie în rândul fermierilor europeni arată că aceştia doresc să decidă ei înşişi referitor la cultivarea plantelor modificate genetic. În anul 2008, un sondaj printre cei 12 milioane de cultivatori de plante modificate genetic arată că 67% din producătorii chestionaţi ar cultiva porumb modificat genetic. În Marea Britanie, un sondaj printre fermierii care au cultivat plante modificate genetic (în testările pentru avizare) au arătat că 95% dintre aceştia ar cultiva dacă li s-ar permite, iar un sondaj pe 24.000 de fermieri a indicat doar 15% ca fiind împotriva culturilor biotech. În Polonia, 85% din fermieri sunt de acord cu opţiunea de a cultiva plante modificate genetic aprobate. În Spania, dintre 350 de cultivatori de porumb chestionaţi, 83% consideră că ar trebui să aibă opţiunea de a cultiva porumb Bt. În ţări ca Franţa şi Ungaria, care au interzis cultura plantelor modificate genetic, opinia fermierilor este de asemenea favorabilă.

În Franţa, 400 de fermieri de porumb participanţi la un sondaj realizat în 2007 au fost de părere ca pe 62% din suprafaţa cultivată să fie porumb Bt. În Ungaria, 53% din 250 fermieri de porumb chestionaţi doresc să cultive porumb modificat genetic.

Ştiinţa, în confruntare cu politica

Din punct de vedere ştiinţific, conform opiniei EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor), interzicerea cultivării porumbului modificat genetic nu are suport, reconfirmând siguranţa alimentară a acestuia. Este de precizat că multe ţări europene care teoretic sunt de acord cu culturile modificate genetic au introdus cerinţe de monitorizare şi coexistenţă sau alte măsuri administrative care să facă aceste culturi dificil de realizat sau chiar imposibile. Mai mult, sunt situaţii în care culturile OMG au fost vandalizate şi distruse de activişti anti-MG, fără a se asigura o protecţie adecvată de către autorităţi.

 Europa are de asemenea toleranţă zero ca reglementare pentru seminţe nemodificate genetic, care din punct de vedere tehnic este practic nerealistă în loturile respective (prezenţă întâmplătoare). Ca rezultat al acestei cerinţe, devine imposibil de a importa seminţe din ţările care produc pentru culturi modificate genetic, limitând foarte sever capacitatea fermierului european de a avea acces la ameliorarea soiurilor şi hibrizilor nemodificaţi genetic.

Toate aceste aspecte reprezintă probe evidente privind privarea nedemocratică şi nefundamentată ştiinţific a libertăţii de a alege ce să cultive, în condiţiile în care decidenţii politici încurajează fermierii europeni să răspundă tendinţelor globale de deschidere a pieţelor agricole. Aceste decizii politice sunt nefundamentate simultan prin negarea accesului fermierilor la mijloacele necesare pentru a fi competitivi pe scară globală.

În anul 2008, pentru al 13-lea an consecutiv, suprafaţa globală cultivată cu plante modificate genetic a fost în creştere, atingând 125 milioane de hectare, cu o evoluţie continuă de 9,4 %.

Apel al fermierilor  europeni

Asociaţia Biotehnologică a Fermierilor din întreaga Europă solicită libertatea de a alege între agricultura tradiţională, cea organică şi cea biotehnologică. Fermierii trebuie să aibă acces la instrumente tehnologice de ultimă generaţie pentru a face faţă provocărilor legate de producţia alimentară durabilă cu care se confruntă Europa. Facem apel la Comisia Europeană şi la Parlamentul European pentru a ne permite să devenim mai competitivi şi mai viabili. Administraţiile naţionale trebuie, de asemenea, să ofere un sprijin politic şi public semnificativ pentru a ne întări capacitatea de a îndeplini aşteptările actuale şi viitoare în ceea ce priveşte productivitatea agricolă.

Inovaţia este esenţială pentru sprijinirea unei agriculturi competitive în UE. Trăim în vremuri marcate de provocări globale fără precedent, mulţi fermieri fiind afectaţi de scăderea preţurilor de vânzare şi creşterea preţurilor factorilor de intrare (îngrăşăminte, energie şi alte input-uri). UE trebuie să-şi ajute fermierii să rămână competitivi şi să hrănească europenii la preţuri rezonabile. De asemenea, UE ar trebui să sprijine – nu să blocheze – accesul la inovaţie, inclusiv la biotehnologia verde, care în alte regiuni este utilizată cu succes de mai bine de un deceniu.

Culturile modificate genetic oferă o serie de avantaje importante în ceea ce priveşte producţia şi mediul. Un raport recent a demonstrat că producţia de soia, porumb şi bumbac modificate genetic este cu 20%, 7%, respectiv cu 15% mai mare decât în cazul soiurilor nemodificate genetic. O producţie mai mare înseamnă utilizarea unor suprafeţe mai mici de teren pentru producţia alimentară.

Fermierii din UE pot gestiona coexistenţa culturilor modificate genetic şi a celor nemodificate genetic. Fermierii din unele ţări din UE – Germania, Spania, Republica Cehă, Polonia, România, Slovacia şi Portugalia – au avut ocazia de a experimenta avantajele biotehnologiei verzi şi au experienţă directă în gestionarea coexistenţei culturilor modificate genetic şi a celor nemodificate genetic.

Agricultura din UE rămâne în urmă faţă de alte părţi ale lumii. Zeci de rapoarte din partea unor organisme publice comunitare şi naţionale recunoscute atestă siguranţa şi utilitatea culturilor biotehnologice. În 2008, 13,3 milioane de fermieri din întreaga lume au cultivat 134 milioane de hectare de plante biotehnologice în 25 de ţări. Cât timp ne vor lipsi liderii europeni de posibilitatea de a face acelaşi lucru?

Multor fermieri europeni încă nu li se permite să cultive soiuri biotehnologice; în cel mai fericit caz, accesul este limitat la un unic soi obţinut prin biotehnologie verde, autorizat în UE. Această situaţie ipocrită înseamnă că europenii importă din ce în ce mai multe organisme modificate genetic din afara UE, fermierii noştri îşi pierd competitivitatea globală şi suntem din ce în ce mai puţin în măsură să răspundem noilor cerinţe de durabilitate a mediului pentru agricultură. Aceasta nu are sens nici din punct de vedere ecologic, nici din punct de vedere economic.

Europa a fost dintotdeauna un motor al agriculturii. Odată cu criza ecologică şi economică, schimbarea din instituţiile Uniunii Europene oferă acestui continent o şansă unică de a-şi realinia politica în favoarea unei agriculturi durabile şi competitive, care să nu întoarcă spatele inovaţiei şi tehnologiei într-un ceas în care acestea sunt imperios necesare. Facem un apel insistent la noua generaţie de lideri europeni: investiţi în viitorul agriculturii noastre şi lăsaţi-ne să utilizăm instrumentele necesare pentru a ne îndeplini misiunea.

Prin urmare, facem apel la liderii UE şi naţionali să adopte măsuri urgente pentru:

• Apărarea, în toate ţările europene, a principiului libertăţii fermierilor de a-şi alege propriile culturi.

• Ridicarea imediată a interdicţiilor privind utilizarea plantelor modificate genetic în întreaga Europă, deoarece acestea nu au nicio bază ştiinţifică şi nu sunt justificate nici în legislaţie.

• Accelerarea procesării şi aprobării cererilor depuse cu privire la noile produse modificate genetic în Uniunea Europeană şi acordarea accesului la instrumentele pe care fermierii din multe alte părţi ale lumii le utilizează de mulţi ani.

• Asigurarea unei dezbateri reale şi deschise pe marginea viitorului politicii agricole pentru Europa, care să aibă la bază realitatea ştiinţifică şi economică, nu diverse poziţii politice, şi care să nu ignore rolul crucial pe care l-ar putea juca biotehnologia plantelor.

Dr. Nicolae HRISTEA, director executiv
Asociaţia Profesională AgroBiotechRom

Să nu se înţeleagă că ar fi vorba de o acţiune de sabotaj. Ferească Dumnezeu! Nici măcar de o concurenţă neloială într-un anumit înţeles al definiţiei. Vecinii noştri nu fac altceva decât să treacă graniţa legal cu zeci sau sute de autocamioane încărcate cu grâu sau făină şi să le vândă intermediarilor ori procesatorilor români la preţuri incredibil de mici.

Asta nu pentru că ţara vecină ar avea supraproducţie, ci pentru că fermierii unguri se bucură de subvenţii mari nu numai de la Uniunea Europeană, ci şi de la bugetul naţional. Meticuloşi din fire, cum îi ştim, ei şi-au constituit depozite de grâne unde se face comerţ adevărat. Adică nu vine ţăranul să vândă cu sacul şi nici măcar cu căruţa. Comerţul cu grâne îl fac asociaţiile sau societăţile agricole care nu lasă fermierii la mâna comercianţilor. Grâul lor stă bine în silozuri până când îi vine rândul să fie vândut unităţilor de procesare din zonă, cam la acelaşi preţ la care îl exportă peste graniţă.

Fiind vorba de grâu subvenţionat, ungurii sparg pieţele din România. O fac nu numai prin preţ, ci şi prin calitate. Aşa stând lucrurile, la graniţa cu Ungaria fermierilor români le rămân două variante: prima, să vândă sub costul de producţie, respectiv cu 0,38-0,40 lei, cât se plăteşte astăzi pentru un kg de grâu. Ar mai fi şi varianta stocării pentru zile mai bune, dar şi în acest caz se vor lovi de concurenţa ungurilor, care stau cu camioanele încărcate şi pândesc orice cerere de grâu din partea fabricilor româneşti.

Iosif POP

A fost odată ca niciodată o industrie bine dezvoltată de creştere a porcului în România, cu mulţi fermieri. Astăzi nu mai este cazul. Am putea relua încă o dată motivele pentru care industria a ajuns la un astfel de minim, însă poate este mai util să ne concentrăm asupra situaţiei prezente şi a posibilităţilor viitoare.

Preţul, sub costul de producţie

De la începutul anului, crescătorii români au pierdut bani din cauza preţului de vânzare ce a scăzut sub limita costului de producţie.

Într-o astfel de situaţie critică, potenţată şi de lipsa totală a subvenţiei, o parte din fermieri, şi aşa puţini, au fost nevoiţi să lichideze efectivele de animale. Interesant de observat este faptul că la fel s-a întâmplat şi cu fermieri din alte ţări UE pe parcursul anilor 2008, 2009, şi în acest an efectivul de animale la nivel comunitar scăzând cu aproximativ 8%. Probabil ca o consecinţă, cei care au rezistat acestei perioade resimt, începând cu luna mai, o revigorare a preţului de vânzare a porcului în viu, respectiv carcasă. Acest lucru demonstrează încă o dată ciclicitatea în industria de creştere a porcului. Această ciclicitate este influenţată de faptul că în momentele profitabile investitorii sunt atraşi de sector şi, investind, cresc oferta, iar ca un mecanism invers proporţional preţul scade, uneori chiar sub costul de producţie, generând pierderi şi forţând unele afaceri spre insolvenţă – în acest moment cererea va excede oferta, iar preţul de vânzare va creşte iar (vezi grafic).

În ultimul timp, durata unui ciclu a scăzut, atingând extrema maximă şi minimă pe parcursul a trei ani.

Vindem cel mai ieftin porc din Europa

De observat că cererea populaţiei pentru carne nu a crescut, însă interesul procesatorilor autohtoni faţă de porcul românesc, da. Aceasta se datorează creşterii semnificative a preţului la carnea din import (cauzată de scăderea şeptelului de animale din UE), evoluţiei cursului valutar, dar şi faptului că producătorii români vând, în prezent, cel mai ieftin porc din Uniunea Europeană.

Pe termen scurt, considerând sezonul estival, este de aşteptat ca preţul de vânzare să nu scadă, iar costul de producţie să se micşoreze odată cu utilizarea în hrana animalelor a cerealelor din recolta 2010; astfel, fermierii vor putea beneficia de oportunitatea de recuperare a pierderilor suferite în prima jumătate a anului.

În căutarea unor scheme de subvenţionare

Statul poate, de asemenea, pune umărul la revigorarea industriei printr-o subvenţionare cu efect urmărit. Este adevărat că nu mai avem voie să subvenţionăm în mod direct sectorul, pentru a respecta principiul de liberă concurenţă (deşi noi nu avem permisiunea să exportăm carne de porc românească), însă sunt state care au găsit soluţii. Avem exemplul Irlandei, care tocmai a lansat o schemă de subvenţionare pentru bunăstarea animalelor în valoare de 29 milioane de euro. „Lansarea acestei scheme de ajutorare reflectă importanţa continuă pe care guvernul irlandez o acordă bunăstării animalelor din fermele noastre şi conformării tehnologiilor de creştere la standardele UE“, a declarat Brendan Smith, ministrul agriculturii din Irlanda. (sursa: www.thepigsite.com)

Un sistem asemănător de subvenţionare funcţionează şi în Ungaria. Germania, cel mai mare producător de porc european, sprijină, de asemenea, sectorul, oferind o subvenţie de 700 euro/ha crescătorilor care au în proprietate şi teren agricol.

Cu potenţialul României în agricultură, pare de neimaginat ca finalul poveştii porcului să nu fie ca în povestea „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi“. Dar potenţialul în sine nu ţine loc facturii care trebuie plătită!

Involuţia efectivelor de porcine

La finele anului 1935, pe actualul teritoriu al României, erau înregistraţi peste 4 milioane de porci, din care 600.000 scroafe şi 1 milion de purcei. Cea mai mare încărcătură se înregistra în regiunea Timiş – Torontal, unde se creşteau peste 217.000 porci, respectiv jumătate din efectivele existente în judeţele din Câmpia Dunării.

În perioada celui de-al II-lea Război Mondial asistam la o decimare a efectivelor, acestea scăzând la 1,6 milioane capete, iar refacerea lor a durat mai bine de opt ani. Perioada de vârf a existenţei acestei specii avea să fie atinsă în 1984-1989, când în România se creşteau peste 14 milioane de porci, concentraţi în special în complexe tip industrial, de înaltă productivitate şi eficienţă.

În România anului 2008 se mai creşteau doar 6 milioane capete, din care aproape 5 milioane în gospodăriile populaţiei.

 Cătălin LĂPUŞTE,
Director general Belcrin Development