Agro BUSINESS

A pornit la drum cu un credit de nevoi personale, banii strânşi din ultima plecare în Germania, trei tractoare vechi, trei bidoane şi 170 de hectare luate în arendă. Tractoarele vechi le-a reasamblat împreună cu mecanicii. Dar „mâncau“ atâta motorină încât toată ocupaţia sa era să plimbe bidoanele din câmp la benzinărie şi invers. Primii bani i-au ajuns să cumpere1,6 ha teren la Ciupelniţa(comuna Dumbrava) – Prahova, unde-şi are şi sediul fermei.

Astăzi, a ajuns la1.140 hade teren agricol, dintre care în jur de100 hasunt în proprietate. Conduce un grup de trei firme (Agrianca Prodserv SRL, Mocanu Agro SRL şi Stenagris SRL), cu mai mulţi acţionari şi lucrează doar cu 6 salariaţi, pe care-i plăteşte în fiecare lună cu 1.500 lei net. În2011 acultivat 1.100 ha:100 hacu rapiţă (2.600 kg/ha),500 ha- cu grâu (5.000 kg/ha),350 ha- cu porumb (7.500 kg/ha) şi 150 ha-floarea soarelui (2.000 kg/ha).

Cum a ajuns, în opt ani, la o fermă mare şi performantă?

„La început a fost greu de tot. Prima relaxare în sectorul vegetal a survenit în clipa acordării împrumuturilor cu dobânda subvenţionată de stat în proporţie de 30%. După aderareala UE, apariţia subvenţiilor la unitatea de suprafaţă, plus ajutorul de stat pentru combustibil, dar mai ales proiectele cu finanţare europeană, au schimbat fundamental, evident, în bine, situaţia noastră, a fermierilor din agricultură“. Adrian Mocanu a accesat trei proiecte cu finanţare europeană, în valoare de  270.000 de euro, 289.000 de euro, respectiv, 635.000 de euro. Ultimul este în derulare şi, pentru a-l pune în practică (partea de cofinanţare a fost de 50 sau 30%), s-a împrumutat pentru o perioadă de patru ani. „Abia ce terminasem precedentul credit, c-am făcut altul.“

Credite din alte sisteme bancare

L-am întrebat în ce condiţii sau dacă a obţinut uşor sau greu creditele pentru susţinerea proiectelor europene. Şi a răspuns, direct, că nu ia niciun credit de la băncile româneşti, ci lucrează cu una dintre cele mai mari instituţii bancare din Franţa, care a deschis o linie specială de creditare pentru fonduri agricole europene pentru dezvoltare rurala (FEADR).

„În Franţa, dobânda este de 3%. Nouă, românilor, ne iau 8%, dar tot este mai avantajos decât oricare alt angajament. În plus, dosarul se aprobă repede, singura garanţie este utilajul pe care-l cumpăr, se cer două sau trei hârtii. Este mult mai mult respect în relaţia cu noi, fermierii.“

Investiţii

Ca dotare tehnică, fermele dispun de 2 combine de recoltat New Holland, 7 tractoare (unul New Holland, 2 John Deere, 4-U650), 2 semănători, prăşitori, discuri, cultivatoare. În general, toată gama de utilaje necesară unei ferme. Din ultimul proiect aflat în derulare va cumpăra un tractor de 250 CP, 2 tractoare de 100 CP, scarificator, încărcător frontal, remorci de transport. Din fonduri proprii, în ultimii doi ani, Adrian Mocanu a construit (şantierul este încă deschis) două depozite de cereale, cu un spaţiu de 1.200 mp, o magazie, o hală semideschisă pentru utilaje şi platformă pentru cântar. Anul acesta probabil – ori cel mai târziu în 2013 – urmează altă investiţie, de data aceasta în silozuri automatizate verticale pentru cereale.

În zona Ciupelniţa, terenul nu este din cel mai productiv. Solul este ajutat cu îngrăşăminte chimice suficiente, dar cea mai mare problemă o reprezintă apa. Adrian Mocanu ar investi într-un sistem de irigaţii, însă spune că nu poate arunca banii, atâta vreme cât legiuitorul nu-l asigură cu un contract de arendă de durată, măcar până să-şi amortizeze investiţia. „Când o vedea omul că i-am dus apă, poate să spună că nu mai vrea să lucreze cu mine.“ De apă, cel puţin în toamnă, dar şi în prezent, este mare nevoie, starea de aprovizionare a solului fiind sub limită. Este şi strângerea de inimă pe care o are pentru 2012, faptul că seceta este pronunţată şi i-ar putea afecta serios producţia.

Profit frumos

Cele mai bune rezultate – ca producţie la unitatea de suprafaţă şi profit – au fost obţinute în anii 2010 şi 2011, cu recolte excelente la porumb şi grâu. Investiţia în capacităţile de depozitare i-a permis să efectueze vânzări atunci când preţurile i-au convenit şi nu imediat după recoltare, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri. La floarea-soarelui i-a mers mai rău, dar una peste alta, la o tehnologie completă, profitul a fost frumos. Dacă mai adăugăm şi subvenţia la unitatea de suprafaţă (pentru 2010 au fost plătiţi 40 euro, dintr-un total promis de 170 de euro, care, în realitate, au rămas la 129 sau 130 de euro), Adrian Mocanu se declară foarte mulţumit de ceea ce a realizat.

Planuri de viitor

Pentru viitor ar vrea să-şi extindă puţin afacerea şi să experimenteze un sector zootehnic fie cu o fermă de creştere a oilor pentru carne, fie a viţeilor pentru carne. „Dacă am cerealele mele, am terenul meu, pe care pot să-l însămânţez cu furaje, aş putea foarte bine să încerc şi altceva“. Într-un clasament neoficial, ferma de1.140 ha  a inginerului Mocanu se numără printre primele cinci sau şapte din Prahova. Diferenţa este dată de suprafaţa cultivată şi de fertilitatea terenului, în Dumbrava nefiind, cum spuneam, cel mai bun pământ.

Maria BOGDAN

Fermierii bistriţeni sunt tot mai interesaţi de practicarea agriculturii ecologice, dovadă fiind faptul că numărul celor care şi-au depus cereri la APIA pentru acest sprijin financiar a crescut semnificativ pe tot parcursul anului 2011.

Dacă în anul 2010 în judeţul Bistriţa-Năsăud erau înregistrate doar 172 de ferme în care se practica agricultura ecologică, toate fiind din satul Ardan de pe Valea Şieului, anul acesta 2.136 de bistriţeni s-au arătat interesaţi de practicarea acesteia. Cătălina Găncean, şef serviciu în cadrul APIA Bistriţa-Năsăud, a afirmat că cei 2.136 de fermieri bistriţeni şi-au depus deja cereri pentru sprijinul financiar cuprins între 1.500 şi 2.300 de euro pe an, în funcţie de mărimea exploataţiei agricole. Este vorba despre o perioadă de 3 ani, cât durează conversia fermelor, timp în care agricultorii vor fi verificaţi de un organism abilitat pentru înscrierea în standardele ecologice, alternând culturile conform ciclurilor naturii şi folosind îngrăşăminte precum şi furaje naturale fără fertilizanţi, pesticide sau stimulatori de creştere.

Interes scăzut în zona de câmpie

Ideea practicării agriculturii ecologice a prins mai mult în trei zone din judeţ, cum ar fi Văile Someşului, a Şieului şi Valea Bârgăului. În schimb, în zona de câmpie a jude­ţului, unde sunt parcele agricole mai compacte, fermierii nu par deloc interesaţi de aceasta.

Din cele 2.136 de exploataţii agricole intrate în procedura de conversie şi certificare ecologică, 2.045 sunt pe sectorul vegetal cu un total de peste 15.000 de hectare, 78 sunt ferme de ovine cu un efectiv de 12.057 capete şi 13 sunt stupării cu un total de 716 familii de albine.

Subvenţiile solicitate în 2011 vor fi plătite până cel târziu în iunie 2012, fermierii din satul Ardan încasând deja banii pentru primul an de conversie, în condiţiile în care aceştia s-au înscris încă din 2010. Beneficiul cel mai mare va fi obţinut peste 3 ani, când preţul muncii lor le va fi plătit cu 50% până la 100% mai bine de către procesatorii autorizaţi ecologic cu care agricultorii din Ardan au încheiat deja contracte în scopul vânzării produselor.

Mai departe, produsele lor – lapte, carne şi fructe – vor fi prelucrate tot ecologic de procesatorii autorizaţi, urmând ca, într-un final, să ajungă pe rafturile magazinelor purtând eticheta „ECO“ cu sigla „ae“, ce va purta numele producătorului, procesatorului şi organismului de inspecţie. De asemenea, fermierii care practică o agricultură ecologică vor putea să-şi valorifice munca şi prin alte modalităţi, ca de exemplu: la poarta fermei, în pieţe sezoniere, în magazine specializate sau chiar prin bursa on-line pentru produse ecologice.

Subvenţia primită pe parcursul celor 3 ani de conversie spre agricultura ecologică nu le exclude pe celelalte obişnuite (sprijinul pe suprafaţa agricolă, pentru zonele defavorizate, subvenţiile pe cap de animal etc.), ci vine în completarea lor tocmai datorită plusului de calitate garantată pe care certificatul de producător ecologic îl conferă mărfurilor acestor fermieri.

Viorel GROSU

- Principala provocare pentru fermieri este de a produce mai mult,
poluând mai puţin;
- Bugetul UE pentru agricultură este redus faţă de banii alocaţi de alte ţări
pentru acelaşi domeniu;
- Propunerea de 7% din terenul arabil să rămână necultivat – neagreată
de Comisia pentru Agricultură.

„Politica Agricolă Comună este una dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere bugetar. Dezbaterea privind politica agricolă este crucială pentru fermieri, dar şi pentru cetăţenii europeni, deoarece este esenţială pentru siguranţa alimentară“, a afirmat italianul Paolo De Castro (foto), preşedintele Comisiei pentru Agricultură a Parlamentului European (PE), înaintea negocierilor pentru o nouă politică UE în domeniu, pentru perioada 2014-2020.

În opinia sa, principala provocare pentru fermieri este de a produce mai mult, poluând mai puţin. PE a arătat că bugetul UE pentru agricultură este, de fapt, redus prin comparaţie cu banii alocaţi de alte ţări în acest domeniu.
„Avem 10 milioane de fermieri. Am trecut de la 15 la 27 de state membre, cu acelaşi buget“ – a menţionat De Castro.

Mai multă birocraţie şi mai puţină productivitate

Comisia Europeană (CE) a propus ca 7% din terenul arabil să fie lăsat necultivat, pentru conservarea biodiversității. De Castro crede că această măsură ar putea duce la mai multă birocrație și la mai puțină productivitate. Părerea sa este că trebuie să producem mai mult, dar în mod durabil și că nu este corect să ceri agricultorilor să renunțe la o parte din terenurile folosite în producție.

Domnia sa consideră că propunerea CE trebuie să încurajeze mai mult flexibilitatea, pentru că nu este posibil să aplici regulile în același mod, în toate cele 27 de tipuri de agricultură. Unele țări au nevoie de mai mult timp pentru a introduce măsurile. În plus, există o problemă cu măsurile pentru piață.

„Am propus într-o rezoluție, în iunie, introducerea unor instrumente noi, pe care nu le vedem în propunerea Comisiei“, a spus De Castro.

O distribuţie mai corectă între Vest şi Est

Președintele Comisiei pentru Agricultură vede o provocare și în echilibrarea opiniilor statelor membre vechi și noi.

„Trebuie să existe compromisuri de ambele părți. Statele noi doresc să se accelereze alinierea și sunt de acord cu ele. Ne putem mișca mai repede aprobând propunerea Parlamentului de buget. Un buget bun este o condiție preliminară“ – a adăugat De Castro.

Un rol mai important al PE

În trecut, PE avea un rol redus în deciderea bugetului UE. Însă, după Tratatul de la Lisabona, lucrurile s-au schimbat.
„Înainte, Parlamentul nu putea decât să-și spună opinia, în timp ce decizia era luată de miniștri la propunerea CE. Astăzi, Parlamentul are drepturi egale cu cele ale Consiliului. Reforma nu poate fi aprobată fără un vot pozitiv din partea PE“ – a explicat De Castro.

Pe 7 noiembrie 2011, pentru prima dată în istoria UE, cei 27 de miniștri ai agriculturii din statele membre au discutat cu deputaţii europeni de la Comisia pentru Agricultură despre perspectivele viitoare ale Politicii Agricole Comune. Astfel, De Castro a aflat că există multe puncte comune. Ca urmare, domnia sa speră ca miniștrii și CE să ajute la găsirea unei soluții pentru viitorul sectorului agricol.

Traian DOBRE

Seara de joi, 10 noiembrie, a marcat pentru BASF, liderul mondial în domeniul chimic, momentul de sărbătorire a unui an de succes alături de clienţii săi, elita fermierilor din România.

Intitulat „Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului“, evenimentul s-a desfăşurat în sala I.C. Brătianu a Palatului Parlamentului, în prezenţa oficialilor BASF şi a celor peste 300 de invitaţi.

„Civilizaţia romană a fost printre primele care au celebrat persoanele importante, influente, puternice, iar românii se revendică de la această origine. Este motivul pentru care am ales să transformăm fermierii în Cezari şi să aducem un omagiu muncii lor printr-un eveniment în stil antic, grandios“, spune Tiberiu Dima (foto), Country Manager al Diviziei Crop Protection, BASF România.

Într-o atmosferă solemnă, cu vestale şi statui vivante, falduri şi paftale, în acorduri discrete de harpă şi flaut, invitaţii au fost poftiţi să păşească pragul „forumului roman“ pentru a se bucura de multe alte momente plăcute.

După impunătorul „Ave, Cezar!“ rostit de MC-ul Cătălin Ştefănescu şi discursul gazdei principale, Tiberiu Dima, spectacolul de pantomimă susţinut de actori profesionişti a binedispus audienţa cu amuzanta „Istorie a combaterii dăunătorilor“ din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre. Au urmat savuroasa degustare de vinuri, susţinută de Sergiu Nedelea, şi recitalul Loredanei.

Evenimentul şi-a propus să ofere momente unice de sărbătoare celor care trăiesc cu adevărat în ritmul naturii, fermierii români, nu demult întorşi de la culesul roadelor şi deja grăbiţi să semene pentru anul ce se apropie.

De-a lungul timpului, elita fermierilor din România a avut acces în mod direct, prin reprezentanţii BASF, la produse de calitate pentru protecţia plantelor, care garantează obţinerea celor mai bune culturi. Cu această ocazie, BASF şi-a dorit să transmită un mesaj de recunoaştere şi susţinere tuturor clienţilor săi.

„În contextul mondial actual, în care populaţia lumii este în continuă creştere, asigurarea hranei devine o adevărată provocare. În aceste condiţii, rolul fermierilor în societatea modernă este primordial. Fermierii trebuie să producă tot mai mult pe aceeaşi suprafaţă de teren, respectând totodată protecţia mediului şi sănătatea umană. Responsabilitatea ce apasă pe umerii acestor oameni este uriaşă. Considerăm că a sosit momentul să le mulţumim într-un mod special, unic. Lor, elitei fermierilor din România, ne-am dorit să le punem pe frunte binemeritaţii lauri ai succesului“, încheie Tiberiu Dima.

Despre BASF

BASF este lider mondial în domeniul chimic, „The Chemical Company“. Portofoliul său cuprinde o gamă largă de produse, de la substanţe chimice de bază, produse pentru industria materialelor plastice, produse performante, până la produse chimice pentru agricultură, produse de sinteză fină, precum şi petrol şi gaze. Partener de nădejde al tuturor sectoarelor industriale, BASF participă la creşterea succesului clienţilor săi.

Cu produsele sale de mare valoare şi sistemul inteligent de soluţii, BASF are un rol important în găsirea soluţiilor la problemele globale, precum protecţia mediului, folosirea eficientă a resurselor energetice, nutriţie şi mobilitate. BASF a realizat vânzări de aproximativ 63,9 miliarde de EURO în 2010 şi are aproximativ 109.000 de angajaţi. Acţiunile BASF sunt listate la bursele de mărfuri din Frankfurt (BAS), Londra (BFA) şi Zurich (AN). Informaţii suplimentare sunt disponibile pe Internet la www.basf.com

Constantin Bazon este administratorul fermelor Agricola Prod şi Atractiv, ambele cu sediul în comuna Goleşti, judeţul Vrancea. Totodată, este preşedintele ACCPT Vrancea şi vicepreşedinte al LAPAR.

„Sunt moldovean din județul Iași. În agricultură lucrez din anul 1976, când am terminat Facultatea de Agronomie de la Iași. Am fost repartizat în Vrancea, de unde nu am mai plecat nici în ziua de azi“ – ne-a declarat fermierul, în biroul său.

Sediul celor două ferme funcționează într-o clădire nouă, modernă, dotată cu utilități, care sclipește de curățenie. În primul moment am avut senzația că mă aflu în Occident, nu într-o comună din România, situată la vreo 180 km de Capitală.

„De-a lungul anilor, au fost unele probleme legate de legislație, privind preluarea terenurilor în arendă. Era o situație neclară. Nu existau planuri de parcelare, a căror întocmire a durat până prin 2004. Inițial, se foloseau doar niște liste cu proprietarii solelor, în baza cărora se încheiau contracte. La ora actuală, această chestiune a fost rezolvată, cât de cât“ – a afirmat Bazon.

În ambele ferme lucrează 24 de salariați calificați, dintre care doi șefi de fermă, ingineri, mecanizatori și personal administrativ. Toți cei implicați direct în producție au urmat cursuri de specialitate, pentru perfecționare.

Din coşul cu… amintiri

La început Bazon a lucrat la IAS Măicăneşti, în sudul județului Vrancea, zonă căreia i se spune „Bărăganul vrâncean“. Aici a fost promovat șef de sector, șef de fermă, inginer-șef, apoi director. Unitatea avea la acea vreme 7.000 ha, 3.300 de taurine și 15.000 de ovine.

Conform celor relatate, prima fermă, Agricola Prod, a înființat-o în anul 1994, iar a doua, în 2007. În primii ani nu avea mașini și utilaje, motiv pentru care le închiria de la societățile de mecanizare încă existente, fostele „agromec“-uri, pentru a lucra terenul.

Fonduri europene

După ce prima fermă a prins puțin cheag, banii câștigați au fost reinvestiți. Prin 1997-1998 apăruseră unele credite și alte facilități pentru achiziționarea de tractoare și mașini agricole.

Apoi, dotarea a continuat cu fonduri SAPARD, cumpărând două tractoare cu gama de utilaje, iar cu fonduri PNDR, alte două tractoare, două combine, un combinator, pluguri, două stații de condiționat și tratat semințe.

Banii veniți prin PNDR au fost foarte necesari. Numai că Măsura 121 impunea ca jumătate din valoarea proiectelor să fie folosită pentru instalații de irigat. O obligație absurdă, pentru că fermierul nostru s-a ales cu nu mai puțin de 36 de astfel de instalații pe tambur, cu lungimea furtunurilor de 350 și 600 m, dotate fiecare cu motopompe și motoare de 65 CP, care ridică presiunea la 10 bari. Niște „bijuterii“ inutile, pentru că în zona Golești nu se află nicio sursă de apă pentru irigații! Acum, instalațiile sunt înșirate ca la paradă, în curtea fermei, doar pentru a fi admirate de vizitatori.

„Apă pentru irigații există numai în zona de sud a județului, pe niște canale. Acolo exploatez vreo 1.000 ha. În rest, sursele de apă lipsesc. Așa că stau și mă uit lung la instalațiile mele, pe care nu am cum și unde să le folosesc. În aceeași situație se află toți fermierii cu culturi vegetale, care au accesat fonduri prin Măsura 121 din PNDR. Adică eu am beneficiat de 50% fonduri europene, bani pe care am fost obligat să-i dau pe instalații. Este ca și cum aș fi cumpărat mașinile și utilajele, pe banii mei“, ni s-a plâns Bazon.

Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ne-a declarat că, din septembrie 2010, a renunţat la această cerință, iar acum se caută forme legale de redistribuire a instalațiilor de irigat.

Producător de sămânţă

Fermele produc sămânță de grâu și hibrizi de porumb.

Totodată, există loturi demonstrative cu soiuri românești de grâu de la Fundulea, porumb, floarea-soarelui și rapiță de la Monsanto, Pioneer, Syngenta, Euralis, Procera și Bio Crop. Avantajul acestor loturi este că sunt văzute direct performanțele culturilor, iar fermierul nu mai este nevoit să cumpere sămânță doar după ce scrie în catalog.

Numai îngrăşăminte chimice

Bazon folosește numai îngrășăminte chimice, pentru că nu dispune de materie organică. Însă toate resturile vegetale, rămase pe câmp după recoltat, tocate de combină, sunt încorporate în sol. Astfel se reface humusul consumat de plante.

Sunt utilizate îngrășăminte cu azotat de amoniu la fertilizările faziale, iar toamna NPK 20-20-0 la grâu și orz și NPK 16-48-0 cu supliment de sulf la rapiță.

Ce vor aduce viitorii zece ani

„Suprafețele pe care le au cele două ferme sunt importante. De aceea, va trebui să ne adaptăm la politica agricolă comună, viitoarea PAC. Am informații cum că ajutorul pe suprafață, în intervalul 2014-2020, va fi limitat. În această situație poate că va trebui să am o exploatație mai mică, pe care s-o administrez mai riguros, dar care să-mi asigure un trai decent, cu randamente la nivel european“ – a declarat fermierul.

Părerea noatră este că acea posibilă limitare a subvenției pe suprafață, în funcție de mărimea fermei vegetale, impusă de Uniunea Europeană, îi va determina pe mulți mari agricultori – cum este și cazul lui Bazon – să renunțe la unele terenuri. În condițiile în care România se confruntă deja cu extrem de multe loturi mici, fărâmițate, viitoarea PAC va avea un efect catastrofal asupra agriculturii noastre. Practic, nu se poate face producție vegetală rentabilă fără subvenții!

Generaţia următoare

Constantin Bazon va împlini 61 de ani în decembrie. Este căsătorit și are un băiat. Cătălin, în vârstă de 36

de ani, duce mai departe afacerea începută de tatăl său. La rândul lui, este căsătorit și are un fiu, posibil viitor inginer agronom…

Interesant este că meseria sa de bază este de inginer silvic. Însă a renunțat la pădure în favoarea culturilor de câmp.

Cătălin a făcut cursuri de specializare agricolă la Buzău și a învățat de la specialiștii angajați.

„În el îmi pun toată baza. Este șef la Ferma Agricola Prod și muncește cât este ziua de lungă, fără să se plângă de oboseală. Deja a preluat pe umerii lui o bună parte din afacere“, a spus Bazon, cu mândrie.

Afacerea ambelor ferme în cifre

Exploataţii

• Suprafaţa: 2.600 ha
• Grâu – 1.300 ha
• Rapiță – 550 ha
• Floarea-soarelui – 250 ha
• Porumb – 488 ha
• Lucernă – 12 ha

Producţii medii

• Grâu – 4.400 kg/ha
• Rapiță – 2.350 kg/ha
• Floarea-soarelui – 2.200 kg/ha
• Porumb – 6.000 kg/ha
• Lucernă – 7.000 kg/ha fân

Cantităţi totale

• Grâu – 5.720 t
• Rapiță – 1.292,5 t
• Floarea-soarelui – 550 t
• Porumb – 2.928 t
• Lucernă – 84 t fân

Vânzări – date anticipate

• Grâu – 850 lei/t
• Rapiță – 1.800 lei/t
• Floarea-soarelui – 1.350 lei/t
• Porumb – 720 lei/t
• Lucernă – nu se vinde

Încasări, date anticipate

• Grâu –  4.479.500 lei
• Rapiță –  2.326.500 lei
• Floarea-soarelui –  742.500 lei
• Porumb –  2.108.160 lei

Rezultatele globale posibile

• Cheltuieli medii pentru înființarea culturilor: 2.800 lei/ha
• Subvenții: 714 lei/ha (170 euro/ha)
• Motorină: 70 lei/ha
• Încasări totale: 9.656.660 lei
• Profit net mediu, după plata taxelor, impozitelor, salariilor și cotelor de arendă: aproximativ 1.000 lei/ha
• Profit net total: 2.600.000 lei

Traian DOBRE

Dincolo de optimismul manifestat până mai săptămânile trecute, recolta de grâu se dovedeşte a fi foarte bună, dar nu excepţională. Din datele obţinute direct de la unii fermieri mai cu stare, rezultă producţii medii situate între 3.500 kg/ha şi 6.300 kg/ha. Ce-i drept, pe unele sole, s-au înregistrat chiar 7.000-7.800 kg/ha. Însă, spre deosebire de alţi ani, calitatea este superioară, pentru că s-au folosit seminţe certificate, cu potenţial mare de producţie.

Menţionăm că, în momentul documentării, în unele zone ale ţării, secerişul era în plină desfăşurare.

Dacă la primele livrări spre depozite, preţul grâului pentru panificaţie era de 0,63-0,65 lei/kg, peste câteva zile în unele zone el urcase deja la 0,80 lei/kg. Fermierii se aşteaptă să crească în continuare, astfel încât, în august sau septembrie, să depăşească 1 leu/kg. Previziunile sunt totuşi optimiste, cel puţin pe termen scurt. Este de precizat că, din decembrie 2010 şi până în primăvara anului 2011, grâul s-a vândut cu peste 300 de euro/tonă.

Conform datelor centralizate la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în toamna anului trecut, au fost însămânţare cu grâu 1.921.000 ha. Plantele au răsărit pe 1.911.000 ha, din care au rămas 1.902.145 ha, pentru că 8.855 ha au fost calamitate.

Producţii medii, în câteva ferme

În cazul fermelor mijlocii şi mari, producţiile au fost într-adevăr aproape excepţionale, fără unele cazuri, în care au apărut accidente nedorite.

Ştefan Poienaru (Feteşti, judeţul Ialomiţa), unul dintre cei mai mari agronomi ai României, a cultivat grâu pe 6.000 ha. A obţinut în medie aproximativ 5.400 kg/ha, dar a avut sole cu peste 7.000 kg/ha. Predominante au fost soiuri româneşti de la INCDA Fundulea.

Nicolae Sitaru (Raşi, Ialomiţa) a pus grâu pe 950 ha şi a recoltat între 4.800 kg/ha şi 6.800 kg/ha, cu o medie de 5.500 kg/ha. Sămânţa utilizată a fost din soiurile Glosa, Boema, Delabrad, Apache şi Arlechin.

Florica Tudose (Bârla, Argeş), a însămânţat grâu pe 250 ha, recoltând în medie 4.200 kg/ha. Cultura a fost uniformă, motiv pentru care nu au existat diferenţe mari de cantitate între maxim şi minim. Soiuri: Gold, Glosa şi Boema.

Ştefan Dorr (Luica, Călăraşi) a stabilit adevărate recorduri, de pe cele 600 ha, obţinând în medie

6.300 kg/ha la grâul pentru panificaţie şi 5.400 kg/ha la cel dur. Pe cele mai roditoare loturi, a înregistrat 7.800 kg/ha. A utilizat soiurile Glosa (care a stabilit recordul), Boema, Hargita şi Hattyu.

Gheorghe Nedelcu, preşedintele AMSEM, unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi producători autohtoni de sămânţă certificată, a obţinut în regim de multiplicare 6.500 kg/ha, cu soiul austriac Pitbul. Pentru cei interesaţi, precizăm că acest soi are spicul alb, nearistat, cu boabe de culoare roşie. În condiţii normale de cultură, are masa a 1.000 de boabe de 43-45 g. Este precoce, rezistent la cădere şi are o bună rezistenţă la secetă şi arşiţă, dar şi la rugini şi făinare.

Ilie Dan (Vărăşti, Giurgiu), în ciuda experienţei mari, a avut cel mai mic randament dintre toţi interlocutorii noştri, în medie numai 3.500 kg/ha, de pe o suprafaţă de 300 ha. Fermierul ne-a spus că a însămânţat o bună parte din teren cu soiul unguresc Hattyu, care nu a avut suficientă apă în faza de înfrăţire şi s-a ales praful de producţie. A mai salvat ceva din recoltă cu soiul Crina, care a dat în medie 4.300 kg/ha. Ghinionul lui a mers mai departe, fiind obligat, prin contract, să vândă puţinul grâu cu numai 0,63 lei/kg.

Zona Lugoj (judeţul Timiş), care a beneficiat de mai multă apă în primăvară, comparativ cu sudul ţării (date din surse): pe parcele mai slabe, s-a obţinut o producţie medie de 5.300 kg/ha, iar pe cele mai bune, de 6.700 kg/ha.

Jale în solele micilor producători

Nea Ion Dragnea vinde legume şi zarzavaturi în piaţa de la colţul străzii unde eu locuiesc. Are o fermă de subzistenţă în comuna Valea Dragului (Giurgiu). A pus grâu pe un pogon (0,5 ha) şi a recoltat aproximativ 1.300 kg, ceea ce înseamnă un randament mediu de 2.600 kg/ha. Nu ştie ce soi a însămânţat, pentru că de ani de zile păstrează sămânţă din recolta anterioară, dar „precis e de-al nostru, românesc“.

Nea Ion, nea Marin şi alţii care locuiesc în comunele din jurul Bucureştiului sau oriunde prin ţară au avut grâu pe cel mult 2-3 ha, iar producţiile nu prea au depăşit

2.500 kg/ha.

Problema este că astfel de agricultori, cu ferme de până la 10 ha, însumează 3,14 milioane ha, din cele 8,3 milioane ha cultivate. Din datele parţiale ale Recensământului General Agricol (RGA), rezultă că, în România, sunt 3.639.248 milioane de ferme cu suprafeţe între 1 şi 10 ha, din totalul de 3.721.885 de exploataţii agricole existente. Este bine că numărul fermelor de subzistenţă a scăzut cu 2% în 2011 şi a crescut cu 5,8% cel al suprafeţelor de peste 100 ha, dar procentele ni se par mult prea mici, pentru a putea vorbi de performanţă.

Analiştii susţin că media pe ţară la grâu nu va depăşi valorile maxime din anii anteriori (3.403 kg/ha), deci nu putem vorbi de recolte excepţionale. În opinia autorului acestor rânduri, producţii excepţionale înseamnă niveluri apropiate de cele occidentale, cu o medie naţională de peste 5.000 kg/ha, ceea ce nu se întâmplă nici în acest an, în România.

Evoluţia producţiei de grâu în ultimii şapte ani
(vezi tabel în revistă)

Preţul grâului în Portul Constanţa, în 2010
(vezi tabel în revistă)

Traian DOBRE

Controversata taxare inversă la cereale şi plante tehnice, care se aplică pentru o perioadă de doi ani, a fost introdusă de la 1 iunie, cu scopul de a reduce evaziunea fiscală. Conform unor surse, încasarea TVA la sfârşitul ciclului de producţie ar putea aduce bugetului de stat mai mult cu aproximativ 500 milioane de euro/an.

După cum am văzut într-un articol anterior, fermierii nu sunt mulţumiţi, pentru că ei sunt obligaţi să plătească taxa pe valoare adăugată (TVA) la toate inputurile, iar recuperarea – în opinia lor – se va face abia peste câteva luni, aşa cum se întâmplă şi în cazul motorinei. Practic, în toată acea perioadă, agricultorii suportă din buzunarul lor dobânda de la bănci, dar pentru stat. Deci, sunt în pierdere.

Astăzi vă prezentăm punctele de vedere ale autorităţilor referitoare la această chestiune spinoasă.

Eliminarea evaziunii fiscale

Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: „Sper să rezolvăm imperfecţiunile taxării inverse la cereale, pentru că există cadrul legal la ora actuală. Rambursarea TVA către agricultori în cel mult 30 de zile este cea mai importantă problemă.

Sper ca taxarea inversă să elimine evaziunea fiscală din sector, pentru că nu aş vrea ca agricultorii să fie puşi la zid de două ori, în primul rând pentru că nu îşi achită datoriile către buget, iar în cel de-al doilea, pentru că primesc bani de la buget.

Ministerul nu se poate implica în sistemul de recoltare, depozitare sau valorificare a producţiei agricole, dar poate urmări dacă producătorii sunt incomodaţi în sistemul de aducere a producţiei în centrele de depozitare. Recunosc că sunt deranjat de multe ori de comparaţia făcută între producţia agricolă şi cea de buşteni. Producţia agricolă are un alt statut. Dacă nu o recoltăm rapid şi nu o aducem la adăpost, putem avea pierderi semnificative.“

Mecanismul fraudei

Adrian Rădulescu, secretar de stat la MADR: „Ştiu că agricultorilor nu le place să fie controlaţi, dar sper să înţeleagă că trebuie să-şi depună decontul. Apoi, în numai 30 de zile, îşi vor recupera TVA. Am discutat această chestiune la Ministerul Finanţelor Publice şi mi s-a promis că, pentru agricultură, în cazul taxării inverse, TVA poate fi recuperată în cel mult 30 de zile. Însă, dacă fermierii au şi alte afaceri, atunci apar complicaţii.

Agricultorii să nu se plângă că au de aşteptat 5-6 luni pentru recuperarea TVA, deoarece oricum fac credite şi aşteaptă să achite împrumutul abia la recoltă.

Important este că vor intra mai mulţi bani în bugetul statului şi se va reduce evaziunea fiscală. Adică furtul de TVA, pe care îl plătea statul. În final, cine plătea TVA? Statul! Negustorul fura TVA şi îmi dădea şi mie aproximativ jumătate. Acum, acel evazionist nu mai are ce să ofere, iar fermierul îi va cere factură, pentru a recupera TVA. După un an, vom sta de vorbă din nou, să vedem cum au decurs lucrurile. Din punctul meu de vedere, taxarea inversă este binevenită pentru însănătoşirea economiei.“

Traian DOBRE

Aflat cu puşculiţa finanţiştilor goală, ministrul Ialomiţianu îi obligă pe fermierii care exploatează mai mult de 20 hectare să plătească la Fisc taxe sub formă de TVA numai de el şi funcţionarii săi ştiute. Că vând sau nu produse agricole, Ialomiţianu zice că cifrele de afaceri ale acestor fermieri sunt de minimum 35.000 euro, iar conform legii sunt buni de plată. Şi cum o nenorocire nu vine singură, buldozerul financiar a decis că le va calcula retroactiv pe ultimii trei ani, adică din momentul în care a apărut actul legislativ.

Sub incidenţa acestui act se află mai multe mii de mici fermieri care au reuşit să atragă în sistem asociativ de exploatare mai ales terenurile rudelor sau apropiaţilor. Nu ştim cât din producţia obţinută au reuşit s-o vândă şi nici cât au dat-o în natură proprietarilor de drept. Acest calcul se angajează să-l facă ministrul şi finanţiştii, care probabil că foarte curând vor introduce şi „taxa pe fum“.

Iosif POP

În hora finanţării agriculturii, a intrat și BRD Groupe Société Générale. Această bancă şi Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) IFN SA au lansat un credit pentru fermieri pe producţia agricolă.

Dobânda anuală efectivă (DAE) este de 10%. Suma totală a unui credit care poate fi oferit de BRD este de cel mult 1,4 milioane de lei. Practic, dobânda variază între 3 și 5% pe lună, comisionul de gestiune este de 0,1%, iar cel de acordare, de 1,5%. La acestea, se mai adaugă dobânda fondului.

Creditul se acordă pe un an de zile, iar 80% din el este garantat de FGCR.

„Creditele se dau pe criterii economice. În primul rând, trebuie precizat că nu se acordă persoanelor fizice, ci întreprinderilor mici sau mijlocii care nu au datorii restante la bugetul de stat, iar dacă au credite acestea trebuie plătite la zi“, a afirmat Veronica Toncea, preşedintele FGCR.

FGCR IFN SA este o societate comercială înfiinţată în anul 1994, cu sprijinul logistic şi financiar al Uniunii Europene, cu scopul de a facilita finanţarea sectorului privat din agricultură şi industria alimentară. (T.D.)

„La Brăila se teledetectează până şi cimitirele“, este declaraţia-şoc a directorului executiv al Centrului Judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) Brăila, Daniela Militaru.

În cadrul unei reuniuni de lucru desfăşurate recent la Brăila, la iniţiativa Asociaţiei Producătorilor Agricoli, în prezenţa ministrului agriculturii Valeriu Tabără, Daniela Militaru, directorul executiv al APIA Brăila, s-a declarat uimită de perpetuarea problemei supradeclarărilor la depunerea cererilor de plată pentru suprafaţă. „La teledetecţie, din 3.453 ha, câte au fost selectate, cu stupoare constat că sunt foarte multe supradeclarări. Vreţi să ştiţi că echipa de control a găsit cimitire declarate pentru subvenţii? Nu se declară numai suprafeţe cultivate, ci şi canale, drumuri, terenuri posibil abandonate, construcţii“, a precizat şefa APIA Brăila.

Reacţia dură a ministrului

În replică, ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat că numeroasele disfuncţionalităţi ivite în activitatea curentă a APIA Brăila au ca sursă imobilismul şi noncomunicarea reprezentanţilor acesteia cu autorităţile locale şi cu fermierii. „O spun direct în faţa oamenilor. Foarte mulţi ne-am domnit. Şi eu pot să stau la Bucureşti şi să vină domnul Cucu la mine. Şi vine de obicei cu multă plăcere, cum şi eu vin aici cu aceeaşi plăcere“, a tunat ministrul către directorul APIA Brăila, pentru ca apoi să continue în termeni şi mai duri. „Înainte de a umbla după funcţii, mergeţi acasă la oameni. Doamnă, nu stăm să dăm comenzi de la centru! Fiţi lângă oameni, pentru că o să schimbăm regulile jocului. Eu când dau drumul la nişte afirmaţii nu o fac fără suport. Ţineţi legătura mai bine cu prefectul şi cu primarii. Sper să nu mai ajung încă o dată să vă spun treaba asta. Nu întâmplător sunt multe inadvertenţe în anumite situaţii. APIA trebuie să fie alături de fermieri, fie ei mari sau mici“, s-a adresat Valeriu Tabără directorului executiv al APIA Brăila, demis ca şi alţi şefi de deconcentrate în 2009 şi ulterior repus în funcţie printr-o hotărâre judecătorească.

Şi, totuşi, „buba“  e la Centru

Fără apărare în faţa oficialului de la Bucureşti, care i-a refuzat orice explicaţie cu un sec „nu, nu justificăm aici, vă rog, am înţeles“, şefa APIA Brăila a primit un ajutor nesperat de la fermierii locali. „La nivel central e buba, nu la Brăila“, a declarat în aplauzele asistenţei unul dintre fermierii prezenţi la întâlnire.

În ajutorul directorului APIA a sărit şi Vasile Datcu, membru al APA Brăila: „Profit de ocazie să mulţumesc doamnei director Daniela Militaru, cu care am colaborat bine întotdeauna şi a fost deschisă parteneriatului cu noi“, a punctat fermierul brăilean.

Camelia MOISE

Incredibil, dar adevărat! Se întâmplă în România de azi! Pe de o parte, autorităţile, şefii din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) şi specialiştii din domeniu caută soluţii cu frenezie, pentru a nu mai rămâne nelucrate peste trei milioane de hectare. Au mers până acolo încât au propus o suprataxare a pârloagelor cu 400 de euro/ha. Pe de altă parte, unii fermieri sunt sancţionaţi, chiar cu zeci de mii de euro, pentru că au lucrat pământul şi nu l-au lăsat pradă buruienilor. Atenţie, nu este vorba de declararea mincinoasă a unor suprafeţe mai mari decât cele reale!

Este o aiureală tipic românească, apărută ca urmare a lipsei unei legislaţii coerente. Acest lucru l-am aflat la o întâlnire a membrilor Cooperativei Agricole Agri Sud, cu sediul în comuna Ştefăneşti (Ilfov).

În timpul discuţiilor libere, mulţi fermieri s-au plâns că sunt penalizaţi pentru că au lucrat unele terenuri, fără a avea contracte încheiate cu proprietarii, în momentul declarării suprafeţelor la APIA. Chestiunea afectează aproape toate fermele din Ilfov şi foarte multe din Giurgiu.

Au fost prezentate diferite situaţii. De exemplu, o anumită tarla a fost vândută de mai multe ori şi nu se mai ştie exact cine este proprietarul. Primăriile fie nu vor să prezinte date considerate confidenţiale, fie nu ştiu, pentru că ultimul cumpărător nu a înregistrat proprietatea în registrul agricol.

Cine a greşit?

O altă situaţie a trăit-o Alexandru Porumb, vicepreşedinte al cooperativei, care ne-a relatat în exclusivitate la ce suplicii este supus.

Domnia sa a primit 150 ha, cu proces-verbal, de la Ilie Dan, un fermier vecin şi prieten, care nu le putea lucra. Până în toamnă, Porumb urma să încheie contracte individuale de arendă. Însă, până atunci, acest teren a fost adăugat fermei sale şi întreaga suprafaţă a fost declarată oficial, pentru a primi subvenţii.

Aşa că omul s-a pus pe treabă, a lucrat pământul, i-a cules roadele şi a împărţit proprietarilor cotele aferente, conform legii arendei. Bineînţeles, între timp a semnat şi contractele de arendare.

„Acum trebuie să dau înapoi vreo 35.000 de euro, pentru că la data depunerii declaraţiei, nu aveam semnate contractele, iar forma de concesiune semnată cu Dan nu este luată în considerare. Mai mult, nu pot beneficia de alte subvenţii până nu achit acei bani. Numai în instanţă se poate lămuri o astfel de chestiune, dar asta înseamnă ani de zile“, ni s-a plâns vicepreşedintele cooperativei.

Adrian Rădulescu, secretar de stat la MADR, prezent la eveniment, a spus că problema este cunoscută şi că se caută soluţii legislative pentru ca agricultorii să iasă din impas. Însă i-a rugat pe membrii cooperatori să întocmească o petiţie către minister, în care să fie trecute variante de rezolvare.

Traian DOBRE

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) reaminteşte beneficiarilor plăţilor naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, la specia bovine, aferente anului în curs, că eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează să acceseze credite de la băncile care au încheiat convenţii cu Agenţia pentru finanţarea activităţilor curente.

Aceste credite reprezintă un instrument creat pentru a ajuta financiar fermierii până la primirea la termen, potrivit legislaţiei în vigoare, a primei pe exploataţie pentru bovine la care sunt îndreptăţiţi. Opţiunea de a solicita creditul aparţine integral fermierului.

Începând cu data de 18 ianuarie a.c., creditele pot fi accesate şi de la Banca Transilvania, cu care APIA a încheiat o convenţie în acest sens. Prevederile convenţiei sunt identice cu cele ale convenţiilor anterioare în ceea ce priveşte depunerea de către fermier a dosarului de accesare a creditelor pentru finanţarea activităţilor curente.

Plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, la specia bovine, reprezintă prima pe exploataţie, în cuantum de 410 lei/cap de bovină (conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1244/2010).

Ştefan Drugan este unul dintre fermierii de succes din Cudalbi, o comună gălăţeană răsărită, cu oameni legaţi de pământ. L-am întâlnit în lanul de porumb, într-o zi din toamna anului trecut. Zice: „Aici ar trebui să se facă cel puţin patru tone boabe la hectar, dar după cum văd eu în solă cred că o să fie în medie şi şapte tone.“

Afacerea a început în 2001. Un fermier l-a îndemnat: „Pune, Fănică, şi fă-ţi şi tu o fermă a ta! Şi creşte-o încet-încet, ca pe o plantă rară…“ Aşa a luat fiinţă societatea  AGROSARC, după iniţialele familiei: Ştefan, Andreea, Răzvan, Cătalina şi prefixul agriculturii.

A început cu cinci hectare pe care a înfiinţat un lot semincer, de porumb, de la Fundulea, soiul Danubiu. Ştefan Drugan era mulţumit: „Porumbul s-a vândut bine, iar suprafaţa cultivată a crescut de la an la an“. În 2006 a făcut primul proiect SAPARD. Îşi aminteşte: „Mi-a fost frică, la început. Gândeam: «Iei banii, dar banii ăştia trebuie daţi înapoi…»  Recolta medie de grâu la neirigat era de 1.200-1.800 kg, iar preţul – 1.000-1.200 lei vechi. Am prins bani prin SAPARD-ul românesc. În total, 285.000 euro. Un an mai târziu, în 2007, mi-am cumpărat utilajele, o combină New Holland TC 56, un tractor Case, un plug reversibil…“

Greu, foarte greu cu banii

Datorită utilajelor performante, dar şi ajutat de condiţiile climaterice, producţiile au crescut, iar preţurile bune îi dădeau speranţe… În 2008 s-a gândit să mai întocmească un proiect european, de aproape 500.000 euro. Şi acum trăieşte zbuciumul acelor zile. „Am făcut proiectul şi am înnebunit umblând după hârtii. Trebuie să ai nervii tari, au schimbat de nouă ori cerinţele de finanţare. În timpul meciului nu schimbi regulile jocului! Când a venit criza la noi, nu a mai împrumutat nicio bancă. Am fost unul dintre puţinii fericiţi pe care i-a creditat CEC-ul, iar aprobarea pentru 200.000 de euro a venit pe 30.12.2008! Cu restul, de 300.000 de euro, m-a creditat BNP Paribas. Au apărut modificări de preţuri la dealeri. Apoi s-a scumpit euro; de la un curs aprobat de 3,731 RON/euro, am cumpărat cu 4,3 RON/euro. Atunci simţeam că înnebunesc; alergam când la Galaţi, când la Constanţa, când la Bucureşti, când eram pe câmp… Important este că am reuşit.“

Când a văzut toate utilajele în curte, lui Ştefan Drugan i s-a umplut inima de bucurie… A reuşit să strângă tot ce era mai bun în Europa la acel moment. Aproape un milion de euro erau numai utilajele.

Ce ne facem cu zilierii leneşi?

Acum ferma are 540 de hectare şi este specializată pe cereale. De pe 130 hectare cultivate cu grâu s-a obţinut o medie de 2.200 kg, iar la rapiţă (120 hectare) s-au strâns, în medie, 1.700 kg.

Viitorul e o mare necunoscută, mai ales pentru micii fermieri. „Vreau să mă menţin la 540 hectare, maximum 600. În 2009 am avut calamităţi de peste 70 la sută la toate culturile. Deşi Legea nr. 381 era în vigoare, statul român n-a dat niciun leu despăgubire. Sper ca din ce am obţinut în 2010 să acopăr pierderile şi din anii ce au trecut”, îşi închide mica lecţie de management fermierul din Cudalbi.

Marian MUŞAT

Aurel Mone din Izbiceni – Olt a lucrat la Dacia Piteşti şi la Combinatul chimic de la Turnu-Măgurele. Odată cu dezafectarea industriei s-a întors la ţară, ca să nu moară de foame. Şi a reuşit să înceapă o activitate rentabilă, în agricultură, în principal legumicultură, atât în solar, cât şi în câmp.

Tinerii fermieri au, totuşi, o şansă

„Primul pas l-am făcut când am accesat fonduri pe Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri, fiind unicul agricultor din comună, la acea vreme, care a beneficiat de această facilitate. Am primit 25.000 de euro, din care 15.000 de euro i-am folosit pentru achiziţii“ – a declarat Mone pentru Lumea Satului.

Cam în aceeaşi perioadă, Mone a obţinut un credit de 30.000 de euro, cu care a luat vreo 80 ha. Ulterior, şi-a sporit averea cu alte 30 ha. Pentru a obţine cele 110 ha, a cumpărat teren de la peste 300 de oameni, câte 10-15 arii, atât de fărâmiţate fiind proprietăţile.

Apetit pentru fonduri europene

Odată creată ferma, agricultorul a putut accesa şi fonduri europene, care l-au ajutat foarte mult.

Primul proiect a fost în valoare de 396.000 de euro, din care 55% a fost realizat cu bani de la Uniunea Europeană. Cu aceşti bani a cumpărat maşini şi utilaje, precum şi echipamente pentru irigaţii, mai ales instalaţii de picurare, pentru solarii. Conform planului de afaceri, urmează să achiziţioneze şi o moară pentru furaje. În felul acesta, vrea să închidă un ciclu de producţie. Cerealele obţinute în câmp vor fi procesate, ambalate şi vândute crescătorilor de animale, mai ales că în zonă nu există niciun producător de furaje.

Cum lui Aurel i s-a deschis apetitul pentru fonduri europene, a înfiinţat o nouă firmă care se ocupă de curăţenie şi deratizare în comună, dar pe numele soţiei, pentru că el nu mai putea accesa fonduri europene pentru o astfel de activitate.

Proiectul este în valoare de 130.000 de euro, din care contribuţia proprie, de 25%. Acesta se află depus la APDRP şi aşteaptă să fie declarat eligibil.

„Acum am prins curaj şi vreau să iau în arendă aproximativ 80 ha. Pentru că nu-mi mai este frică, aşa cum îmi era la început“ – ne-a spus Aurel Mone.

Traian DOBRE

După celebrele castele cu piscine şi piste pentru elicopter construite de îmbogăţiţii tranziţiei la marginea satelor, unde mai vezi în zilele noastre doar câte o vacă slabă înnămolită pe uliţă, şi după kilometrii fictivi de autostradă plătiţi cu milioane de euro cât se poate de reale, a venit rândul agricultorilor să se dea în stambă.

Exerciţiul birocratic de a accesa un program de finanţare din cadrul SAPARD şi apoi FEADR nu a fost uşor niciodată, dar se dovedeşte că a devenit un eveniment exclusivist în ultima perioadă, cel puţin acolo unde se pun bani serioşi în joc. Este evident dacă ne uităm la ultimele rapoarte de selecţie a proiectelor pe Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole, publicate pe 24 septembrie anul trecut.

Cine sunt fericiţii beneficiari

Dacă până mai nu demult printre fericiţii beneficiari ai fondurilor se regăseau şi fermieri care îşi schimbau tractorul sau combina ruginită cu una nouă, se pare că de anul acesta sunt blagosloviţi doar oamenii de afaceri, managerii adevăraţi, care joacă în stil mare, sperând să împingă agricultura ţării pe locurile fruntaşe imaginate de minţile luminate de la conducere.

Din raportul celor 125 de proiecte eligibile aferente sectorului zootehnic şi 118 aferente sectorului vegetal, rezultă că valoarea medie totală a unui proiect este de aproximativ 7.400.000 lei în zootehnie şi de aproximativ 5.300.0000 lei în sectorul vegetal. Deci fiecare întreprinzător se gândeşte acum în perioadă de criză să investească câte aproximativ 1,5 milioane de euro, din care speră să obţină cam 40% cu titlu de ajutor nerambursabil.

După nivelul investiţiilor, cred că aceşti agricultori nu fac parte dintre cei care se văicăresc, blochează drumuri naţionale şi varsă laptele pe jos arătând că îi paşte falimentul, ci fac parte din elita fermierilor români de mâine.

Visând la traiul european

Dacă avansăm cu analiza, descoperim că în anumite comune se va trăi în curând la nivel european. Cel puţin aşa indică nivelul investiţiilor ce urmează a fi realizate cât de curând.

În satul Orheiul Bistriţei, judeţul Bistriţa-Năsăud, se înfiinţează 5 ferme de vaci pentru lapte, fiecare cu unităţi de procesare şi una cu unitate de fabricare furaje, în valoare de cca 6.600.000 lei (adică aproximativ 1,6 milioane euro) fiecare.

(Sunt curios dacă vor găsi îngrijitori suficienţi în sat sau vor transporta persoane din oraşele învecinate.)

În localitatea Ulmu, judeţul Brăila, se înfiinţează 5 ferme de porci, fiecare cu tot cu unitate de procesare, cu valori individuale tot de circa 1,6 milioane de euro.

(Totuşi, parcă nu aş vrea să trăiesc în comuna aceasta, unde numărul guiţătorilor va fi mai mare decât al oamenilor.)

În comuna Capu Câmpului, judeţul Suceava, se înfiinţează 4 ferme de creştere a porcilor, fiecare cu unităţi de procesare în valoare eligibilă de 5.485.130 lei, adică o valoare totală a fermelor de circa 5,6 milioane de euro.

Cred că au Fluturi în cap…

În comuna Gogosu, judeţul Mehedinţi, şi la Devesel (la 15 km) se înfiinţează 3 ferme de vaci pentru lapte în sistem ecologic, fiecare cu unităţi de procesare în valoare fiecare de cca 6.500.000 lei (1,6 milioane de euro fiecare).

Comuna Husasău, Bihor, 3 ferme noi de creştere a puilor de carne, fiecare în valoare de circa 2 milioane de euro.

Localitatea Romos, Hunedoara, 2 unităţi avicole cu instalaţii de producere a biogazului în valoare eligibilă exactă şi egală de 12.390.000 lei fiecare, adică circa 6 milioane de euro împreună.

La fel în Golăieşti, Iaşi, 2 ferme de suine de circa 1,6 milioane de euro fiecare, iar în localitatea Stâlpu, Buzău, 2 ferme de suine de valori egale, circa 1,6 milioane euro fiecare.

În comuna Sinca Nouă, Braşov, o singură firmă investeşte aproximativ 14.000.000 lei (3,5 milioane de euro) în două unităţi de exploatare a curcilor şi curcanilor.

În comuna Lumina, judeţul Constanţa, se înfiinţează o fermă de creştere a puilor pentru carne în valoare totală de aproximativ 4.000.000 lei şi una de dezvoltare producţie şi ambalare ouă de circa 10.000.000 lei noi (adică din nou aproape 3,5 milioane de euro).

Dacă studiem lista proiectelor eligibile vom observa că sunt aproximativ 32 de proiecte care depăşesc 2 milioane de euro fiecare (valoarea totală estimată a investiţiei), iar restul se învârt în jurul mediei de 1,5 milioane de euro. Printre aceşti „business-meni“ s-au strecurat şi 3-4 fermieri mai prăpădiţi, cu o valoare a proiectului de circa 130.000 de euro fiecare, aceste valori fiind minimele absolute.

Cosmin POPA
Dr. în management şi marketing în agricultură

- va urma -

La propriu şi la figurat. La începutul lunii decembrie compania a lansat, la Moieciu de Sus – aşadar la înălţime – un concept inovator, primul de acest gen din Europa de Est: Pioneer Farmer’s Club.

Acesta se vrea a fi cea mai importantă asociere din domeniul agrar din România. Este conceput ca un program destinat, cel puţin pentru început, exclusiv celor mai activi şi importanţi fermieri şi reprezintă o platformă comună de beneficii, evaluare şi dezvoltare.

Înscrierea membrilor în club se va face automat, începând cu ianuarie 2011, pentru început în raport de cantitatea de seminţe comandată în anul respectiv.

Fiecare fermier va primi cardul de membru (Platinum, Gold sau Silver) şi trimestrial ziarul programului – „Pioneer Farmer’s Club News”.

Încadrarea într-o categorie a clubului se face în funcţie de comenzile depuse, astfel: Platinum: comenzi de minimum 500 saci; Gold: comenzi de minimum 250 saci şi Silver: comenzi de minimum 100 saci.

Domnul Alexandru Culina, fermier din Ialomiţa, apreciază ideea ca fiind excelentă, socotind acţiunea ca fiind un bun câştigat pentru toţi fermierii din România. El crede că este salutară iniţiativa firmei, de a se orienta şi către fermierii de clasă mijlocie şi mică, pentru că aceştia prezintă o potenţială piaţă.

Doamna Maria Cîrja, director de marketing şi produs Pioneer, explică motivul şi concepţia acestui proiect:

„Pentru noi, fermierii sunt ţinta principală, produsele noastre trebuie să ajungă la ei pe orice cale, însă, din cauza faptului că se lucra mai mult pe reţea de distribuţie, aceştia erau oarecum neglijaţi, informaţia ajungea mult mai greu, uneori filtrată. De aceea am conceput acest club, ca să le putem oferi acces direct la informaţie, o comunicare mai bună între noi şi fermier. Ca mijloace de comunicare ne-am gândit la întâlniri periodice, zonale, cu directorii de vânzări. În plus, vom avea o întâlnire generală, la sfârşitde an, cu toţi fermierii care vor deveni membri. Anul viitor ne-am propus să avem, pentru cele trei categorii, minimum 300 de membri. Am luat în calcul şi parteneriate cu publicaţii de specialitate, presa fiind primul parteneriat la care ne-am gândit, pentru că aşa suntem mai aproape de cultivatori.“

I. Banu, L. Muşat

Dacă în urmă cu patru ani compania Danone prelua laptele materie primă de la circa 130 de fermieri, astăzi au mai rămas 70 şi asta în condiţiile în care cantitatea procesată este mult mai mare. Acest lucru a fost posibil datorită creşterii numărului de animale pe exploataţie, dar şi a celorlalte investiţii făcute de fermieri cu sprijinul companiei procesatoare.

Înţelegând importanţa dezvoltării durabile a resurselor de materie primă, în aprilie 2005 Danone a lansat programul „Spre Vest” (Reaching West), destinat investiţiilor în calitatea şi cantitatea laptelui, cu fermierii parteneri. Obiectivele acestuia sunt creşterea cantităţii de lapte, prin cumpărarea de juninci cu un potenţial genetic superior, şi îmbunătăţirea calităţii, prin investiţii în maşini şi instalaţii moderne de muls.

Danone, în date şi cifre

● Prezent în 120 de ţări, Grupul DANONE este unul dintre liderii mondiali din industria alimentară, deţinând locul 1 în lume în fabricarea de produse lactate proaspete;

● În România este lider de piaţă în categoria produselor lactate proaspete, înregistrând în anul 2009 o cifră de afaceri de 435 milioane RON;

● Compania deţine 60% din cota de piaţă la iaurt şi 55% pe totalul de lactate;

● 1, 5 milioane unităţi de vânzare se cumpără zilnic;

● Peste 95% din laptele procesat de Danone este românesc; restul de 5% fiind importat ocazional din Polonia şi Ungaria;

● De la cele 70 de ferme partenere, Danone România colectează zilnic aproape 200 tone de lapte.

Din uger direct în pahar

Astăzi niciunul dintre fermieri nu livrează direct laptele deoarece criteriile de colectare a celor de la Danone sunt stricte: pe tot traseul, de la momentul mulgerii şi până în pahar, laptele nu trebuie să vadă lumina zilei. După ce este muls el se păstrează în tancul de răcire. Turul de colectare din ferme este făcut zilnic de cele 15 cisterne izoterme de mare capacitate (15-24 t ) care păstrează laptele la o temperatură constantă cuprinsă între 2-6°C . Cisterna este astfel compartimentată încât laptele preluat de la diferiţi fermieri să nu fie amestecat până la efectuarea analizelor care au loc la sosirea în fabrică. Dacă acestea corespund indicilor de igienă şi calitate este procesat şi apoi ambalat în mediu aseptic.

„Fermierii ştiu că sistemul de trasabilitate este atât de bine pus la punct încât nu îşi permit să facă greşeli. Responsabilitatea este enormă, de aceea siguranţa alimentară este pe primul loc”, afirmă Bogdan Ioachim, director de comunicare la Danone.

În afară de implicarea în investiţiile propriu-zise din fermele partenere, Danone a introdus, încă din 1999, la inaugurarea fabricii, un sistem de plată a laptelui după calitate. Pe lângă numărul de germeni care nu trebuie să depăşească 100.000/ml, calitatea laptelui mai ţine cont de două criterii: grăsimea şi proteina. Cu cât un lapte este mai gras şi are un conţinut de proteină mai ridicat, cu atât este mai bine plătit.

Un program destinat fermierilor

Până în prezent, 90 de fermieri au beneficiat de sprijin şi circa 4,5 milioane de euro au fost investiţi de Danone pentru a-i ajuta să producă lapte de calitate. Pentru a se dota conform noului flux tehnologic, dar şi pentru alte investiţii pe care vor să le realizeze, fermierii primesc o sumă de bani în avans sub forma unui credit fără dobândă.

El este rambursat prin livrarea laptelui. De asemenea, crescătorii de vaci sunt ajutaţi cu scrisori de garanţie, contractele pe termen lung încheiate cu compania Danone fiind o garanţie pentru finanţatori. Ei beneficiază şi de consultanţă de specialitate privind tehnologia de creştere şi materialul genetic. Fiecare fermă care lucrează cu Danone trebuie să dispună obligatoriu de tanc de răcire şi sistem de mulgere automată.

Valentina ŞOIMU

Agricultura durabilă propune consumatorilor alimente sănătoase la preţuri abordabile, care să respecte mediul, să trateze corect consumatorii, să acorde atenţie animalelor, care să aplice metode economice viabile, să contribuie la înfrumuseţarea peisajelor, să protejeze ecosistemele preţioase şi biodiversitatea, toate acestea în profitul comunităţilor rurale.

Deziderate

Agricultura durabilă are în vedere următoarele:

- producerea de alimente în cantităţi suficiente şi de calitate;

- conservarea resurselor naturale: produsele obţinute din natură trebuie să se întoarcă sub diferite forme în natură, astfel de resurse cum sunt apa, solul şi aerul trebuind să fie reconstituite şi puse la dispoziţia generaţiilor viitoare. E necesar ca utilizarea pesticidelor să fie la minimum pentru a realiza acest obiectiv;

- administrarea peisajului: exploataţiile agricole sunt cele care administrează terenurile agricole, conservând în acelaşi timp habitate de o mare valoare şi păstrând biodiversitatea;

- bunăstarea animalelor: animalele sunt îngrijite şi tratate corespunzător. Comportamentul lor natural este respectat, fiind supus unui regim alimentar natural, adaptat fiecărei specii;

- viabilitatea economică: exploataţiile agricole generează suficiente venituri pentru a fi viabile. Exploataţiile agricole viabile contribuie la consolidarea comunităţilor rurale;

- echitatea socială: exploataţiile agricole reprezintă locurile de muncă în care cei interesaţi îşi pot câştiga existenţa.

Sprijinul fermierilor

Ajutoarele acordate permit stabilizarea veniturilor agricultorilor şi sunt date ca urmare a respectului pe care aceştia îl au faţă de mediu, de respectarea sănătăţii şi bunăstării animalelor, precum şi de asigurarea securităţii alimentare.

Susţinerea veniturilor agricultorilor este însoţită de măsurile orientate spre politica de dezvoltare rurală, aferentă perioadei 2007-2013. Această politică beneficiază de un buget de cca 230 miliarde de euro (contribuţia UE fiind de cca 40% din total) destinat celor trei domenii, numite „axe tematice” reprezentate de:

- competitivitatea sectorului agricol şi forestier: prin acordarea de ajutoare pentru modernizare, reconstrucţie, formare şi consiliere;

- respectarea măsurilor de mediu şi a peisajului rural: prin acordarea de plăţi către agricultorii care au grijă de mediu, de păduri şi de sănătatea animalelor şi plantelor;

- îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural: prin încurajarea diversificării economiei rurale şi prin furnizarea de ajutoare pentru dezvoltarea noilor activităţi economice, altele decât exploatarea terenului.

Programul LEADER are în componenţa sa iniţiative menite să susţină în principal, la nivel local, cele trei domenii-cheie.

Agricultura biologică, între intenţii şi realitate

Normele comunitare cu privire la agricultura biologică prevăd:

- o rotaţie a culturilor, astfel încât să se protejeze solul şi să se „întrerupă“ pe cale naturală ciclul buruienilor şi al paraziţilor;
- o utilizare a inamicilor naturali ai plantelor şi animalelor, pentru a evita acţiunea nefastă a produselor chimice;
- alegerea speciilor de plante şi a raselor de animale perfect adaptate la condiţiile locale, care sunt rezistente la bolile specifice;
- creşterea animalelor în condiţii cât mai natural posibile;
- protejarea biodiversităţii prin ocrotirea speciilor de plante şi a raselor de animale indigene, care sunt ameninţate cu dispariţia.

Mereu cu gândul la schimbările climatice

Politica Agricolă Comună favorizează investiţiile care vizează conservarea apei, ameliorarea infrastructurii de irigat, permiţând totodată agricultorilor să-şi amelioreze tehnicile de irigat. Aceasta permite în egală măsură protejarea calităţii apei şi susţine reducerea cantităţii de gaze cu efect de seră, precum şi protecţia solului.

Administrarea peisajului

Politica Agricolă Comună dispune de practici de administrare a terenurilor care permit conservarea habitatelor ecologice preţioase, biodiversitatea şi frumuseţea peisajelor rurale. Toate acestea sunt bunuri cu valoare mare pentru societate şi, fără o administrare corectă a terenurilor agricole, perfect adaptată la specificităţile locale, există riscul deteriorării lor.

Agricultura durabilă, un concept european

Aceasta nu este o noţiune pompoasă, de aceea trebuie să fim interesaţi de ea.

Cea mai mare parte a oamenilor gândesc că agricultura durabilă este un concept care aparţine Europei, presupunând următoarele:

- garantarea aprovizionării cu alimente sănătoase, în cantităţi suficiente şi la preţuri rezonabile;
- asigurarea unui nivel de viaţă corect agricultorilor;
- respectarea mediului şi lupta împotriva schimbărilor climatice;
- garantarea bunăstării animalelor;
- stimularea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă în zonele rurale;
- menţinerea exploataţiilor agricole viabile, cu un grad superior de competitivitate;
- menţinerea peisajului rural;
- protejarea speciilor de plante şi a raselor de animale (biodiversitatea).

Trebuie să ţinem cont de faptul că doar ceea ce semănăm astăzi vom putea recolta mâine, fiind extrem de important să protejăm zonele rurale şi resursele naturale ale Uniunii Europene şi să le punem la dispoziţia generaţiilor viitoare.

Dr ing. Daniel BOTĂNOIU

Insistenţa cu care actualul comisar european Dacian Cioloş militează pentru susţinerea agriculturii de subzistenţă pare a avea o oarecare motivaţie economică. Nu este exclus ca inspiraţia acestui model să vină şi din ceea ce a văzut domnia sa în practica agricolă din unele zone ale României, cu deosebire cea situată la Lunguleţu-Dâmboviţa sau în zona sa natală, Sălaj. Adică în satul în care oamenii au ridicat un monument al culturii, care i-a scos din sărăcie şi care avea să-i facă celebri în Europa.

De cum treci Centura Capitalei şi te îndrepţi spre Titu, undeva la jumătatea drumului ţi se dezvăluie privirii imensitatea unui covor verde de o frumuseţe rară. Începând de la Slobozia Moară şi până dincolo de Lunguleţu, nu vezi altceva decât fâşii cultivate cu varză, în timp ce pe o parte şi alta a şoselei abia poţi răzbate printre grămezile de căpăţâni de varză oferite spre vânzare. Apogeul ofertei îl reprezintă piaţa comunală din Lunguleţu, unde într-o zi bună se vând până la 400 de tone de varză.

Noi am ajuns la Lunguleţu într-o zi de sărbătoare, în care producătorii erau dezamăgiţi de vânzările mici pe care le făceau. La un camion încărcat cu varză abia dacă găseai unul sau doi intermediari, care făceau mofturi la preţul de ofertă, ce nu depăşea 65 de bani. Cei mai hapsâni începeau să cutreiere câmpurile cultivatorilor, doar-doar vor putea cumpăra la 45 sau 50 de bani kilogramul. Pe undeva aveau şi ei dreptate, pentru că în zilele noastre transportul de o oră de la Lunguleţu până în Capitală este socotit a fi mai scump decât munca ţăranilor de o vară şi o toamnă. Fapt este că, în ziua Sfintei Parascheva, în piaţa comunală din Lunguleţu la cinci remorci de varză dacă se afla un cumpărător de băgat în seamă.

Şi totuşi afacerile merg bine

Cel puţin aşa susţin cultivatorii, iar afacerile din târgul comunal sau de pe marginea şoselei sunt elocvente.

Doar că în această toamnă mulţi dintre ei aveau să plătească tributul nesăbuinţei de a renunţa la soiurile de calitate în favoarea celor cantitative. Goana după câştig i-a determinat pe mulţi să renunţe la soiurile tradiţionale, optând pentru cele socotite de ei a fi superintensive. Fapt este că varza românească de cea mai bună calitate a fost înlocuită cu soiuri şi mai ales cu hibrizi care, cel puţin în această toamnă, s-au dovedit neadecvaţi. În câmp, culturile lor de varză se prezintă la această dată cum ar fi la început şi nu la sfârşit de toamnă. Privite de la distanţă, câmpurile par de o rodnicie fără egal. Pătrunzând în interiorul lor, abia dacă vezi o căpăţână legată la 5-6 plante. Asta în parcelele celor care au optat pentru soiuri sau hibrizi neadecvaţi arealului geografic.

La o producţie minimă de 30 tone la hectar, micul cultivator obţine cel puţin 150.000 lei, venit ce depăşeşte cheltuielile făcute mai ales cu aplicarea tratamentelor.

Esenţa modelului

El se află în ceea ce se numeşte agricultură intensivă. Modelul de agricultură practicat de micii fermieri din zona Lunguleţu- Slobozia Moară este pe cât de simplu, pe atât de înţelept. Beneficiind şi de îndrumarea agrotehnică a unui specialist de excepţie din zonă, ţăranii au realizat imediat şansa unui câştig dublu dacă vor opta pentru un sistem de cultivare de tip succesiv. Adică două culturi pe aceeaşi parcelă. Prima reprezintă cartofii timpuri, care le-a dus faima până dincolo de graniţele ţării. A doua este varza.

Sistemul practicat de ei este simplu şi deosebit de eficient. După regulile ştiinţei agrotehnice numai de ei ştiute, însămânţează cartofii în mustul zăpezii, cum s-ar spune. Astfel, apar pe piaţă exact în momentul în care oferta este cea mai mică, iar importurile nu pot să facă faţă concurenţei autohtone.

Campania de recoltare a cartofului este extrem de scurtă, impulsionată fiind mai ales de preţ. Imediat urmează cea de-a doua cultură: varza de toamnă.

Două culturi succesive pe aceeaşi suprafaţă aduc profit chiar şi în cele mai dificile condiţii climatice. La cât se ridică profitul este greu de apreciat. Mai ales de frica fiscului ţăranii dovedesc prudenţă în declaraţiile lor pe această temă. Când îi întrebi, ei schimbă subiectul temei, invocând costurile în lucrările mecanizate şi mai ales cu tratamentele. Vorbesc puţin de munca lor, pe care o înţeleg ca pe o datorie ce nu poate fi evaluată financiar. Oricum, niciunde în România micii proprietari nu adună într-un an atâta bănet cât cei de la Lunguleţu.

Vom reveni!

Laura DOBRE ZMARANDA

Noutăţile pe care firmele furnizoare de inputuri şi servicii pentru agricultură le oferă fermierilor sunt mai întotdeauna de ultimă oră. Iar când este vorba de material biologic, se întrec în a pune la dispoziţie cele mai noi şi mai performante soiuri şi hibrizi, ba chiar tehnologii şi diverse produse, aşa-zisele ,,pachete tehnologice“.

PIONEER, prezentă în România de peste patruzeci de ani, este una dintre firmele care au reuşit să cucerească fermierii prin noutăţile pe care le oferă an de an. Hibrizii de porumb şi floarea-soarelui, soiurile de rapiţă sunt doar câteva din realizările sale din domeniul cercetării şi producţiei. Performanţele lor sunt demonstrate în câmpurile experimentale şi loturile demonstrative organizate în toate zonele de cultură, manifestări la care participă de fiecare dată sute de fermieri.

O astfel de întâlnire cu producătorii a avut loc recent la una dintre fermele holding-ului TCE 3 BRAZI Piatra-Neamţ, unde Pioneer a prezentat celor peste 200 de participanţi 31 de hibrizi de porumb din diferite grupe de precocitate, mergându-se până la recoltat şi cântărit producţia. Fermierii au avut aşadar posibilitatea să constate, direct în câmp, capacitatea de producţie a fiecărui hibrid şi să aleagă pe cei mai potriviţi pentru condiţiile agropedoclimatice ale fiecăruia.

Sămânţa bună înseamnă plus valoare

Despre rolul acestor demonstraţii, cât şi despre importanţa achiziţionării unei seminţe de calitate ne vorbeşte doamna Maria Cîrjă, director de marketing şi produs Pioneer: „Scopul nostru, în fiecare an, este să arătăm fermierilor care nu au în câmp produse Pioneer ce avantaje ar avea dacă ar cultiva hibrizii noştri de porumb, floarea-soarelui sau rapiţă. Avem astfel de demonstraţii în peste 300 de locaţii la porumb, 200 la floarea-soarelui şi 150 de loturi înfiinţate în toamna aceasta pentru rapiţă. Toate au acelaşi scop, să convingem fermierii că numai cu o sămânţă de calitate pot fi obţinute producţii mari. Sămânţa nu poate decât să aducă plus valoare fermierului, sigur cu condiţia aplicării şi a celorlalte verigi tehnologice. Dacă lucrările de bază nu sunt executate corect, nu sunt combătute buruienile, bolile şi dăunătorii în timpul vegetaţiei, sămânţa nu-şi poate demonstra potenţialul de producţie. Suntem siguri că fermierii s-au convins de acest lucru, altfel nu cred că am avea un număr atât de mare de participanţi la aceste demonstraţii. Apoi, un fermier nu poate fi convins numai prin cataloage. El trebuie să  vadă la faţa locului, cu ochii lui, loturile demonstrative şi cântarul“, mai spune Maria Cîrjă, rezultatele înregistrate fiind cuprinse detaliat într-un tabel expus celor prezenţi.

„Anul acesta ne mai rentabilizăm“

Şi pentru că acţiunea despre care vorbim s-a desfăşurat în loturile demonstrative organizate în judeţul Neamţ, mai exact la TCE 3 Brazi- ferma Zăneşti, nu puteam rata ocazia de a sta de vorbă cu unul dintre specialiştii de aici, domnul Vasile Iacob, despre cât de rentabilă este anul acesta cultura porumbului. De la domnia sa am aflat că, poţi obţine, cu noile preţuri de anul acesta, peste 3.300 lei/ha cu o cheltuială de 2.300 lei/ha.

„Avem oferte de 170 de euro/tona de porumb şi, având în vedere că obţinem o producţie de circa 9-10 t/ha, venitul este de 5.500-6.000 lei/ha, cu cantităţi de îngrăşăminte nu foarte mari, pentru că acestea nu reprezintă factorul determinant la porumb, ci apa. Anul acesta a fost apă şi toţi fermierii au putut să obţină producţii bune la porumb. Deci ne mai rentabilizăm cât de cât fermele“, mai spune inginerul.

Cele 800 de hectare sunt recoltate în aproximativ două săptămâni cu ajutorul a şase combine. Asta înseamnă în jur de

110-120 de hectare pe zi. Producţia merge către cele patru uscătoare cu o capacitate de 200 t avute la dispoziţie, care permit punerea la adăpost a producţiei în scurt timp.

Sunt producţii, dar şi pierderi…

Tot în cadrul TCE 3 Brazi, dar ceva mai la sud, ce-i drept, cultura porumbului nu s-a mai dovedit a fi la fel de rentabilă anul acesta. „Avem o situaţie bună aici, pe judeţul Neamţ, unde culturile au fost extraordinare anul acesta. Nu acelaşi lucru putem spune despre zona de sud şi vă pot da exemplul din Insula Mare a Brăilei, unde anul acesta a fost unul cu mari greutăţi“, ne spune Culiţă Tărâţă, preşedintele holding-ului. „În primul rând, exact a doua zi după ce ne-am apucat de recoltat a venit dezastrul cu ploile care au ţinut aproape o lună de zile. Acestea ne-au dijmuit producţia la grâu, la orz, la rapiţă, dar în special la porumb, pentru că perioada de băltire a apei a fost mare.

Pagubele se ridică la sute de milioane de euro şi nimeni nu s-a ocupat ca fermierii să recupereze din pierderi. Nici până la această oră guvernul nu a venit cu vreo hotărâre privind acest aspect. Legea nr. 381 trebuia înlocuită, îmbunătăţite condiţiile privind asigurările şi respectiv cele referitoare la despăgubiri. Aşadar, sunt producţii, dar şi pierderi ce nu pot fi recuperate pentru că nimeni nu se ocupă de agricultură şi agricultori aşa cum s-ar merita“, încheie Culiţă Tărâţă.

Loturile experimentale şi comparative cultivate pe suprafeţe întinse în cadrul TCE 3 Brazi reprezintă un fel de şcoală pentru toţi cei din judeţul Neamţ. O spun chiar fermierii care au avut şansa de a folosi ceea ce au experimentat cei de la TCE 3 Brazi în privinţa tehnologiei, dar şi a soiurilor şi hibrizilor.

I. Banu