Agro BUSINESS

Folosirea resturilor vegetale pentru producerea de energie verde a devenit ceva obişnuit în mule ţări. Chiar dacă la noi fenomenul este abia la început, aceasta nu înseamnă că nu există interes din partea agricultorilor.  Peletizarea nu este doar o metodă de prelucrare a resturilor organice, ci şi un mijloc de asigurare a resurselor energetice – energie termică şi electrică – din resurse proprii. În plus, peletizarea este şi o metodă de pregătire a furajelor pentru animale.

„La noi, majoritatea agricultorilor îşi vând seminţele la angrosişti, nu vor bătăi de cap“, spune George Babău, director general al Axe Consulting Plus, companie care livrează în România peletizoare şi linii complete de peletizare şi brichetare pentru materiale lemnoase şi agricole (paie, fân, şroturi) pentru uz gospodăresc şi industrial. În acelaşi timp, firma realizează proiecte în domeniul energiilor regenerabile, dar şi al protecţiei mediului.

Babău, care a lucrat în state precum Germania şi Republica Cehă – unde peletizoarele reprezintă ceva obşnuit -, încearcă acum să-i convingă pe români, în special pe fermieri, că trebuie să-şi valorifice mult mai bine produsele agricole, mai ales cei care deţin afaceri integrate. Practic, aceştia trebuie să înveţe să valorifice la maximum tot ce se produce în zootehnie şi agricultură.

Şi Vladimír Hájek, director executiv al firmei ProPelety (Cehia), susţine că accesul la materiile prime agricole este mult mai uşor decât în cazul cărbunelui, de exemplu. Tocmai de aceea, acestea trebuie valorificate cât mai eficient. Specialistul ceh spune că exploatarea şi utilizarea lor chiar la faţa locului este cel mai eficient mod de lucru. În plus, păstrarea în condiţii bune permite folosirea biomasei pe tot parcursul anului şi, implicit, asigurarea resurselor energetice.

Cu ajutorul preselor se poate peletiza o întreagă serie de materiale atât moi cât şi tari, de la rumeguş şi talaş, până la diferite produse de biomasă: paie, fân, tulpini de rapiţă şi de floarea-soarelui, buruieni rămase după recoltare, turte rămase după presare etc. În acelaşi timp, se mai poate peletiza bălegar de cal, de iepure, de vită, precum şi hârtii, ziare sau cartoane. Peleţii rezultaţi pot fi folosiţi pentru încălzire, atât în sobele obişnuite cu combustibil solid, cât şi în sobe speciale pentru peleţi. Încălzirea cu peleţi se foloseşte deja cu succes în multe state europene precum Germania, Suedia, Finlanda, Franţa, Belgia, Austria, Cehia, Slovacia, Polonia sau Ungaria. Numărul ţărilor este însă în creştere, fiind de aşteptat ca, într-o perioadă scurtă de timp, întreaga piaţă europeană să folosească această metodă de încălzire.

Când pot fi peletizate materiile prime?

În cazul preselor AXE ESJ, materialul se macină într-o măcinătoare cu ciocane. Materialul fin ca rumeguşul nu necesită măcinare. Pentru peletizare, umiditatea optimă a materialului este între 10% şi 16%, în funcţie de tipul de material. Materialele agricole se peletizează de obicei imediat după recoltare sau pot fi păstrate în hambar. Oleaginoasele ca rapiţa, floarea-soarelui, macul sunt foarte unsuroase şi pot fi în general peletizate la umiditate mai mică şi au o capacitate calorică foarte mare.

Hârtia trebuie măcinată înainte şi se poate peletiza în amestec cu rumeguş umed imediat după tăiere sau cu materii agricole. Bălegarul de cal sau de iepure se peletizează foarte bine mai ales pentru încălzire sau pentru vânzarea ca îngrăşăminte.

Capacitatea calorică

Peleţii – a căror dimensiune obişnuită în cazul preselor  AXE ESJ este de 6 mm – sunt foarte eficienţi pentru încălzirea în sobe cu combustibil solid. Capacitatea lor calorică se modifică în funcţie de tipul de material prelucrat:

• rumeguş de lemn – 16,5 până la 18,5 MJ/kg;

• paie – 16,5 până la 8,5 MJ/kg;

• porumb – 16,5 până la 18,5 MJ/kg;

• paie oleaginoase – 18,5 până la 19,5 MJ/kg;

• cărbuni bruni moi – 16,7 până la 19,5MJ/kg.

Ce avantaje prezintă utilizarea peleţilor?

• Peleţii ard aproape fără să emane fum, iar cenuşa, bogată în minerale, poate fi folosită cu succes drept îngrăşământ.

• Nu poluează, cantitatea de CO2 provenită din arde­rea peleţilor fiind egală cu cea folosită de copaci pentru a creşte.

• Conţinut redus de metal, sulfurile fiind aproape inexistente.

• Spaţiu mic de depozitare.

• În general, costul încălzirii pe bază de peleţi este cu până la 60% mai mic faţă de cazul în care se folosesc produse petroliere şi cu cel puţin 40% mai mic faţă de energia electrică.

Axe Consulting Plus a organizat în data de 21 octombrie, în cadrul IndAgra, simpozionul „Valorificarea superioară a materialelor agricole – sursă de venituri suplimentare pentru fermieri“. În cadrul evenimentului a fost prezentată şi oferta câtorva dintre cele mai reprezentative firme din domeniul agriculturii, geneticii animale şi energiilor regenerabile din Republica Cehă. Printre acestea s-au aflat FARMET, as. – firma anului 2009 în Republica Cehă, ProPelety, Bystron, CryoTech sau Natural.

Ioana GUŢE

Deprecierea dolarului cu 2,7% în favoarea monedei europene duce la diminuarea exporturilor şi la lipsa competitivităţii produselor europene. 

Energie. Preţul petrolului va continua să crească în prima parte a anului 2011. Previziunile sunt optimiste, deoarece se crede că revenirea economică a unora dintre statele europene va duce la creşterea consumului de energie, însă revoltele din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu îndeamnă la prudenţă. Acest fapt a dus la depăşirea nivelului de 100$/baril, ce nu se mai atinsese din 2008. Creşterea preţului pare să afecteze cererea de petrol la nivel mondial.

Agricultură. Preţurile cerealelor au fost foarte volatile în ultimele luni. Deşi păreau să se stabilizeze la începutul anului, au scăzut în prima parte a lunii martie şi s-au redresat ulterior. Variaţiile preţurilor au fost determinate de evenimente externe domeniului agricol şi activităţilor din pieţe. În ultimele 12 luni, preţul porumbului s-a dublat, în timp ce preţul soiei a crescut cu 50%.  Variaţiile preţurilor se datorează, în principal, factorilor de moment, iar previziunile din pieţe par să echilibreze situaţia în următoarele luni.

Preţul orezului a fost stabil, având o cotaţie, la nivelul bursei thailandeze, în uşoară creştere, datorită unei bune perspective de producţie şi în ceea ce priveşte regiunile cu suprafeţele rămase nerecoltate.

Previziunile la lapte şi carne

În primul trimestru al anului 2011, preţurile la carne s-au stabilizat la un nivel ceva mai ridicat decât media ultimilor trei ani. Cu toate acestea, preţurile cerealelor şi-au pus amprenta pe costurile de producţie. Preţul cărnii de vită a rămas aproape neschimbat, acelaşi fenomen înregistrându-se în cazul cărnii de oaie şi pui.

Sezonul producţiei de lapte în Oceania se apropie de sfârşit, preţurile pentru exporturile de produse lactate rămânând neschimbate. Previziunile pentru producţia din 20011/2012 sunt însă uşor mai ridicate decât anul trecut.

Preţul mondial la zahăr a atins un nou vârf în ianuarie 2011 şi s-a stabilizat de atunci, parţial datorită îmbunătăţirii producţiei în India. Cu toate acestea, se aşteaptă noi creşteri de preţ ca urmare a faptului că revenirea producţiei se face într-un ritm încet.

Producţia de bumbac, la nivel global, are o tendinţă de creştere cu până la 12%, ajungând la o cantitate-record de 27,4 milioane tone în 2011/2012. Cu toate acestea, procentul de creştere este relativ mic, luând în considerare creşterea consumului şi dublarea preţului, înregistrate în 2011.

Îngrăşăminte. Preţul pentru îngrăşămintele chimice (mai puţin uree) a crescut în primul trimestru al anului, fapt datorat creşterii cererii venite din partea statelor din Asia de Sud, a creşterii preţurilor cerealelor şi a volatilităţii preţului energiei.

Daniel BOTĂNOIU

• Director general la tractoare, acum manager în energia verde

Cine este Benko Sandor

S-a născut în Ulieş (Mureş). Este inginer mecanic, absolvent al Institutului Politehnic din Iaşi, în 1971.

A lucrat timp de 17 ani la Fabrica de Tractoare din Miercurea-Ciuc, unde a urcat până la funcţia de director general. Din 1990, s-a implicat în energii verzi, regenerabile, ca patron. Firmele sale vizează fabricarea mobilei, producerea de brichete şi peleţi, plantaţii energetice, utilaje din domeniu, cum ar fi cazane pentru arderea peleţilor. Este căsătorit şi are doi copii, un fiu şi o fiică.

Datele statistice arată că, în România, există peste 1,5 milioane ha de terenuri cu umiditate ridicată, de pe care s-ar putea exploata salcia (Salix) energetică, care se înscrie în surse regenerabile de energie.

Costurile cu înfiinţarea (lucrări agricole, procurare puieţi) sunt de aproximativ 1.500-1.600 de euro/ha, iar „pădurea“ poate fi utilizată până la 30 de ani.

Producţia pe un hectar, în condiţii normale, este de 30 t/ha tocătură (biomasă) la o umiditate de 30%. Cum preţul acesteia este de vreo 40 de euro/t, rezultă un venit total de 1.200 de euro/ha. Asta în primii doi ani, după care cheltuielile scad.

Pionierul unor astfel de plantaţii în România este Benko Sandor, din Miercurea-Ciuc, care ne-a oferit informaţii legate de agrotehnică.

Recomandări tehnice

Calitatea terenului

„Este important ca, în limita posibilităţilor, distanţa dintre utilizator şi plantaţie să fie cât mai mică. Suprafața minimă rentabilă este de 5 ha. Solurile cele mai bune au pH 5,5-7,5, dar pot fi utilizate și altele, cu PH 3,5-10. Se recomandă terenurile argiloase, dar sunt bune şi cele nisipoase, dacă se poate asigura umiditatea necesară“, a declarat Benko Sandor, pentru Lumea Satului.

Salix creşte foarte bine în zonele cu înmlăştinare permanentă sau periodică, având o capacitate de evapotranspiraţie de 15-20 litri apă/zi/m².

Pregătirea solului

Domnia sa a spus că pregătirea solului începe cu un an înaintea plantării puieților, cu eliminarea buruienilor şi distrugerea rădăcinilor acestora. Terenul se ară și se lasă necultivat. Buruienile care apar în cursul verii se distrug cu erbicide totale, cum ar fi Roundup (glifosat, 360 g/l) sau glifosat 6 l/ha, dizolvat în 350-400 l apă. Mai sunt necesare intervenţii mecanice, discuit și prăşit mecanic, pentru distrugerea completă a rădăcinilor.

Toamna se execută o nouă discuire, iar primăvara, încă o erbicidare totală, cât mai aproape de momentul plantării.

Plantare

„În cazul executării manuale, înaintea plantării, lujerii se taie la lungimea de 18±1 cm și se țin în apă minimum 24 de ore“, a menționat Benko.

Conform sfaturilor date, plantarea se face din martie (după dezgheţ) până la mijlocul lunii mai. Puieții plantați în lunile martie și aprilie au o dezvoltare mai bună a rădăcinii, deci și a arboretului.

Plantarea se face pe câte două rânduri, la o distanţă de 75 cm între ele, urmate de un spaţiu liber de 150 cm, după care iarăși două rânduri la 75 cm și așa mai departe.

Distanţa între doi puieți pe rând este de 60-65 cm. La un hectar, sunt necesare aproximativ 14.000 de bucăți.

Pentru a uşura recoltarea (cu combină sau cu tractor la care se atașează un utilaj de recoltat), este bine ca rândurile să fie cât mai lungi, iar la capete să existe drumuri de acces. În caz contrar, trebuie lăsat liber un spaţiu necesar pentru întoarcerea mașinii.

Întreţinere

În opinia lui Benko Sandor, combaterea buruienilor este foarte importantă. La cel mult o săptămână după plantare, se administrează Cougar sau Bacara, soluţii care acţionează asupra seminţelor buruienilor. În perioadele următoare, se acţionează mecanic, ori de câte ori va fi necesar, în general de 6-8 ori pe an. Ca regulă generală, se intervine atunci când, pe o suprafaţă cât palma, apar 2-3 buruieni mai mari de 2-3 cm.

În anul al doilea, sunt suficiente în general două intervenţii mecanice.

„În cazul în care, în primul an, am reuşit să facem o combatere eficientă, în anii următori nu va mai fi necesară nicio intervenţie, pentru că plantele se consolidează şi buruienile nu mai au condiţii de dezvoltare“, a afirmat Benko.

Îngrăşăminte

La începutul dezvoltării, plantaţia de Salix are nevoie de îngrăşăminte, în special pe bază de azot. Îngrășarea se face fie cu produse chimice, fie cu nămol de la staţiile de epurare ale localităţilor.

Cantităţi recomandate de îngrăşăminte chimice (azotat sau uree): anul I – 450 kg/ha, anul II – 100-150 kg/ha, anul III – 100-150 kg/ha.

Administrarea se face primăvara, înainte de a începe creşterea lugerilor. Se acordă o mare atenţie, astfel încât utilajul folosit să nu distrugă tulpina!

Împrăştierea nămolului se face înainte de plantaţie sau imediat după recoltare, cu ajutorul utilajului clasic de împrăştiat bălegar. Nămolul asigură necesarul de fosfor (P), dar nu şi necesarul de potasiu (K), motiv pentru care acesta se administrează separat.

De asemenea, frunzele căzute asigură o bună sursă de fertilitate pentru sol.

Recoltare

Recoltarea se face iarna, după ce au căzut frunzele. Pentru suprafeţe mari, se utilizează combina dotată cu un sistem special (dispozitivul H2, pentru combine Claas Jaguar). Mașina taie lugerii, îi toacă, iar tocătura se colectează într-o remorcă tractată de un tractor (similar cu recoltarea porumbului pentru siloz).

Dacă terenul nu permite intrarea combinei, se recomandă utilaje de recoltat, atașabile la tractor. Acestea au o productivitate mai redusă, dar o mobilitate mai mare.

Traian DOBRE

Prognoza este una optimistă, mai ales în ceea ce priveşte dimensiunea şi notorietatea acestora. Dacă până acum omenirea se baza mai ales pe petrol, epuizarea fizică a acestuia obligă la identificarea unor surse care să aibă principala calitate de a oferi disponibilităţi care să acopere consumul unei civilizaţii ale cărei cerinţe par a fi în creştere geometrică.

Dintre aceste resurse, biomasa şi hidroelectricitatea reprezintă formele de energie regenerabilă de luat în considerare. Ca resurse complementare cu şanse de expansiune sunt energia eoliană şi cea solară.

Apar totuşi unele semne de întrebare asupra impactului economic şi social al extinderii unora dintre aceste forme de energie, cu deosebire a acelora care intră în concurenţă cu sursele de hrană ale populaţiei.

Impactul extinderii biocombustibililor

Acceptaţi ca fiind cea mai valoroasă sursă de energie regenerabilă, asupra şansei biocombustibililor se emit de pe acum unele prognoze nu chiar foarte convingătoare. Să le analizăm pe rând.

- Consecinţe asupra dezvoltării sociale şi economice a mediului rural.

Analiştii în materie estimează că ocuparea forţei de muncă ar creşte cu aproximativ 600.000 locuri de muncă în UE. O asemenea creştere nu reprezintă mare lucru, dacă avem în vedere că, la sud de tropice, o sută de hectare dedicate agriculturii familiale creează 35 locuri de muncă. Până de curând, agrocarburanţii deserveau în principal pieţele locale şi subregionale. Chiar în Statele Unite, cea mai mare parte a uzinelor de producţie de etanol, de mărime relativ modestă, aparţineau agricultorilor. Cu boom-ul actual, marea industrie intră şi ea în joc, creând economii de dimensiuni gigantice şi centralizând exploataţiile.

De la intrarea în vigoare a NAFTA, agricultura mexicană, care oferea locuri de muncă pentru 1/5 din populaţie, a pierdut 1,3 milioane de locuri de muncă.

Subvenţionaţi şi în plină fază de creştere în momentul în care producţia de petrol scade, biocombustibilii facilitează concentrarea acestor resurse în mâinile actorilor celor mai puternici din industriile alimentare şi energetice.

Grupurile petroliere, cerealiere şi de culturi modificate genetic îşi consolidează de pe acum prezenţa pe tot lanţul de valoare adăugată al agrocarburanţilor. Cargill şi ADM controlează 65% din piaţa mondială de cereale; Monsanto şi Sygenta domină piaţa produselor modificate genetic (OMG). Pentru seminţe, îngrăşăminte, servicii, prelucrarea şi vânzarea produselor lor, ţăranii care vor cultiva pentru industria agrocarburanţilor vor fi din ce în ce mai dependenţi de uneltirea companiilor puternic organizate.

Este puţin probabil că aceştia vor beneficia de pe urma acestei situaţii. Este mult mai plauzibil că mici producători agricoli vor fi expulzaţi de pe piaţă şi de pe pământurile lor. Sute de mii au fost deja deplasaţi în „Republica soiei”, o regiune de peste 50 mil. ha care se întind în sudul Braziliei, nordul Argentinei şi estul Boliviei.

Există şi spectrul foametei

Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, 824 milioane de oameni, trăiesc în sărăcie şi din această cauză ei continuă să sufere de foame. Această perioadă de tranziţie către „petrolul verde” aduce în competiţie producţia alimentară cu cea a carburanţilor pentru accesul la pământ, apă şi alte resurse.

Pe piaţa bunurilor de consum există două grupuri de cumpărători: unul ce îi reprezintă pe cei care prelucrează alimentele şi altul, pe producătorii de biocombustibili. În mod clar, rolul jucat de agricultură în economia globală va creşte, din moment ce piaţa pentru combustibilul auto va fi vastă şi aproape nelimitată.

Jocul pieţei

Care vor fi însă efectele economice şi cele de mediu ale dezvoltării agriculturii ca producţii de combustibil într-o lume cu mai puţin petrol?

Dacă preţul produselor agricole ce pot fi utilizate fie ca hrană, fie pentru obţinerea de biocombustibil vor fi mai mici, iar preţul petrolului va fi ridicat, ele vor fi destinate producătorilor de combustibil.

În această situaţie, se naşte întrebarea: penuria de petrol va putea genera în viitor penuria resurselor regenerabile şi, în special, a produselor agricole pentru hrană şi a furajelor pentru animale? Pentru ţările care depind de importul de cereale, acest fenomen ridică deja probleme, întrucât există posibilitatea ca firmele care cumpără cereale pentru bioenergie să liciteze mai mult decât cele pentru cereale necesare hranei. În multe regiuni, cererea mare de bioenergie influenţează atât costul materiei prime, cât şi disponibilul de rezervă de hrană. Din 2003 până în 2006, în Statele Unite cantitatea totală de porumb recoltată pentru biomasă a crescut de la 12% la 16%.

Recent, guvernele federale au stabilit ca, până în 2017, o ţintă de 35 milioane de galoane de combustibil alternativ să fie produsă şi folosită anual. Numai pentru jumătate din această cantitate va fi nevoie de 40% din producţia anuală prognozată de porumb a SUA. Aşadar, nu este de mirare că preţul porumbului a crescut deja. Această tendinţă nu trebuie pusă numai pe seama impactului energiei verzi. În discuţie se află tocmai factori tehnici şi tehnologici care au condus la creşterea preţului produselor agricole.

Dezechilibre sociale

Cererea tot mai mare de biocombustibil poate provoca dezechilibre nedorite şi neintenţionate, dar grave pe piaţa produselor alimentare. Un exemplu elocvent este cel din Mexic, unde, din cauza redirecţionării unei mari părţi din producţia de porumb (importat din SUA în proporţie de 30%) către fabricarea de bioetanol, preţul tortillei (pâine de porumb) a crescut exagerat. Tortilla avea aceeaşi căutare pe piaţă ca şi bioetanolul.

La scară planetară, persoanele cele mai sărace cheltuiesc deja între 50% şi 80% din venitul lor familial pentru alimentaţie. Ele suferă atunci când preţurile culturilor pentru carburanţi determină creşterea preţurilor alimentelor. Institutul Internaţional de Cercetare asupra Politicilor Alimentare – IFPRI (International Food Policy Research Institute) din Washington a estimat că preţul alimentelor de bază va creşte cu 20% – 33% în 2011 şi cu 26% – 135% în 2020. Or, de fiecare dată când preţul hranei creşte cu 1%, 16 milioane de persoane sunt afectate foarte serios de insecuritate alimentară.

Dr. Emilian OANCEA

Energie

Preţul petrolului brut a continuat să crească, în ultimul trimestru al anului 2010, ca urmare a unei cereri neaşteptat de mari, ajungând undeva în jurul valorii de 97 USD/baril. Analiştii estimează că această tendinţă se va menţine şi pe parcursul anului 2011, prognozând că preţul petrolului va depăşi nivelul de 100 USD/baril cât de curând, ceea ce va ameninţa uşoara creştere economică anunţată în ţările dezvoltate. Factura energetică europeană a fost destul de încărcată ca urmare a preţului mare la gaz, precum şi a devalorizării monedei europene, ceea ce a dus la amplificarea tuturor costurilor.

Scumpirea alimentelor nu este doar conjuncturală

Preţul internaţional al numeroaselor produse agricole de bază a cunoscut o creştere consistentă pe parcursul ultimelor luni, specialiştii anunţând că această tendinţă se va menţine şi în anul 2011. Creşterea preţului cerealelor se va accentua ca urmare a producţiilor reduse cauzate de condiţiile meteo nefavorabile, ceea ce va duce la interzicerea exporturilor în numeroase state exportatoare.

Previziunile referitoare la campania de comercializare sunt dependente de condiţiile climatice.

Cererea majorată de energie a dus la creşterea preţului petrolului, cu efecte directe asupra preţului complexelor de oleaginoase, care sunt aproape de nivelul de preţ înregistrat în anul 2007. Din cauza unei recolte reduse în America de Sud, speranţele de redresare a preţurilor oleaginoaselor vor fi mici. Cu o cerere în creştere, preţurile vor rămâne ridicate pe toată perioada campaniei actuale de piaţă. Producţia scăzută de rapiţă din Canada va duce la creşterea preţurilor uleiului de rapiţă din Europa.

Preţul orezului thailandez a înregistrat o creştere spectaculoasă ca urmare a unei cereri mari, precum şi a îngrijorărilor legate de nivelul disponibilităţilor viitoare, considerate ca fiind foarte reduse. Cu toate acestea, aprovizionarea ar trebui să fie satisfăcătoare, deoarece inundaţiile nu au produs pagubele estimate iniţial, iar stocurile de intervenţie sunt suficient de mari.

Cererea pentru proteina animală

Preţul cărnii de vacă a continuat să crească, atingând nivelul cel mai ridicat. În acelaşi timp, preţurile mari ale furajelor şi şeptelul mai redus au dus la limitarea posibilităţii de creştere a producţiei de carne.

Cererea mare pentru carnea de ovină a dus la creşterea presiunii pe această piaţă, atingându-se recordul de preţ în anul 2010. Preţul atractiv al mieilor a încurajat agricultorii din marile regiuni producătoare de carne de oaie să-şi reconstituie şeptelul. În acelaşi timp, se constată o diminuare puternică a producţiei de carne de ovină, la nivelul Europei.

Preţul cărnii de pasăre a rămas stabil la sfârşitul anului 2010, crescând cu numai 0,2%, faţă de cel din anul 2009.

Cererea mare de produse lactate venită din partea Asiei, Federaţiei Ruse şi anumitor ţări exportatoare de petrol, combinată cu o creştere relativă a ofertei de lapte, a permis menţinerea preţului la un nivel ridicat, câştigând teren faţă de situaţia din anul anterior de piaţă. Preţul este însă inferior nivelului înregistrat în anii 2007 şi 2008, cu excepţia preţului untului.

Preţul internaţional al bumbacului a crescut puternic de la începutul anului de piaţă. Indicele A de CotLook a atins, în medie, 330 cenţi/kg în ultimele trei luni ale anului 2010, adică de două ori mai mult faţă de media înregistrată în aceeaşi perioadă a anului anterior de piaţă.

Preţul mondial al zahărului a crescut în toate cele patru trimestre ale anului 2010. Recolta diminuată a Braziliei, faţă de estimările iniţiale, producţia mică a Australiei, din cauza condiţiilor climatice nefavorabile, precum şi restricţiile de export ale Indiei au dus la creşterea spectaculoasă a preţului zahărului pe piaţa internaţională. După luna mai a anului 2010, preţul zahărului a fost practic dublat, ca urmare a creşterii consumului peste estimările iniţiale.

Impactul opririi producţiei de îngrăşăminte

Preţul îngrăşămintelor a cunoscut o creştere spectaculoasă, ca urmare a unei cereri mai mari, alimentată fiind de preţurile ridicate ale materiilor prime.

Din nefericire pentru agricultorii români, distorsiunile pe piaţa mondială a îngrăşămintelor chimice se produc într-un moment în care România îşi încheie practic toate fabricile. Decizia este una strict economică şi are la bază sistarea sprijinului pe care statul îl acordă producătorilor de îngrăşăminte, mai ales prin furnizările de gaz metan. Nu probabil, ci în mod sigur, exportatorii de îngrăşăminte mai ieftine din ţările vecine vor profita de scoaterea de pe piaţă a fabricilor româneşti. Aşa că, în lipsa oricărei forme de concurenţă, ne putem aştepta la o scumpire a îngrăşămintelor până la o limită care va depăşi puterea de cumpărare a fermierilor români.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Prognozele oamenilor de ştiinţă, dar mai cu seamă a celor din lumea afacerilor privind resursele energetice fosile sunt cum nu se poate mai sumbre. Acestea par a fi pe cale de a se epuiza într-un timp relativ scurt, ceea ce va afecta crunt însăşi viaţa pe pământ. Milioanele, poate miliardele de motoare cu ardere internă, centralele termice, industria producătoare de atâtea bunuri de larg consum etc. ar putea înceta să mai funcţioneze. Iată, pe scurt, scenariul unui posibil dezastru mondial. Un scenariu ce obligă lumea să caute soluţii pentru supravieţuire. Care pot fi? Cea mai la îndemână – BIOMASA. Adică resursele vegetale, dar nu numai acestea, din care, prin tehnologii specifice, se pot obţine BIOCOMBUSTIBIL, BIOGAZ şi mai departe, energie electrică şi termică. Un subiect tratat cu mare responsabilitate de importante personalităţi din lumea ştiinţifică şi din domeniul producerii utilajelor şi echipamentelor specifice acestor activităţi, în cadrul Simpozionului Internaţional organizat recent de firma CLAAS la sediul acesteia din Harsewinkel – Germania.

Manifestarea, care s-a bucurat de prezenţa a peste 300 de participanţi, s-a dovedit a fi un remarcabil succes, cei mai mulţi, printre care şi reprezentanţi ai unor importante firme din agricultura României, manifestându-şi interesul pentru utilizarea (re)surselor regenerabile, a biomasei şi a unor subproduse din fermele zootehnice şi chiar din gospodăriile populaţiei, în vederea obţinerii de BIOGAZ, un produs ieftin şi la îndemâna oricui, ce poate înlocui cu succes şi în condiţii de mare eficienţă resursele energetice convenţionale.

După expunerile din cadrul simpozionului, am ţinut să aflu opiniile membrilor delegaţiei noastre faţă de subiectul aflat în dezbatere de această dată:

Nicuşor ŞERBAN – administratorul S.C. ,,AGROSERV MĂRIUŢA SRL, Ialomiţa; ,,Producerea energiei din materiale regenerabile, în contextul în care resursele energetice fosile sunt pe cale de a se epuiza, este de-acum de importanţă mondială. De aceea oamenii de ştiinţă caută soluţii tehnice de obţinere a energiei din diverse alte materiale: deşeuri ce rezultă din fermele de vaci, de porci, păsări, din gospodăriile populaţiei, din comunităţi orăşeneşti şi rurale etc., la care, pentru creşterea eficienţei, se adaugă şi alte materiale cu putere energetică mare. Toate acestea, printr-un proces de fermentare bine dirijat în instalaţii speciale, concură la obţinerea biogazului şi, mai departe, a energiei electrice şi termice. Mă interesează acest aspect pentru că am o fermă de vaci în România şi doresc ca gunoiul de grajd, înainte de a-l administra în câmp, să ne mai aducă încă un beneficiu, respectiv producerea de energie electrică. Este, fără îndoială, o investiţie importantă, pentru care se pot accesa şi fonduri europene, dar care se amortizează într-un termen relativ scurt.“

Cristian PETCU – conducătorul delegaţiei; Cred că obţinerea de energie din resurse regenerabile este o problemă de maximă importanţă pentru omenire. Sunt aici în calitate de gazdă din partea Agrocomerţ, ca importator al firmei CLAAS, şi cred că acesta este viitorul şi pentru România, chiar dacă suntem la stadiul de pionerat în prezent. Oricum, suntem deschişi faţă de orice iniţiative pe acest domeniu, vom fi alături de potenţialii investitori atât în ceea ce priveşte activitatea de consultanţă, cât şi atunci când ni se va solicita aprovizionarea cu utilaje specifice acestui gen de activitate. Am responsabilitate din partea firmei pentru domeniile la care ne referim, mă preocupă aspectul şi îi asigur pe cei interesaţi că le voi fi permanent alături.“

Emilian MUREŞAN – directorul SC AGROINDUSTRIALA CAREI, Satu Mare: „Cred că sunt în această zonă  pentru a zecea oară, pentru că mă preocupă de mulţi ani obţinerea de energie din surse regenerabile.Vreau să vă spun că am şi depus o cerere de finanţare la Ministerul Mediului pentru o instalaţie cu o capacitate de 1500 kvh. Fără îndoială, acesta este viitorul. Dispun de materia primă necesară, respectiv porumb siloz, gunoi de grajd şi cred că nu mai trebuie să spun că energia termică ce se obţine, poate chiar în cantitate mai mare decât energia electrică, poate fi utilizată în diverse scopuri.

Iouzica ZIFCEAK – directorul SC MAXAGRO SRL, Grătaia – Timiş: „…În primul rând este o afacere, iar în al doilea rând, prin asfel de instalaţii rezolvăm şi problema dejecţiilor, din ce în ce mai greu de împrăştiat pe teren în condiţiile în care se impune respectarea unor reguli privind mediul.“

Costin IANCU – SC C&R DRIDU PRODIMPEX SRL, Ialomiţa „…Foarte important de reţinut este că România are resurse uriaşe din care se poate obţine energie neconvenţională: suprafeţe de teren agricol, multe încă nefolosite, sau folosite mult sub capacitatea lor de producţie, animale din toate speciile şi, cel puţin la fel de important, oameni care vor să investească în astfel de afaceri. Pentru că este într-adevăr o afacere.“

În numărul următor, detalii privind funcţionarea unor astfel de instalaţii; interlocutor,  ing. Emilian Mureşan.

Ion BANU

Bioetanolul este definit ca alcool etilic de provenienţă naturală. Materiile prime utilizate în fabricarea etanolului sunt trestia şi sfecla de zahăr, sorgul zaharat, unele fructe. O resursă mult mai importată o reprezintă materiile prime amidonoase, respectiv porumbul, grâul, cartoful, maniocul. La acestea se adaugă materiile prime lignocelulozice (lemnul şi alte materiale din plante fibroase).

Însă cea mai importantă sursă de obţinere a bioetanolului, din punct de vedere cantitativ, o reprezintă materiile prime lignocelulozice sub formă de deşeuri agricole (paie de cereale, deşeuri de trestie de zahăr, fibre şi deşeuri de bumbac etc.). Conţinutul în energie al bioetanolului este apreciat a fi în jur de 65% din cel al benzinei.

La nivelul cercetărilor şi producţiei actuale, cele mai utilizate materii prime pentru obţinerea de bioetanol rămân cerealele.

Bioetanolul, spre deosebire de biomotorină, poate fi amestecat cu benzinele obişnuite până în procent de 5%, fără a interveni cu modificări la motoare. În SUA, bioetanolul se fabrică din porumb, iar în Brazilia din trestie de zahăr.

Bioetanolul poate fi utilizat însă şi indirect ca materie primă la fabricarea etilenterţiarbutileterului (ETBE) care poate fi amestecat cu benzină până la 15%

Bioetanolul reprezintă în etapa actuală o sursă importantă pentru carburanţi şi combustibili, dar disponibilitatea materiei prime (mai ales cerealele) constituie una dintre constrângerile majore pentru a dezvolta fabricarea şi utilizarea acestui carburant.

Chinezii, de exemplu, au anunţat deja că renunţă la proiectul de a produce etanol din porumb, în condiţiile în care acest produs reprezintă o sursă alimentară ce ţine de securitatea naţională.

Biodiselul, un patent sud-african

Biodiselul a fost implementat pentru prima dată în Africa de Sud, înainte de cel de-al doilea război mondial. În 1979 au început cercetările pentru tranesterificarea uleiului de floarea-soarelui şi rafinarea esterului pentru obţinerea biodiselului standard. Apoi, în 1983, biodiselul a fost testat pe motoarele disel. Compania austriacă Gascocs a preluat tehnologia de la South African Agricultural Engeneers şi a construit primul pilot pentru producerea biodiselului în 1987. Fapt este că în 1989 a intrat în funcţiune prima instalaţie industrială de biodisel din rapiţă, cu o capacitate de 30.000 tone/an.

Ulterior au intrat în funcţiune fabrici de producere a biodiselului în Cehia, Franţa, Germania, Suedia, în America şi Indonezia.

Biodieselul poate substitui diselul obişnuit fără a fi nevoie să fie realizate modificări la motor şi menţine capacitatea sarcinii utile şi raza diselului.

Spre deosebire de bioetanol, care se obţine în special din cereale şi plante zaharoase, biodiselul are la bază surse oleaginoase. Ele sunt:

- boabele de soia (aproape tot diselul fabricat în SUA este obţinut din soia);
- seminţele de floarea- soarelui şi de rapiţă (folosite în special în Europa);
- uleiul de cocos (în Filipine şi în America de Sud, unde se încurajează producerea şi utilizarea biodieselului din nucă de cocos);
- seminţele de muştar, bumbac, canole (o plantă asemănătoare rapiţei);
- ulei de măsline;
- alge (în Africa de Sud funcţionează o rafinărie de producere a biodiselului din alge);
- uleiul de palmier;
- materii grase de origine animală (grăsimi animale, grăsimi reziduale din industria de prelucrare a cărnii, reziduuri grase alimentare).

În tabel se prezintă producţia posibilă de biodisel în funcţie de cultură.

Producţia de biodisel  în funcţie de cultură
(vezi tabel in revista tiparita)

Se observă că plantaţiile de palmier se situează detaşat pe primul loc, fiind resursa cu cel mai mare conţinut de trigliceride. Uleiul de palmier este urmat de cel de cocos. Uleiul de rapiţă se situează pe locul trei, iar cel obţinut din floarea-soarelui şi soia are o producţie mult mai mică.

La nivel mondial aceste ultime trei plante reprezintă resursa cea mai importantă, avându-se în vedere extinderea lor.

Avantajele comparative

Trecerea de la etapa utilizării resurselor neregenerabile la economia energetică provenită din acestea a declanşat la nivel global programe deosebit de ambiţioase, mobilizarea capitalurilor şi concentrarea puterii în cadrul industriei de biocombustibili.

Cercetările şi calculele efectuate de diverse institute, organizaţii, agenţii internaţionale ridică însă semne de întrebare la fiecare avantaj, subliniind de fapt necesitatea studierii limitelor în elaborarea strategiilor de utilizare a bioenergiei. Principalele întrebări cer răspunsuri la următoarele incertitudini:

1. Biocombustibilii reduc emisiile de gaze şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii aerului?

În documentul de lucru al serviciilor Comisiei Comunităţilor Europene se arată că, în cazul menţinerii situaţiei în care ponderea energiei regenerabile să fie de 12,5% în 2020, reducerile anuale ar fi de 430-600 mil. tone de CO2. Dacă ponderea va ajunge la 20%, cifra echivalentă ar fi de 600-900 mil. tone de CO2. Există însă şi reversul medaliei, care ţine de impactul defrişărilor masive care anulează efectele pozitive în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră.

2. Biocombustibilii vor contribui la penuria de apă pe glob?

Deficitul global de apă este rezultatul triplării cererii în ultima jumătate a secolului trecut. Forarea a milioane de fântâni pentru irigaţii a împins volumul de apă extras dincolo de notele de reumplere a acviferelor, ducând la scăderea nivelului apei subterane în ţări care cuprind mai mult de jumătate din locuitorii globului, inclusiv cele mai mari producătoare de cereale – China, India şi Statele Unite. Reducerea surselor de apă va afecta direct nivelul producţiilor agricole, pe glob 70% din cantitatea de apă folosită fiind destinată agriculturii. În aceste condiţii, pentru producerea de biocombustibil va fi necesară creşterea suprafeţelor cultivate cu culturile energetice.

Dr. Emilian OANCEA

România are cel mai mare potenţial de energie eoliană din Europa de sud-est, estimat la o capacitate de 14.000 MW. Din păcate, la ora actuală produce numai 14 MW, s-a afirmat la a III-a Conferinţă internaţională „Energia eoliană în România“.

Iată de ce în zona Dobrogea (Fântânele şi Cogealac) CEZ Group construieşte cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, cu o putere instalată de 600 MW. Valoarea investiţiei se ridică la un miliard de euro.

La ora actuală, Parcul eolian Whitelee, din Scoţia, este cel mai mare parc operaţional, care dispune de 322 MW.

La expoziţie au participat mari companii specializate în parcuri eoliene, precum ENERCON, GAMESA, Global Wind Power, Global Wind Power, PNE Wind Romania SRL, Wind Power Energy, Wind Turbine Service Romania, WKA Montage GmbH, Energobit şi mulţi alţi operatori de pe piaţa energiei neconvenţionale.

În timpul conferinţei, desfăşurate timp de două zile, au fost abordate teme precum Oportunităţi de finanţare a proiectelor pentru energii regenerabile prin programele derulate de Ministerul Mediului şi Pădurilor (prezentare făcută de Laszlo Borbely, ministrul Mediului şi Pădurilor), România pe harta eoliană a Europei (Dana Duică, director executiv al Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană), Produsele şi tehnologiile oferite de Gamesa pentru piaţa din România (David Guíu Poblador, Sales Area Manager GAMESA, Spania) sau Soluţiile Siemens Wind Power pentru nevoile specifice ale pieţei româneşti de energie eoliană (Radu Voinescu, Siemens România). În ziua a doua, o expunere interesantă a avut Dan Preoţescu, Network Planning Manager Transelectrica, România, cu tema Target EU 2020: Managementul integrării energiei eoliene în reţeaua naţională.

Turbine pe „toate drumurile“

La faţa locului am mai aflat că Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie (IRE) a realizat un studiu conform căruia sectorul de energie eoliană din România poate contribui cu 13 TWh la balanţa energetică, până în 2020.

Transelectrica planifică deja exportul surplusului de energie electrică în Turcia, prin conducte speciale în Marea Neagră.

Electrica planifică investiţii în energia eoliană: trei parcuri cu o capacitate de 50 MW fiecare.

Asociaţia Română pentru Energie Eoliană (RWEA) prevede că se vor instala turbine eoliene puternice, până în 2013. Astfel, România va deveni principalul actor în sud-estul Europei în următorii trei ani în ceea ce priveşte energia eoliană. În total, vor fi create până la 5.000 de locuri de muncă.

Potrivit unui raport publicat recent de Asociaţia Europeană de Energie Eoliană, producţia României va creşte până la 3.500 MW energie eoliană onshore.

- După o lungă perioadă de expectativă, oficialităţile noastre au ajuns la concluzia că România are şansa de a deveni cea mai mare producătoare de energie eoliană din sud-estul Europei.

- În anul de referinţă 2010, România producea doar 14 MW energie eoliană şi îşi propune ca într-o perioadă relativ scurtă să-şi majoreze producţia la 3.500 MW.

- Într-o primă etapă, în perioada cuprinsă între anii 2011-2019 vor fi construite 3 parcuri eoliene cu o capacitate de 50 MW fiecare. Cel mai aproape de finalizare este parcul eolian din zona Fântânele-Cogealac (Dobrogea ), care în final va avea o putere de… 600 MW.

- Microinstalaţiile eoliene reprezintă una dintre investiţiile viitorului în mediul rural.

Studiu privind caracteristicile vântului

Fapt este că instalaţiile eoliene necesită întocmirea unui studiu înainte de a fi demarată investiţia.

„O turbină eoliană nu poate fi montată fără un studiu prealabil, care să indice înălţimea optimă de funcţionare. Altfel, există riscul ca investiţia să nu producă energie electrică la parametrii proiectaţi sau chiar să nu meargă deloc“, a declarat George Deliu, director al firmei Eurosat West, reprezentanta în România a Eurosat Renovables SL – Spania, parte a Grupo TELSAT. Domnia sa a afirmat că, în acest scop, în funcţie de zonă, se montează stâlpi înalţi de 80-120 m. Măsurătorile, care vizează caracteristicile vântului, se fac din 10 în 10 m sau din 20 în 20 m, pe o perioadă de 1-3 ani.

După realizarea studiului, poate fi întocmită documentaţia necesară obţinerii unei finanţări de la Uniunea Europeană. Costurile sunt incluse, de regulă, în proiectul viitorului parc eolian.

Turbină eoliană pentru gospodărie

În partea opusă marilor câmpuri eoliene se află microinstalaţiile necesare gospodăriilor, în special din mediul rural.

„Turbinele eoliene Envergate cu ax vertical, în comparaţie cu cele cu ax orizontal, sunt mai silenţioase, pornesc de la o viteză mai mică a vântului, de 1,2-1,5 m/s, iar la 2,5 m/s produc curent electric. Ca urmare, pot fi montate la înălţimi mai joase şi chiar în zone urbane. În plus, protejează păsările, deoarece, când se învârtesc, formează ca un tub vertical, văzut de păsări şi ocolit în timpul zborului“, ne-a spus, în exclusivitate, Andrei Alcea, director general al companiei Sun-Power.

Conform celor prezentate, cea mai mică putere furnizată este de 400 Wh (cantitatea de energie produsă într-o oră). Aceasta se pretează pentru o căsuţă de vacanţă, cabană mică, rulotă sau camping. Urmează turbinele de 3 kWh monofazice, pentru uz rezidenţial, case, vile. În acelaşi scop, dar cu energie electrică utilizată şi pentru gătit sau încălzit, există generatoare de 10 kWh, mono sau trifazice. Cea mai mare putere este de 40 kWh, folosită pentru întreprinderi mici sau pensiuni. Însă, în fază de proiect, există şi turbine eoliene de 100 kWh.

Dimensiunile palelor sunt în funcţie de putere. De exemplu, în cazul turbinei de 3 kWh, lungimea palelor este de 3 m, iar diametrul rotorului, de 2 m.

Preţurile turbinelor Envergate cu ax vertical, fără TVA, pleacă de la 4.500 euro (400 Wh) sau 16.500 euro (3 kWh) şi ajung la 128.000 euro (40 kWh). La aceşti bani se mai adaugă studiul privind caracteristicile vântului, fundaţia şi montajul.

Traian DOBRE

Ultimii ani au marcat însă o creştere accentuată a interesului spre resursele regenerabile, pe de o parte ca urmare a crizelor în domeniul energiei (preţuri ale petrolului cu fluctuaţii semnificative, crizele gazelor din Rusia), iar pe de altă parte datorită angajamentelor politice ale unor state, în principal ale Uniunii Europene, de a reduce emisiile de gaze cu efecte de seră.

Supremaţia celor două Americi

Astfel, după 2000, când preţul petrolului a început să explodeze iar cererea de biocombustibili a început să crească, ajungând în 2005 la 2% din consumul mondial de benzină, producţia de bioetanol, în perioada 2000-2005, a crescut de la 4,6 la 12,2 miliarde galoane, iar producţia de biomotorină de la 251 milioane galoane la 790 galoane.

În 2005, SUA a produs 16,2 miliarde litri de bietanol (45,2% din totalul mondial), iar Brazilia producea în jur de 16,5 miliarde de litri anual (44,5%).

India, cel de-al doilea producător mondial de trestie de zahăr, producea etanol în 2004 în 10 instalaţii, iar în 2005 în alte 20 de instalaţii.

China, tot în 2005, pune în funcţiune 4 instalaţii de producere a etanolului cu o producţie de circa 360 milioane galoane, în cea mai mare parte din porumb.

În producerea biomotorinei, în Europa este lider Germania, care în 2004 a produs 326 milioane galoane, acoperind 3% din necesar, şi Franţa, cu 150 milioane galoane. Uniunea Europeană îşi propune ca, până în 2010, să satisfacă 5,75% din necesar cu biocombustibili.

• Resursele de petrol ale Terrei sunt pe cale de epuizare la orizontul anului 2050. Deocamdată, singura sursă ar putea să o reprezinte biomasa, a cărei reconversii presupune investiţii imense.

• La nivel mondial, politica de bioetanol a crescut de la 4,6 la aproximativ 15 miliarde galoane.

- Cei mai mari producători de bioetanol sunt SUA şi Brazilia, care împreună realizează peste 80% din producţia obţinută la nivel mondial.

• Biomasa este un produs nou apărut pe piaţa energetică şi este greu de estimat care va fi evoluţia acesteia, dacă avem în vedere ritmul lent de creştere.

Ce sunt, de fapt, biocarburanţii

Biocombustibilii pot fi utilizaţi:

• în combinaţie cu combustibilii tradiţionali în proporţie de 5% până la maximum 20%, fără adaptarea motoarelor, sau
• în proporţie de 100%, cu adaptarea specială a motoarelor.

În funcţie de resursele de biomasă şi tehnologiile utilizate, biocarburanţii sunt grupaţi în 4 generaţii.

Biocombustibilii din prima generaţie sunt:

• Biodieselul obţinut din plante oleaginoase (rapiţă, floarea-soarelui, arahide, palmier de ulei, grăsimi animale, ulei rezidual);
• Bioetanolul obţinut din sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr şi cereale; biogazul;
• Bio-ETBE-ul, uleiuri vegetale pure.
• Utilizarea biocombustibililor din prima generaţie ridică probleme de etică, dintre care cea mai importantă este concurenţa între produsele alimentare şi carburanţi, întrucât utilizează aceleaşi resurse de biomasă.

Şansa biocombustibililor din generaţia a II-a

Această tehnologie se bazează pe o tehnologie avansată de tratare ligno-celulozică, care stă la baza obţinerii de bioetanol celulozic (din paie şi coceni), biocombustibili sintetici, biometanol, biogaz, biohidrogen şi MEXBTL, obţinuţi din uleiuri vegetale, grăsimi animale, deşeuri lemnoase, reziduuri alimentare şi industriale.

Fiind în stadiu de dezvoltare, biocombustibilii din generaţia a doua sunt încă scumpi.

Costurile pentru construcţia unor astfel de biorafinării sunt însă mai reduse, iar oamenii de ştiinţă susţin că utilizarea biocombustibililor din generaţia a doua este cea mai indicată din punct de vedere ecologic. Zona geografică face însă diferenţa între opţiuni. 

Producţia actuală de biocombustibil din China este necompetitivă întrucât materia primă are un cost prea ridicat. Tehnologia celulozică ar putea reduce costul de la 1,6 dolari pe galon de bioenergie la 0,6 dolari, ceea ce ar face din bioetanolul chinezesc unul dintre cei mai ieftini biocombustibili din lume.

În Statele Unite şi Brazilia, producţia de etanol celulozic nu va fi cu mult mai ieftină decât acum. Fabricile care vor să proceseze celuloză vor înlocui vechile unităţi de producţie doar dacă se dovedeşte că tehnologia celulozică este mai puţin consumatoare de energie decât tehnologia de producere a etanolului din porumb sau trestie de zahăr.

Biocombustibilii din generaţia a III-a

Aceşti biocombustibili se vor obţine din plante modificate genetic: culturi oleaginoase cu o productivitate ridicată de ulei, biomasă lemnoasă cu un conţinut mai mic de lignină pentru îmbunătăţirea procesului de prelucrare (salcie, plop), culturi de alge.Gigantul mondial petrolier ExxonMobil şi-a confirmat lansarea unei investiţii de 600 miliarde dolari, împreună cu Synthetic Genomics pentru a dezvolta, testa şi produce biocombustibili din alge fotosintetice. O analiză a Universităţii din New Hampshire arată că o suprafaţă de 120 mil. metri pătraţi ar fi suficientă pentru a acoperi consumul de carburanţi al SUA. Specialiştii apreciază că tehnologia de obţinere a biocombustibililor trebuie încă perfecţionată şi ar putea fi utilizată peste 5-10 ani.

Biocombustibilii din generaţia a IV-a

Biomasa care va fi utilizată se bazează pe culturi încrucişate sau modificate genetic care au proprietatea de a absorbi în mod specific cantităţi foarte mari de CO2.

Tehnologiile de obţinere a BIO-H2 pot fi: fermentaţia biomasei selecţionate sau fotoliza apei, utilizând microorganisme drept catalizator.

De dată mai recentă, o altă cultură este considerată „combustibilul viitorului“. Este vorba de ciuperca denumită ştiinţific Gliocladium roseum, din care se poate extrage motorină.

Dr. Emilian OANCEA

„Îmi imaginez că, în următorii ani, aproximativ jumătate dintre locuitorii României vor produce energie electrică provenită din celule fotovoltaice, pe acoperişurile caselor. De asemenea, îmi imaginez că, în anul 2050, vor exista câmpuri eoliene în preajma marilor oraşe“, a spus Johan Georg Rohm, director general al REECO Group (organizator), la deschiderea celei de a treia ediţii a RENEXPO South East Europe 2010.

Un târg de referinţă

Evenimentul, desfăşurat la Sala Palatului din Bucureşti, a fost considerat cel mai mare târg internaţional pentru energie regenerabilă din România. Pe 2.000 mp au expus 70 de participanţi din 13 ţări europene. Îmbucurător a fost faptul că ponderea firmelor din România a fost de 70% din total, ce-i drept cele mai multe cu capital majoritar străin.

În cadrul târgului au avut loc mai multe conferinţe internaţionale şi un workshop, la care au participat peste 500 de specialişti din domeniile energie eoliană, energie solară, bioenergie, eficienţă energetică, microhidroenergie şi reţele inteligente smart grids sau energie geotermală.

Sprijinul statului, atât cât este

„Despre energia regenerabilă, în urmă cu câţiva ani, se vorbea numai într-un grup restrâns. Acum, România încearcă să investească în acest domeniu, chiar dacă este vorba de costuri foarte mari“, a declarat Cristian Apostol, secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor (MMP), prezent la inaugurare.

Domnia sa a amintit de cele două programe naţionale, pentru care statul are prevăzute fonduri.

Primul este Casa verde, pentru care s-au depus aproape 15.000 de proiecte, în valoare de peste 87 milioane de lei. MMP are alocate 110 milioane de lei.

Al doilea, pentru care s-au alocat numai 40 milioane de lei, acordă sprijin celor care vor să producă energie verde. „Vrem să dăm un semnal celor care vor să investească în energia verde, pentru că noi intenţionăm să susţinem jumătate din investiţie“, a precizat Apostol.

Precizarea investitorilor este că sumele sunt extrem de mici, dacă ne gândim că o turbină eoliană mică, pentru o casă, ajunge la 20.000 de euro, în timp ce costul panourilor fotovoltaice este de peste 10.000 de euro.

UE ne împinge de la spate

România, ca membru al Uniunii Europene (UE), şi-a asumat Pachetul „Energia şi Clima“, unul dintre programele principale din domeniul energiei regenerabile. Ţării noastre îi revine sarcina ca, în zece ani, să producă energie electrică din surse regenerabile în proporţie de 24%.

Din păcate, reprezentanţii Ministerului Mediului nu au spus nimic despre banii pe care îi poate pierde România. Este vorba de finanţări europene, în sume foarte mari, care se vor pierde dacă nu vor fi finalizate şi aprobate normele de aplicare a Legii privind promovarea energiilor din surse regenerabile.

Traian DOBRE

În toată lumea, politicienii par să ignore riscurile, dar o criză a petrolului este inevitabilă, consideră Simon Taylor, autorul studiului Global Witness. Un asemenea scenariu va atrage inflaţie în ţările dezvoltate, în timp ce preţul barilului va deveni prohibitiv pentru statele sărace ale lumii, care vor rămâne condamnate la subdezvoltare.

Citând date ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), raportul GW arată că estimările privind suficienţa rezervelor petroliere cunoscute au fost excesiv de optimiste. În condiţiile reluării creşterii economice, de acum până în 2015 va exista o diferenţă de şapte milioane barili pe zi între cerere şi ofertă. Practic, circa 8% din cererea mondială de 91 milioane barili pe zi ar urma să fie neacoperită. AIE prevede că producţia de petrol va scădea cu 50% până în 2020 şi economia mondială va avea nevoie de încă 6-4 milioane barili pe zi până în 2030. Această cantitate – care reprezintă de şase ori producţia zilnică din prezent a Arabiei Saudite – va fi imposibil de furnizat fără descoperirea unor noi zăcăminte.

Terra, într-o încălzire periculoasă

Pe plan mondial, la problema epuizării resurselor neregenerabile se adaugă şi încălzirea globală determinată de creşterea emisiilor gazelor cu efect de seră şi subţierea stratului de ozon.

Cercetările efectuate arată că, în ultimii 100 ani, temperatura medie globală a crescut cu 0,74°C, prognozându-se că până în 2050 va creşte cu 2,50°C. Creşterea temperaturii la nivel global determină topirea gheţarilor, stări extreme ale vremii, impact important asupra agriculturii, creşterea nivelului mării.

Potenţialul de încălzire globală (GWP) este determinat de creşterea volumului gazelor cu efect de seră: metanul (CH4), dioxidul de carbon (CO2), protoxidul de azot (N2O), halocarburile rezultate din activităţile umane, ozonul, vaporii de apă, aerosolii etc., apreciindu-se că, anual, această creştere în ceea ce priveşte CO2 este de aproape 1 mld.t CO2 echiv.

Impactul modificării climei
(vezi tabel revistă – pe baza de abonament)

Creşterea intensităţii de manifestare a celor două mari ameninţări la nivel global, criza resurselor neregenerabile şi procesul de încălzire globală corelat cu creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră au determinat declanşarea şi impulsionarea cercetărilor pentru găsirea altor resurse de energie de tip regenerabil. Aceste surse sunt:

• Biomasa à biocarburanţi, peleţi, brichete etc.;
• Energia eoliană;
• Energia solară – energia fotovoltaică;
• Energia valurilor sau marină
• Energia hidro;
• Gaz de fermentare a deşeurilor;
• Gaz provenit din instalaţiile de epurare a apelor uzate biogaz.

Pe baza rezultatelor s-a ajuns ca, în 2006, energiile regenerabile să ocupe 12,7% din structura consumului de energie primară. În cadrul acesteia, biomasa solidă contribuie cu 9,5%, hidroelectricitatea cu 2,2%, energia geotermală cu 0,4%, iar celelalte cu câte 0,1-0,2%.

Dr. Emilian OANCEA

Studiul pe care-l supunem atenţiei aparţine unui tânăr cercetător, dr. Emilian Oancea, fiind supervizat de cele mai calificate personalităţi în materie de cercetare agricolă, printre care prof. univ. dr. Mihai Berca.

În lucrarea „Limitele creşterii“ (The Limits of Grows), elaborată la cererea Clubului de la Roma, se susţine faptul că în jurul anului 2050, în condiţiile înregistrării actualului ritm de creştere economică, resursele neregenerabile vor fi epuizate în cea mai mare parte. Provocarea adresată generaţiei noastre este aceea de a construi o nouă economie, care să fie bazată în mare măsură pe surse energetice regenerabile.

2050 – un orizont de maximă criză

Studiile întreprinse arată că resursele existente nu pot asigura, în structura lor actuală, necesarul, existând pericolul de a se ajunge la o criză de proporţii, cu urmări economice şi politice grave. Câteva date sunt relevante pentru ritmul creşterii necesarului modern.

Evoluţia raportului, între ofertă  şi cererea de energie

Dacă în anul 2000 consumul global s-a cifrat la 9,1 Gtoe (gigatone echiv. petrol), se apreciază că necesarul va atinge 11-11,5 Gtoe în 2010-2020 şi 17,095 Gtoe în 2030, ceea ce reprezintă o rată medie de creştere anuală de 1,6% – ce-i drept, ceva mai redusă decât în ultimele trei decenii, când a fost de 2%.

Exprimate în echivalent de total energie, cifrele sunt şi mai impresionante: în anul 2004, de pildă, cererea primară mondială de energie reprezenta 12.204 milioane de tone şi se considera că până în 2050 necesarul de energie se va dubla.

Structura consumului

În ceea ce priveşte domeniile consumului de energie în 2030, industria se prognozează că va deţine 39%; serviciile, agricultura şi construcţiile 35%, iar transportul 26%. În cadrul acestui consum total, petrolul va deţine 92%, biocombustibilii 3% şi 4% alte produse.

Pentru a asigura creşterea producţiei în ritmul impus de evoluţia estimată a consumului, se apreciază că vor fi necesare investiţii în valoare totală de 16,5 bilioane de dolari, jumătate din acestea în vederea construirii de noi centrale electrice.

Deocamdată, setea globală de energie este potolită în proporţie de 85% prin arderea combustibililor fosili, o zestre geologică acumulată în sute de milioane de ani, pe care oamenii riscă s-o epuizeze într-un răstimp scurt. Din producţia totală de energie, petrolul livrează 34%, gazele naturale 21%, cărbunele 26%, pe când hidrocentralele 7%, iar energia nucleară doar 6%.

Dominaţia petrolului

Pe plan mondial, ponderea circulaţiei şi transportului în cadrul consumului de petrol a crescut în ultimele trei decenii de la 42% la 57%; necesarul de energie din acest sector va continua să crească mai repede (cu o rată anuală de 2,1%) decât media generală, amintită mai sus (1,6%). Necesarul total de petrol urmează şi el un curs ascendent (o rată anuală de creştere de 1,4%), ajungând în anul 2030 la 5,585 Gt. Consumul de gaze naturale îşi va spori ponderea în balanţa energetică la 28%.

Explozia preţurilor

Ca urmare a creşterii necesarului, preţurile au crescut şi ele drastic între 2002-2005 la petrol, gaze naturale şi cărbune, iar la uraniu chiar cu 160%. Preţul pe barilul (un baril = 1.598,984 litri) de petrol a crescut de la 3 $ în 1973 la aproape 79 $ în august 2006 şi la 147 $ în 2008.

Pentru a înţelege ce povară reprezintă aceasta, este suficient să arătăm că scumpirea cu 1 $ a preţului la petrol grevează anual economia mondială cu 31 mld.$, iar scumpirea cu un eurocent a unui kilowatt-oră duce la costuri suplimentare de 180 mld. dolari.  Întreaga problematică este agravată de o serie de factori greu de influenţat şi în bună parte imprevizibili – ritmul creşterii economice, foamea de energie din ţările lumii a treia, distribuirea cu totul neomogenă pe glob a resurselor, instabilitatea politică în regiunile furnizoare, capriciile pieţei financiare şi ale cursurilor de schimb, speculaţiile mai ales la bursa petrolului, incertitudinile legate de schimbările mondiale.

Ultimele estimări

Conform ultimelor previziuni ale OPEC, producţia de petrol se va dubla cel mai târziu în anul 2025.

Rezervele neregenerabile de energie erau estimate la sfârşitul anului 2005 la 1.300 Gt SKE echivalent de huilă. Dacă producţia anuală ar fi să se menţină la nivelul anului 2005, rezervele cunoscute ar ajunge, luate în ansamblu, pentru o sută de ani, iar resursele pentru o jumătate de mileniu. Estimările făcute pe baza nivelului actual de consum şi al evaluărilor privind rezervele certe de combustibil fosil arată că acestea ar putea fi utilizate încă 49 ani la petrol, 65 ani la gazele naturale şi 169 ani la cărbune.

Dr. Emilian OANCEA

Cel mai mare târg din România dedicat energiilor regenerabile şi eficienţei energetice în construcţii şi renovări va avea loc în perioada 24-26 noiembrie 2010, la Sala Palatului din Bucureşti.

Noutăţile evenimentului din acest an:

• Parc eolian: Am pregătit expozanţilor noştri din domeniul energiei eoliene o parte specială a spaţiului expoziţional unde pot fi găsiţi mai uşor de vizitatorii de specialitate. Companii precum: ENERCON GmbH, Gamesa, Global Wind Power, PowerWind GmbH, Holleman, PNE Wind şi mulţi alţii

s-au înregistrat deja în calitate de expozanţi în Parcul eolian.

• Ceremonia de deschidere va găzdui personalităţi ca Laszlo BORBELY – ministrul Mediului şi Pădurilor România, Daniela GIURCĂ – director general, Direcţia Generală Politici Agricole din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale România şi mulţi alţii.

• Bioenergia: Oportunităţile pentru utilizarea biogazului şi biomasei s-au dezvoltat în ultimii ani în România. A III-a Conferinţă Internaţională: Bioenergia în România, cât şi târgul vă dau posibilitatea de a vă prezenta activitatea din acest sector!

• Hidroenergia: Pentru prima dată la RENEXPO® South-East Europe, microhidrocentralele vor juca un rol deosebit! A III-a conferinţă Internaţională: Microhidrocentralele în România păstrează tradiţia din ultimii doi ani şi va aduce sub acelaşi acoperiş experţi şi persoane decisive din România şi Europa. Sponsor al evenimentului din domeniul hidroenergiei este HOBAS.

• UniStreet: Pentru prima dată, RENEXPO® South-East Europe oferă o oportunitate unică universităţilor pentru a-şi prezenta proiectele şi a promova activitatea lor legată de energii regenerabile.

FARMAGAS îşi propune să transforme fermele româneşti în producători de electricitate şi căldură.

FNPAR, împreună cu partenerii TTY Bremerhaven (Germania), Bioazul (Spania), DAAS (Danemarca), FruitVeb (Ungaria) şi SITR (Polonia), a organizat zilele trecute, la Bucureşti, primul seminar al proiectului FARMAGAS din România, cu tema „Iniţierea fermierilor români în transformarea deşeurilor agricole în resurse energetice“.

FARMAGAS e un proiect de diseminare a informaţiei şi cunoştinţelor tehnologice despre digestia anaerobă şi biogaz finanţat de UE în cadrul programului IEE şi reprezintă o continuare a proiectului AGROBIOGAS, parte din cel de-al 6-lea Program Cadru de Cercetare al UE. FARMAGAS îşi propune să adapteze şi să răspândească informaţia acumulată în România, Ungaria şi Polonia, ţări neincluse în AGROBIOGAS. Consorţiul care implementează FARMAGAS este format din trei parteneri AGROBIOGAS: TTZ Bremerhaven (Germania), Bioazul (Spania) şi DAAS (Danemarca), împreună cu parteneri din noile ţări ţintă: SITR (Polonia), FruitVeb (Ungaria) şi FNPAR (România).

Tipuri de instalaţii de biogaz

Există diferite tipuri de instalaţii de biogaz, dar cele agricole sunt în general compuse din colectorul pentru dejecţii, digestor şi depozitul pentru digestat.

Digestorul poate fi alimentat în mod continuu sau discontinuu. Instalaţiile cu alimentare discontinuă nu au nevoie de depozit pentru digestat. În acest tip de sisteme, digestorul e umplut la începutul procesului, iar la sfârşitul fermentaţiei materialul rămâne în digestor până când e utilizat ca îngrăşământ. Acest tip de instalaţii necesită investiţii mai mici, dar au şi producţii mai reduse de biogaz. În ţările dezvoltate, majoritatea instalaţiilor sunt alimentate continuu sau la intervale scurte cu substrat, iar o parte din digestat e pompată periodic din digestor în depozit.

Digestorul poate fi construit din beton sau oţel şi poate fi orizontal sau vertical. El trebuie să fie impermeabil pentru gaze şi apă, să aibă un sistem de agitare a materialului şi un sistem de încălzire (cu căldură de la motorul de ardere a biogazului), care să menţină temperatura la un nivel optim. Agitarea poate fi mecanică cu palete sau elice, hidraulică sau pe bază de biogaz introdus sub presiune la baza digestorului.

Obţinerea electricităţii şi a agentului termic

Biogazul produs din fermentaţie e în general stocat fie în domul deasupra digestorului, fie în tancuri externe din acelaşi tip de membrane. Cel mai adesea, el e ars în unitatea de cogenerare pentru a se obţine energie electrică şi termică. Înainte ca gazul să poată fi ars, trebuie îndepărtaţi vaporii de apă şi acid sulfhidric cu efect coroziv pentru a proteja echipamentul. Electricitatea obţinută din biogaz e utilizată pentru consum propriu, iar surplusul poate fi livrat în reţeaua naţională. Căldura e utilizată pentru menţinerea temperaturii optime de fermentare în digestor şi pentru acoperirea nevoilor de apă caldă şi căldură în fermă.

Beneficiile multiple ale biogazului

Digestia anaerobă a deşeurilor agricole aduce beneficii atât mediului înconjurător, cât şi fermierilor:

• Materia organică din care se obţine biogazul e o sursă regenerabilă. Folosirea biogazului pentru producerea energiei electrice reduce consumul de combustibili fosili (cărbune, gaze naturale) şi micşorează emisiile de gaze cu efect de seră ca dioxidul de carbon (CO2) şi metanul metan (CH4), care duc la încălzirea globală;

• Digestatul e un îngrăşământ mai bun decât deşeurile netratate. Prin fermentaţie sunt eliminaţi mulţi dintre patogenii prezenţi în deşeuri şi sunt inactivate seminţele de buruieni;

Legiferări la nivel naţional

În România, producţia de energie electrică din surse regenerabile

(E-SRE) e încurajată prin sistemul cotelor obligatorii combinat cu sistemul de comercializare a certificatelor verzi la preţuri limitate legal inferior şi superior. Producătorul de E-SRE vinde produsul pe piaţa de energie electrică, încasând pentru aceasta preţul pieţei. Pentru acoperirea integrală a costurilor de producere şi obţinerea unui profit rezonabil primeşte pentru fiecare 1 MWh de energie electrică livrat în reţea certificate verzi (CV) care pot fi tranzacţionate în limitele de preţ legal stabilite. Legea nr. 220/2008, modificată prin Legea nr. 139/2010, stabileşte că producătorii de energie electrică din biogaz primesc 3 certificate verzi/MWh livrat. Prin aceeaşi lege sunt fixate şi preţurile certificatelor. Până în 2025 CV vor fi tranzacţionate la minimum 27 euro/certificat pentru a proteja producătorul şi maximum 55 euro/certificat pentru a proteja consumatorii.

Ing. Cleo BALTAC, director de proiecte FNPAR

Finanţare nerambursabilă prin FEADR

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a selectat spre contractare cereri de finanţare în valoare de peste 3,14 miliarde de euro.

De la demararea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013, au fost selectate pentru a fi contractate 14.039 de cereri de finanţare, practic fiind admise 13.738 de proiecte.

De asemenea, au fost efectuate plăţi în valoare totală de 1,60 miliarde de euro, din care 663,96 milioane de euro pentru contractele încheiate de APDRP, la care se adaugă 940 milioane de euro, plăţile efectuate pentru Măsurile de sprijin pe suprafaţă implementate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA).

Tipul investiţiei finanţate prin PNDR vizează:

• „Modernizarea exploataţiilor agricole“, măsură la care s-au înregistrat 5.220 de cereri de finanţare;

• „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere“, măsură accesată de 913 beneficiari;

• Împreună cu Măsura 123 au fost disponibile două Scheme de ajutor de stat, XS13/2008 şi XS28/2008 pentru industria alimentară şi forestieră. Pentru acestea au fost contractate 321 de proiecte;

• Începând cu iulie 2010 a fost lansată o nouă Schemă de ajutor de Stat, N578/2009, pentru care au fost depuse 167 de proiecte.

„Renovarea şi dezvoltarea satelor“ este una dintre măsurile cele mai solicitate, cu peste 3.039 de cereri de finanţare.

(L.D.)

Biogazul, de obicei, nu poate fi utilizat ca un produs brut şi necesită mai multe etape de tratament pentru a extrage conţinutul de metan de la celelalte componente neviabile, nocive sau componentele deşeurilor. Spre exemplu, CO2 reduce conţinutul energetic al biogazului, H2S este coroziv şi poate cauza daune conductelor, pompelor şi altor echipamente, iar apa duce la condens. Componentele ce necesită îndepărtarea depind de folosirea finală a biogazului.

Modalităţi de utilizare a biogazului

Recuperarea căldurii

Recuperarea căldurii din biogazul care arde într-un boiler sau într-un furnal industrial este cea mai des folosită metodă. Conţinutul de metan poate fi de 20%, iar tehnicile de spălare sunt simple şi economice. În mod normal, arzătoarele de gaz sau injectoarele sunt folosite în acest scop. Se estimează că actualizarea termală a biogazului va fi viabilă din punct de vedere economic atunci când fluxul depăşeşte 100 Nm3/h.

Producerea electricităţii

Producerea electricităţii sau cogenerarea poate fi activată folosind un boiler pe bază de biogaz, urmat de o turbină pe bază de vapori. Această metoda clasică este uşor de configurat, iar constrângerile curăţirii sunt scăzute. O metodă recent dezvoltată constă în instalarea aprinderii prin scânteie sau a motoarelor cu două tipuri de combustibil. Această maşinărie este mai înceată, mai versatilă şi mai durabilă, dar de două ori mai scumpă decât fosta metodă a boilerului pe bază de biogaz şi necesită cel puţin 40% din conţinutul de metan.

Producţia combustibilului pentru automobile

Specificările legate de puritate sunt mult mai stricte decât pentru alte utilizări şi necesită un minim de 96% metan. În plus, conţinutul de vapori trebuie să fie mai jos de 15 mg/Nm3, în timp ce conţinutul de H2S nu ar trebui să depăşească 100 mg/Nm3, iar mărimea particulelor este limitată la 40 de microni(μm).

Injectarea în reţeaua gazelor naturale

Compoziţia finală a biogazului injectabil depinde de specificaţiile reţelei. Acele cerinţe sunt concentrate pe conţinutul de metan, dioxid de carbon, oxigen, sulf şi halogen. Ca şi în producţia de combustibili, injectarea reţelei de gaze este o valorizare totală, neafectată de nicio combustie. Cu toate acestea, tratamentele şi ţevile de legătură reprezintă o investiţie masivă de capital. Tehnologia devine profitabilă atunci când fluxul de biogaz depăşeşte 1.000 Nm3/h.

PROIECTUL FARMAGAS, PRINCIPALELE OBIECTIVE

Obiectivul general al proiectului FARMAGAS furnizează o soluţie de încredere în managementul deşeurilor agricole pentru promovarea producerii şi folosirii de biogaz.

Obiective specifice:

- furnizarea accesului fermierilor la sectorul informaţiilor despre biogaz;

- identificarea principalelor obstacole şi bariere în răspândirea tehnologiilor bazate pe biogaz;

- întărirea infrastructurilor existente de diseminare şi formare în domeniul biogazului;

- extinderea procesului de transfer al cunoştinţelor existente;

- transferul informaţiilor relevante derivate din cercetarea iniţiativelor europene către agricultorii locali.

Există multe oportunităţi neexploatate pentru economisirea energiei şi încurajarea folosirii Surselor de Energie Regenerabilă (RES) din Europa, dar condiţiile pieţei nu ajută întotdeauna la scoaterea la lumină a acestora. Programul Energie Inteligenţa Europeană reprezintă instrumentul UE pentru acţiunea de finanţare în scopul îmbunătăţirii acestor condiţii care ne vor duce, în final, către utilizarea unei energii, produse în spaţiul comunitar, cu mult mai „inteligentă“.

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU

DIGESTIA ANAEROBĂ

Conştientizarea puternică a problemelor legate de poluare, asociate cu o gestiune inadecvată a gunoiului de grajd şi a deşeurilor organice, subliniază nevoia găsirii unor soluţii pentru a face faţă problemei.

Deşi Digestia Anaerobă (DA) a fost folosită în mod tradiţional pentru tratarea deşeurilor, reducându-i impactul asupra mediului într-o manieră inodoră şi a costului efectiv, beneficiile procesului se extind datorită potenţialei utilizări a rezultatelor DA (biogazul şi digestatul). Costurile din ce în ce mai mari ale petrolului şi gazelor naturale au determinat o creştere a interesului pentru energie regenerabilă de căldură, electricitate şi combustibil, astfel DA urmând a fi folosită şi în acest scop.

Mai mult, în afară de furnizarea energiei regenerabile, fabricile de DA au şi următoarele avantaje: reducerea emisiilor din gunoiul de grajd şi producerea de îngrăşăminte organice valoroase. Toate acestea fac din biomasă şi o nouă sursă de venituri pentru agricultori.

Există un număr de metode, disponibile în prezent pentru exploatarea biogazului produs, majoritatea fiind utilizate la generarea electricităţii sau la producerea energiei termice. În plus, acesta poate fi, de asemenea, injectat în reţeaua de gaze naturale, folosit pentru cogenerare (căldură şi putere combinate), dar şi drept combustibil auto.

ARGUMENTE

Codigestia reziduurilor agricole, gunoiul animalier de grajd şi alte tipuri de deşeuri organice potrivite pentru uzinele de biogaz reprezintă un proces integrat. Pe fondul producerii energiei regenerabile, procesul include împletirea beneficiilor agricole cu cele de mediu, cum ar fi :

- îmbunătăţirea eficienţei fertilizării;
- mai puţine emisii de gaze cu efect de seră;
- reciclarea deşeurilor într-un mod ieftin şi nepoluant;
- reducerea noxelor din mirosuri şi din vectorii cauzatori de boală.
- posibilităţile de reducere a germenilor patogeni prin salubritate;
- generarea veniturilor prin producerea energiei regenerabile.

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU
-  va urma –

Sprijinirea redresării economice şi investiţiile în tineretul Europei şi în infrastructurile de mâine reprezintă priorităţile proiectului de buget 2011 adoptat de Comisie la 27 aprilie 2010. Dintr-un total de 142,6 miliarde euro, aproximativ 64,4 miliarde euro sunt destinate acţiunilor din domeniul redresării economice (+3,4% faţă de 2010). În plus, fondurile consacrate iniţiativelor emblematice ale strategiei UE 2020 (pentru creştere) reprezintă aproximativ 57,9 miliarde euro (aproximativ 40% din buget).

Principalele priorităţi: creşterea durabilă şi incluziunea socială

„Proiectul de buget are ambiţia de a continua, în colaborare cu statele membre ale UE, promovarea redresării economice, în special în favoarea populaţiilor cele mai vulnerabile, în perioada actuală, ulterioară crizei, în paralel cu reflectarea, la nivel bugetar, a noii abordări globale a UE în materie de creare de locuri de muncă şi creştere economică,“ a declarat dl Janusz Lewandowski, comisarul UE pentru programare financiară şi buget.

„Noul proiect de buget stimulează Europa şi pe cetăţenii acesteia să dezvolte o economie a viitorului, ai cărei piloni sunt cercetarea şi dezvoltarea, precum şi creşterea durabilă şi incluziunea socială. Acest proiect de buget este menit să pregătească mai bine tineretul european pentru viitor, să incite întreprinderile mici şi mijlocii să utilizeze pe deplin fondurile UE pentru a putea ieşi din criză.“

Un buget consacrat unei creşteri economice durabile

În prezent, fondurile structurale şi Fondul de coeziune sunt într-o fază de implementare activă pe teren. Cu toate că angajamentele pentru proiecte noi cresc cu 3,2%, creditele de plată pentru proiectele în curs cresc cu 16,9%, depăşind valoarea de 42,5 mi­liarde euro.

Se aşteaptă ca această creştere a plăţilor să contribuie în termeni reali la stimularea necesară a economiilor naţionale, promovând, în acelaşi timp, ajustarea structurală necesară trecerii la modelul de creştere economică durabilă definit de UE în Strategia pentru creştere şi locuri de muncă, adoptată recent. Executarea Planului european de redresare economică va contribui, de asemenea, cu peste un miliard de euro la finanţarea implementării pe teren a proiectelor energetice convenite în 2009 şi care debutează în 2010 în domeniul captării şi al stocării carbonului, energiei eoliene offshore şi infrastructurii energetice. În mod similar, suma de aproximativ 500 mi­lioane de euro va finanţa proiectele IT convenite privind banda largă în zonele rurale.

Finanţările agricole rămân stabile

În timp ce finanţările pentru cheltuielile de piaţă, ajutoarele directe din cadrul politicii agricole comune (PAC) şi dezvoltarea rurală vor rămâne stabile, finanţările destinate protecţiei mediului prin intermediul programului Life+ vor creşte cu +8,7%, atingând valoarea de 333 milioane de euro.

UE, ca actor mondial

Menţinerea nivelului de finanţare pentru UE ca actor mondial este confirmată prin trei propuneri principale:

- consolidarea angajamentului luat de UE la Conferinţa ONU din toamna anului trecut privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (65 milioane de euro);

- consolidarea sprijinului acordat de UE ţărilor în curs de dezvoltare în vederea combaterii schimbărilor climatice (65 milioane de euro);

- alocarea unei sume destinate încurajării dezvoltării economice şi sociale a comunităţii turco-cipriote (25 milioane de euro).

Regândirea cercetării

Proiectul de buget 2011 prevede, de asemenea, creşterea investiţiilor consacrate cercetării, dezvoltării şi inovării, infrastructurii şi capitalului uman. Suma alocată celui de al 7-lea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică va creşte cu 13,8%, atingând 8,6 miliarde euro. Nu s-a investit niciodată atât de mult în acest program. Doar cercetarea şi dezvoltarea nu pot impulsiona redresarea economică: reţelele transeuropene de transport şi energie vor beneficia de 1,3 miliarde euro (o creştere de 16,8%), în timp ce Programul pentru competitivitate şi inovare (PCI) va primi cu 4,4% mai multe fonduri în comparaţie cu 2010 (549 milioane de euro).

Un buget pentru viitorul tineretului nostru

„Peste 20% din tinerii din Europa sunt şomeri“, a declarat Janus Lewandowski. Acest lucru este de neconceput. Bugetul UE trebuie să îi ajute pe tineri să se pregătească pentru cariera profesională, prin intermediul educaţiei sau al schimburilor.“

În acest scop, finanţarea programului Învăţare de-a lungul vieţii va creşte cu 2,6% (1,1 miliarde euro), punând astfel la dispoziţia studenţilor peste 200.000 de burse Erasmus. De asemenea, 120.000 de participanţi vor primi finanţare prin intermediul programului Tineretul în acţiune, care alocă 127 milioane de euro (+1,6%) pentru sprijinirea recrutării tinerilor prin intermediul unor activităţi de învăţare nonformală.

Ce urmează?

„Acesta este primul buget elaborat în conformitate cu Tratatul de la Lisabona“, a explicat

dl Janusz Lewandowski. Principalele două diferenţe sunt următoarele: în primul rând, întreaga procedură este mult mai rapidă decât până în prezent, având în vedere că acum există o singură lectură în Parlamentul European, faţă de două în trecut. În al doilea rând, Consiliul şi Parlamentul deţin, pentru prima oară, competenţe egale în ceea ce priveşte adoptarea bugetului. Aceasta presupune, mai mult ca oricând, consolidarea cooperării dintre cele trei instituţii ale UE implicate în acest proces.“

Dana MĂCRIŞ

Energia constituie un element esenţial pentru orice economie, având un impact major asupra tuturor sectoarelor. Politicile specifice promovate în acest domeniu trebuie să asigure dezvoltarea unui climat favorabil promovării şi exploatării tuturor surselor disponibile de energie, astfel încât să diminueze efectele negative ce se manifestă pe această piaţă.

Integrarea în Uniunea Europeană a adus cu sine o serie de schimbări în toate domeniile de activitate, România trebuind să promoveze în domeniul fiscal o politică activă de armonizare şi convergenţă a legislaţiei interne, mai ales în ceea ce priveşte impozitarea indirectă.

Impozitul este utilizat de stat ca pârghie financiară prin care stimulează activităţi şi investiţii în diverse domenii, dar şi pentru a frâna anumite activităţi considerate ca având un trend mult prea activ, acordând o deosebită atenţie domeniilor sensibile ale economiei naţionale.

Principalele reglementări

În acest cadru se poate aminti o serie de reglementări comunitare, cum sunt: Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la uleiurile minerale, modificată prin Directiva 94/74/CE, Directiva 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea legislativă a ratelor accizelor la uleiurile minerale, Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii. Acest cadru de reglementare este completat cu o serie de alte documente comunitare specifice domeniului, care vin să materializeze politica fiscală în domeniul energetic.

Rate inferioare de impozitare

În conţinutul Punctului 18 din preambulul Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, unde se prevede faptul că „produsele energetice utilizate drept carburanţi în anumite scopuri industriale şi comerciale şi cele utilizate ca păcură se impozitează în mod normal la rate inferioare celor aplicabile produselor energetice utilizate drept combustibil.“ Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale pct. 26 din acelaşi document prin care se consfinţeşte imperativ faptul că: „Trebuie stabilit un cadru comunitar care să permită statelor membre să acorde scutiri sau să reducă accizele, astfel încât să promoveze carburanţii ecogeni, contribuind astfel la mai buna funcţionare a pieţei interne, conferind  statelor membre şi agenţilor economici un grad suficient de siguranţă juridică. Se impune limitarea denaturării concurenţei şi menţinerea unui stimulent pentru producătorii şi distribuitorii de carburanţi ecogeni prin reducerea costurilor de bază, prin adaptări operate de statele membre, ţinând cont de modificările de preţ la materiile prime.“

Stabilirea şi reglementarea ratelor minime de impozitare constituie instrumente eficiente în orientarea producţiei şi a promovării unui anumit tip de produs, oferind o imagine coerentă asupra poziţiei competitive şi a necesitaţii producţiei.

Măsurile adoptate de fiecare stat membru în parte scot în evidenţă politica specifică promovată în domeniu.

În tabelele nr. 1, 2, 3 sunt prezentate diversele rate de impozitare a produselor energetice şi electricităţii aşa cum sunt ele conţinute în Directiva 2003/96/CE a Consiliului privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii.

Eventualele distorsiuni

Demersurile Uniunii Europene, în materie de reducere a ratelor de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, s-au materializat prin Directiva 2004/74/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004, de modificare a Directivei 2003/96/CE, în ceea ce priveşte posibilitatea unor state membre de a aplica scutiri sau reduceri temporare ale nivelurilor de impozitare la produsele energetice sau electricitate.

Conform punctului 2 din Directiva 2004/74/CE, „cotele minime stabilite ar putea crea dificultăţi economice şi sociale serioase în anumite state membre, şi anume: Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia, având în vedere nivelul comparativ scăzut al accizelor aplicate anterior, procesul de tranziţie economică în desfăşurare în aceste state membre, nivelurile relativ reduse ale veniturilor din aceste state şi capacitatea lor redusă de a compensa această sarcină fiscală suplimentară prin reducerea altor impozite. În special, creşterile de preţuri induse prin aplicarea cotelor minime stabilite prin Directiva 2003/96/CE ar putea avea efecte adverse asupra cetăţenilor acestora şi asupra economiilor naţionale, de exemplu prin crearea unei sarcini insuportabile pentru întreprinderile mici şi mijlocii“.

Facilităţi

Aceste prevederi au fost materializate de conţinutul punctului 3 din acelaşi document în care se prevede posibilitatea ca: statele menţionate anterior să beneficieze de unele scutiri în domeniu, susţinând că „aceste state membre ar trebui să fie autorizate temporar să aplice scutiri suplimentare sau niveluri reduse de impozitare, în situaţiile în care acest lucru nu ar prejudicia buna funcţionare a pieţei interne şi nu ar provoca denaturarea concurenţei. De asemenea, în conformitate cu principiile care au stat la baza acordării iniţiale a perioadelor de tranziţie prevăzute în Directiva 2003/96/CE, aceste măsuri ar trebui concepute în aşa fel încât să permită o aliniere treptată la cotele minime aplicabile în Comunitate“.

Demersurile Uniunii Europene în materie de impozitare a produselor energetice şi electricităţii converg în vederea asigurării unui cadru fiscal cât mai favorabil obţinerii unei maxime eficienţe în domeniul promovării utilizării cât mai bune şi la cote cât mai înalte a produselor energetice şi, totodată, a diminuării risipei şi consumului nejustificat de aceste produse.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Tabelele le găsiţi în suplimentul Agro-Business al revistei Lumea Satului. Contactaţi redacţia!

„Există o varietate de plop hibrid, folosit cu succes ca sursă de energie verde“, a declarat Benone Velcescu, consilier superior în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru Lumea satului.

Conform domniei sale, în comuna Bata, județul Arad, aflată în lunca Mureșului, a fost înfiinţată o cultură de plopi hibrizi de pe urma căreia locuitorii vor beneficia de energie termică şi electrică. În acest loc, o companie germană a luat în arendă 100 ha de teren, pe care va fi amenajată cultura de plopi. În prima fază au fost plantați 500.000 de puieți, dintr-un total de trei milioane. Hibrizii, obţinuţi în laboratorul german, cresc foarte repede și ajung la maturitate în cinci ani.

Tehnologie nemţească

Hibridarea nu a fost obţinută prin modificare genetică. Calitatea plopilor este certificată de documente, mai ales în contextul în care comuna Bata reprezintă un sit protejat Natura 2000.

„Compania germană intenţionează ca, până la sfârşitul verii, să planteze alte 2,5 milioane de puieţi. Hibridul de plop are o mare valoare calorică, similară lemnului de esenţă tare, precum şi o creştere rapidă“ – a precizat Velcescu.

Puieţii se cultivă în condiţii speciale, în sensul că au nevoie de multă apă pentru creştere şi dezvoltare. Apa necesară este luată de râul Mureş, care curge prin apropierea comunei. Odată ajunși la maturitate, hibrizii se recoltează, se toacă şi se brichetează. Produsul obţinut va fi folosit în centralele termice de producere a energiei electrice şi termice.

Ambiţii mari

În viitorul apropiat, primăria din Bata intenționează să construiască o microcentrală care va fi alimentată cu brichetele obţinute din plopii hibrizi. Astfel, pe lângă energia termică necesară localnicilor, se va obține și energie electrică, pentru consum local, dar și pentru reţeaua naţională, aşa cum se face în ţările occidentale.

„De fapt, acesta este scopul final al exploatării plopilor hibrizi“ – a mai spus consilierul superior din MADR.

Menționăm că populaţia comunei Bata număra, la ultimul recensământ, 1.226 de locuitori, în majoritatea lor covârşitoare români.

Traian DOBRE

În perspectiva pregătirilor pentru reuniunea de la Copenhaga, preconizată a avea loc în luna decembrie a acestui an şi dedicată semnării unei noi Convenţii ONU de combatere a încălzirii globale şi de salvare a milioane de locuri de muncă, recent, la Ploieşti, a avut loc o întâlnire a Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, cu sprijinul organismului de specialitate al UE. Aceasta a avut o largă participare a oamenilor de ştiinţă din Marea Britanie, Germania, Spania, Franţa şi România. Tema întânirii a fost dedicată promovării energiei verzi, atât în mediul urban din România dar mai ales în mediul rural.

Prahova, ca un poligon de încercare

Preşedintele Agenţiei pentru Eficienţă Energetică şi Energii Regenerabile Prahova, ing. Mircea Cosma, preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, arăta la reuniune că în judeţul Prahova exista o veritabilă cultură energetică în domeniul promovării energiei verzi. Acesta mai amintea despre faptul că, în ultima perioadă, au fost promovate o serie de metode alternative de obţinere a energiei: cea eoliană, solară, a biomasei şi cea a deşeurilor de lemn. „Suntem primul judeţ din ţară care a experimentat centrale termice pe bază de rumeguş. Mai mult, au fost făcute şi câteva încercări de utilizare a reziduurilor vegetale“, a spus Mircea Cosma.

De menţionat că toate aceste preocupări şi iniţiative poartă girul Agenţiei AE3R Ploieşti, Prahova, unitate care este cunoscută ca fiind Agenţia de eficienţă energetică şi energii regenerabile. Aceasta, pe lângă faptul că promo­vează proiecte în domeniu, desfăşoară acţiuni de infor­mare şi de conştientizare în domeniul utilizării surselor alternative şi eficienţei acestora.

Agenţia, condusă de Bogdan Potlogia, s-a prezentat, cu prilejul reuniunii amintite de la Ploieşti, cu rezultate notabile. Între acestea au fost evocate proiectele legate de pompele de cădură pentru încălzirea spaţiilor şi prepararea apei calde menajere la Şcoala generală Potigrafu-Gorgota, unde au fost realizate economii la cheltuielile de întreţinere de 80% faţă de încălzirea cu lemne.

Totodată, în premieră, s-a depus la Administraţia Fondului de Mediu o cerere de finanţare pentru Programul „Casa Verde“, în vederea înlocuirii sistemului de încălzire cu sobe cu lemn la Grupul Şcolar din comuna Măneciu.

A început monitorizarea vântului

O altă formă este şi folosirea energiei eoliene. Am aflat astfel că, la nivelul judeţului Prahova, se monitori­zează viteza vântului, cu două sonde cu patru etaje de măsură, în comunele Jugureni şi Călugăreni, localităţi aflate în zona Mizil. Tot cu proiecte cu finanţare euro­peană. Se are în vedere construirea aici a unor centrale eoliene. De altfel, la Călugăreni a fost aprobată deja finanţarea cu fonduri UE a unui parc de centrale eoliene.

Se extind panourile

Cu privire la energia solară, s-a menţionat faptul că în mai multe localităţi rurale au fost montate panouri solare de încălzire a apei calde menajere în comunele Ciorani – primărie şi liceu –, la primăria comunei Blejoi, la piaţa de legume-fructe din Vălenii de Munte, la Ferma Drăgăneşti, la Centrul pentru persoane cu dizabilităţi Urlaţi, la Centrul pentru persoane de vârsta a treia din comuna Puchenii Mari etc. Aici, sistemul funcţionează indiferent de temperatura exterioară, chiar şi iarna. De altfel, regăsim astfel de sisteme funcţionale deja şi în numerose gospodării ale cetăţenilor din judeţ.

Un capitol aparte îl reprezintă acţiunile legate de realizarea proiectul european „Casa Verde“. Au fost inventariate 40 de centre sociale şi de sănătate. Dintre acestea au fost selecţionate 10 proiecte în vederea aplicării acestora la Programul „Casa Verde“. Între ele sunt şi cele din comuna Ariceştii Rahtivani şi Măneciu Ungureni, Centrul de plasament Breaza ş.a. Se estimează faptul că, în acest an, producătorii de energie electrică din surse regenerabile vor putea încasa venituri suplimentare de 150 milioane de euro numai din tranzacţionarea certificatelor verzi.

Iată un fapt demn de remarcat, realizat de către prahoveni, care cu siguranţă va fi menţionat în dosarul pe care-l va prezenta România la reuniunea de la Copenhaga, reuniune dedicată combaterii încălzirii globale.

 Cristea BOCIOACĂ