Agro BUSINESS

„Expo-Ripensis – Promovarea afacerilor şi a produselor agricole în Banatul Românesc și Sârbesc“ este un proiect câștigat și implementat de către Asociația Microregională – Banat Ripensis pentru Dezvoltare a Localităților din Jimbolia, România, în parteneriat cu Centrul pentru Dezvoltare Rurală din Novi Knezevac, Serbia, și finanțat prin Programul Phare 2005 de Cooperare Transfrontalieră România – Serbia.

Proiectul a urmărit consolidarea capacităților de cooperare și dezvoltare a afacerilor și agriculturii în cele două microregiuni partenere. Implementarea acestui proiect a constituit o nouă abordare a viitorului agriculturii microregionale, bazată pe protecția mediului, apei, în care producţia de produse ecologice are o pondere însemnată.

De asemenea, prin acest proiect se dorește sprijinirea și dezvoltarea în cele două microregiuni a activităților economice nonagricole, precum serviciile destinate populației, agroturismul, turismul rural și de agrement prin dezvoltarea spiritului antreprenorial al unui segment larg de populație, mai ales pentru tineri. Principalul rezultat al proiectului a constat în construirea în orașul Jimbolia, în imediata vecinătate cu Vama Jimbolia, la nici 3 km de aceasta, a unui Parc Agroinovativ „Expo Ripensis“, cu scop de promovare a afacerilor și produselor agricole în Banatul Românesc și Sârbesc.

Strategia de dezvoltare agro-inovatoare a microregiunilor Banat-Ripensis, România și Banatului de Nord, Serbia, 2008-2013 este un alt rezultat al proiectului și are ca obiective atât prezentarea cadrului în care încep activitățile de cooperare în domeniul agricol între cele 2 microregiuni partenere, precum și a planului de marketing, care trebuie urmat în vederea atingerii cu succes a scopului Parcului Agroinovativ Expo-Ripensis.

Proiect de dezvoltare  „agroinovativ“

Agricultura și industria agroalimentară sunt și vor rămâne domenii de referință ale economiei din Banat, indiferent că este vorba despre cel românesc sau sârbesc, motiv pentru care s-a considerat important să se îngrijească de viitorul lor, să se încerce anticiparea tendințelor și a potențialelor surse de finanțare.

În contextul actual, când România este deja membră a Uniunii Europene, şi se așteaptă ca și Serbia să devină, într-un viitor nu foarte îndepărtat, elaborarea unei strategii agroinovatoare pe termen mediu este primul pas spre dezvoltarea unei euroregiuni aici, la granița româno-sârbo-maghiară.

Elaborarea Strategiei de dezvoltare agroinovativă este un proiect-pilot pentru zona Banatului românesc și sârbesc, fiind, înainte de toate, un instrument de marketing al celor două teritorii, iar crearea Parcului Agroinovativ, în care își vor desfășura activitatea împreună parteneri români și sârbi, constituie prima inițiativă de acest gen din județul Timiș prin evenimentele organizate periodic în cadrul Parcului Agroinovativ EXPO RIPENSIS din Jimbolia.

Clement LUPU

…Doar jumătate din potenţialul agricol mondial este valorificat? Resursele funciare existente la nivelul Terrei sunt considerabil mai mari decât cele pe care le exploatăm deja, chiar dacă evoluţia suprafeţelor cultivate la nivel mondial a cunoscut, începând cu anul 1951, o creştere de la 1.274 milioane hectare la aproximativ 1.538 milioane hectare.

În 2000, suprafaţa agricolă mondială însuma aproximativ 3.288 milioane de hectare, dintre care doar 1.510 milioane de hectare aveau utilitate practică în agricultură.

Din totalul ei cea mai mare suprafaţă agricolă este în Asia, care deţine 39,2%, terenul arabil reprezentând 36,9%.

…În detrimentul agriculturii se află creşterea demografică?

Potrivit anuarelor FAO, principalul segment care ne asigură resursele alimentare, agricultura, îşi poate restrânge considerabil activităţile ca urmare a creşterii demografice, în prezent, fiecărui om fiindu-i alocate 0,56 ha agricol, din care care 0,26 ha arabil.

Această realitate a devenit îngrijorătoare pentru specialişti, motiv pentru care este luată în calcul posibilitatea extinderii suprafeţei agricole prin procesul de desalinizare a apelor şi prin a da o utilitate practică terenurilor tropicale. Se prognozează că suprafaţa agricolă de rezervă, dacă îi putem spune aşa, va creşte de la un milliard la cinci miliarde hectare. Din nefericire, nici această opţiune nu poate garanta incontestabil şansele agriculturii, care va continua să depindă de ritmul demografic.

…Scade dramatic forţa de muncă din agricultură?

În lipsa unor strategii care să aibă în vedere dezvoltarea mutifuncţională a agriculturii, progresul ştiinţific şi tehnologic care, în mod paradoxal, a ajutat la dezvoltarea ei, coroborat cu factori de natură economico-socială, poate să compromită acest sector. Nenumăratele alternativele pe care le au oamenii în prezent au conturat un dezinteres vădit în ceea ce priveşte munca agricolă.

Un exemplu edificator în acest sens este scăderea drastică a forţei de muncă în agricultură la nivelul Uniunii Europene. Numărul agricultorilor a scăzut de la aproximativ 14.772 mii în anul 1975 la 7.434 de mii în 1997.

Un fenomen la fel de grav este şi exodul populaţiei din zona rurală către metropole sau zone mai dezvoltate din punct de vedere industrial şi economic.

Se pare că principalele motive ce condiţionează acest exod au o strânsă legătură cu dezvoltarea ţărilor. O primă concluzie ar fi aceea că evoluţia aduce cu sine dispariţia altor valori.

În ciuda tuturor eforturilor care se fac pentru a transforma peisajul rural într-un mediu atractiv pentru tineri, se pare că previziunile legate de depopularea satelor sunt destul de sumbre. Din nefericire, ne confruntăm cu un fenomen cu puternice implicaţii sociale şi economice, care ia din ce în ce mai multă amploare.

Laura DOBRE

Studiul pe care îl supunem atenţiei a fost realizat de un grup de specialişti din cadrul Biroului de Cercetări Sociologice şi îşi propune să pună în evidenţă nivelul de dezvoltare a cunoştinţelor, precum şi comportamentul antreprenorial al întreprinzătorilor şi potenţialilor investitori din mediul rural. Iată principalele concluzii.

Piedici în calea afacerilor

Principala piedică în calea dezvoltării afacerilor la ţară o reprezintă, pentru 90% din subiecţi, lipsa banilor. Suma medie necesară pentru început ar fi de 147.000 de euro. Cele mai mici sume menţionate de participanţii la studiu au fost de 10.000 de euro, iar cele mai mari, de 1.000.000 de euro.

Profilul investitorului

Profilul întreprinzătorului, creionat după două treimi dintre cei chestionaţi, arată că persoanele care au o afacere sau vor să înceapă o afacere în mediul rural sunt bărbaţi (66,3%). Cei mai mulţi sunt căsătoriţi, au copii şi sunt ataşaţi de mediul rural.

Femeile dornice să înceapă o afacere provin în special din rândul persoanelor cu studii superioare, sunt divorţate sau au o relaţie nelegalizată, au un calculator personal şi stau mai mult decât bărbaţii pe Internet.

Aproape 60% au studii medii şi doar 10% au studii economice universitare, confirmând ipoteza că diploma nu este necesară pentru a reuşi în afaceri. Mai mult decât atât, jumătate din participanţii la studiu au sau doresc să înceapă o afacere într-un domeniu în care nu deţin o calificare certificată printr-o diplomă.

Principalele activităţi

Dintre patroni, aproape jumătate au afaceri în domeniul producţiei (agricultură, zootehnie, prelucrarea lemnului, panificaţie, construcţii, confecţii), un sfert se ocupă de servicii (agroturism, transport, notariat, consultanţă), iar restul de comerţ. Cele mai multe firme din mediul rural sunt de dimensiuni mici – 90% au mai puţin de 10 angajaţi.

Nevoia de instruire

Cercetările întreprinse în rândul patronilor şi potenţialilor întreprinzători arată că educaţia managerială este fărâmiţată, cu multe lacune, dar în acelaşi timp focalizată pe aspectele cerute de piaţa rurală. Iată de ce resimt nevoia unei perfecţionări manageriale, a unei specializări în ştiinţa conducerii unei afaceri.

În ordinea priorităţilor, pe primul plan sunt văzute cunoştinţele ce ţin de managementul financiar, urmate de accesarea fondurilor europene, managementul proiectelor şi elaborarea planului de afaceri.

Concluzii

Dacă s-ar cumula răspunsurile, ignorând ordinul de prioritate, ierarhia ar fi: accesarea fondurilor europene (63,3%), elaborarea unui plan de afaceri (52,9%), managementul proiectelor (44,3%), managementul financiar (41,7%).

Din perspectiva studiilor, se observă că persoanele care au o pregătire medie sunt mai înclinate spre cursuri de management financiar şi al producţiei. Absolvenţii de studii superioare sunt mai înclinaţi spre perfecţionarea în domeniile managementului proiectelor, managementului financiar şi strategic.

Important este că peste 60% din subiecţi ar fi dispuşi categoric să urmeze un program de formare antreprenorială. Absolvenţii de şcoală profesională, agricultorii şi lucrătorii pe cont propriu au avut cele mai mari rezerve faţă de un asemenea program de instruire, dar şi în cazul lor s-a constatat un entuziasm ridicat (peste 50%).

Traian DOBRE