Agro BUSINESS

Cel puţin până în 2020, când se va încheia viitorul exerciţiu financiar al Uniunii Europene, fermierii români nu vor primi subvenţii la hectar la nivelul celor din ţările occidentale, a afirmat Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, în cadrul unei recente conferinţe de presă susţinute la Bucureşti.

O creştere mică pentru săracii UE

„Pentru statele membre, ale căror subvenţii la hectar sunt sub media europeană, comisia va propune o creştere. Însă, în perioada bugetară 2014-2020, nu se va ajunge la o egalizare“ – a precizat Cioloş.

Conform celor spuse, pe de o parte, o egalizare matematică este greu de justificat, pentru că există condiţii diferite de producţie, de la un stat la altul şi chiar de la o regiune la alta. În sistemul care se va propune, va exista posibilitatea acordării de subvenţii diferite, în interiorul aceluiaşi stat, între diferite regiuni, în funcţie de specificul lor.

Pe de altă parte, alocările bugetare comunitare trebuie să ţină cont de realizarea unor echilibre, pentru că există niveluri diferite de participare la formarea bugetului ale statelor membre. Orice creştere acordată unei ţări înseamnă diminuarea altor cote, cum ar fi, de exemplu, cea pentru coeziune. Însă se vor căuta toate mecanismele de flexibilitate, astfel încât producătorii să fie cât mai puţin afectaţi.

Bani pentru investiţii

„Vreau să subliniez un lucru. Când vorbim de alocarea financiară pentru agricultorii din România nu trebuie să ne gândim doar la subvenţii, chiar dacă sunt importante, esenţiale. De aceea, toată partea de investiţii în modernizarea agriculturii este la fel de importantă. Dacă ar creşte foarte mult subvenţia pentru fermieri şi nu s-ar mai acorda aproape deloc bani pentru investiţii, nu s-ar mai achiziţiona maşini şi utilaje, nu s-ar mai construi unităţi de procesare. De asemenea, nu ar mai exista fonduri pentru instalarea tinerilor fermieri şi altele. Astfel, agricultorii ar intra sub presiunea competitivităţii europene cu ţări în care aceste investiţii s-au făcut deja“ – a declarat comisarul european.

În opinia sa, dacă se iau în considerare alocarea medie pe fermier, subvenţii la hectar şi investiţii pentru dezvoltare, dezechilibrul între România şi vechile state nu mai este chiar aşa de mare.

În cazul investiţiilor, pentru a evita birocraţia, este posibil să se ajungă la o finanţare europeană mai mare sau la o finanţare de obiective, nu de proiecte. De asemenea, sunt luate în calcul finanţări mai consistente pentru grupurile de producători.

Se analizează diferite posibilităţi privind niveluri diferite de cofinanţare naţională pentru pachete de măsuri cu scopul de a stimula statele membre să folosească mai mult anumite măsuri de interes european.

Mai multe se vor şti în toamnă, când vor fi terminate proiectele de legislaţie privind reforma politicilor comune, de coeziune şi agricole.

Traian DOBRE

Comisarul european Dacian Cioloş şi ministrul Valeriu Tabără  s-au întâlnit la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Discuţiile între cei doi oficiali au vizat bugetul Uniunii Europene (UE) pentru perioada 2013-2020, activitatea agenţiilor de plăţi şi aspecte specifice agriculturii şi dezvoltării rurale. La sfârşitul convorbirilor, s-au făcut câteva declarații pentru presă.

„România va deveni, după 2013, un beneficiar şi mai important al bugetului Politicii Agricole Comune, care rămâne în continuare principala poziţie în bugetul Uniunii Europene“, a afirmat Tabără.

Comisarul a spus că a avut un schimb de opinii cu demnitarul român privind propunerile Comisiei Europene (CE) referitoare la reforma Politicii Agricole Comune (PAC).

„Momentul actual, în care România are drepturi depline în procesul decizional, este unul important, pentru că s-a adoptat de către comisie propunerea bugetului UE pentru perioada 2014-2020, iar PAC rămâne în continuare principala poziţie bugetară în bugetul Uniunii Europene. România este unul dintre statele membre care este deja un beneficiar important al PAC şi va deveni unul şi mai important al acestui buget, după 2013“, a declarat Cioloş.

Domnia sa a adăugat că a avut un schimb de opinii pe propunerile CE, discutând şi despre problemele curente dintre MADR şi DG Agri. De asemenea, cei doi au vorbit despre programul PNDR şi adaptarea acestuia pentru a asigura o mai bună absorbţie a fondurilor europene, nu numai ca sumă, ci mai ales calitativ, precum şi pentru a reorienta programul către noi priorităţi care au ieşit în evidenţă în România, în ultima perioadă.

„Am atins şi probleme legate de îmbunătăţirea structurilor noastre de la Bruxelles, care sunt intermediarii între noi şi autorităţile centrale ale Comisiei. Avem o colaborare impecabilă cu comisarul Cioloş şi pot spune că se simte prezenţa domniei sale în viitoarea PAC. Cred că avem deschisă calea consultărilor pe cele mai mari probleme ale noastre, deoarece comisarul este un bun cunoscător al realităţilor agriculturii şi spaţiului rural românesc, dar şi al politicilor în perspectivă ale UE“ – a conchis Tabără.

Traian DOBRE

Ţinând cont de propunerea Comisiei Europene referitoare la bugetul aferent perioadei 2014-2020, cred că este un punct de plecare corect în discuţiile ce vor urma. Din acest punct de vedere, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, trebuie susţinut şi încurajat. Comisia a înţeles solicitările Parlamentului European şi ale organizaţiilor producătorilor cu privire la necesitatea unui buget consistent destinat agriculturii.

Agricultorii români înţeleg bine circumstanţele economice prezente, însă bugetul actual este modest, în comparaţie cu provocările considerabile la care sunt supuşi agricultorii. Ei se confruntă cu condiţii meteo extrem de variate, cu efect devastator, dar şi cu o volatilitate în creştere pe toate pieţele produselor agricole. Trebuie să-şi adapteze producţiile la schimbările climatice, pe termen lung, aceasta necesitând o nouă tehnologie, precum şi creşterea nivelului investiţiilor. În acest context, preocupările sunt legate de: menţinerea unei producţii ridicate, astfel încât aceasta să ţină pasul cu cererea de alimente aflată în creştere, menţinerea capacităţii de producţie a Europei şi creşterea nivelului randamentelor.

Conceptul înverzirii, între da şi nu

Este de apreciat iniţiativa comisiei legată de creşterea fondurilor destinate cercetării şi măsurilor de gestionare a crizelor, însă este necesar să se pună accent pe „creşterea verde“, şi nu pe măsurile care au drept scop constrângerile ecologice îndreptate împotriva agricultorilor. Ei pot accepta creşterea verde, dar nu pot fi de acord cu măsurile drastice privind „înverzirea“ deoarece acestea sunt împovărătoare şi duc la diminuarea veniturilor agricultorilor.

Totodată, trebuie consolidat rolul organizaţiilor economice ale agricultorilor în cadrul lanţului alimentar. În acest sens, cele mai bune măsuri sunt cele care duc în direcţia concentrării ofertei şi întărirea rolului organizaţiilor profesionale (cooperativele).

Volatilitatea de pe pieţe este dată, printre altele, de scăderea nivelului producţiei agricole, măsurile destinate gestionării pieţelor produselor agricole trebuind să capete un rol esenţial în viitor.

Este vital ca membrii Parlamentului European şi guvernanţii europeni să înţeleagă necesitatea unui buget agricol solid, aferent noii Politicii Agricole Comune, în discuţiile din perioada următoare, astfel încât să putem vorbi de continuarea activităţilor agricole, atât la nivel naţional, cât şi european.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, a răspuns întrebărilor ziariştilor români înaintea Consiliului extraordinar al miniştrilor agriculturii din UE, de la Luxemburg, care a avut ca temă criza din sectorul legumicol european.

Răspunsul comisarului

„Avem de-a face cu o criză majoră, care are o componentă de sănătatea consumatorilor, de care se ocupă colegul meu comisarul Dalli, dar şi o componentă economică importantă: pentru castraveţi, roşii şi salată, în multe state din Europa a dispărut pur şi simplu piaţa pentru câteva zile. În consecinţă, producătorii, inclusiv cei care au produse perfect vandabile, suferă de pe urma panicii şi a lipsei de încredere a consumatorilor. Pentru a veni în sprijinul lor, am decis să înaintez un pachet de măsuri de urgenţă pentru a-i sprijini financiar pe fermierii aflaţi în dificultate. Vor veni bani pentru a compensa pierderile atât prin programe existente la nivelul organizaţiilor de producători, cât şi o sumă consistentă dintr-un fond de urgenţă pe care l-am creat special la nivel european.“

- Cum vor fi compensate pierderile producătorilor de legume români?

- Pentru România, piaţa de export, mai ales pe relaţia Germania, s-a topit zilele trecute, afectând şansele de creştere a unui sector care tocmai începea să se pună pe picioare.

Sunt bucuros aşadar să pot face maximul posibil în regulile europene, inclusiv activând-o pe cea de maximă urgenţă, aşa-zisul „articol de criză“ din regulamentul organizării unice de piaţă.

Important

Compensaţiile se vor adresa atât producătorilor organizaţi – din păcate, în România există o singură organizaţie în zona Bucureşti-Ilfov – cât şi celor care până acum nu s-au organizat. Pentru a putea beneficia însă de sprijin şi unii şi alţii, Ministerul Agriculturii trebuie să ia câteva măsuri de urgenţă. Organizaţia de producători existentă trebuie să introducă şi ministerul să notifice la Comisia Europeană imediat mecanismul numit al „retragerii de pe piaţă“, baza legală a despăgubirilor. În acelaşi timp, producătorii neorganizaţi trebuie să semneze contracte de retragere de pe piaţă cu organizaţia de producători existentă – cum am spus, în România este una singură. Ministerul Agriculturii lucrează deja pentru a-i sprijini, respectiv pentru a elabora eventualele norme metodologice care să încadreze retragerea de pe piaţă.

Precizări

Producătorii trebuie să ştie că retragerea de pe piaţă presupune o compensaţie la kilogram, deci trebuie să existe o evidenţă a ceea ce se retrage şi cum se retrage. O soluţie bună este retragerea în vederea distribuirii gratuite, în scopuri caritabile, spitale, penitenciare. Pentru acest tip de retragere, compensaţia europeană este dublă. Este bine ca producătorii să îi consulte pe colegii lor din străinătate care au mai multă experienţă cu retragerea de pe piaţă şi pe viitor să nu mai ignore mecanismele de gestionare a riscurilor atunci când îşi gândesc programele de acţiuni finanţate de UE. Fapt este că pieţele nu sunt niciodată perfect sigure.

- Care este volumul compensaţiei acordate la nivel european?

- În funcţie de tipul retragerii şi de produs, ea se va încadra între 41,9% şi 67,7% din preţul mediu european la castraveţi, roşii şi salată, înregistrat în luna iunie, între 2007 şi 2010 – aceasta este perioada de referinţă utilizată de Comisie în cazul de faţă – pentru producătorii organizaţi. Pentru ceilalţi, baza legală permite doar accesarea fondului european de urgenţă şi compensaţia va fi ceva mai mică. Compensaţia se va acorda pentru pierderile din perioada 27 mai – 30 iunie, când estimăm că criza de încredere fitosanitară se va fi terminat, în zilele acestea izolându-se cauzele ei ultime şi mecanismele de propagare. Bugetul total depinde de cererile efective de compensaţie.

Este un moment bun pentru a sugera cu tărie fermierilor din România să aibă mai multă încredere în formele asociative.

Dorian FILOTE

Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, rămâne imperturbabil la ameninţările din partea Germaniei şi Franţei, care au obiecţii la reforma Politicii Agricole Comune (PAC), notează publicaţia germană Der Spiegel.

Comisia Europeană doreşte reforma PAC, care consumă aproape jumătate din bugetul UE şi de care beneficiază în primul rând fermele mari din „vechile“ state membre. Dar Germania şi Franţa se opun demersurilor de a schimba sistemul astfel încât să favorizeze fermele mai mici, inclusiv cele ecologice.

Motivul confruntărilor

Puţine subiecte au declanşat atâtea controverse în cadrul UE ca PAC. Nu este o surpriză, având în vedere că în joc sunt o mulţime de bani, subliniază Der Spiegel. Aproximativ 56 miliarde de euro – aproape jumătate din întregul buget al UE – a mers de la Bruxelles spre agricultura europeană în 2009.

Negocierile asupra reformelor politicii agricole sunt programate să înceapă în primul trimestru din 2011 şi sunt susceptibile să implice tocmeli mai dure decât oricând înainte. Este deja evident că vor fi mai puţini bani disponibili în total, începând cu 2014, în timp ce Parlamentul European va avea un cuvânt de spus în egală măsură în aceste negocieri, pentru prima dată, datorită punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona.

Lobby-ul francezilor şi al nemţilor

Multe capitale, printre care Berlinul şi Parisul, doresc ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. Ambele guverne sunt influenţate de un lobby agricol puternic. Alţii ar dori mai degrabă eliminarea în întregime a ajutorului de stat. Un lucru este cert: nu a existat un motiv convingător pentru afluxul de subvenţii de la Bruxelles pentru o lungă perioadă de timp. Sistemul nu este doar ineficient şi nedrept, dar are, de asemenea, un impact îndoielnic asupra mediului ambiant, consideră Spiegel.

Discrepanţe care acuză

În prezent, agricultorii din „vechile” state membre ale UE primesc, în medie, de trei ori mai mult în plăţi directe la hectar decât vecinii lor din Europa de Est. Suma în Franţa este de două ori mai mare decât în Ungaria, în timp ce este de patru ori mai mare în Olanda decât în Slovacia. Liderul pachetului este Grecia, unde fermierii obţin de 10 ori mai mult la hectar decât omologii lor din România. În plus, cu cât o fermă este mai mare, cu atât încasează mai multe subvenţii.

Ce vrea, de fapt, Cioloş?

Comisarul Dacian Cioloş a propus un pachet ambiţios de reforme, relevă publicaţia germană. Cioloş vrea să redistribuie fonduri de la vechile către noile state membre ale UE, să reducă subvenţiile pentru operaţiuni la scară largă, sprijinind în schimb fermierii activi şi fermele mici, şi să coreleze plăţile directe mai strâns de cerinţele de protejare a mediului.

Până în prezent, agricultorii pot obţine prime de la Bruxelles chiar dacă şi-au îndeplinit doar standardele minime de protejare a mediului. „E ca şi cum ai plăti şoferii doar pentru că se opresc la culoarea roşie a semaforului”, a spus un strateg de mediu din guvernul german.

(V.Ş)

Comisia Europeană a publicat zilele trecute o comunicare privind „Politica Agricolă Comună (PAC) în perspectiva anului 2020 – Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentaţie, resurse naturale şi teritorii”. Scopul reformei este ca sectorul agricol european să devină mai dinamic, competitiv şi eficient în contribuţia sa la viziunea strategiei Europa 2020 privind stimularea creşterii durabile, inteligente şi favorabile incluziunii. Documentul schiţează trei opţiuni pentru continuarea reformei. În urma discuţiilor pe marginea acestor idei, Comisia va prezenta propuneri legislative formale la jumătatea anului 2011.

Cele trei obiective principale

În prezentarea comunicării, comisarul UE pentru agricultură şi dezvoltare rurală Dacian Cioloş a subliniat că este important ca PAC să devină „mai ecologică, mai echitabilă, mai eficientă şi mai eficace”. În continuare, acesta a declarat: „PAC nu este doar pentru agricultori, este pentru toţi cetăţenii UE, în calitate de consumatori şi contribuabili“.

În prima parte a acestui an, Comisia a organizat o dezbatere publică şi o importantă conferinţă privind viitorul PAC. Din majoritatea covârşitoare a contribuţiilor au reieşit trei obiective principale pentru PAC:

* producţia alimentară fiabilă (asigurarea aprovizionării cu alimente sigure şi suficiente, în contextul cererii în continuă creştere la nivel mondial, al crizei economice şi al volatilităţii mult mai mari a pieţei, pentru a contribui la securitatea alimentară);

* gestionarea durabilă a resurselor naturale şi politicile climatice (adesea, agricultorii trebuie să ţină seama mai mult de aspectele legate de mediu decât de cele economice, dar aceste costuri nu sunt compensate de piaţă);

* menţinerea echilibrului teritorial şi a diversităţii zonelor rurale (agricultura rămâne un motor economic şi social major în zonele rurale şi un factor important pentru menţinerea unui spaţiu rural activ).

Precizări privind plăţile directe

Comunicarea analizează instrumentele viitoare care ar putea fi adecvate pentru îndeplinirea acestor obiective în condiţii optime.

În privinţa plăţilor directe, comunicarea arată importanţa redistribuirii, reproiectării şi orientării mai exacte a sprijinului pe baza unor criterii obiective şi echitabile, uşor de înţeles de către contribuabili. Aceste criterii ar trebui să fie atât economice (să ţină cont de elementul „ajutor pentru venit” al plăţilor directe), cât şi de mediu (să reflecte bunurile publice furnizate de agricultori), sprijinul fiind mai bine orientat spre agricultorii activi. Ar trebui organizată o distribuire mai echitabilă a fondurilor, într-un mod mai fezabil din punct de vedere economic şi politic, cu o perioadă de tranziţie, pentru a se evita o perturbare majoră.

O abordare ar fi aceea de a prevedea plata unui ajutor pentru venitul de bază (care ar putea fi uniform într-o regiune – dar nu o sumă forfetară în întreaga UE – pe baza unor criterii noi şi cu un anumit plafon);
o plată obligatorie de mediu pentru acţiuni suplimentare (anual), care depăşesc normele de bază referitoare la ecocondiţionalitate (precum învelişul vegetal, rotaţia culturilor, păşunile permanente sau scoaterea terenurilor din circuitul agricol în scop ecologic);
plus o plată pentru compensarea constrângerilor naturale specifice (definite la nivelul UE) şi care să completeze sumele plătite prin intermediul măsurilor de dezvoltare rurală);
o opţiune de plată „cuplată” limitată, pentru tipuri de agricultură deosebit de sensibile (asemănătoare opţiunii actuale introduse în temeiul articolului 68 în bilanţul de sănătate al PAC). O schemă de sprijin simplă şi specifică ar spori competitivitatea exploataţiilor agricole mici, ar reduce birocraţia şi ar contribui la vitalitatea zonelor rurale.

Măsurile de piaţă

În privinţa măsurilor de piaţă, precum intervenţiile publice şi ajutoarele pentru depozitarea privată, ar putea fi puse în aplicare nişte măsuri de raţionalizare şi simplificare şi ar putea fi, eventual, introduse elemente noi care să vizeze îmbunătăţirea funcţionării lanţului alimentar. Deşi aceste mecanisme au fost instrumentele tradiţionale ale PAC, reformele ulterioare au accentuat orientarea spre piaţă a agriculturii UE şi au redus aceste măsuri la nivelul unor plase de siguranţă,

într-atât încât depozitele publice au fost aproape complet eliminate. În vreme ce măsurile de piaţă au constituit 92% din cheltuielile PAC în 1991, doar 7% din bugetul PAC a fost cheltuit pe măsuri de piaţă în 2009.

Dezvoltare rurală

Politica de dezvoltare rurală a permis creşterea sustenabilităţii economice, de mediu şi sociale a sectorului agricol şi a zonelor rurale, dar au fost lansate apeluri insistente în favoarea integrării depline a aspectelor referitoare la mediu, schimbările climatice şi inovare în toate programele, în manieră orizontală. Se atrage atenţia asupra importanţei vânzărilor directe şi a pieţelor locale, precum şi asupra nevoilor specifice ale tinerilor agricultori şi ale nou-veniţilor în sectorul agricol.

Abordarea LEADER va fi şi mai puternic integrată. Pentru mai multă eficacitate, se vehiculează ideea trecerii la o abordare mai clar orientată spre rezultate, eventual cu obiective cuantificate. Un nou element al viitoarei politici de dezvoltare rurală ar trebui să fie setul de instrumente pentru gestionarea riscurilor, pentru a face faţă mai eficient incertitudinilor legate de venituri şi volatilităţii pieţei. Statele membre ar trebui să dispună de diverse opţiuni de gestionare a riscurilor legate de producţie şi de venituri, variind de la un nou instrument de stabilizare a veniturilor compatibil cu OMC şi până la sprijinul sporit pentru instrumentele de asigurare şi fondurile mutuale. Ca şi în cazul plăţilor directe, ar trebui să se facă o nouă alocare a fondurilor, pe baza unor criterii obiective, evitând renunţarea prea bruscă la sistemul actual.

Opţiunile viitoare

Pentru a face faţă acestor provocări majore, comunicarea schiţează trei opţiuni pentru viitoarea orientare a PAC: 1) ajustarea celor mai presante deficienţe ale PAC, prin schimbări treptate, 2) transformarea PAC într-o politică mai ecologică, mai echitabilă, mai eficientă şi mai eficace şi 3) renunţarea la ajutorul pentru venit şi la măsurile de piaţă şi concentrarea asupra obiectivelor referitoare la mediu şi la schimbările climatice. În cazul tuturor celor trei opţiuni, Comisia prevede menţinerea sistemului actual format din doi piloni: un prim pilon, care cuprinde plăţi directe şi măsuri de piaţă şi în cazul căruia normele sunt definite clar la nivelul UE, şi un al doilea pilon, care cuprinde măsuri de dezvoltare rurală multianuale şi în cazul căruia se stabileşte un cadru de opţiuni la nivelul UE, dar deciziile finale privind schemele sunt luate de statele membre sau de regiuni în cadrul unei gestiuni comune.

Un alt element comun al celor trei opţiuni este ideea că viitorul sistem de plăţi directe nu poate să se bazeze pe perioade istorice de referinţă, ci ar trebui să fie legat de criterii obiective. „Actualul sistem prevede norme diferite pentru UE-15 şi UE-12, situaţie care nu poate continua după 2013”, a insistat astăzi comisarul Cioloş. De asemenea, sunt necesare criterii mai obiective pentru alocările destinate dezvoltării rurale.

Liberalii susţin transformarea cadastrului  în cheltuială eligibilă

În cadrul întâlnirii din  13 octombrie 2010 desfăşurate la Palatul Parlamentului, la nivelul comisiilor de specialitate pe domeniul agriculturii din Camera Deputaţilor şi Senat, cu participarea  comisarului european pentru agricultură Dacian Cioloş, s-a discutat despre principalele măsuri ce ar trebui aplicate pentru a atinge obiectivele PAC după 2013. Priorităţile prezentate de comisarul european pentru agricultura, care vor sta în centrul Politicii Agricole Comune după anul 2013, sunt grupate astfel: producţia alimentară, implicit asigurarea securităţii alimentare; gestiunea resurselor naturale şi lupta împotriva schimbărilor climatice, precum şi economia rurală, respectiv rolul agriculturii în amenajarea teritoriului şi în menţinerea potenţialului agricol, inclusiv în zonele defavorizate.

Direcţia restructurării

Comisarul european Dacian Cioloş a dat asigurări că PAC va oferi mai multe instrumente care vor permite unui stat membru, deci şi României, să pună accentul pe restructurarea fermelor mici şi mijlocii care pot să meargă spre o comasare, dar şi spre o mai bună valorificare a produselor pe care le realizează. Reprezentantul PNL, deputatul Dan Motreanu, a atras atenţia că dinamica socială din mediul rural se îndreaptă spre una de tip sud-american, cu polarizarea socială accentuată între bogaţi şi restul oamenilor foarte săraci.

Din acest motiv, a susţinut ca PAC să se îndrepte spre fermele mici şi mijlocii, astfel încât să se poată constitui o clasă de mijloc reală în mediul rural românesc. În acest context, deputatul PNL a arătat că o piedică în comasarea terenurilor o reprezintă lipsa înregistrării proprietăţilor funciare. Pentru a veni în ajutorul deţinătorilor de terenuri, de regulă persoane în vârstă şi fără resurse financiare, deputatul Dan Motreanu a susţinut posibilitatea transformării cadastrului într-o cheltuială eligibilă. Comisarul european pentru agricultură a dat asigurări că va analiza această posibilitate, dar că se va introduce noţiunea de producători agricoli activi, astfel încât subvenţiile să fie îndreptate către acea categorie de proprietar care să fie şi agricultor.

PNL solicită ca resursele financiare pentru PAC să se menţină la un nivel consistent. Comisarul Dacian Cioloş a precizat că aceasta depinde de poziţia statelor membre contributoare, dar se urmăreşte echilibrarea alocărilor bugetare între estul şi vestul Uniunii Europene. (L.D.)

Lansată la 12 aprilie 2010 de Comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, dezbaterea urmăreşte implicarea unui număr cât mai mare de cetăţeni şi reprezentanţi ai societăţii civile, chemaţi să răspundă la patru întrebări fundamentale:

- De ce avem nevoie de o Politică Agricolă Comună?
- Ce aşteaptă cetăţenii de la agricultură?
- De ce este necesară o nouă reformă a PAC?
- Ce instrumente sunt necesare pentru Politica Agricolă Comună de mâine?

Dezbaterea publică privind viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), lansată de Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, s-a încheiat pe la jumătatea lunii iunie. Menţionăm că, până în 2013, PAC face obiectul unei noi reforme.

Printre miile de opinii exprimate (cele mai multe din Polonia, Germania şi Franţa), cu greu am găsit numai cinci din România, semn că fermierilor noştri nu le pasă de propriul lor viitor.

La întrebarea „De ce este necesară o nouă reformă a PAC?“, am reţinut trei răspunsuri.

Este trist, aproape de neconceput ca printre cei care pledează pentru noua reformă a PAC să nu găsim nici măcar un agricultor pur, cum s-ar spune.

Marian Stoicescu (Consilva): „Pentru a se putea acoperi unitar şi a se da aceeaşi atenţie, la toate segmentele aferente domeniului agriculturii. De asemenea, pentru a răspunde provocărilor acestui secol – criza alimentară, criza energetică, criza apei şi criza ecologică. Totodată, reforma PAC poate să reconsidere rolul şi importanţa pădurilor. Pădurile, pe lângă rolul lor economico-social, reprezintă un factor important de protecţie a mediului, împiedică apariţia torenţilor, viiturilor, inundaţiilor, alunecărilor de teren, fenomenului de deşertificare şi pot atenua efectele schimbărilor climatice.“

Alex Vintilescu (Aquaform): „În opinia mea, problemele mari ţin de:

- armonizarea pieţelor agricole în toată zona UE;

- produse de calitate care să nu pună în pericol sănătatea oamenilor;

- standarde de producţie, exploatare şi prelucrare;

- evitarea pe cât este posibil a contaminării solului, plantelor, animalelor, în general a fondului sau a potenţialului de resurse;

- evoluţia agriculturii în conformitate cu pricipiul dezvoltării durabile şi cu noul concept în protecţia mediului conforn căruia trebuie să exploatăm mediul aşa cum este el şi cum dorim noi. Cu alte cuvinte, agricultura de tip extensiv şi intensiv trebuie combătută la nivel UE şi încurajată agricultura de tip verde (m-am ferit să folosesc termenul de agricultură ecologică, întrucât ecologia se referă la ecosistem).“

Constantin Comaritean:

„Nu ştiu! Acum experţii independenţi pregătesc o analiză a contribuţiilor primite. Analiza urmează să fie prezentată în cadrul conferinţei de la Bruxelles, din 19-20 iulie, care îşi propune o privire de ansamblu asupra viitorului PAC.“

Traian DOBRE