Agro BUSINESS

Costin Constantin creşte prepeliţe de şapte ani. Mica afacere a luat o nouă turnură anul trecut, când şi-a vândut maşina pentru a avea bani de investiţii. Efortul a meritat însă, pentru că acum îşi permite să trăiască „la propriu“ din afacere.

Originar din localitatea Zăneşti, Costin Constantin este dulgher de meserie. În urmă cu şapte ani, forţat de nişte probleme medicale, nemţeanul a renunţat la profesie, optând pentru creşterea prepeliţelor. Profan iniţial în domeniu, fostul dulgher s-a specializat citind numeroase studii. A început cu 80 de prepeliţe, mai mult din pasiune, pentru ca, în urmă cu un an, să decidă extinderea afacerii. Mărturiseşte că a fost o decizie bruscă, motivată de creşterea cererii şi de faptul că „s-a dezgheţat lumea la minte“ şi a început să aprecieze calităţile oului de prepeliţă.

„În plus, în doar trei luni poţi să ajungi la producţie, nu trebuie să aştepţi vreme îndelungată să vezi rezultatele muncii, aşa cum se întâmplă în alte domenii.“ Fire practică, Constantin confecţionează acum şi cuşti pentru păsări. Cu alte cuvinte, întreprinzătorul poate să ofere celor interesaţi totul: de la ouă pentru incubat, prepeliţe, furaj, până la cuşti. Mai mult, are şi un sfat pentru începători: nu trebuie doar să aibă grijă de prepeliţe, ci să le şi iubească, ba chiar să le vorbească.

O investiţie rentabilă

În 2011, Costin Constantin a luat decizia să investească serios în creşterea prepeliţelor şi să mărească numărul acestora de la 80 de capete la circa 500. Şi-a vândut şi maşina pentru a amenaja o cameră nouă pentru păsări. Se gândeşte chiar să mai construiască încă una, dar depinde şi de cererea din piaţă. Spune că a investit în afacere circa 1.500 de euro, dar nu regretă pentru că acum trăieşte din ea. Constantin are şi un asociat, un nepot care se ocupă de partea de incubare, în timp ce el creşte efectiv prepeliţele.

De păsări se ocupă în general dimineaţa şi seara – câte două ore de fiecare dată –, iar la câteva zile le face curat. Curăţenia se face repede, pentru că nu este vorba decât de nişte tăvi metalice culisabile pe care le înlocuieşte.

Păsările sunt ţinute în baterii, cu o capacitate de circa 36 de bucăţi fiecare. Pentru hrană foloseşte un nutreţ pe care şi-l prepară singur – este vorba de un amestec de concentrat adus din Ungaria. Constantin spune că raţia zilnică este de 25-30 g de furaj pe cap de pasăre, maximum 40 de grame. Deosebit de importantă este însă temperatura camerei, cea optimă fiind de 22-24 de grade Celsius.

Ouăle le vinde în general la cunoscuţi – preţul este de 0,25-0,3 lei bucata pentru persoanele care fac tratament şi de 0,5-0,6 lei pentru incubat. În magazine nu ajunge, pentru că aici „e scump să pătrunzi“.

Constantin nu este însă un caz singular. Ca el sunt mulţi fermieri care au început să crească prepeliţe din pasiune, după care au descoperit că pot face o afacere. Ca să te convingi nu trebuie decât să arunci un ochi pe site-urile de vânzări on-line.

Mirajul profitului

În ultima vreme, interesul pentru creşterea prepeliţelor este în creştere nu doar pentru locuitorii din zona rurală, ci şi de la oraşe. Pentru aceştia din urmă este chiar o activitate suplimentară, pentru că îşi văd în continuare de serviciu, iar printre picături se ocupă şi de păsări.

De unde însă acest interes mare pentru prepeliţe? Simplu: pentru că prepeliţele încep să ouă în 40 de zile de la naştere – media la o singură pasăre fiind de 25-30 de ouă pe lună, iar la 500 de capete producţia zilnică este de 450 ouă. La un preţ de 0,3 lei bucata se pot obţine venituri zilnice de 135 de lei, din care se scad costurile de producţie (furaj, curent, apă).

În plus, pentru a începe o astfel de afacere nu ai nevoie de foarte mulţi bani. Îţi trebuie un spaţiu adecvat amenajat corespunzător – pe un metru pătrat se pot creşte 120 de prepeliţe (cuşti suprapuse) –, temperatură constantă şi să nu fie zgomot. Specialiştii recomandă ca la o baterie de 50 păsări să existe 13 masculi şi 37 de femele. Perioada de incubaţie este de 16-17 zile.

În plus, de la prepeliţă se foloseşte aproape totul: ouăle pot fi utilizate în alimentaţia zilnică sau în tratamente naturiste, carnea este foarte solicitată în supermarketuri şi restaurante, iar gunoiul este un bun îngrăşământ. Chiar dacă piaţa internă nu este formată, crescătorii pot lua în calcul exportul, mai ales că aici există o cerere mare. Nu trebuie decât să aibă curaj şi să se apuce de treabă.

Calităţile oului de prepeliţă

l conţine de 5 ori mai mult fier, calciu, potasiu, zinc;
l conţine de 6 ori mai multă vitamina B5 şi de 15 ori mai multă vitamină B2 decât oul de găină;
l oul este folosit în tratamente naturiste împotriva unor afecţiuni precum ulcer, astm, colesterol mărit, diabet, potenţă, boli de ficat etc.

Calităţile cărnii

Carnea de prepeliţă este foarte căutată în super­marketuri şi restaurante, pentru că are un conţinut scăzut în grăsimi şi colesterol.

Ioana GUŢE

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) reaminteşte beneficiarilor plăţilor naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, la specia bovine, aferente anului în curs, că eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează să acceseze credite de la băncile care au încheiat convenţii cu Agenţia pentru finanţarea activităţilor curente.

Aceste credite reprezintă un instrument creat pentru a ajuta financiar fermierii până la primirea la termen, potrivit legislaţiei în vigoare, a primei pe exploataţie pentru bovine la care sunt îndreptăţiţi. Opţiunea de a solicita creditul aparţine integral fermierului.

Începând cu data de 18 ianuarie a.c., creditele pot fi accesate şi de la Banca Transilvania, cu care APIA a încheiat o convenţie în acest sens. Prevederile convenţiei sunt identice cu cele ale convenţiilor anterioare în ceea ce priveşte depunerea de către fermier a dosarului de accesare a creditelor pentru finanţarea activităţilor curente.

Plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, la specia bovine, reprezintă prima pe exploataţie, în cuantum de 410 lei/cap de bovină (conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1244/2010).

Subvenţii

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor continuă acţiunile de sprijinire a crescătorilor de porci, a unităţilor din industria cărnii. Întreprinde totodată demersuri care să permită intrarea României în comerţul intracomunitar cu carne proaspătă de porc şi produse din carne de porc, provenite de la porcii crescuţi pe teritoriul naţional.

În acest sens s-a finalizat elaborarea unor acte normative prin care se facilitează acordarea de subvenţii pentru crescătorii de porci care deţin exploataţii comerciale autorizate şi/sau înregistrate sanitar-veterinar, în care se respectă normele de biosecuritate şi bunăstare a animalelor.

Răspunderea pentru sănătatea animalelor

Noile reglementări ale ANSVSA urmăresc prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor, prin verificarea şi certificarea stării de sănătate a animalelor de la locul de origine până la cel de destinaţie, asigurarea trasabilităţii şi un control strict al mişcării porcilor.

Astfel, se prevede ca mişcarea suinelor domestice vii pe teritoriul României să se efectueze doar dacă acestea sunt identificate şi însoţite de un certificat sanitar veterinar de sănătate, ceea ce reprezintă o măsură de biosecuritate, în condiţiile în care a fost stopată vaccinarea contra pestei porcine clasice, pentru a permite liberalizarea comerțului cu porci vii pe teritoriul naţional.

Facilităţi

Practic, prin noile măsuri se creează cadrul legal ca porcii din gospodăriile populaţiei să fie vânduţi pe teritoriul localităţii, în alte localităţi de pe teritoriul aceluiaşi judeţ, în alte judeţe sau către târguri de animale vii autorizate sanitar veterinar.

Vânzări numai către abatoare autorizate

O noutate şi o facilitate este categoria de exploataţie comercială de „tip A”*, din care porcii pot fi valorificaţi către unităţi de abatorizare autorizate, dar numai către cele autorizate pentru comercializare de produse pe plan naţional.

Sătenii din comuna prahoveană Râfov nu au, precum semeni de-ai lor care se ocupă de creşterea porcilor sau oilor, probleme cu integrarea în Uniunea Europeană şi cu normele pe care le impune aceasta. Şi asta pentru că ţăranii de aici s-au axat de mulţi ani pe confecţionarea măturilor, împletitul de rogojini şi realizarea mobilierului din răchită. Fapt este că UE nu a impus restricţii în sensul celor de mai sus.

În timp ce alţi ţărani se dau de ceasul morţii să nu supere Europa cu tradiţiile şi obişnuinţa lor de mai bine de 2000 de ani, cei din Râfov fac liniştiţi mături şi rogojini. Ei vând o mătură cu 50.000-60.000 de lei vechi „de la poartă“, cum spune primarul Mircea Chivu, şi o rogojină cu 100.000 de lei vechi. Şi nimeni nu le-a impus ca mătura să aibă un număr de paie ori rogojina un anumit model.

Din acest punct de vedere, ţăranii din Râfov par cei mai fericiţi.

(N.M.)

Crescătorii de vaci cu lapte din zonele defavorizate, persoane fizice neautorizate, trebuie să se autorizeze şi să depună copie după certificatul de înregistrare la Registrul Comerţului, până la data de 25 octombrie 2010. Aceasta este una dintre condițiile obligatorii, dacă vor să beneficieze de ajutorul acordat din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

De sprijinul specific pot beneficia numai crescătorii persoane juridice şi/sau persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale constituite potrivit OUG  nr. 44/2008.

APIA a menționat că efectivul pentru care se solicită ajutor specific anual, cuprins între 2 şi maximum 15 capete, trebuie menţinut în exploataţie pe perioada derulării schemei.

Cuantumul ajutorului este de cel mult 100 de euro/cap de vacă şi se calculează după finalizarea verificărilor, prin raportarea numărului de animale eligibile la plafonul de 22.447.205 euro, aferent acestei forme de sprijin.

 (T.D.)

• O crescătorie de păuni unică în Moldova
• O pasăre de la care se valorifică totul
Ca peste tot în această perioadă, şi oamenii din satul Buznea, comuna Ion Neculce, nu-şi mai văd, cum se spune, capul de treabă. Pe interlocutorul meu, domnul învăţător Mihai Cârtiţă, l-am găsit acasă spre seară. Ca şi ceilalţi consăteni ai săi, dumnealui se ocupă şi de legumicultură.

Tocmai venise de la un hectar de varză pe care îl are în apropierea Bahluiului şi, pentru că are sursă de apă, recolta va fi bună. „Am avut un an capricios, ne spune domnul învăţător, cu secetă, grindină, dar când vom trage linia, rezultatele sunt mulţumitoare.“

Ceea ce l-a făcut cunoscut însă pe domnul Mihai Cârtiţă peste hotarele judeţului este marea sa pasiune pentru creşterea păunilor.

Comerţ cu „păsările cerului“

„Am luat, în urmă cu 10 ani, o pereche de păuni, care ne-a fermecat cu frumuseţea lor. Nu ştiam mai nimic despre aceste minunate păsări, aşa că m-am apucat să citesc, am apelat şi la Internet, i-am înmulţit, iar acum în voliere am o sută de capete.“ Aflăm că nu sunt pretenţioase, se hrănesc asemeni celorlalte păsări de curte, iar vara primesc mai multă lucernă proaspătă.

„Prima pereche am adăpostit-o într-un coteţ, îşi aminteşte domnul învăţător. Pe măsură ce numărul lor a crescut, am construit trei voliere, care nu au costat mare lucru.“

Criza economică a afectat oarecum şi afacerile cu păuni, dar creşterea lor este încă rentabilă. Dincolo de considerentele economice se află cele ce ţin de bucuria de a avea în gospodărie o pasăre atât de încântătoare.

Cunoscut în patru judeţe

„Cu timpul, intervine doamna Maria Cârtiţă, am îmbinat plăcutul cu utilul. Am început să vindem celor interesaţi câte o pereche de păuni sau ouă.“

Acum crescătorii de păuni din Buznea sunt cunoscuţi în toată Moldova. „Am vândut câte o pereche de păuni amatorilor din judeţele Neamţ, Bacău, Suceava şi, fireşte, din judeţul Iaşi, spune domnul Cârtiţă.“ Mulţi dintre amatori preferă ouăle pe care le pun la clocit sub găină sau sub curcă cu bune rezultate.“

De asemenea se valorifică şi penele pe care păunii le leapădă în luna august, în special în judeţul Bistriţa-Năsăud, unde pălăria de la costumul popular este împodobită cu „ochii păsării cerului“, cum este denumită pana păunului în îndepărtata sa ţară de origine.

Este o afacere? Fără îndoială, vine răspunsul, cu toate că preţurile au scăzut. Dacă anul trecut, de pildă, o pereche de păuni se vindea cu 500 de euro, anul acesta obţinem doar 300, la fel şi preţul ouălor e mai mic, dar oricum merită.

Modest, gospodarul spune că dispune acum de o crescătorie. În viitor vrea s-a extindă. Visează la o fermă modernă de creştere a păunilor „cum nu este alta în această parte de ţară“, pentru că, spune dumnealui, vilele luxoase ce apar, dar de ce nu şi casele gospodarilor, vor deveni şi mai frumoase prin prezenţa acestor minunate păsări.

 Stelian CIOCOIU

În fiecare an, odată cu începutul răvăşitului oilor, în comuna montană Rucăr se instaurează zilele de sărbătoare. Evenimentul, care se desfăşoară aici deja de o bună perioadă de timp, adună din toată zona, dar nu numai, concurenţi sau simpli participanţi.

De organizarea şi buna desfăşurare a manifestării Expopastoralis s-a ocupat de fiecare dată primăria comunei Rucăr. Această zonă musceleană este renumită pentru creşterea animalelor, îndeosebi a mioarelor, poate şi din acest motiv principalul obiectiv spre care tinde evenimentul este promovarea acestei îndeletniciri.

Din ţarc, pe podiumul de prezentare

Anul acesta, Expopastoralis s-a desfăşurat pe parcursul a trei zile, iar programul a cuprins, pe lângă spectacolele cu iz câmpenesc, expoziţii de animale şi concursuri. Prezentarea exemplarelor s-a desfăşurat pe anumite etape, şi anume: bovine adulte, tineret femel şi mascul, ovine adulte, berbeci şi tineret ovin.

Tot în cadrul acestei expoziţii a fost şi o secţiune de prezentare dedicată cabalinelor. Ce-i drept, animalele aduse aici nu au fost expuse doar pentru a culege aprecierile vizitatorilor târgului şi ale căror cunoştinţe zootehnice nu sunt atât de vaste, ci şi pentru a fi observate de ochiul critic al membrilor unei comisii specializate în acest sens.

Astfel, de bonitarea exemplarelor, în funcţie de diferite criterii, s-au ocupat patru specialişti în domeniu. Aprecierile domniilor lor au stabilit, de altfel, şi câştigătorii concursurilor.

Câinele, ce paznic strajnic!

Ca şi în anii trecuţi, la Expopastoralis participanţii au putut admira şi exemplare canine. Probabil că fiecare dintre noi păstrează în minte imaginea unui dulău mare, impunător, care ne urmărea cu privirea fiecare pas şi care păzea neclintit turmele de mioare. Dintotdeauna, fermele, în special cele de la munte, au fost păzite strajnic de prietenul credincios al omului, câinele.

Astfel că, iubitorii de patrupede, din comună dar şi din alte judeţe, şi-au adus companionii pentru a impresiona prin ţinuta impunătoare şi loialitate. Alături de organizatorii Expoziţiei canine s-a aflat şi preşedintele Clubului Naţional de Câini Ciobăneşti Româneşti, domnul Cezar Osiceanu.

Rolul domniei sale în cadrul expoziţiei a fost unul foarte important, acesta ocupându-se de arbitrarea tuturor câinilor participanţi. Aprecierile ulterioare desfăşurării expoziţiei au fost îmbucurătoare pentru organizatori, şi asta pentru că, spre deosebire de anii anteriori, exemplarele aduse aici au fost într-un număr mare. Acesta este, de altfel, primul an în care organizatorii au putut redacta un catalog de  prezentare a câinilor de la Expopastoralis, unde pot fi găsite şi datele de contact al crescătorilor.

Ing. Paul Sima