Agro BUSINESS

În hora finanţării agriculturii, a intrat și BRD Groupe Société Générale. Această bancă şi Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) IFN SA au lansat un credit pentru fermieri pe producţia agricolă.

Dobânda anuală efectivă (DAE) este de 10%. Suma totală a unui credit care poate fi oferit de BRD este de cel mult 1,4 milioane de lei. Practic, dobânda variază între 3 și 5% pe lună, comisionul de gestiune este de 0,1%, iar cel de acordare, de 1,5%. La acestea, se mai adaugă dobânda fondului.

Creditul se acordă pe un an de zile, iar 80% din el este garantat de FGCR.

„Creditele se dau pe criterii economice. În primul rând, trebuie precizat că nu se acordă persoanelor fizice, ci întreprinderilor mici sau mijlocii care nu au datorii restante la bugetul de stat, iar dacă au credite acestea trebuie plătite la zi“, a afirmat Veronica Toncea, preşedintele FGCR.

FGCR IFN SA este o societate comercială înfiinţată în anul 1994, cu sprijinul logistic şi financiar al Uniunii Europene, cu scopul de a facilita finanţarea sectorului privat din agricultură şi industria alimentară. (T.D.)

Fermierii care nu au bani pentru cofinanţarea proiectelor europene au posibilitatea să obțină credite convenabile din partea CEC Bank. Acest lucru a fost stabilit după ce Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) şi Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) au încheiat un protocol de colaborare cu CEC Bank, pentru susţinerea agricultorilor în accesarea fondurilor comunitare.

Modalităţile de conlucrare

Protocolul prevede utilizarea unui model standard de scrisoare de confort, care va fi eliberată de bancă solicitanților de credite, care au proiecte selectate și pentru care urmează să fie încheiate contracte de finanțare din fonduri europene. Astfel, potențialii beneficiari, care doresc cofinanţarea proiectelor depuse în cadrul PNDR se pot adresa sucursalelor CEC Bank sau birourilor de fonduri europene din cadrul sucursalelor din fiecare județ al țării în vederea emiterii scrisorilor de confort.

Un nou concept

Conform comunicatului, începând cu luna iunie CEC a lansat conceptul „Biroul de Fonduri Europene“, prin care banca acordă îndrumare, promovează și vinde produsele de creditare, pentru accesarea de fonduri europene. Primele astfel de birouri au fost deja inaugurate oficial, în incinta sucursalelor din Piatra Neamț, Bacău, Iași, Constanța, Suceava, Botoșani, Brăila, Galați, Tulcea, Călărași și Brașov. Această acțiune continuă, pentru a acoperi majoritatea sucursalelor.

CEC Bank a finanțat până acum peste 2.250 de proiecte pentru obținerea de fonduri europene. Experiența și produsele de creditare puse la dispoziție se adresează proiectelor finanțabile din fonduri europene, indiferent de programul de finanțare accesat de clienți.

Flexibilitatea produselor permite accesarea de proiecte finanțate atât prin instrumente structurale, cât și din fonduri destinate agriculturii. Prin cofinanțările acordate clienţilor săi, s-au absorbit deja granturi în valoare de peste 200 milioane de euro.

Traian DOBRE

Estimări sumbre, dar nu lipsite de temei arată că producţia autohtonă de legume se va înjumătăţi în acest an, iar afacerile fermierilor de profil se vor reduce drastic. Principalele cauze sunt lipsa subvenţiilor şi a creditului agricol, care nu mai sunt disponibile odată cu trecerea în noul an. După integrarea în Uniunea Europeană, ţara noastră a avut trei ani de tranziţie, perioadă în care fermierii români au beneficiat de subvenţii şi de facilităţi pentru obţinerea creditelor bancare. Începând cu 1 ianuarie 2010, România nu mai poate acorda astfel de ajutoare, neconforme cu cele aprobate de Uniunea Europeană.

Lipsa subvenţiilor va face ca producţia de legume şi fructe să scadă în 2010, determinând o creştere a importurilor şi a preţurilor, dar şi falimentul mai multor producători. Cifrele de afaceri ale fermierilor vor scădea drastic în acest an, când perioada de tranziţie se încheie. Viitorul nu sună deloc bine.

Această anulare a creditului agricol va duce la o presiune neconcurenţială a pieţei din partea fermierilor străini care beneficiază de credite la dobânzi de 3-4%, în timp ce în România dobânzile sunt de 15-20% în lei.

Lada legumicolă a Europei

În aceste condiţii nu constituie nicio surpriză faptul că şi în acest an vom avea pe masă legume şi fructe din import, care nu sunt acceptate de alte state, din cauza proastei calităţi şi a problemelor fitosanitare pe care le au. Piaţa românească de legume este invadată de produsele din Orient, iar Turcia deţine supremaţia, mai ales că este cea mai apropiată de ţara noastră.

Chiar şi în condiţiile în care preţul creşte cam de trei ori de la producătorul turc la comerciantul român, acesta este mai avantajos decât al legumelor din producţie autohtonă.

Ce pot face cultivatorii de legume în aceste condiţii?

Producătorii au purtat în anul care a trecut negocieri şi discuţii cu Ministerul Agriculturii pentru ca politicul să poată interveni pe termen scurt prin crearea de noi modalităţi de susţinere a agriculturii. Din păcate, orice discuţie a murit în faza incipientă şi din cauza instabilităţii politice din ţară.

Un exemplu de sprijin din partea Ministerului Agriculturii ar fi furnizarea de gaze din producţia internă către sere la un preţ mai mic, la fel cum se întâmplă cu combinatele de îngrăşăminte sau cu cele industriale. În Olanda, statul subvenţionează 65% din costul energiei termice folosite în producţie în serele de legume şi fructe.

Anul 2010 se anunţă cu adevărat unul de foc pentru mulţi dintre producătorii de pe piaţa românească a legumelor. Din păcate, pentru unii e posibil să fie şi ultimul…

Cosmin MUTU

Nu de puţine ori s-a susţinut ideea că agricultura unei ţări reprezintă oglinda fidelă a dezvoltării acesteia. Dezvoltarea acestei ramuri a economiei este indestructibil legată de susţinerea specifică financiară – subvenţii, credite şi alte forme de înlesnire.

Prin intermediul acestui articol dorim să clarificăm unele aspecte cu privire la creditul bancar şi să aducem o mai bună înţelegere a mecanismului acestui produs financiar-bancar şi costurilor lui.

Riscul de ţară al României este perceput ca fiind unul ridicat în mediile de afaceri străine. Evenimentele politice şi social-economice, creşterea impozitelor, corupţia, cadrul legislativ ambiguu, pe fondul neîncrederii generale asupra mersului reformei româneşti, au dus la această cotaţie.

În consecinţă, dobânda bancară este inegală în comparaţie cu o ţară stabilă social-economic din Uniunea Europeană. Iată de ce o aceeaşi bancă străină are în România dobânzi mai mari decât în Germania, să spunem.

Ce temei are riscul de creditare?

Neîncrederea cu privire la riscul reprezentat de creditare este oarecum neîntemeiată. O bancă solidă va avea întotdeauna reprezentanţi bine pregătiţi şi instruiţi în a-şi fideliza clientul. În acest sens, dobânda, care reprezintă punctul culminant al creditului, poate fi negociată prin contract. Comisioanele ataşate creditului pot avea o pondere importantă asupra costurilor lui. Numai de modul de abordare şi negociere ale potenţialului contractant şi de disponibilitatea bancherului depinde costul optimizat al creditului, şi nu de semnarea, în alb, a contractului paginat.

Un bancher serios nu-şi permite ca un client ce rulează bani prin contul firmei sale să migreze cu „arme şi bagaje“ către altă bancă din cauza neînţelegerii nevoilor acestuia.

Componenta unei dobânzi

Dobânda este formată în principal din două elemente: dobânda de referinţă a BNR – ROBOR – la Ron şi EURIBOR – la Euro – şi marja proprie a băncii creditoare, iar în secundar din comisioanele aferente creditului, care la unele bănci apar sub forma DAE (dobânda anuală efectivă).

EXEMPLU: dacă la ROBOR 8% adăugăm 6% marja băncii = 14% pe an – dobânda calculată la suma acordată, să zicem 100.000 Ron, ar fi de 14.000 Ron – aceasta împărţită la 12 luni ar însemna 1.166 Ron dobândă pe lună. Dacă creditul este acordat pe o durată de 5 ani, rata (principalul) ar însemna: 100.000/60 luni = 1.666 Ron pe lună.

Deci: 1.666 + 1.166 = 2.832 Ron/suma de plată pe lună în primul an.

În al doilea an, ca urmare a scăderii soldului (suma iniţială), cifrele se vor micşora.

DAE reprezintă costul final, în procente, al creditului şi se raportează întotdeauna la un an calendaristic, fiind alcătuită din comisioanele de administrare cont, analiză, întreţinere şi acordare. Trebuie menţionat faptul că nu toate băncile acţionează în mod unitar asupra mijloacelor de creditare, ci în mod conform politicilor şi normelor lor.

Iniţiatorul unui business de orice tip trebuie să ştie că o creştere a afacerii sale depinde şi de modul lui de abordare a relaţiei cu banca, pe termen mediu şi lung.

În definitiv, vorbim despre un parteneriat, şi nu de o relaţie de subordonare.

George DUMITRACHE

Dacă băncile vor trece la executarea forţată a datornicilor, aşa cum îi ameninţă, atunci este foarte posibil ca multe dintre investiţiile efectuate în agricultură să-şi înceteze activitatea, iar România să se compromită în faţa Uniunii Europene cu programele implementate de aceasta. Primul program de proporţii promovat de UE în România are în spate o susţinere financiară de 1,14 miliarde de euro, la care se adaugă şi contribuţia beneficiarilor direcţi, în sumă de 800 milioane de euro.

Acest aport propriu a fost acoperit mai ales pe seama unor credite bancare care aveau termene de scadenţă precise. Însă, la vremea respectivă bancherii lăsau să se înţeleagă că vor putea exista şi unele reeşalonări. Ei bine, aceste învoieli nu au mai fost valabile în momentul achitării ratelor la credit. Aşa s-au întâmplat lucrurile în cazul unora dintre membrii grupurilor de producători legume-fructe din Curtici şi Satu-Mare, care astăzi se află în situaţia de a fi puşi sub sechestru bancar şi care practic vor fi deposedaţi nu numai de investiţiile făcute, ci şi de averile personale.

Demolarea psihică a ţăranului

Horga Ioan din localitatea Sărăruş, judeţul Arad, a realizat prin SAPARD 1 ha de legume şi 20 ha de livadă superintensivă. În urma experienţei avute cu băncile a ajuns să gândească despre acestea că rolul lor este de a-i demola psihic pe fermieri.

Deşi poate după regulile bancare atitudinea lor pare a fi una corectă, în esenţă un fermier care nu e uns cu toate alifiile şi care ajunge să le bată la uşă iese întotdeauna cu capul plecat după părerea sa. Însă, din punctul de vedere al producătorului, banca ar trebui să acorde încredere şi implicit bani celor care au experienţă în producţie şi nu celor care stăpânesc arta conversaţiei.

Despre membrii grupului de producători din Curtici, fermieri de care este foarte apropiat, spune că aproape că nu mai au ce să sacrifice. Şi asta pe motiv că băncile nu acceptă situaţia de criză, de încetinire a vânzărilor şi încasărilor şi, prin urmare, mai puţin de 20% dintre ei pot să mai plătească ratele.

Visul devenit coşmar

Povestea lui Victor Codrea din Drăguşeni-Satu Mare e mai complicată, pentru că plăteşte de mai bine de un an rate pentru o investiţie care nu este realizată. Visul său, care constă în realizarea unei sere de 3.000 mp pentru căpşun, întârzie să se înfăptuiască deoarece constructorul a încasat banii, dar a plecat fără să mai realizeze construcţia.

Fermierul a încercat să discute cu banca, dar parteneriatul cu aceasta a funcţionat doar până la semnarea contractului. Deşi i s-a promis o perioadă de graţie de un an de zile dacă reuşeşte să achite dobânzile, acest lucru nu s-a adeverit. Mai trebuie spus că proiectul se ridică la valoarea de 100 mii de euro şi a primit finanţare prin SAPARD în 2007 cu credit subvenţionat prin Fermierul.

Un parteneriat înrobitor

Otto Varga din localitatea Doba judeţul Satu Mare. Cu un an în urmă, Otto Varga, din Doba-Satu Mare, era mândru de noul tip de seră realizat în ferma sa. Era şi mulţumit pentru că banca era înţelegătoare cu el, promiţându-i că îi va reeşalona din datoriile făcute pentru proiectele aflate în dificultate. De atunci şi până acum lucrurile au luat însă o altă întorsătură.

Reeşalonarea nu a mai avut loc, iar perioada de graţie, care în contract apărea ca fiind posibilă între 1 şi 5 ani, s-a redus la minimum posibil, adică la un an. Domnia sa susţine că aproape 80% dintre firmele care au accesat SAPARD-ul se confruntă cu aceleaşi probleme, motiv pentru care împreună cu grupul de producători de la Satu-Mare a cerut intervenţia ministerului în amânarea datoriilor. „Am fost generaţia de sacrificiu în ceea ce priveşte proiectele SAPARD, spune domnul Varga. Dacă pe noi, care am fost deschizători de drum ne distrug, oamenii nu vor mai face proiecte.“

Cei cu care am vorbit au reprezentat aşadar primul flanc în bătălia cu SAPARD-ul, luptă pe care la un moment dat credeau că au şi câştigat-o. Atunci erau parteneri cu băncile, iar acum se văd în situaţia de a fi executaţi de toate bunurile pe care le-au agonisit de-a lungul vieţii.

Valentina ŞOIMU

În urmă cu şapte ani la Moşna, în judeţul Iaşi, lua fiinţă societatea comercială Pam Moşna SRL. „Am început, ne spune doamna Marcela Ignat (foto), administratorul firmei, să lucrăm pământul nostru, al neamurilor şi ale unor cunoştinţe cu un tractor vechi condus de soţul meu care este mecanizator. Am luat în arendă suprafeţe mai mari, am achiziţionat două tractoare şi alte utilaje mai vechi şi am ajuns să lucrăm 500 ha de teren.“

Cu toate greutăţile – şi veţi vedea că sunt destule – doamna Ignat este mulţumită oarecum de rezultatele obţinute în 2009. A reuşit să dea drepturile cuvenite arendatorilor şi cu ce i-a mai rămas din vânzarea grâului, plus cele două milioane subvenţie la hectar, a reuşit să însămânţeze în toamnă 200 ha cu grâu şi 40 ha cu rapiţă. Restul suprafeţei este arată, iar în primăvară va semăna porumb, floarea-soarelui şi orzoaică.

Preţurile – marea batjocură naţională

Administratorul firmei din Moşna priveşte cu îngrijorare „evoluţia“ – dacă se poate spune astfel – a agriculturii româneşti, iar motivele sunt destule. În primul rând, preţul produselor agricole: grâul a fost valorificat cu 40 bani kilogramul, iar pentru floarea-soarelui a luat 60 de bani. „Sunt preţuri de batjocoră şi am avut noroc – spune doamna Ignat – deoarece avem contracte cu procesatori din judeţele Iaşi şi Vaslui, altfel am fi aşteptat mult şi bine cu produsele în hambare.

Este adevărat că am primit ajutorul statului, dar în aceeaşi măsură furnizorii din amonte cresc preţurile, astfel încât din subvenţie nu se alege mai nimic. Reducerea cu un leu la litrul de motorină a fost bine-venită, dar cu utilajele pe care le avem, vechi de când lumea, am cheltuit numai pentru carburant peste 500 milioane de lei vechi, nemaivorbind de sămânţă, îngrăşăminte“ etc.

Există apoi o lipsă de „fair play“ între unităţile economice. În 2008, de pildă, SC Pam Moşna a livrat unui agent economic din Drânceni-Vaslui grâu în valoare de peste un miliarde lei vechi. Au trecut, iată, doi ani şi cei din Moşna aşteaptă în continuare banii. Sigur, explică doamna Ignat, există calea justiţiei, dar asta înseamnă aşteptări de ani de zile, timp pierdut prin tribunale şi bani cheltuiţi degeaba, încât mai bine te laşi păgubaş.

De ce renunţi la un credit

Dornici să depăşească condiţia de agricultori din deceniul al şaptelea al secolului trecut, soţii Ignat au accesat un proiect FADR în valoare de 600 mii de euro cu care intenţionau să achiziţioneze un tractor de 200 CP, o combină, alte utilaje.

Lucrurile au mers bine până în clipa în care au început tratativele pentru credit la bănci. Dobânda nu ar trebui să fie pentru fermieri mai mare de şase la sută. „Ştiu că există reglementări în acest sens – ne spune doamna Ignat – sunt în realitate în jur de 20%. Se cere apoi o garanţie de 150%, din care utilajele noi au pentru bancă o valoare mult mai mică. Până la urmă am oferit toate garanţiile cerute, dar chiar aşa stând lucrurile, banca nu ne-a dat până acum niciun răspuns.

Pe de altă parte, rata pe care ar urma s-o plătim lunar băncii depăşeşte peste o sută milioane de lei vechi. Vedeţi, aşadar, că ni se oferă condiţii inacceptabile şi de aceea vom fi nevoiţi să renunţăm la acest proiect, care pentru noi ar fi însemnat foarte mult.“

- 40 de bani kilogramul de grâu şi 60 de bani kilogramul de floarea-soarelui;
- Creşterea preţurilor egalează subvenţiile;
- Băncile practică în continuare dobânzi înrobitoare.

Stelian CIOCOIU

Se numeşte Constantin Dumbravă (foto), are 34 de ani şi este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor. După ce şi-a încercat norocul prin câteva unităţi economice, a hotărât să-şi ia soarta în propriile mâini. A revenit în satul natal, Comarna din judeţul Iaşi, unde avea moştenire o bucată de pământ. „N-am aşteptat sprijinul pentru tinerii care se întorc la sat, despre care se face atâta caz şi care, până la urmă, se dovedeşte, ca atâtea altele, o vorbă goală, ne spune domnia sa, şi m-am apucat de treabă“. Plecând de la ideea că 60-70% din ciupercile care se consumă în ţară sunt din import, Constantin Dumbravă a hotărât să producă „proteina vegetală“.

„Brandul Ciupercuţa“

 A solicitat un credit SAPARD de 70 mii de euro şi pentru a începe construcţia a făcut un împrumut. „A fost cumplit, îşi aduce aminte tânărul investitor. Timp de un an de zile am plătit ratele din alte împrumuturi, încât, dacă nu eram dator la bancă, aş fi renunţat“. Între timp a făcut un curs de specializare în cultura ciupercilor şi s-a documentat în Ungaria de unde, de altfel, îşi procura compostul necesar şi, în urmă cu doi ani, a apărut prima recoltă de ciuperci. „Aşa cum am învăţat la facultate, am construit un brand. Prin calitatea produselor şi seriozitate, am reuşit să-l impun. Marca Ciupercuţa este deja cunoscută, aprovizionând o reţea de mari magazine din judeţ.“

În ziua în care am poposit la sediul societăţii se pregătea un nou ciclu de producţie, cu respectarea strictă a tehnologiei impuse de această cultură deosebit de pretenţioasă. „Am specializat oamenii şi vom continua această acţiune pentru că vreau să extind afacerea, ne spune domnul Dumbravă, în condiţiile în care cererea pentru astfel de produse este tot mai mare, iar piaţa românească este departe de a fi satisfăcută cu ciuperci produse în ţară“.

Două sfaturi utile

Prin proiectul la care se lucrează vor fi accesate fonduri structurale în valoare de trei milioane de euro cu care se vor construi pe un teren concesionat de la primărie 20 tuneluri (hale) de producţie. „Vom produce compostul de care avem nevoie, vom asigura acest produs şi pentru alţi cultivatori de ciuperci şi, remarcă tânărul patron, vom închide cercul, procesând ciupercile. Vom putea astfel pătrunde pe piaţa europeană, având avantajul că noi producem mai ieftin“. Şi încă un lucru extrem de important pe care domnul Dumbravă a ţinut să-l sublinieze şi să-l aducă în atenţia altor investitori: „Fondurile structurale care se accesează acum oferă, în condiţiile în care proiectul este aprobat, un avans, iar investitorul nu mai trebuie să facă un credit la bancă.“

În încheiere mi-a mai mărturisit un gând: utilajele pentru procesarea ciupercilor pot fi adaptate şi pentru prelucrarea fructelor care sunt din belşug în această zonă, astfel încât compoturile şi gemurile fabricate aici să poată fi găsite alături de Ciupercuţa pe rafturile marilor magazine.

@ Un împrumut SAPARD – un început pentru o afacere prosperă;
@ Producerea şi procesarea – un circuit închis;
@ O investiţie de cinci ori mai mare.

Stelian CIOCOIU