Agro BUSINESS

Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, a răspuns întrebărilor ziariştilor români înaintea Consiliului extraordinar al miniştrilor agriculturii din UE, de la Luxemburg, care a avut ca temă criza din sectorul legumicol european.

Răspunsul comisarului

„Avem de-a face cu o criză majoră, care are o componentă de sănătatea consumatorilor, de care se ocupă colegul meu comisarul Dalli, dar şi o componentă economică importantă: pentru castraveţi, roşii şi salată, în multe state din Europa a dispărut pur şi simplu piaţa pentru câteva zile. În consecinţă, producătorii, inclusiv cei care au produse perfect vandabile, suferă de pe urma panicii şi a lipsei de încredere a consumatorilor. Pentru a veni în sprijinul lor, am decis să înaintez un pachet de măsuri de urgenţă pentru a-i sprijini financiar pe fermierii aflaţi în dificultate. Vor veni bani pentru a compensa pierderile atât prin programe existente la nivelul organizaţiilor de producători, cât şi o sumă consistentă dintr-un fond de urgenţă pe care l-am creat special la nivel european.“

- Cum vor fi compensate pierderile producătorilor de legume români?

- Pentru România, piaţa de export, mai ales pe relaţia Germania, s-a topit zilele trecute, afectând şansele de creştere a unui sector care tocmai începea să se pună pe picioare.

Sunt bucuros aşadar să pot face maximul posibil în regulile europene, inclusiv activând-o pe cea de maximă urgenţă, aşa-zisul „articol de criză“ din regulamentul organizării unice de piaţă.

Important

Compensaţiile se vor adresa atât producătorilor organizaţi – din păcate, în România există o singură organizaţie în zona Bucureşti-Ilfov – cât şi celor care până acum nu s-au organizat. Pentru a putea beneficia însă de sprijin şi unii şi alţii, Ministerul Agriculturii trebuie să ia câteva măsuri de urgenţă. Organizaţia de producători existentă trebuie să introducă şi ministerul să notifice la Comisia Europeană imediat mecanismul numit al „retragerii de pe piaţă“, baza legală a despăgubirilor. În acelaşi timp, producătorii neorganizaţi trebuie să semneze contracte de retragere de pe piaţă cu organizaţia de producători existentă – cum am spus, în România este una singură. Ministerul Agriculturii lucrează deja pentru a-i sprijini, respectiv pentru a elabora eventualele norme metodologice care să încadreze retragerea de pe piaţă.

Precizări

Producătorii trebuie să ştie că retragerea de pe piaţă presupune o compensaţie la kilogram, deci trebuie să existe o evidenţă a ceea ce se retrage şi cum se retrage. O soluţie bună este retragerea în vederea distribuirii gratuite, în scopuri caritabile, spitale, penitenciare. Pentru acest tip de retragere, compensaţia europeană este dublă. Este bine ca producătorii să îi consulte pe colegii lor din străinătate care au mai multă experienţă cu retragerea de pe piaţă şi pe viitor să nu mai ignore mecanismele de gestionare a riscurilor atunci când îşi gândesc programele de acţiuni finanţate de UE. Fapt este că pieţele nu sunt niciodată perfect sigure.

- Care este volumul compensaţiei acordate la nivel european?

- În funcţie de tipul retragerii şi de produs, ea se va încadra între 41,9% şi 67,7% din preţul mediu european la castraveţi, roşii şi salată, înregistrat în luna iunie, între 2007 şi 2010 – aceasta este perioada de referinţă utilizată de Comisie în cazul de faţă – pentru producătorii organizaţi. Pentru ceilalţi, baza legală permite doar accesarea fondului european de urgenţă şi compensaţia va fi ceva mai mică. Compensaţia se va acorda pentru pierderile din perioada 27 mai – 30 iunie, când estimăm că criza de încredere fitosanitară se va fi terminat, în zilele acestea izolându-se cauzele ei ultime şi mecanismele de propagare. Bugetul total depinde de cererile efective de compensaţie.

Este un moment bun pentru a sugera cu tărie fermierilor din România să aibă mai multă încredere în formele asociative.

Dorian FILOTE

Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, rămâne imperturbabil la ameninţările din partea Germaniei şi Franţei, care au obiecţii la reforma Politicii Agricole Comune (PAC), notează publicaţia germană Der Spiegel.

Comisia Europeană doreşte reforma PAC, care consumă aproape jumătate din bugetul UE şi de care beneficiază în primul rând fermele mari din „vechile“ state membre. Dar Germania şi Franţa se opun demersurilor de a schimba sistemul astfel încât să favorizeze fermele mai mici, inclusiv cele ecologice.

Motivul confruntărilor

Puţine subiecte au declanşat atâtea controverse în cadrul UE ca PAC. Nu este o surpriză, având în vedere că în joc sunt o mulţime de bani, subliniază Der Spiegel. Aproximativ 56 miliarde de euro – aproape jumătate din întregul buget al UE – a mers de la Bruxelles spre agricultura europeană în 2009.

Negocierile asupra reformelor politicii agricole sunt programate să înceapă în primul trimestru din 2011 şi sunt susceptibile să implice tocmeli mai dure decât oricând înainte. Este deja evident că vor fi mai puţini bani disponibili în total, începând cu 2014, în timp ce Parlamentul European va avea un cuvânt de spus în egală măsură în aceste negocieri, pentru prima dată, datorită punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona.

Lobby-ul francezilor şi al nemţilor

Multe capitale, printre care Berlinul şi Parisul, doresc ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. Ambele guverne sunt influenţate de un lobby agricol puternic. Alţii ar dori mai degrabă eliminarea în întregime a ajutorului de stat. Un lucru este cert: nu a existat un motiv convingător pentru afluxul de subvenţii de la Bruxelles pentru o lungă perioadă de timp. Sistemul nu este doar ineficient şi nedrept, dar are, de asemenea, un impact îndoielnic asupra mediului ambiant, consideră Spiegel.

Discrepanţe care acuză

În prezent, agricultorii din „vechile” state membre ale UE primesc, în medie, de trei ori mai mult în plăţi directe la hectar decât vecinii lor din Europa de Est. Suma în Franţa este de două ori mai mare decât în Ungaria, în timp ce este de patru ori mai mare în Olanda decât în Slovacia. Liderul pachetului este Grecia, unde fermierii obţin de 10 ori mai mult la hectar decât omologii lor din România. În plus, cu cât o fermă este mai mare, cu atât încasează mai multe subvenţii.

Ce vrea, de fapt, Cioloş?

Comisarul Dacian Cioloş a propus un pachet ambiţios de reforme, relevă publicaţia germană. Cioloş vrea să redistribuie fonduri de la vechile către noile state membre ale UE, să reducă subvenţiile pentru operaţiuni la scară largă, sprijinind în schimb fermierii activi şi fermele mici, şi să coreleze plăţile directe mai strâns de cerinţele de protejare a mediului.

Până în prezent, agricultorii pot obţine prime de la Bruxelles chiar dacă şi-au îndeplinit doar standardele minime de protejare a mediului. „E ca şi cum ai plăti şoferii doar pentru că se opresc la culoarea roşie a semaforului”, a spus un strateg de mediu din guvernul german.

(V.Ş)

Lansată la 12 aprilie 2010 de Comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, dezbaterea urmăreşte implicarea unui număr cât mai mare de cetăţeni şi reprezentanţi ai societăţii civile, chemaţi să răspundă la patru întrebări fundamentale:

- De ce avem nevoie de o Politică Agricolă Comună?
- Ce aşteaptă cetăţenii de la agricultură?
- De ce este necesară o nouă reformă a PAC?
- Ce instrumente sunt necesare pentru Politica Agricolă Comună de mâine?

Dezbaterea publică privind viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), lansată de Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, s-a încheiat pe la jumătatea lunii iunie. Menţionăm că, până în 2013, PAC face obiectul unei noi reforme.

Printre miile de opinii exprimate (cele mai multe din Polonia, Germania şi Franţa), cu greu am găsit numai cinci din România, semn că fermierilor noştri nu le pasă de propriul lor viitor.

La întrebarea „De ce este necesară o nouă reformă a PAC?“, am reţinut trei răspunsuri.

Este trist, aproape de neconceput ca printre cei care pledează pentru noua reformă a PAC să nu găsim nici măcar un agricultor pur, cum s-ar spune.

Marian Stoicescu (Consilva): „Pentru a se putea acoperi unitar şi a se da aceeaşi atenţie, la toate segmentele aferente domeniului agriculturii. De asemenea, pentru a răspunde provocărilor acestui secol – criza alimentară, criza energetică, criza apei şi criza ecologică. Totodată, reforma PAC poate să reconsidere rolul şi importanţa pădurilor. Pădurile, pe lângă rolul lor economico-social, reprezintă un factor important de protecţie a mediului, împiedică apariţia torenţilor, viiturilor, inundaţiilor, alunecărilor de teren, fenomenului de deşertificare şi pot atenua efectele schimbărilor climatice.“

Alex Vintilescu (Aquaform): „În opinia mea, problemele mari ţin de:

- armonizarea pieţelor agricole în toată zona UE;

- produse de calitate care să nu pună în pericol sănătatea oamenilor;

- standarde de producţie, exploatare şi prelucrare;

- evitarea pe cât este posibil a contaminării solului, plantelor, animalelor, în general a fondului sau a potenţialului de resurse;

- evoluţia agriculturii în conformitate cu pricipiul dezvoltării durabile şi cu noul concept în protecţia mediului conforn căruia trebuie să exploatăm mediul aşa cum este el şi cum dorim noi. Cu alte cuvinte, agricultura de tip extensiv şi intensiv trebuie combătută la nivel UE şi încurajată agricultura de tip verde (m-am ferit să folosesc termenul de agricultură ecologică, întrucât ecologia se referă la ecosistem).“

Constantin Comaritean:

„Nu ştiu! Acum experţii independenţi pregătesc o analiză a contribuţiilor primite. Analiza urmează să fie prezentată în cadrul conferinţei de la Bruxelles, din 19-20 iulie, care îşi propune o privire de ansamblu asupra viitorului PAC.“

Traian DOBRE