Agro BUSINESS

Odată cu aşa-numita criză a alimentelor a crescut şi interesul marilor traderi pentru ţările producătoare de cereale, inclusiv pentru statele din bazinul Mării Negre, pe fondul exploziei preţurilor. România se află şi ea în sfera de interes a marilor companii datorită poziţiei strategice, dar şi a potenţialului agricol. Numai dacă ţinem cont de suprafeţele nelucrate şi de producţia mică la hectar, la jumătate chiar faţă de media din alte ţări, este lesne de înţeles de unde vine această atracţie. În plus, porturile de la Dunăre constituie un avantaj important, deoarece transportul fluvial este cu mult mai ieftin.

Jucători noi… şi vechi

Începutul lui2011 a adus şi primele tranzacţii pe piaţa locală după mai mulţi ani de linişte. Astfel, gigantul american CHS Inc, o companie cu afaceri de circa 25 miliarde de dolari, a preluat compania Agri Point Limited, care operează terminalul de cereale Silotrans din portul Constanţa, pentru aproximativ 45 milioane de euro. O sumă record pentru o tranzacţie pe piaţa locală a cerealelor, cel puţin până la acea dată. Americanii sunt interesaţi să cumpere din România cereale şi, mai ales, seminţe de floarea-soarelui. Şi nu doar de la noi, ci şi din ţările din jur. De altfel, AgriPoint mai deţinea o facilitate de încărcare la Giurgiu pe Dunăre şi un terminal terestru de depozitare a cerealelorla Oroshazaîn Ungaria.

Tot o companie americană – Cargill – realizează următoarea tranzacţie. Este vorba de un silozla Drobeta Turnu Severin, în judeţul Mehedinţi, situat pe malul Dunării şi folosit pentru a deservi atât producătorii agricoli din Mehedinţi şi Dolj, cât şi pe cei din vestul ţării, respectiv Timiş şi Arad. Silozul are o capacitate de depozitare de 40.000 tone şi a fost cumpărat de la firma Westgrain, deţinută de fraţii Micula, proprietarii European Drinks, potrivit informaţiilor publicate in ZF. Conducerea grupului anunţă însă că expansiunea Cargill, cel mai mare trader de cereale pe piaţa locală cu afaceri de peste 400 milioane de euro în 2010, nu se va opri aici, mai menţionează sursa citată.

Ultima mişcare este achiziţia producătorului de furaje Provimi, prezent şi în România, în urma căreia firma a devenit lider mondial în domeniul alimentaţiei animale. În România, americanii mai deţineau o fabrică de nutreţuri pentru animalela Sibiu, cumpărată în 2007 de la grupul olandez LNB International. De asemenea, sunt prezenţi şi pe segmentul uleiului vegetal cu brandurile Untdelemn dela Bunicaşi Olpo. În ceea ce priveşte silozurile, deţin o reţea de 18 unităţi cu o capacitate de depozitare de circa 550.000 de tone.

Şi Ameropa Grains, un alt jucător cunoscut pe piaţa cerealelor, a fost interesat de oportunităţile din piaţă, numai că, de această dată, ţinta a fost un producător de îngrăşăminte chimice. Elveţienii au preluat Azomureş Târgu-Mureş, într-o tranzacţie evaluată la peste 100 milioane de euro. Pe piaţa comerţului cu cereale activează şi producători români de cereale, cum ar fi Ioan Niculae – Interagro, Adrian Porumboiu – Racova Com Agro Pan, Mihai Anghel – Cerealcom Dolj sau Ştefan Poienaru – Agrofam Holding Feteşti.

Ofensiva Alfred Toepfer

„Vedem ca oportună majorarea capacităţii noastre de colectare şi transport a cerealelor de-a lungul Dunării în România, ţară care a devenit exportator net de cereale şi plante oleaginoase în ultimii ani“, declara în august 2011 Gary L. Towne, preşedinte al Alfred C. Toepfer International. Declaraţia acestuia poate fi interpretată şi ca o recunoaştere a potenţialului României în ceea ce priveşte comerţul cu produse agricole nu doar în regiune, ci şi la nivel mondial. Afirmaţia apărea pe site-ul companiei americane Archer Daniels Midland, trader şi procesator important de produse agroalimentare la nivel global cu afaceri de peste 60 miliarde de dolari şi aproape 30.000 de angajaţi. Archer Daniels Midland este acţionarul majoritar al Toepfer.

Conform sursei citate, investiţia ar viza construcţia a şase unităţi pe Dunăre, precum şi o alta în vestul României. De asemenea, americanii mai au în plan construcţia unui terminal de export în portul Constanţa. Acestea ar urma să se adauge celorlalte opt silozuri situate pe Dunăre aflate deja în portofoliu, dar şi unităţilor din Mehedinţi şi Timiş, cu o capacitate totală de peste 100.000 de tone. Între timp, au fost cumpărate mai multe barje pentru transportul de cereale, dar şi un siloz de 12.000 tone în Biled, judeţul Timiş, pentru 2,8 milioane de euro, potrivit ZF.

Cei mai importanţi traderi

- Cargill                                   – Nidera

- Alfred C. Toepfer              - Ameropa

- Bunge Romania                  - Agricover

Producţie bună, în 2011

România a avut anul trecut, potrivit datelor MADR, o producţie de circa 7,1 milioane de tone de grâu, cantitate obţinută de pe o suprafaţă de 1,9 milioane de hectare, mai mică cu 9% decât în anul 2009. În octombrie 2011, exporturile de cereale se ridicau deja la 1,7 miliarde de euro, nivel record în ultimii ani. Fenomen explicabil dacă ţinem cont de preţurile bune de pe piaţa externă, dar şi de lipsa cererii la nivel intern. De altfel, ministrul Agriculturii Valeriu Tabără vorbea de un disponibil de export de circa patru milioane de tone numai la grâu, iar pentru viitor, de producţii de până la 12 milioane de tone de grâu şi circa 30 milioane de tone de grâu şi porumb, ceea ce înseamnă cantităţi mari la export. Între timp, Tabără speră să fie rezolvată şi problema spaţiilor de depozitare, mai ales că primii paşi au fost făcuţi. În 2011, de exemplu, un număr de 155 de depozite, cu o capacitate totală de depozitare de cel puţin 2,7 milioane de tone, erau programate să fie finalizate.

Ioana GUŢE

Din capul locului trebuie precizat că autorul articolului de faţă îşi bazează analiza pe datele statistice furnizate de institutele de prognoză în cursul lunii mai. Se pare că de atunci şi până acum datele s-au mai îmbunătăţit şi, în mod normal, nu ar trebui să ne îngrijorăm atât de tare.

În Europa au căzut cantităţi mici de precipitaţii, ceea ce a afectat majoritatea culturilor de grâu şi orz mai ales din ţările vest-europene. Din această cauză se estimează că producţia mondială de cereale va scădea în luna mai cu 5,1 milioane de tone.

Producţia europeană de grâu înregistrează cea mai mare scădere, de 3,7 milioane de tone, ajungând la 131,5 milioane de tone. Producţia europeană de orz, a scăzut cu 0,3 milioane de tone, în luna mai fiind cifrată la 54,2 milioane de tone. De asemenea, producţia de porumb a scăzut cu 0,4 milioane de tone, în luna mai ajungând la 59,1 milioane de tone, comparativ cu 54,9 milioane de tone înregistrate în aceeaşi perioadă a anului de piaţă anterior.

Producţia totală de cereale, în Uniunea Europeană, a crescut cu 0,4 milioane de tone în luna mai faţă de luna aprilie, ajungând la 274 milioane de tone (producţia totală din anul anterior de piaţă a fost de 291,7 milioane de tone). Acest fapt se datorează scăderii producţiei de grâu care a ajuns la 126,4 milioane de tone (faţă de producţia anului trecut cifrată la 129,1 milioane de tone).

Producerea furajelor

Producţia de furaje pentru animale a crescut cu 0,4 milioane de tone în luna mai, fiind estimată la 137,9 milioane de tone. Consumul de cereale estimat este în creştere cu 1 milion de tone în luna mai, dar rămâne mai mic decât cel înregistrat în anul de piaţă 2009/2010.

Balanţa mondială a grâului

Cererea internă a crescut cu 0,4 milioane tone, iar exporturile de grâu la nivel mondial au scăzut în această lună cu 0,3 milioane tone, ajungând la 19,1 milioane tone. Stocul UE, la 30 iunie 2011, rămâne la un nivel similar cu cel de luna trecută, între 8,5 milioane tone şi 9 milioane tone, fiind cu 2 milioane tone mai mic decât stocul minim necesar. Situaţia rămâne destul de tensionată în Franţa, Marea Britanie, Europa Centrală (Ungaria şi Polonia) şi Europa de Sud-Est (România şi Bulgaria).

Cererea de grâu pentru consum uman şi producerea de furaje vor creşte faţă de 2010/2011, în principal şi ca urmare a cererii în creştere venite din partea sectorului de producere a biocombustibililor.

Tranzacţiile comerciale

- Comerţul cu grâu intra-UE va creşte în 2011/2012 datorită unei cereri interne mai mari.

- Se estimează că în iulie 2011 stocul mondial de grâu va fi cu 20 milioane tone mai mic decât la începutul anului.

- Producţia mondială de grâu este estimată în creştere, însă această estimare va fi influenţată de seceta din UE şi de întârzierea semănatului în SUA.

- Cererea mondială de grâu este estimată la 690 milioane tone (în creştere) datorită creşterii utilizării grâului pentru hrana animalelor în defavoarea porumbului; în consecinţă, stocurile la sfârşitul anului de piaţă 2011/2012 vor fi mai mici.

- Comerţul cu grâu în 2011/2012 va fi mai mare datorită estimărilor de producţii scăzute din Orientul Mijlociu şi a cererii crescute de furaje din sectorul creşterii animalelor din Asia.

- Preţul grâului va rămâne momentan scăzut în UE datorită exporturilor prognozate ale Rusiei şi Ucrainei.

Producţia de orz

În luna mai s-au înregistrat mici schimbări pentru producţia, importurile şi exporturile de orz. Cererea de orz pentru consum uman şi utilizare industrială a scăzut şi a crescut cererea pentru folosirea acestuia ca hrană pentru animale.

Producţia de orz în anul de piaţă 2011/2012 este în scădere cu 0,3 milioane de tone în această lună, fiind cifrată la 54,2 milioane de tone.

Cererea de orz pentru consum uman şi utilizare industrială ar trebui să crească la 11,4 milioane de tone datorită creşterii utilizării acestuia pentru producţia de bioetanol.

Cererea de orz pentru hrana animalelor va scădea cu 1,7 milioane de tone în anul de piaţă 2011/2012, ajungând la 39,1 milioane de tone, deoarece orzul este mai puţin căutat în acest domeniu decât celelalte cereale (de exemplu grâu, porumb)

Comerţul cu orz la nivel european va scădea la valoarea înregistrată în anul de piaţă 2010/2011, iar la nivel mondial va stagna în jurul a 14,7 milioane de tone.

Exporturile de orz la nivel mondial sunt de 3 milioane de tone, în scădere faţă de anul anterior de piaţă.

Producţia de porumb

Se estimează că recolta de porumb a UE în anul 2011 va fi mai mare decât cea din 2010 (+4,2 milioane de tone, ajungând la 59,1 milioane de tone).

Importurile de porumb din ţări terţe vor scădea cu 2 milioane de tone, ajungând la 4,85 milioane de tone.

Cererea internă de porumb în UE are tendinţe de creştere (+ 2,7 milioane de tone, în comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat în anul de piaţă 2010/2011).

Cererea de porumb în sectorul de creşterea animalelor va creşte cu 2,4 milioane de tone.

Cererea de porumb pentru consum uman şi utilizare industială va creşte cu 0,3 milioane de tone. În schimb, stocul european de porumb va scădea cu un milion de tone pe parcursul anului 2011, ajungând la 5,1 milioane de tone.

Stocul mondial de porumb pe piaţa mondială va creşte cu 6 milioane de tone în 2011/2012 până la valoarea de 115 milioane de tone. Preţul porumbului este în creştere, dar este mai scăzut faţă de cel estimat din recolta viitoare.

Preţuri mondiale de referinţă
(vezi tabel revistă)

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Având la bază previziunile finanţiştilor, preţurile cerealelor scad constant. Situaţia macroeconomică mondială se degradează (cifrele dezamăgitoare ale şomajului, imobiliarelor din SUA şi indicii principalelor burse care sunt în scădere). Anunţul Asociaţiei Internaţionale de Energie, de creare a unui stoc strategic de petrol brut, are menirea de a detensiona puţin situaţia pe piaţa petrolului. În acest context, fondurile financiare au contribuit la scăderea preţurilor din dorinţa de a avea un profit la acest sfârşit de semestru şi pentru a se repoziţiona în ceea ce priveşte expunerea la riscuri.

Din păcate, ca urmare a elementelor fundamentale neschimbate, cerealele şi soia au cunoscut o puternică mişcare de scădere a preţurilor. Această scădere a preţului porumbului va favoriza achiziţiile Chinei, necesare securizării stocurilor. Diferenţa de preţ redă competitivitatea grâului în raport cu porumbul.

Europa, în aşteptarea exporturilor ruseşti…

Moneda europeană se clatină în fiecare zi în aşteptarea demarării planului de austeritate grec. Piaţa este în egală măsură atentă la exporturile efective de cereale care provin din Marea Neagră şi în special la grâul de origine rusă.

Câteva oferte agresive au fost lansate pe piaţă, însă oferta ruşilor nu a fost luată în calcul de către Egipt. În funcţie de volumele disponibile, presiunea poate fi importantă pe piaţa cerealelor furajere începând cu săptămâna viitoare. Întrebarea principală care se pune este: care este volumul disponibil la export al Rusiei?

Starea culturilor este bună la nivelul bazinelor de producţie europene. Achiziţiile au continuat în cazul producătorilor de furaje din nordul european, la fel în cazul producătorilor de etanol din Spania şi Benelux.

Franţa – piaţa rămâne activă

Culturile au un avans de 15 zile în toate bazinele de producţie. Piaţa este activă la nivel naţional şi la export cu achiziţii făcute, în special, de către producătorii de furaje pentru animale.

Uzina de etanol de la Lacq şi-a reluat activitatea, pentru 2011 previziunile de utilizare rămânând identice, de cca 500.000 de tone de porumb.

Ce trebuie urmărit în perioada următoare:

- Raportul USDA referitor la bilanţul trimestrial şi starea în care se găsesc culturile;
- Efectele ridicării embargoului de către Rusia şi disponibilităţile exportabile ale acesteia;
- Situaţia climatică.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Alfred C. Toepfer, unul dintre giganţii mondiali în comerţul cu cereale, a achiziţionat pentru 2,8 mil. euro un siloz de 12.000 tone în Biled, judeţul Timiş, în apropierea graniţei cu Ungaria. Aceasta este prima investiţie a companiei într-un siloz în afară de cele din sudul României.

Toepfer derulează afaceri în România de peste 300 milioane de euro în comerţul cu cereale.

Silozul de Biled se află în proprietatea companiei Agrobanat CDC Holding, aflată în insolvenţă. Achiziţia acestuia este prima făcută de germanii de la Toepfer în ultimul an şi jumătate. La sfârşitul lui 2009 compania a achiziţionat două silozuri cu o capacitate totală de 45.000 de tone în judeţul Giurgiu de la Cerealcom Giurgiu, companie deţinută de acţionarii Avicola Buzău.

„Alfred Toepfer International a cumpărat activele scoase la licitaţie de Agrobanat CDC Holding la sfârşitul lunii iunie pentru suma minimă de la care începea licitaţia. Este vorba despre un siloz cu toate anexele aferente. Sunt 12 baterii a câte 1.000 de tone fiecare“, explică Bogdan Herzog, asociat coordonator al Aba Insolvency SPRL.

Toepfer, cu afaceri de 299 de milioane de euro în 2009, mai deţine în România alte opt silozuri de cereale, cu un potenţial total de 100.000 de tone, conform informaţiilor anterioare. Astfel, odată cu achiziţia noului siloz, creşte şi capacitatea de stocare a companiei din România cu 10%.

Încasarea taxei pe valoarea adăugată la tranzacţiile cu cereale şi plante tehnice se va face la sfârşitul ciclului comercial, şi nu pe tot parcursul acestuia. Astfel, furnizorul nu va mai factura cu TVA către clientul său, iar acesta din urmă va înscrie taxa aferentă achiziţiei în decontul de TVA ca taxă colectată şi taxă deductibilă, fără a mai solicita rambursări de taxe pentru achiziţiile de cereale şi plante tehnice.

Cadrul legislativ

Acest lucru este prevăzut într-o ordonanţă de urgenţă, aprobată recent de guvern, privind modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 (Codul Fiscal) şi a altor prevederi financiar fiscale. Conform actului normativ, taxarea inversă se aplică timp de doi ani, de la 1 iunie 2011 până la 31 mai 2013, pentru grâu, secară, orz, porumb, soia, rapiţă, floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr.

În opinia guvernului, această măsură este una dintre cele mai eficiente, în ceea ce priveşte combaterea evaziunii fiscale în domeniu. Teoretic, de-a lungul întregii perioade de aplicare, vor fi eliminate firmele fantomă care nu plătesc TVA.

Potrivit estimărilor, noua manieră de încasare a TVA, la sfârşitul ciclului comercial, pentru livrarea în interiorul ţării a unor bunuri din sectorul comercializării cerealelor şi plantelor tehnice, va determina creşterea colectării bugetare cu 240 de milioane de lei pentru anul 2011, cu 410 milioane de lei pentru 2012 şi cu 170 de milioane de lei pentru primele 6 luni ale anului 2013.

Traian DOBRE

Intrată pe piaţă încă din 1991 ca reprezentantă a unei societăţi germane, Sartorom a reuşit în 20 de ani să facă trecerea de la SRL de apartament către o firmă importantă în domeniul său de activitate, oferindu-şi astăzi serviciile atât în România cât şi în ţări vecine cum sunt Bulgaria, Republica Moldova şi Ungaria. La baza acestei realizări a stat colaborarea cu numeroase firme germane furnizoare de aparatură pentru controlul calităţii utilizată în cercetare, industrie şi agricultură. De curând, societatea a organizat o întâlnire cu toţi colaboratorii săi din agricultură pentru a-şi prezenta noul sediu din Şoseaua Bucureşti-Măgurele. El adăposteşte nu doar birourile, ci şi laboratoarele de etalonare şi de service, precum şi un showroom unde beneficiarii pot vedea o parte din echipamente.

 Colaborări şi beneficiari

Deşi segmentul principal de piaţă îl reprezintă agricultura şi industria de morărit şi panificaţie, un alt domeniu de activitate important este filtrarea industrială, compania oferind de asemenea echipamente complete pentru biotehnologii, precum şi mobilier industrial.

Din gama de firme producătoare, Sartorom colaborează de 15 ani cu Pfeuffer, timp în care s-au vândut peste 300 de granomate (sau umidometre) ale acestei mărci, dar şi cu alte firme producătoare de aparate pentru agricultură, morărit şi panificaţie, cum sunt Bruins, Perten, Sadwiewicz.

Principalii beneficiari sunt cei care fac achiziţiile de cereale, respectiv depozitarii dar şi cei care le prelucrează ulterior, cum sunt fabricile de ulei, dar şi unităţile din industria de morărit şi panificaţie. Există însă şi o gamă de aparate portabile pentru măsurători în câmp deosebit de utile cultivatorilor de cereale, mai ales în ceea ce priveşte determinarea momentului optim de recoltare.

Raţiunea orientării către produsele Sartorom

Printre clienţii prezenţi la inaugurare s-au numărat numeroşi procesatori, cum ar fi Prutul SA şi Expur, dar şi societăţi de depozitare cu capacităţi de sute de mii de tone, cum este Intercereal SA din Ialomiţa. Pentru ei sunt indispensabile sistemele de monitorizare a temperaturii în siloz, cele de determinare a proteinei, a indicilor de cădere, divizoarele şi mai ales granomatele, care sunt nelipsite în orice punct de lucru. Reprezentanţii acestor unităţi şi-au justificat orientarea către produsele comercializate de Sartorom prin faptul că acestea sunt de calitate, le sunt livrate cu promptitudine şi, nu în ultimul rând, le este asigurat şi service-ul. Nu au lipsit de la întâlnire partenerii de încredere ai Sartorom, respectiv ROMPAN şi ANAMOB, care şi-au manifestat intenţia de a pregăti pe viitor oamenii care să poată folosi aceste aparate, având în vedere că în România această şcoală a dispărut.

Noutăţi

Ultimul aparat cu care Sartorom vine în ajutorul agricultorilor îl reprezintă automatul de divizare, curăţare şi sortare a cerealelor şi seminţelor oleaginoase, marca Pfeuffer.

„Acesta se pliază cerinţelor de a elimina factorul uman din procesul de prelevare de probe şi de a creşte performanţele laboratoarelor din bazele de recepţie a silozurilor“, susţine directorul general al Sartorom, doamna Carmen Bittenbinder. Aparatul este utilizat în determinarea conţinutului de impurităţi şi de spărturi dintr-o probă de cereale, calitatea lotului putând fi gradată rapid.

Valentina ŞOIMU

Condiţiile bune din iarnă (zăpadă şi ger moderat) anunţă producţii bune în agricultură, cel puţin în cazul grâului, cultivat pe 1,8 milioane de hectare. „După cum arată acum, cred că anul acesta vom obţine o producţie la grâu de peste şase milioane de tone, faţă de 5,6 milioane de tone, câte au fost în 2010. Este o producţie bună“, a afirmat Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în timpul unei recente conferinţe de presă.

Creşterea cantităţii de cereale şi alte culturi de câmp se leagă şi de lucrarea unor terenuri care, timp de 20 de ani, au fost pârloage. Demnitarul a apreciat că, în 2011, numai un milion de hectare vor rămâne nelucrate, comparativ cu 2010, când au fost aproximativ trei milioane de hectare.

Conform celor spuse, este posibil ca România să producă anual 7-10 milioane de tone de grâu şi 20 milioane de tone de porumb. În opinia sa, cultivarea unui număr mai mare de hectare a fost stimulată de plăţile efectuate la timp de APIA (peste 95% la începutul lunii aprilie), dar şi de preţurile mari la cereale în 2010, care se vor menţine ridicate şi în acest an.

„Vorbesc despre preţurile de producător. Valoarea producţiei agricole se va menţine la un nivel satisfăcător pentru producător şi în 2011, o spun cu toată răspunderea, pentru că acesta este şi trendul mondial“, a precizat Tabără. Domnia sa a anticipat că preţurile vor fi bune la toată materia primă obţinută în agricultură, inclusiv la carne, miere sau legume şi fructe. Singurele probleme ar putea apărea la ouă şi carnea de pasăre, produse care se vând sub costul de producţie, în urma scumpirii furajelor.

Traian DOBRE

Producţia mondială de grâu în anul agricol 2010/2011 este estimată la 644,9 milioane de tone, în scădere cu 5% faţă de producţia obţinută în 2009. Consumul a crescut cu cca 1% datorită unei cereri venite din partea producătorilor de furaje pentru animale.

Stocul de grâu de la sfârşitul anului de piaţă este estimat la 181,5 milioane de tone, din care 50% se găseşte în depozitele principalelor state exportatoare (ex: 27% din stocul mondial se găseşte numai în SUA). Previziunile mondiale cu privire la suprafaţa ce va fi însămânţată în anul de piaţă 2011/12 sunt în creştere cu 3%, în special în UE şi Canada. Ucraina nu va avea o suprafaţă mai mare semănată în anul agricol viitor, iar Rusia va înregistra o nouă scădere.

La nivel european, producţia de grâu a înregistrat în anul de piaţă 2010/2011 o creştere de 3% (132,9 milioane de tone) datorită în principal îmbunătăţirii randamentelor. Ţările din nordul şi centrul Europei au fost cele care au suferit cel mai mult din cauza condiţiilor climatice. Producţia de orz a fost diminuată cu 7% la nivel comunitar, la fel şi suprafaţa. Suprafeţele semănate în toamnă cu grâu sunt ceva mai mici ca urmare a întârzierii recoltatului şi a unor condiţii nesatisfăcătoare pentru realizarea lucrărilor în statele din nordul Europei, ceea ce va duce la creşterea suprafeţelor ce vor fi semănate cu orz de primăvară.

Referitor la piaţă, volumul exporturilor europene a cunoscut un ritm susţinut, acestea fiind mai mari cu 35% comparativ cu situaţia din anul anterior. Rusia a confirmat şi întărit menţinerea embargoului la export al cerealelor până în luna iulie a anului viitor. Ucraina poate şi ea să-şi prelungească embargoul până la sfârşitul lunii ianuarie 2011, ceea ce va antrena noi tensiuni până când vor apărea pe piaţa internaţională producţiile din emisfera sudică.

Orezul european, mai puţin, dar…

Recoltatul orezului la nivel european a fost întârziat ca urmare a condiţiilor meteo nefavorabile, încheindu-se la sfârşitul lunii octombrie. Din estimările producătorilor rezultă că producţia totală de orez paddy este de 3,07 milioane de tone pentru anul de piaţă 2010/11, ceea ce reprezintă o producţie mai mică cu 5% faţă de producţia record din anul 2009.

Noua campanie de comercializare a început la 1 septembrie, iar preţul orezului paddy este inferior celui înregistrat la debutul anului de piaţă anterior. Preţuri recente înregistrate pe piaţă au fost de 269-300 euro/tonă în cazul varietăţii Japonica şi de 234-250 euro/tonă în cazul varietăţii Indica. Importurile de orez din varietatea Indica vor scădea cu 850.000 tone ca urmare a producţiei mai bune şi a stocurilor rămase din anul anterior. Abrogarea în luna iunie a măsurilor de urgenţă referitoare la orezul LL601, organism modificat genetic neautorizat, se pare că nu a influenţat importurile de provenienţă americană.

Exporturile se estimează că vor scădea faţă de anul 2009/10 cu un total de 200.000 tone ca urmare a activităţilor mai reduse de export ale Bulgariei, Greciei, Spaniei şi României.

Scăderea producţiei de orez european nu trebuie să îngrijoreze. Oferta ţărilor asiatice mari producătoare poate acoperi consumul populaţiei, fără a influenţa actualul preţ al pieţei.

Oleaginoase şi proteaginoase

Producţia mondială de rapiţă este mai mică cu 7%, în principal din cauza diminuărilor de producţie din Canada şi UE. Acest lucru contrastează cu producţia abundentă de soia. Producţia europeană de rapiţă a atins nivelul de 20 milioane de tone. În acelaşi timp, condiţiile climatice au dus la scăderea suprafeţelor însămânţate cu rapiţă la nivel european cu 4-5% pentru anul agricol 2011/12.

A crescut interesul pentru producţia de biodiesel, iar preţul ridicat al uleiului de palmier şi preţul relativ ridicat al petrolului au avut drept efect menţinerea cursului uleiului de rapiţă la un nivel bun. Incertitudinile legate de reglementările referitoare la criteriile de durabilitate aplicate biocarburanţilor limitează de asemenea preţul rapiţei pe piaţă.

Dezechilibre pe piaţa vinului

Producţia anului de piaţă 2009/10 este inferioară celei obţinute în anul de piaţă anterior, care se ştie că şi ea a fost scăzută. Această scădere a producţiei nu poate fi imputată numai “tăierilor” cauzate de introducerea reformei “Organizaţiei Comune de Piaţă” din 2007, ci şi condiţiilor climatice nefavorabile înregistrate. Scăderi de producţie au fost observate în statele membre care nu au fost obligate să realizeze „tăieri”. Datele preliminare indică faptul că şi stocul de vin este scăzut.

Sectorul a trecut prin câţiva ani în care producţia a fost excedentară, cum a fost situaţia din anul 2004, dar şi prin anii de penurie. Preţul de pe piaţă nu a fost adaptat uniform la această penurie de produs, ci a fost menţinut la un nivel scăzut în numeroase regiuni producătoare. Această situaţie a pus în evidenţă importante dezechilibre care există pe lanţul alimentar sau în sectorul producătorilor puternic fărâmiţaţi, lipsind puterea de negociere a producătorilor cu ceilalţi actori de pe filieră. Lipsa datelor statistice relative de pe piaţa vinului a contribuit la lipsa transparenţei de pe lanţul alimentar.

Producţia animală. Carnea de porc

Creşterea preţului cerealelor a avut un impact major asupra costurilor cu furajele destinate animalelor şi, ca urmare, costul de producţie al cărnii de porc a crescut. Comisia estima că preţul furajelor nu va scădea pe parcursul următoarelor luni. Fapt este că preţul cărnii de porc din UE este în scădere, urmând evoluţia sa ciclică, dar la un nivel inferior mediei înregistrate în ultimii cinci ani.

Preocupantă este şi situaţia purceilor care au atins preţul de 35 euro/bucata, ştiut fiind faptul că, în funcţie de evoluţia producţiei de purcei comunitari, discutăm de o diminuare sau nu a producţiei de carne. Situaţia pe piaţa comunitară referitoare la carnea de porc este critică. În acest context, 2010 a fost un an record pentru exporturile de carne de porc, acestea fiind estimate la 1.888.985 tone, superioare exporturilor realizate în anul 2008, însă fără a se acorda restituţii la export, dar ţinând cont de o rată de schimb favorabilă începând cu luna iunie 2010.

O balanţă avicolă extrem de pozitivă

Comisia Europeană a anunţat o creştere a producţiei avicole cu 2,7% faţă de cea înregistrată în anul 2009 şi o uşoară creştere pentru anul 2011. În general, se înregistrează o anumită stabilitate în interiorul statelor membre, chiar dacă unii scad cu 1,9% (Marea Britanie), iar alţii cresc cu 3,7% (Germania).

La nivelul comerţului internaţional, în 2010, între lunile ianuarie şi iulie, importurile de carne de pasăre au scăzut cu 12% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului de piaţă anterior, iar exporturile au crescut cu 21%, ceea ce ne arată o balanţă comercială extrem de pozitivă.

Producţia de ouă pentru consum a avut o tendinţă stabilă în 2010, crescând doar cu 0,1%, ceea ce a dus la obţinerea unei producţii de  6,9 miliarde de ouă. Preţul ouălor este în scădere pe piaţa UE, acesta fiind net inferior mediei înregistrate în ultimii cinci ani de piaţă. Balanţa comercială rămâne însă pozitivă.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Logistica sectorului este un element-cheie pentru piaţa europeană a cerealelor, care trebuie să fie unică şi eficace. Investiţii importante sunt necesare şi trebuie să fie promovate prin Politica Agricolă Comună odată cu dezvoltarea capacităţilor de depozitare şi de transport în Uniunea Europeană. Se urmăreşte acest lucru pentru a reuşi ca producţia din anumite regiuni să fie valorificată pe întreg spaţiul Uniunii Europene la un preţ minim, odată cu respectarea mediului.

Menţinerea competitivităţii producţiei de cereale

Uniunea Europeană exportă cca 20 milioane de tone de cereale (grâu şi orz). Echilibrul de pe piaţa cerealelor depinde de realizarea acestui flux de exporturi. Astfel, exporturile realizate, fără a primi restituţii, trebuie să fie susţinute în cazul grâului comun, grâului dur, orzului pentru bere.

Este necesar să se menţină o politică de promovare activă pentru aceste produse în ţările terţe Uniunii Europene. Trebuie să fie posibil să se includă măsura în cadrul documentelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului, secţiunea consacrată exporturilor, sau în cadrul Regulamentului specific care are drept scop promovarea produselor agricole.

Uniunea Europeană nu trebuie să abandoneze restituţia la export în 2013 fără a găsi soluţii paralele. Trebuie găsite instrumente cum ar fi: creditele de export sau crearea unui fond specific destinat finanţării promovării cerealelor europene în lume (acesta este considerat a fi un aspect tehnic).

Eliminarea măsurilor opţionale

Principiul condiţionalităţii permite agricultorilor să dovedească că ei respectă bunele practici agricole odată cu respectarea mediului. Totodată, Bilanţul de Sănătate al PAC din 2008 a introdus elemente din ce în ce mai subiective şi voluntare. Este necesar să se limiteze aspectul subiectiv la un minim strict, pentru a evita interpretările la nivel naţional şi distorsionarea concurenţei. Măsurile opţionale trebuie să fie eliminate.

Condiţionalitatea nu trebuie să cuprindă serviciile de mediu suplimentare (biodiversitatea) care nu sunt plătite de piaţă. Aceste servicii trebuie să fie voluntare şi să corespundă plăţilor specifice din cel de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune.

Este necesar să se lase o marjă de manevră suficientă agricultorilor pentru ca ei să fie în măsură să adapteze practicile lor agricole în funcţie de condiţiile economice, pedologice şi climatice pentru a evita apariţia riscurilor sanitare.

Ţinând cont de constrângerile producţiei în cultura mare, cu impact direct asupra veniturilor exploataţiilor agricole, cum ar fi: proiectul de Directivă în favoarea protejării solului şi Directiva pentru utilizarea durabilă a produselor fitosanitare, Uniunea Europeană nu trebuie să mai facă concesii tarifare suplimentare în cadrul negocierilor din Organizaţia Mondială a Comerţului. Toate aceste concesii nu fac decât să slăbească competitivitatea sectorului culturii mari. Politica de autorizare a bunurilor care conţin produse interzise în Uniunea Europeană, în cantităţi echivalente limitelor maxime ale reziduurilor, trebuie să fie revizuită.

Să nu renunţăm la plăţile directe!

Producătorii europeni nu sunt pe picior de egalitate cu cei din ţările terţe Uniunii Europene în ceea ce priveşte concurenţa. Agricultorii din Europa sunt ţinuţi la respect de normele europene ridicate în materie de producţie, de siguranţa alimentelor şi de protecţia mediului, în timp ce regulile vamale, în cazul importurilor de cereale, permit subvenţionarea agriculturii din multe state concurente Uniunii Europene.

Plăţile directe decuplate destinate agricultorilor reprezintă o compensare a costului de producţie suplimentar şi o plată pentru gama de servicii publice garantate de condiţionalitate. În ciuda numeroaselor eforturi depuse de agricultori pentru a deveni mai puţin dependenţi de ajutorul public, plăţile directe reprezintă încă o parte importantă din venitul agricol şi sunt cheia capacităţii de rezistenţă a exploataţiilor agricole în faţa volatilităţii, totdeauna mari, de pe pieţe. Plăţile directe decuplate trebuie să rămână o piesă centrală a noii PAC după 2013.

Toate mecanismele Politicii Agricole Comune susceptibile de a duce la dispariţia plăţilor directe pe suprafaţă trebuie să fie limitate ca amploare şi intensitate.

Piaţa la termen trebuie să fie în stare să permită agricultorilor crearea propriei lor securităţi financiare. Este necesar ca agricultorii să aibă posibilitatea să pună „de o parte“ plăţile directe în anii favorabili şi să utilizeze această rezervă financiară defiscalizată în anii dificili. Un cadru comunitar destinat a încuraja o armonizare fiscală europeană ar reprezenta un subiect ce trebuie luat rapid în discuţie.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Creşterea rapidă a preţului grâului din ultima perioadă ne arată o mare sensibilitate a pieţei la diferitele pericole, cum ar fi cele climatice. În general, piaţa produselor agricole este obligată să se confrunte cu o mare instabilitate a preţului, pe termen lung.

La 230 euro/tonă, grâul de panificaţie a atins un nou plafon la bursa din Paris. Grâul a profitat în ultima perioadă de cererea în creştere, exporturile fiind consistente atât la nivel european, cât şi cele ale SUA. Acestea sunt peste aşteptări, ceea ce face ca preţul să se menţină la un nivel ridicat.

Seceta din bazinul Mării Negre

Vladimir Putin a anunţat că exporturile de cereale păioase ale Rusiei vor fi „îngheţate“ până în vara următoare.

În ceea ce priveşte livrările de grâu la termen, pieţele bursiere au reacţionat de o manieră pozitivă la noua prelungire a embargoului la exportul de cereale impus de Rusia. Pe Euronext, volumul schimburilor a fost de 25.000 de loturi în sesiunea curentă, care a progresat între 0,25 şi 2 euro/tonă în funcţie de termene.

Dacă termenele sunt apropiate datorită tensiunii pe termen scurt, loturile se pot aprecia; astfel, contractele pentru noiembrie 2011 au închis cu o creştere de 2 euro/tonă, ajungând la 229,5 euro/tonă.

Preţul porumbului a urmat aceeaşi pantă ca şi grâul, chiar dacă influenţa venită din America de Sud rămâne o miză. În bazinul Mării Negre, seceta care a atins Ucraina poate influenţa serios cultura de porumb, mai ales din punctul de vedere al randamentului. Pe piaţa internaţională preţul porumbului rămâne la un nivel ridicat ca urmare a unor fundamente bune.

Cererea mare de consum, utilizarea pentru producerea furajelor necesare creşterii animalelor, consumul industriei de etanol sunt elemente care menţin stocul mondial la un nivel scăzut. Producţia americană de porumb se anunţă bună, însă există opinii că aceasta va fi mai mică decât estimările iniţiale.

Volatilitatea preţului grâului a devenit un fenomen structural ca urmare a reducerii instrumentelor PAC ce reprezentau o plasă de siguranţă. Dacă cererea de pe piaţa cerealelor este în general lizibilă, ce se înscrie pe o pantă ascendentă de 1%/an la scară mondială, oferta depinde de factorii climatici, fiind aleatoare. În absenţa unui cadru de reglementare solid iniţiat de instituţiile publice sau cu informaţii reduse referitoare la natura operatorilor pe Nyse-Euronext, identificaţi ca producători, ca investitori sau speculatori, trebuie ca operatorii de pe filiera agricolă să administreze propriul lor risc de preţ.

Oleaginoase

În cazul rapiţei, preţul a evoluat între 370 şi 380,5 euro/tonă pentru contractele la termen din noiembrie la bursa Euronext. Creşterea preţului petrolului la bursa din New York rămâne un element de susţinere a oleaginoaselor.

Preţul şrotului de rapiţă este influenţat de temerile cu privire la revenirea recesiunii economice, care este sinonimă cu scăderea consumului de carne pe termen mediu şi lung. Perspectivele unei bune producţii de soia în SUA duce la limitarea creşterii preţului actual al şrotului de rapiţă şi floarea-soarelui.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Această întrebare retorică se află pe buzele tuturor celor implicaţi în activitatea de creştere a animalelor. Se prefigurează o perioadă extrem de grea pentru zootehnişti ca urmare a creşterii speculative a preţului cerealelor, a lipsei subvenţiilor şi a scăderii puterii de cumpărare a populaţiei.

În ferme, preţurile cerealelor influenţează aproximativ 80% din preţul furajului, iar acesta, la rândul său, influenţează aproximativ 70% din costul de producţie. Achiziţionând cereale extrem de scumpe, costul de producţie va deveni mult prea mare, provocând pierderi importante fermierilor. O creştere proporţională a preţului de vânzare este, de cele mai multe ori, imposibilă deoarece vânzarea animalelor are ca bază de referinţă valoarea cărnii importate, neţinând cont de rentabilitatea fermierilor;
cu alte cuvinte, dacă vrei să îţi vinzi animalele (şi vrei să o faci, în primul rând pentru a nu-ţi bloca fluxul tehnologic) eşti nevoit să accepţi un preţ impus care nu ţine cont de calcule economice.

Grâul, ca element de referinţă

Pentru comparaţie, vom lua exemplul industriei de panificaţie care, în prezent, creează premisele unei noi scumpiri cu 30% a pâinii. Producătorilor de animale le-ar fi foarte greu să pună în aplicare un astfel de plan, deoarece ei nu au contact cu consumatorul final, ci se adresează procesatorilor de carne care păstrează întotdeauna opţiunea importului.

Scumpirea pâinii este justă în condiţiile creşterii semnificative a preţului la grâu, ceea ce este însă ciudat este modul în care scumpirea grâului e justificată: o parte din recolta de grâu este în bună parte declasată. Nimeni nu pomeneşte însă de exporturile masive de grâu ce au dus la această creştere formidabilă a preţului. Poate că aici ar trebui să se intervină în sensul limitării exporturilor, această problemă putând fi ridicată în consiliul de miniştri de la Bruxelles.

Preţul grâului devenind prohibitiv pentru fermierii zootehnişti, singura opţiune rămâne achiziţia de porumb, în condiţiile unui preţ acceptabil, a altor cereale mai rar folosite ca sorg, triticale, secară ori a subproduselor precum tărâţa de grâu, mălaiul furajer etc.

Subvenţii infime

Un alt factor ce influenţează negativ activitatea zootehnică este lipsa subvenţiilor. Dincolo de inexistenţa acestui sprijin din partea statului, criza economică şi cea a cerealelor afectează capacitatea de adaptare a crescătorilor la sistemul de producţie nesubvenţionat. Anul 2010 este primul în care nu mai există subvenţii şi este nevoie de timp pentru ca afacerea şi modul de gândire al fermierilor să se adapteze la această situaţie. Din nefericire, această perioadă se suprapune peste una de criză, lucru ce poate deveni fatal pentru o parte dintre fermele româneşti.

De fapt, ce mâncăm?

Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei va afecta, de asemenea, producţia zootehnică. Veniturile mai mici vor orienta consumul către segmentul de produse ieftine, deşi acestea sunt, de cele mai multe ori, surogate la cele naturale, existând carne de sinteză, lactate de sinteză etc.

Lipsa de informare a consumatorilor în legătură cu ceea ce mănâncă a dus la apariţia unor produse de consum ce au în conţinutul lor din ce în ce mai puţină carne, mai puţin lapte etc. Cum ar fi să urmărim ieşirile de iaurt, smântână ale unei fabrici de lactate şi să realizăm că nu are nicio intrare de lapte. Interesant, nu?

Anul curent poate determina mişcări radicale în zootehnia românească, producătorii integraţi având cele mai mari şanse de a supravieţui. Cea mai mare teamă a fermierilor, dincolo de ceea ce s-a scris mai sus, rămâne aceea a neîncasării banilor – a clienţilor rău platnici ce se înmulţesc exponenţial în perioade de criză.

Se poate finanţa o pierdere de 10-15% în speranţa unor timpuri mai bune, însă o pierdere de 100% poate determina falimentul afacerii. Probabil că acesta este punctul nevralgic al relaţiilor comerciale în România, în general, şi aici ar trebui creat un cadru legal care să ofere o protecţie reală comercianţilor de bună credinţă.

Cătălin LĂPUŞTE
Director general Belcrin Development

GENESYS Systems implementează în cadrul companiei Agricover o soluție bazată pe platforma Microsoft Dynamics CRM

GENESYS Systems, furnizor de aplicații software de business, implementează în cadrul grupului de companii Agricover o soluție de gestiune a activității de trading cereale bazate pe platforma Microsoft Dynamics CRM.

Grupul Agricover este un integrator în circuitul produselor şi serviciilor din agricultură, deţinând poziţia de lider pe piaţa pachetelor tehnologice şi a serviciilor integrate pentru agricultură. Una dintre prioritățile companiei în acest moment o reprezintă optimizarea activității de trading cereale, atât prin automatizarea și simplificarea proceselor critice implicate în relaţia cu partenerii, cât și intern, în procesele de trading și execuție, logistică și financiară.

Obiectivele proiectului

În acest sens, echipa GENESYS Systems, împreună cu reprezentanții companiei Agricover implicați în proiect, au realizat o analiză de business în urma căreia au stabilit obiectivele principale ale proiectului: optimizarea activităților de ofertare și contractare, îmbunătățirea gestionării partenerilor (clienți și furnizori de cereale) și a contractelor, realizarea unui sistem de raportare eficientă și creșterea productivității angajaților. În vederea îndeplinirii acestor obiective, reprezentanții Agricover au optat pentru soluția bazată pe platforma Microsoft Dynamics CRM, pentru flexibilitate și potenţialul de eficientizare a activităților din cadrul companiei Agricover într-un timp foarte scurt, precum și pentru posibilitățile de dezvoltare ulterioară a soluției.

Datorită potențialului soluției implementate de către GENESYS Systems de a genera imediat rezultate concrete, au început deja să se contureze beneficiile implementării soluției de trading cereale. Automatizarea și optimizarea proceselor de ofertare și contractare, obținerea de informații conforme cu realitatea, consolidarea datelor din toate locațiile companiei, posibilitatea realizării unor rapoarte eficiente în sprijinul managementului și eficientizarea muncii utilizatorilor sunt doar câteva dintre cele mai importante beneficii care deja îi ajută pe angajații Agricover în activitatea curentă.

„Tradingul de cereale este o activitate importantă în cadrul companiei Agricover. Tocmai de aceea este necesar ca procesele asociate, atât cele externe care țin de relaţia cu partenerii, cât și cele interne, să se desfășoare în condiții optime și să fie gestionate printr-o platformă fiabilă.

Soluția implementată răspunde tuturor cerințelor companiei, iar integrarea cu infrastructura IT – inclusiv cu sistemul ERP și software-ul de cântărire – a fost foarte rapidă, astfel că toți angajații Agricover beneficiază într-un timp foarte scurt de la demararea implementării de avantajele pe care le oferă soluția. Suntem foarte mulțumiți de colaborarea cu echipa GENESYS Systems implicată în acest proiect.

Apreciem în mod special promptitudinea cu care toți membrii echipei au tratat solicitările noastre, dar și proactivitatea și profesionalismul de care au dat dovadă pe parcursul desfășurării acestui proiect complex“ – a declarat Irina Pisaru, IT Manager Agricover Grup.

Despre GENESYS Systems

GENESYS Systems este unul dintre cei mai importanţi furnizori IT&C din România. În cei 16 ani de activitate, compania şi-a dezvoltat competenţe deosebite în cele 4 direcţii strategice, componente de bază ale conceptului 4S:

- Aplicaţii Software de Business – produse proprii şi aplicaţii dezvoltate la cerere: soluţii de tip CRM, suite de aplicaţii e-business, soluţii de gestiune – evidenţă şi întreţinere – a echipamentelor din cadrul companiilor, aplicaţii pentru telecom şi utilităţi, aplicaţii financiare şi bursiere, assets management, instrumente de raportare flexibile, toate realizate pe baza celor mai noi tehnologii în domeniu – Microsoft și Java.

- Soluţii IT&C complexe pentru companii şi instituţii mari, soluţii pentru IMM-uri.
- Servicii profesionale pentru o gamă largă de produse IT&C.
- Sisteme standard şi sisteme integrate, proiecte naţionale şi regionale.

Despre Agricover

Grupul Agricover este un integrator în circuitul produselor şi serviciilor din agricultură, deţinând poziţia de lider pe piaţa pachetelor tehnologice şi a serviciilor integrate pentru agricultură.

Înfiinţată în anul 2000, prin fuziunea dintre Comcereal SA Buzău şi Ulvex SA Buzău, Agricover şi-a extins afacerile în domeniul agribusiness-ului, oferind în prezent soluţii integrate pentru fermieri şi industria procesatoare. Compania este structurată pe 9 divizii şi companii: Agricover Distribuţie, Agricover Cereale, Agricover Seminţe, Agricover Silozuri, Agricover Logistică, Agricover Credit IFN, Agricover Ferme, Agricover VET şi Agricover Bulgaria.

Cu aproximativ 700 de angajaţi, Agricover îşi desfăşoară activitatea de preluare a cerealelor în 32 puncte de lucru, baze de recepţie şi silozuri, situate în 9 judeţe.

Informaţii: Tel: +4021 242 05 42
E-mail: marketing@genesys4s.ro
Diana OJICĂ, marketing manager

O fizionomie esenţială de scădere a caracterizat pieţele cerealelor la începutul lunii iunie, dominate fiind de perspectivele globale favorabile, cu toate că previziunile referitoare la noua recoltă sunt bune.

Totodată, au apărut şi primele îngrijorări cu privire la starea culturilor agricole din Canada şi într-o anumită măsură şi din Europa, care au dus la creşterea preţurilor, cu excepţia celor din bazinul Mării Negre. Preţul grâului american, impulsionat de calitatea celui de primăvară, cu un conţinut ridicat în proteină, s-a redresat în ultima perioadă ca urmare a condiţiilor, cu umiditate în exces, din Canada.

Preţul grâului din bazinul Mării Negre a început să „piardă teren“, ceea ce a determinat declanşarea a numeroase vânzări.

Perspectivele cerealelor pentru anul de piaţă 2010/11

Producţia mondială de cereale este estimată la 1.776 milioane de tone, mai mică cu 9 milioane de tone faţă de recordul înregistrat în anul anterior de piaţă. Dacă condiţiile climatice din SUA şi China s-au ameliorat, cele din Canada, UE şi Rusia s-au deteriorat. Producţiile de grâu şi de porumb au fost revizuite în creştere, faţă de estimarea din luna mai, perspectivele de producţie fiind deteriorate în cazul orzului şi ovăzului.

Consumul mondial de cereale este estimat la 1.781,5 milioane de tone faţă de 1.762 milioane de tone cât se înregistra în anul anterior de piaţă. Utilizarea cerealelor pentru furaje, precum şi pentru producerea etanolului reprezintă motivele principale de creştere a consumului de cereale la nivel mondial.

Cantitatea de cereale, estimată a se utiliza în sectorul de producere a furajelor pentru animale, este cifrată la 755 milioane de tone, faţă de

753 milioane de tone, cât se înregistra în anul precedent de piaţă.

Stocul mondial de cereale este proiectat la 387,5 milioane de tone la sfârşitul anului de piaţă 2010/11, acesta fiind mai mic cu 9 milioane de tone faţă de stocul estimat în luna mai 2010.

Comerţul mondial cu cereale indică o creştere uşoară, acesta cifrându-se la 234 milioane de tone, cu importuri ridicate în America Latină şi America de Nord şi ceva mai mici în Orientul Apropiat şi ţările sub-sahariene. Producţiile mai scăzute de cereale din Canada se reflectă printr-o diminuare cu 1,6 milioane de tone a previziunilor de export, ceea ce face ca exportul de cereale să fie de 19 milioane de tone, faţă de 21 milioane de tone, cât s-au exportat în anul de piaţă 2009/10.

Principalele evenimente de pe piaţă începând cu luna iunie 2010

01.06 Argentina – guvernul anunţă autorizarea la export a cantităţii de 3,5 milioane de tone de grâu;
01.06 Coreea de Sud – producătorii de furaje pentru animale au anunţat achiziţionarea cantităţii de 330.000 tone de grâu furajer;
07.06 Coreea de Sud – producătorii de furaje pentru animale anunţă achiziţionarea cantităţii de 440.000 tone de porumb din SUA;
10.06 SUA – USDA anunţă că producţia de grâu este mai mare cu 0,7 milioane de tone faţă de estimarea din luna mai, porumbul destinat utilizării pentru producerea de etanol crescând în ultima lună cu 2,5 milioane de tone. Stocul de porumb a scăzut cu 6,19 milioane de tone;
11.06 Canada – CCB anunţă că, din cauza ploilor căzute, cca 3,3-5,1 milioane de hectare vor rămane necultivate;
13.06 Bangladesh – cumpără 100.000 tone de grâu;
14.06 SUA – preţul la termen al ovăzului a crescut, depăşind orice estimare ca urmare a ploilor căzute în Canada;
17.06 Vitenam – anunţă achiziţionarea cantităţii de 55.000 tone de grâu din Marea Britanie;
19.06 Egipt – anunţă achiziţionarea cantităţii de 120.000 tone de grâu din Rusia şi Kazakstan;
20.06 Arabia Saudită – anunţă achiziţionarea cantităţii de 990.000 tone de grâu din Germania şi Canada;
22.06 China – primele importuri de porumb din SUA au început să fie descărcate în porturile chinezeşti.

Grâul şi porumbul

Grâu – producţia este estimată la 666 milioane de tone, cu toate că se remarcă o ameliorare a condiţiilor climatice în SUA, Australia şi China.

Consumul mondial de grâu este estimat ca fiind în creştere, în special în zona Asiei.

Stocul mondial de grâu, aferent anului de piaţă 2010/11, este estimat la 201 milioane de tone, acesta fiind cel mai ridicat nivel din ultimii 9 ani de piaţă.

Comerţul mondial cu grâu, în 2010/11, este estimat la 120 milioane de tone, acesta fiind mai mic cu 2 milioane de tone ca urmare a contracţiei cererii venite din partea statelor din Orientul Apropiat. Cifrele privind schimburile comerciale ne arată că există un anumit interes pentru grâul furajer, venit din partea statelor din Extremul Orient, precum şi pentru grâul de panificaţie venit din partea Iranului şi Irakului.

Porumb – producţia mondială este cifrată la 824,5 milioane de tone, acesta fiind un nou record. Creşterea producţiei mondiale de porumb este pusă pe seama producţiilor bune din SUA, China şi Mexic. Ucraina şi Rusia au anunţat şi ele creşterea producţiei de porumb cu cca 2 milioane de tone, faţă de estimarea din luna mai 2010.

Consumul mondial de porumb este estimat la 830,5 milioane de tone, cu 4 milioane de tone mai mult decât estimarea din luna mai. Creşterea consumului este pusă pe seama majorării cererii venite din partea producătorilor de etanol.

Stocul mondial de porumb de la sfârşitul anului de piaţă 2010/11 este estimat la 137 milioane de tone, faţă de 143 milioane de tone, cât s-a înregistrat la sfârşitul anului de piaţă 2009/10.

Comerţul mondial cu porumb, aferent anului de piaţă 2010/11(iulie-iunie), este cantonat în jurul cifrei de 88 milioane de tone ca urmare a creşterii consumului de carne în anumite state din Asia şi America Latină. China anunţă achiziţionarea a cca 1 milion de tone de porumb din SUA în perioada următoare.

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU

Culturile cerealiere, jumătate  din suprafaţa cultivată

Jumătate din suprafeţele statelor membre UE este utilizată pentru agricultură, fapt ce a contribuit la creşterea importanţei acestui domeniu pentru mediu şi la sporirea interesului pentru culturi ecologice, de calitate superioară.

Datorită suprafeţei ocupate şi a importanţei în alimentaţia umană şi animală, cerealele constituie cea mai mare cultură din lume, predominante fiind porumbul, orzul, ovăzul şi orezul. Conform datelor statistice, culturile cerealiere ocupă 30% din suprafaţa agricolă utilizată în statele UE. Cu toate acestea,  anumite zone balcanice sunt ocupate în proporţie de 50%: Sud-Vest Oltenia şi Ilfov, regiuni din estul Europei (în Ungaria, Slovacia, Polonia), din nordul Europei (în Danemarca, Finlanda) şi din sud (regiuni din Italia).

O suprafaţă mai mică este ocupată în partea de sud a Europei, în anumite regiuni alpine, pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice, în nordul Suediei, Portugalia, Spania şi Italia, acolo unde culturile cerealiere reprezintă mai puţin de 10% din suprafaţa agricolă utilizată.

De asemenea, ţările care manifestă o preferinţă pentru păşuni şi nutreţuri alocă o suprafaţă relativ mică pentru cereale: Belgia, Franţa, Olanda şi Irlanda.

Producţia de grâu

Cultura cerealieră cu cea mai largă răspândire în spaţiul european este grâul, cu un procent de 46% din producţia de cereale, respectiv 120 milioane tone, pe o suprafaţă de 24 milioane hectare (2007).

De menţionat faptul că sunt doar cinci regiuni UE necultivatoare de grâu: Principatul Asturias în Spania, Valea Aosta şi provincia autonomă Bolzano în Italia, Mellersta Norrland şi Ovre Norrland în Suedia.

Peste 50% din producţia totală de grâu se realizează în 21 regiuni, din care 10 se află în Franţa (Centru, Picardie, Ile-de-France, Bretagne etc.), principalul cultivator cu o producţie de 33 milioane tone, urmat de Germania, cu 20,9 milioane tone, din 8 regiuni. Următoarele locuri sunt ocupate de Marea Britanie (8,3 mil. tone) şi Polonia.

Producţia de porumb

Culturile de porumb au reprezentat 18% din producţia de cereale în anul 2007, cu  47,5 mil. tone. Din cele 14 regiuni care adună 50% din totalul producţiei, 7 sunt în Franţa (Aquitaine, Alsace, Centru etc.), 4 în Italia (Veneto, Lombardia, Piemonte, Friuli-Venezia Giulia) şi câte o regiune în Ungaria, Spania şi Germania. România este al patrulea producător de pe piaţa UE, cu cea mai mare suprafaţă destinată cultivării porumbului, 2,5 mil. hectare, şi cu o producţie de 3,9 mil. tone.

Condiţiile specifice de climă împiedică dezvoltarea culturilor de porumb în ţările din nordul Europei: Irlanda, Marea Britanie, Danemarca, Estonia, Finlanda, Suedia şi Letonia.

Producţia de rapiţă

Dezvoltarea interesului pentru sursele de energie regenerabile din ultimii ani  a condus la creşterea producţiei de rapiţă, în special în zonele cu climă temperată, aceasta ajungând la un total de 18,1 mil. tone.

50% din producţie se datorează Germaniei, principalul cultivator, cu 5,3 mil. tone în 8 zone, Franţei, cu 4,6 mil. tone în 4 regiuni, urmată pe locul trei de Polonia, cu 2,1 mil. tone.

Suprafeţe agricole utilizate pentru culturi permanente

Culturile permanente, respectiv plantaţiile de pomi fructiferi, măslini, vii, în general cele ce rezistă cel puţin cinci ani consecutivi, se regăsesc în special în regiunile cu climă mediteraneană, pe suprafeţe mult mai mici decât cele ocupate de culturile cerealiere. Datorită valorii adăugate anuale pe care o generează şi gradului de folosinţă în consum, aceste culturi sunt predominante în spaţiul rural, jucând un rol important nu numai în conturarea peisajelor, ci şi în bilanţul de mediu al agriculturii.

Din cele 14 regiuni ale căror culturi permanente depăşesc 30% din suprafaţa agricolă utilizată, 10 se află în bazinul mediteranean: zone din Spania, ale cărei plantaţii de portocali reprezintă 27% din totalul suprafeţelor din UE cu aceeaşi destinaţie; Italia, în regiunile Campania, Calabria, Sicilia; regiuni din Portugalia şi Franţa.

Dana MĂCRIŞ

Energie

În aşteptarea majorării cererii de petrol, OPEC a menţinut actualele cote de extracţie, ceea ce a dus la creşterea preţului petrolului, acesta depăşind nivelul de 80 de USD/baril. Analiştii de pe piaţă avertizează că piaţa este supraevaluată şi că un preţ al petrolului brut, mai mare de 80 USD/baril, nu este durabil, având în vedere lipsa unor dovezi de ameliorare a pieţei.

Agricultură

Preţul produselor agricole a continuat să scadă pe parcursul lunii martie, în medie cu 1,5%, fiind a doua lună consecutiv în care aceste preţuri se găsesc pe o pantă descendentă.

Cea mai mare parte a preţurilor cerealelor, la nivel internaţional, au cunoscut scăderi în ultima lună, ca urmare a creşterii dolarului american şi a tendinţelor de scădere a fundamentelor de susţinere a pieţelor.

Studiind preţul grâului de consum de pe piaţa internaţională, a fost scoasă în evidenţă scăderea acestuia cu 8,5% faţă de preţul de la începutul acestui an, iar în cazul grâului dur se constată o scădere de 7,3% ca urmare a presiunii exercitate de o cerere scăzută a importurilor, de exporturile limitate şi de stocurile aflate în continuă creştere. Cu toate că se anunţă o scădere a producţiei de grâu, se estimează însă o creştere a stocurilor de la sfârşitul anului de piaţă 2010/11, comparativ cu stocurile din anul anterior.

Producţiile bune de porumb din 2009 şi previziunile privind majorarea suprafeţelor cultivate în 2010 au dus la creşterea presiunii asupra preţului, acesta situându-se în jurul a 162,9 USD/tonă, în primul trimestru al acestui an.

Piaţa oleaginoaselor a avut şi ea o tendinţă de scădere, ca urmare a recoltelor bune obţinute de statele din America de Sud. În acelaşi timp, preţul uleiului din soia a depăşit cu ¼ nivelul din anul precedent, ca urmare a creşterii cererii mondiale de energie.

Zootehnie

Îmbunătăţirea situaţiei economice mondiale a dus la creşterea preţurilor produselor animaliere din ultima lună. Preţul cărnii de bovine a crescut ca urmare a unei oferte mai reduse venite din partea Australiei, care s-a confruntat cu inundaţii de proporţii, ceea ce a îngreunat transportul mărfurilor. Preţul mondial al principalelor produse lactate de bază a cunoscut şi el o creştere substanţială în al doilea semestru al anului 2009, comparativ cu primul semestru. După luna decembrie, preţul a continuat să scadă, ca urmare a diminuăriii preţurilor în zona Oceaniei, dar se pare că s-a stabilizat pentru unt şi dă semne să se stabilizeze şi în cazul laptelui praf.

Previziuni monetare

Preocupările cu privire la deficitul Greciei au continuat să pună presiune puternic pe moneda europeană, care la data de 24 martie a atins cel mai mic nivel din ultimele 10 luni, fiind vorba de 1,33 USD.

Moneda europeană a început să se revigoreze odată cu anunţarea măsurilor de susţinere a Greciei, din cadrul Summit-ului european.

Ameliorarea condiţiilor din India şi perspectivele promiţătoare ale producţiei din Brazilia au dus la scăderea preţului zahărului. Piaţa mondială a zahărului rămâne în acest sezon cu un deficit de cca 10 milioane de tone, fiind cel de-al doilea an consecutiv în care se închide pe deficit. Producţia europeană de zahăr se menţine la nivelul de 17,7 milioane de tone, ca urmare a condiţiilor climatice foarte favorabile, producţie cu mult mai mare decât contingentul comunitar de 13,7 milioane de tone.

Îngrăşăminte

Preţul îngrăşămintelor a crescut ca urmare a majorării cererii venite din partea statelor din emisfera sudică, în lunile ianuarie şi februarie, excepţie făcând clorura de potasiu, la care preţul a scăzut în medie cu 22% în primul trimestru al acestui an, ca urmare a cererii mici şi a unei capacităţi excedentare de producţie.

Dr. ing. Daniel BOTANOIU

Disponibilităţile ample şi perspectivele de producţii bune la nivel global au dus la creşterea presiunii asupra preţurilor cerealelor. Cotaţiile, în cazul anumitor exportatori, cum este şi UE, au fost favorizate de creşterea dolarului american în raport cu moneda unică.

Piaţa grâului, per ansamblu, este în scădere, cu un curs mai mic decât cel înregistrat în luna anterioară, achiziţiile au la bază doar „rutina“, culturile de grâu din emisfera nordică având un stadiu de dezvoltare satisfăcător.

Trebuie să subliniem vânzările realizate de UE, de statele din bazinul Mării Negre, precum şi de cele din America de Sud, pentru a scoate în evidenţă competitivitatea acestora în comparaţie cu grâul din America de Nord.

În ultima perioadă a scăzut cantitatea de grâu cu un conţinut ridicat în proteină, stocul de la sfârşitul anului de piaţă fiind mai mic decât cel înregistrat în aceeaşi perioadă a anului de piaţă anterior.

Preţul porumbului pe termen scurt a scăzut ca urmare a întăririi monedei americane în raport cu moneda europeană.

Preţul oleaginoaselor la export a afişat o mare volatilitate, ca urmare a recoltelor bune anunţate de statele producătoare din America de Sud. Situaţia este imputabilă fluctuaţiilor monetare şi evoluţiei pieţei energetice.

Preţul la export al orezului alb din Thailanda a scăzut la cel mai mic nivel din ultimii doi ani, ca urmare a diminuării interesului cumpărătorilor şi avansării recoltării orezului din zona asiatică.

Taxele de transport maritim pentru cereale şi oleaginoase au fost treptat consolidate, ca un răspuns dat dinamicii navlosirii.

Perspectivele anului de piaţă 2009/10

Balanţa mondială a cerealelor a fost relaxată în luna martie. Au fost înregistrate cele mai bune estimări de producţie a porumbului în emisfera sudică, acestea fiind mai mari cu 2 milioane de tone, ducând producţia mondială de cereale la 1.775,9 milioane de tone.

Consumul mondial de cereale este estimat în creştere cu 1 milion de tone, ajungând la 1.747 milioane de tone, acesta fiind mai mare ca urmare a cererii mai mari venite din partea producătorilor de furaje.

Stocul mondial de cereale, la sfârşitul anului de piaţă 2009/10, este estimat la 394 milioane de tone, acesta fiind mai mare cu 4 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară şi cu 29 milioane de tone mai mare decât stocul din anul precedent de piaţă.

Perspectivele comerţului cu cereale

Se estimează o producţie mare în cazul tuturor cerealelor pentru anul 2010. Previziunile iniţiale cu privire la suprafeţele semănate ne sugerau o creştere modestă a acestora, însă se constată o creştere a suprafeţelor ce vor fi cultivate cu porumb, în detrimentul suprafeţelor cultivate cu grâu şi orz.

Producţia mondială de grâu este estimată la 657,9 milioane de tone, aceasta fiind mai mică cu 17 milioane de tone comparativ cu producţia de grâu obţinută în anul 2009. Temperaturile ridicate din ultima perioadă au dus la o bună dezvoltare a culturilor de iarnă din majoritatea zonelor din UE, însă vremea rece a dus la întârzierea semănatului grâului de primăvară din CSI şi SUA.

Suprafeţele semănate cu grâu de primăvară în Canada vor fi mai mici decât cele din anul anterior. De ploile căzute în ultima perioadă în China au beneficiat majoritatea culturilor, însă timpul uscat şi foarte cald din nordul Indiei a afectat majoritatea culturilor. Ploile căzute în Orientul Apropiat şi Africa de Nord au dus la ameliorarea perspectivelor de producţie.

Consumul mondial de grâu este în creştere cu 2%, atingând recordul de 655,9 milioane de tone, fiind incluse aici cantităţile utilizate pentru consumul uman, furajarea animalelor şi utilizarea industrială a grâului. O creştere consistentă în utilizarea grâului în furajarea animalelor se aşteaptă în UE, însoţită de asemenea de o cerere mai mare venită din partea producătorilor de etanol.

Stocul mondial de grâu se estimează că va creşte cu 2 milioane de tone, ajungând la 199 milioane de tone, acesta fiind cel mai mare nivel înregistrat în ultimii 9 ani. Creşterea stocului mondial este pusă pe seama stocurilor din China şi India.

Comerţul mondial cu grâu este estimat la 121 milioane de tone, acesta fiind similar cu cel din luna anterioară. Se remarcă o scădere a cantităţilor de grâu de panificaţie importate de statele din Orientul Apropiat, fiind însă compensată de cererea în creştere a statelor din zona Africii de Nord. Disponibilităţile mari de grâu de calitate medie şi inferioară existente în UE vor duce la limitarea importurilor.

Semănatul porumbului în UE şi SUA va fi întârziat ca urmare a menţinerii condiţiilor de vreme rece. Se estimează că suprafaţa mondială cultivată cu porumb va creşte cu 2%, atingând nivelul record de 155,9 milioane de hectare, cu o creştere sensibilă a suprafeţei în SUA, unde porumbul este mult mai rentabil decât grâul de primăvară.

Principalele evenimente de piaţă după 25 februarie 2010

- 26 febr. Turcia: vinde 150.000 t. grâu de panificaţie, 150.000 t grâu dur şi 100.000 t orz;

- 28 febr. Irak: a cumpărat 300.000 tone de grâu pentru panificaţie;

- 1 mar. Ucraina: Ministerul Agriculturii anunţă că semănatul culturilor de primăvară a început cu două săptămâni de întârziere;

- 5 mar. China: Ministerul Agriculturii anunţă că suprafaţa cultivată cu porumb va creşte, în timp ce suprafaţa cultivată cu soia se va diminua;

- Argentina: Ministerul Agriculturii: producţia de porumb este mai bună decât estimarea iniţială, însă ploile pot întârzia recoltatul;

- 10 mar. SUA: USDA anunţă că stocul de porumb va creşte în SUA cu 2 milioane de tone, ajungând la 45,7 milioane de tone; stocul de grâu va creşte cu 0,5 milioane de tone, ajungând la 27,2 milioane de tone, iar stocul de soia va scădea cu 0,5 milioane de tone, ajungând la 38,5 milioane de tone;

- Egipt: GASC – a cumpărat 120.000 tone de grâu din Rusia şi Franţa;

- 11 mar. Kazakstan: suprafaţa semănată cu cereale va creşte cu 3% comparativ cu suprafaţa din anul anterior;

- 16 mar. Coreea de Sud: a cumpărat 110.000 tone de grâu furajer şi 55.000 tone de porumb;

- 17 mar. Algeria: a cumpărat 300.000 tone de grâu de panificaţie din UE;

- 18 mar. Tunisia: a cumpărat 50.000 tone de orz şi 25.000 tone de grâu de panificaţie;

- India: nu renunţă la interdicţia de a exporta grâu;

- Algeria: anunţă un excedent exportabil de 300.000 tone de orz;

- 19 mar. Bangladesh: cumpăra 100.000 tone de grâu din bazinul Mării Negre;

- 23 mar. Coreea de Sud: cumpăra 165.900 tone de porumb furajer din SUA şi America Latină; Ucraina: timpul rece a afectat cerealele de iarnă conform previziunilor UkrAgroConsult;

- 24 mar. Filipine: cumpăra 50.000 tone de grâu furajer din Marea Britanie.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Contextul general pe pieţele produselor agroalimentare este delicat, preţurile produselor fiind pe o pantă descendentă ca urmare a ofertelor bune de porumb şi soia venite din America de Sud. Piaţa va fi dominată în lunile următoare de aceste intrări, ca urmare preţurile vor fi în scădere, numai un incident climatic major putând duce la inversarea situaţiei prezente pe piaţă.

Bursele la termen americane au fost influenţate de fluctuaţiile monetare, precum şi de achiziţiile speculative, cu rolul de a acoperi poziţiile cumulate pe termen scurt. Întărirea monedei americane, faţă de cea europeană, a dus la diminuarea competitivităţii produselor americane pe piaţa internaţională.

Este momentul completării stocurilor

Activitatea pe piaţa grâului a fost destul de redusă ca urmare a disponibilităţilor mari existente, precum şi a perspectivelor bune de producţie din emisfera nordică. Multe state profită de disponibilităţile mari şi de preţurile scăzute pentru a-şi completa stocurile naţionale. Preţul grâului american a fost susţinut de achiziţiile importante realizate de fondurile speculative. Stocul de grâu, care are un conţinut ridicat de proteină, este scăzut la nivel european.

Preţul porumbului exportat de SUA a fost influenţat de factorii tehnici şi de mişcările monetare, pierzând teren pe parcursul lunii februarie, ca urmare a perspectivelor de producţii bune anunţate de Brazilia şi Argentina, precum şi de intenţia producătorilor americani de a creşte suprafaţa ce va fi semănată cu porumb în această primăvară. Preţul oleaginoaselor la export a afişat o mare volatilitate ca urmare a recoltelor bune anunţate de statele producătoare din America de Sud. Situaţia este imputabilă fluctuaţiilor monetare şi evoluţiei pieţei energetice.

Preţul la export al orezului asiatic a pierdut teren în comparaţie cu situaţia de la sfârşitul anului 2009, achiziţiile au fost mai reduse pe parcursul lunii februarie, ca urmare a concediului din această lună, operatorii preferând să aştepte rezultatele recoltelor principale şi secundare din Vietnam şi Thailanda. Taxele de transport maritim în sectorul cerealelor au scăzut substanţial pe parcursul lunii trecute ca urmare a scăderii cererii asiatice pentru minerale din această perioadă a anului, ceea ce a permis să se disponibilizeze un număr însemnat de vapoare.

Perspectivele anului de piaţă 2009/10

Producţia mondială de cereale este estimată ca fiind în creştere cu 5,9 milioane de tone, ajungând la 1.774 milioane de tone. Aceasta este, totuşi, mai mică cu 1% decât producţia record înregistrată în anul 2008. Creşterea producţiei din acest an de piaţă este pusă pe seama producţiilor bune din Argentina şi Brazilia, unde condiţiile meteo au fost extrem de favorabile.

Consumul mondial de cereale este estimat în creştere cu 2 milioane de tone, ajungând la 1.745 milioane de tone, acesta fiind mai mare cu 24 milioane de tone faţă de consumul înregistrat în anul de piaţă 2008/09. Utilizarea în industrie a cerealelor este estimată la 259 milioane de tone, fiind cu 2 milioane de tone mai mare în ianuarie faţă de decembrie 2009, însă utilizarea cerealelor pentru producerea furajelor este în scădere, ca urmare a concurenţei venite din partea celorlalte ingrediente folosite în acest scop.

Stocul mondial de cereale, la sfârşitul anului de piaţă 2009/10, este estimat la 390 milioane de tone, acesta fiind mai mare cu 5 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară. Este de precizat că 138 milioane de tone se află în stocurile principalilor 5 expor­tatori mondiali. Menţinerea ritmului rapid de expediţie se traduce prin creşterea cu 2 milioane a comerţului mondial de cereale, care se situează, în prezent, la 231 milioane de tone, în scădere cu 17 milioane de tone faţă de recordul înregistrat în anul de piaţă 2008/09.

Balanţa grâului

Producţia mondială de grâu este estimată la 674,9 milioane de tone, fiind a doua producţie, ca volum, din istorie.  Consumul mondial este estimat la 642,9 milioane de tone, fiind în creştere ca urmare a utilizării pe scară largă în alimentaţia umană precum şi în industrie. Se remarcă o scădere a utilizării grâului în producerea furajelor pentru animale.

Stocul de grâu de la sfârşitul anului de piaţă, în cazul principalelor 5 state exportatoare, este de 55 milioane de tone, nivel similar cu cel înregistrat în luna ianuarie 2010, însă cu 9 milioane de tone mai mare decât nivelul înregistrat în aceeaşi perioadă a anului de piaţă anterior. Stocurile de grâu din SUA sunt extrem de voluminoase.  Comerţul mondial cu grâu a crescut cu 1 milion de tone, ajungând la 120 milioane de tone, însă este în continuare inferior nivelului din anul de piaţă anterior, care a fost de 135,9 milioane de tone.

Balanţa porumbului

Producţia mondială este estimată la 797 milioane de tone, cu 5,9 milioane de tone mai mare decât estimarea din luna anterioară, dar cu mult sub producţia din anul 2007. Timpul foarte bun a stimulat producţiile de porumb din Brazilia şi Argentina. Consumul mondial de porumb este estimat la un record de 807,5 milioane de tone, cu 4 milioane de tone mai mare decât estimarea din luna anterioară. Creşterea este pusă pe seama cererii mai mari venite din partea procesatorilor, respectiv a producătorilor de etanol.

Stocul mondial de porumb, de la sfârşitul anului de piaţă 2009/10, este estimat la 140 milioane de tone, stoc mai mare cu 3 milioane de tone faţă de estimarea din luna anterioară, însă cu 9 milioane de tone mai mic decât stocul de la sfârşitul campaniei precedente.  Comerţul mondial cu porumb este estimat ca fiind în creştere cu 1 milion de tone, ajungând la 85 milioane de tone, cu tranzacţii mai mari venite din partea Canadei, Braziliei şi Siriei.

Importurile de porumb ale UE sunt la cel mai redus nivel înregistrat în ultimii 4 ani. Disponibilul mare de porumb din Brazilia şi Argentina va permite majorarea exporturilor acestor state, însă exportul de porumb al SUA se va deteriora, ajungând la 51 milioane de tone.

Reorientări posibile

Perspectivele cu privire la suprafaţa ce va fi ocupată cu grâu în anul 2010 sunt relativ optimiste, aceasta ajungând la 222 milioane de hectare. Suprafaţa ocupată de grâu în 2010 este mai mică cu cca 1% faţă de suprafaţa cultivată în anul de piaţă precedent.  Producţia mondială de grâu este estimată la 659 milioane de tone, aceasta fiind mai mică cu 15,9 milioane de tone comparativ cu producţia de grâu obţinută în anul 2009.

Rezerva de umiditate din sol din regiunile producătoare din UE şi CSI rămâne favorabilă, iar culturile din aceste zone au fost acoperite de un strat consistent de zăpadă, ceea ce a permis protejarea plantelor faţă de efectele gerurilor năprasnice. Se estimează că producţia medie va creşte la nivelul UE, însă va scădea în Rusia şi Ucraina. Producătorii de grâu din regiunile producătoare de grâu de primăvară din Canada se vor orienta către culturile oleaginoase, ţinând cont de faptul că remunerarea grâului este scăzută.

În SUA, recoltarea întârziată a porumbului şi oleaginoaselor, cauzată de umiditatea în exces, a dus la diminuarea suprafeţelor cultivate cu grâu de toamnă şi în special a grâului „roşu uşor de iarnă“. Majorarea suprafeţelor cu grâu din SUA nu se poate realiza prin intermediul grâului de primăvară, având în vedere faptul că preţul grâului pe piaţa internaţională este destul de scăzut. Producţia americană de grâu este estimată la 54 milioane de tone, aceasta fiind mai mică cu 5,9 milioane de tone faţă de producţia înregistrată în anul precedent de piaţă. Ploaia căzută în ultima perioadă a contribuit la buna dezvoltare a culturilor din China, estimându-se că randamentul va fi peste media obişnuită, însă producţia totală va fi mai mică decât cea înregistrată în anul anterior de piaţă.

Producţia de grâu din India este estimată la 80,5 milioane de tone, similară cu cea înregistrată în anul anterior. Producţia de grâu poate creşte în Iran, însă se estimează că producţia de grâu va fi în scădere uşoară în Turcia. Starea culturilor rămâne favorabilă în Africa de Nord, ţinând cont de faptul că ploile căzute au dus la reconstituirea rezervei de apă din sol. Suprafaţa mondială semănată cu porumb va creşte cu 1,5%. Cele mai mari suprafeţe vor fi cultivate în SUA, CSI şi America de Sud. Suprafeţele ce vor fi semănate cu orz vor scădea drastic în UE 27 şi în CSI.

Principalele evenimente de piaţă

Ianuarie

Turcia: vinde 200.000 t de grâu de panificaţie, 50.000 t de grâu dur şi 125.000 t de orz;

Egipt: GASC cumpără 180.000 t de grâu din Rusia;

Ucraina: Ministerul Agriculturii anunţă că, în general, culturile de iarnă nu au fost afectate de gerurile mari din ultima perioadă;

Algeria: cumpără 1 milion de tone de grâu din UE, în special din Franţa;

Februarie

Rusia: Ministerul Agriculturii anunţă că cerealele semănate în toamnă se prezintă bine. Suprafaţa cultivată cu păioase este de 17,85 milioane de hectare;

Irak: cumpără 400.000 tone de grâu de panificaţie din Canada;

Egipt: GASC cumpără 540.000 t de grâu, din care 360.000 t. din Rusia, 120.000 t. din Franţa şi 60.000 t. din Kazakhstan;

India: guvernul va autoriza exportul în Nepal a cantităţii de 250.000 tone de grâu din rezerva publică;

SUA: potrivit raportului USDA, folosirea porumbului pentru producerea etanolului va creşte cu 2,5 milioane de tone, ajungând la 109,2 milioane de tone. Stocul de soia este estimat la 5,7 milioane de tone.

Coreea de Sud: cumpără până la 165.000 t. de grâu furajer din bazinul Mării Negre sau din Brazilia;

Australia, ABARE estimează recolta de grâu la 21,7 milioane de tone;

Argentina: Ministerul Agriculturii susţine că, urmare a creşterii randamentului pe unitatea de suprafaţă, producţia de porumb este estimată ca fiind de cca 21 milioane de tone;

Pakistan: Guvernul estimează producţia de grâu ca fiind în jurul cifrei de 24 milioane de tone;

UE: stocul public de intervenţie este în cazul orzului de 3,4 milioane de tone;

Africa de Sud: estimează producţia de porumb ca fiind de 12,9 milioane de tone, în creştere cu 7% comparativ cu producţia din anul anterior de piaţă.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Stocurile de cereale, o problemă! Anul agricol 2009-2010 a fost bun mai ales în ţările care susţin piaţa de cereale în principalele burse ale lumii. Există deja probleme în derularea stocurilor, dar analiştii susţin că este vorba doar de o conjuctură. Cererea de grâu şi de porumb nu va suferi schimbări importante până la noua recoltă: oferta de export din emisfera sudică este mult prea mică pentru a influenţa actualul echilibru.

Tranzacţiile în scădere

Piaţa a integrat foarte rapid stocurile foarte mari publicate în ultima perioadă de USDA şi într-o măsură mai mică bilanţul realizat de FranceAgriMer. Concluziile celor două rapoarte au validat dificultatea realizării tranzacţiilor în cazul grâului şi mai ales scăderea preţului. Stocul mondial este estimat la 195 milioane de tone, acesta fiind mai mare cu 5 milioane de tone faţă de estimarea din luna precedentă. Creşterea stocurilor este explicată prin creşterea producţiei mondiale de grâu şi scăderea consumului mondial.

Piaţa externă a porumbului

Preţul porumbului a scăzut în ultima perioadă. USDA a revizuit în creştere stocul mondial de porumb la 135,9 milioane de tone ca urmare a creşterii stocului de report din SUA. Cu toată această creştere, stocul estimat este mai mic decât cel înregistrat în anul de piaţă anterior, raportul stoc-utilizare fiind aproape de 15%, ceea ce reprezintă un nivel extrem de scăzut. Perspectivele de creştere a suprafeţelor ce vor fi cultivate cu porumb în primavară în detrimentul grâului sunt mari, ceea ce pune în continuare presiune pe piaţa şi pe preţul porumbului. Stocul european de porumb este estimat la 3,25 milioane de tone, din care 2 milioane de tone este reprezentat de porumbul cu origine franceză. Activitatea de pe piaţa porumbului rămâne în continuare delicată ca urmare a atractivităţii oferite de celelalte cereale în special pentru producerea furajelor pentru animale (orz, grâu furajer etc.).

Piaţa externă a orzului

Ofertarea către stocul de intervenţie a fost mult mai accelerată în ultima perioadă, ceea ce a dus la un total de 2,69 milioane de tone de orz aflate în stocul public de intervenţie. Creşterea ofertei către stocul de intervenţie a avut la bază cererea din ce în ce mai mică existentă pe piaţă. Cumpărătorii nu sunt interesaţi în acoperirea necesarului  în contextul în care disponibilităţile sunt destul de mari. Un mare număr de state cultivatoare de orz susţin vânzările pe piaţa fizică pentru a evita blocarea capacităţilor de stocare. Depozitarea la intervenţie nu implică ridicarea rapidă a mărfii, element care riscă să pună în mare încurcătură depozitarea noii recolte, precum şi menţinerea celei vechi.

Conjunctura nu este prea bună pentru oleaginoase

La soia, preţurile au scăzut puternic odată cu anunţarea de către USDA a creşterii stocului de soia coroborată cu creşterea aşteptată a producţiei de soia din America de Sud. Menţinerea unui nivel destul de bun al preţului uleiurilor vegetale are la bază creşterea cererii înregistrate în ultima perioadă.

Floarea-soarelui

Preţul florii-soarelui a scăzut în ultima săptămână ca urmare a unei cereri în scădere.

Piaţa la rapiţă

Piaţa oleaginoaselor a dat un semnal tehnic important în ultima săptămână, confirmând orientarea generală de scădere a preţurilor atât în cazul noilor recolte cât şi pentru cele vechi. Piaţa oleaginoaselor este în continuare extrem de sensibilă la evoluţiile cursurilor oleaginoaselor din SUA şi Canada (soia şi rapiţă).

Dumitru Daniel SANDU

N.B. Informaţiile din prezenta sinteză sunt rezultatul colectării de informaţii, având la bază următoarele surse: date oficiale (Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Institutul Naţional de Statistică, Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică, Departamentul  de Agricultură al SUA, Bursele produselor agricole China, Argentina, Australia, Canada, Brazilia, Rusia, Ucraina şi principalele Burse din Comunitatea Europeană), informaţii din piaţă (traderi, producători, fermieri, procesatori, depozitari), organizaţii de profil (asociaţii profesionale etc.) şi surse complementare. Din motive obiective, nu putem garanta pentru acurateţea şi integralitatea acestor informaţii, astfel că orice concluzie şi iniţiativă de acţiune în baza acestui material trebuie privite sub această limitare.

Tabelele le gasiti in revista, pe baza de abonament! Contactati redactia!

Oferta de cereale depăşeşte consumul. Producţia mondială de cereale este estimată la 1.759 milioane de tone, comerţul mondial la 228,5 milioane de tone, consumul la 1.745,9 milioane de tone, iar stocul de la sfârşitul anului de piaţă 2009/10, la 373 milioane de tone.

La nivel mondial:

• producţia de grâu de consum din Canada este superioară estimărilor;
• Brazilia a anunţat exportul grâului furajer cu acordarea unor subvenţii. La rândul său, Kazakhstanul anunţă susţinerea, de la bugetul de stat, a transportului în cazul cerealelor destinate exportului. Există câteva probleme legate de calitate în cazul grâului australian.

• În Uniunea Europeană se constată reducerea emiterii certificatelor pentru export pentru cantităţile de grâu de consum. Exporturile de grâu şi orz se găsesc într-un „punct mort“. Cresc cantităţile de grâu şi orz oferite către stocul public de intervenţie.

Producţia mondială de grâu era estimată în luna decembrie 2009 la 669 milioane de tone, comerţul cu grâu la 118,5 milioane de tone, consumul mondial la 643,9 milioane de tone, iar stocul mondial de la sfârşitul anului de piaţă 2009/10 este estimat la 191 milioane de tone.

Prognoza privind balanţa canadiană a grâului, în anul de piaţă 2009/10, se prezintă astfel: stocul final este de 5,4 milioane de tone, exportul este de 14 milioane de tone, cantitatea folosită pentru producerea de furaje este de 2,85 milioane de tone, iar cantitatea de grâu utilizată în consumul uman este de 4 milioane de tone.

Comitetul de Gestiune al Cerealelor din Uniunea Europeană a emis certificate de export pentru cantitatea de 7,2 milioane de tone de grâu de la începutul anului de piaţă (iulie 2009) şi până la 1 decembrie 2009.

Cantitatea de grâu de consum exportată de Rusia, în perioada iulie-octombrie, a fost de 6,9 milioane de tone, în timp ce prognoza era de 19 milioane de tone.

Calitatea grâului de consum destinat exportului din bazinul Mării Negre pentru anul de piaţă 2009-2010

Producţia mondială a grâului durum, pentru anul de piaţă 2009/10, este estimată la 40 milioane de tone, consumul mondial este estimat la 39 milioane de tone, iar stocul final la 4,9 milioane de tone.

Piaţa porumbului, sub un calm aparent

Piaţa porumbului este „calmă“ la acest sfârşit de an, ca urmare a numărului redus de tranzacţii. Preţul porumbului nu a crescut foarte mult, el a rămas la nivelul de 132/133 euro/tonă, potrivit FOB Bordeaux, în cazul livrărilor din luna ianuarie 2010. Există însă o presiune în creştere exercitată asupra preţului porumbului ca urmare a disponibilităţilor mari de cereale existente la nivel mondial, ceea ce face ca preţul să rămână la nivelul actual şi poate chiar să scadă. O parte consistentă a cumpărătorilor şi-a îndreptat atenţia către grâu şi orz care sunt, în opinia lor, mult mai competitive în comparaţie cu porumbul.

Stocul mondial de porumb de la sfârşitul anului de piaţă 2009/10 este estimat la 134 milioane de tone, cantitatea de porumb utilizată pentru producerea de alimente şi industrie, la 324 milioane de tone, iar cantitatea utilizată pentru producerea de furaje, la 475,9 milioane de tone.

SUA preconizează că stocul de porumb de la sfârşitul anului de piaţă 2009/10 va fi de 41,3 milioane de tone, exportul, de 53 milioane de tone, cantitatea de porumb destinată producerii de etanol, de 107 milioane de tone, cantitatea utilizată pentru producerea amidonului, de 33 milioane de tone, iar cantitatea utilizată pentru producerea furajelor va fi de 137 milioane de tone.

Reducerea taxelor vamale la importul porumbului în Spania şi Portugalia aprobate de Comitetul de Gestiune al Cerealelor

Taxele vamale la importul porumbului în statele membre UE la data de 1 decembrie 2009 a fost de 17,53 euro/tonă.

Piaţa florii-soarelui, în zile de sărbătoare

Preţul florii-soarelui s-a menţinut la un nivel superior. Elementul de susţinere a preţului a fost creşterea preţului barilului de petrol. În această perioadă activitatea comercială pe pieţele produselor agricole europene este aproape oprită, numeroşi colectori fiind absenţi de pe piaţă ca urmare a concediului de la sfârşit de an.

Tabelele le găsiţi în Revista Lumea Satului pe bază de abonament.
Contactaţi redacţia.

Diferenţa este de aproximativ 30 milioane de tone şi ea ar mai putea creşte cu 10 milioane în cazul în care ţările din emisfera sudică vor obţine o recoltă normală la capătul secerişului care se apropie. Analiştii apreciază că stocurile de grâu la începutul campaniei de seceriş 2010 vor depăşi 180 milioane de tone. SUA, Canada şi Uniunea Europeană rămân în continuare cei mai mari furnizori mondiali de grâu la export. Vin din urmă Rusia, Ucraina şi Kazahstanul, care concurează piaţa mondială nu atât prin excedentele de care dispun, cât prin preţ. Federaţia Rusă anunţă un excedent de grâne de cel puţin 10 milioane de tone.

Fapt este că, la ora actuală, exporturile de la Marea Neagră depăşesc cu 10-15 milioane de tone pe cele ale Uniunii Europene. În plus, acestea sunt mult mai ieftine şi, chiar dacă nu au calitatea grâului american sau a celui din UE, reprezintă o atracţie pentru ţările consumatoare de grâu din lumea a treia.

România intră în această ecuaţie a comerţului mondial cu un excedent teoretic de 1,3 milioane tone de grâu, a cărui eficienţă finală este greu de estimat. Preţul grâului pe piaţa internă se situează în jurul cifrei de 0,40 lei/kg, adică sub nivelul cotaţiilor de la bursele mondiale, dar acceptabile pentru producătorii agricoli performanţi. Asta dacă avem în vedere şi faptul că de la Bursa din Chicago până la Portul Constanţa, şi de aici până la fabrica de pâine, preţul grâului aproape că se dublează. În mod normal, nici nu ar trebui să luăm în discuţie problema importului de grâu, în condiţiile în care, în anii normali de producţie, România îşi asigură în totalitate consumul intern. Acest consum este apreciat la 5 milioane de tone, nivel care în anul 2008, bunăoară, a fost cu 2 milioane de tone sub oferta reală de grâu.

Marea distorsiune apare pe piaţă. Într-un an agricol de excepţie, cum a fost cel din 2008, România a importat aproape 200.000 tone de grâu, în condiţiile în care excedentul intern depăşea 2 milioane de tone. Ce va fi de acum şi până la marea recoltă din 2010 nu este greu de anticipat, în condiţiile în care producătorii agricoli se lasă greu de convins de a mai vinde grâu intermediarilor, la actualul preţ de batjocură.

De acum este cert că România se înscrie pe piaţa comunitară a grânelor cu un minim de suprafaţă estimat la 500-600.000 ha, iar dacă cumva anul agricol va fi unul secetos, atunci rămânem la mâna importatorilor.

Tabelele la gasiti in Revista Lumea Satului.
Pentru abonamente contactati redactia.

I. POP, D. MĂCRIŞ