Agro BUSINESS

Din 1994 s-a apucat de zootehnie. A pornit cu două vaci Holstein, după câtva timp a mai cumpărat 20 de capete, apoi… „Aveam o moară de făină de grâu. Nişte parteneri nu au mai avut bani să-mi plătească marfa şi m-au chemat să le iau ferma de vaci. Toate erau bovine din rasa Holstein. Aşa m-am trezit că aveam junici gata gestante. De fapt, planul meu era altul, să cresc bovine pentru îngrăşare şi abatorizare, dar când am văzut ce am luat de la Satu Mare, mi-am revizuit proiectul.“

Prima încercare, prima mare dezamăgire

La un moment dat, a fost pe punctul de a renunţa: „Am accesat un proiect european SAPARD, în valoare de 200.000 de euro, pentru achiziţia de utilaje, şi m-am lecuit. Totul este altfel decât se prezintă. Am împrumutat de la bancă 200.000 de euro, am primit 100.000 înapoi din fondurile UE, dar sunt dator şi astăzi. Am contractat creditul când euro valora 3,25 lei, leul s-a devalorizat continuu, iar cu dobânda pe care am plătit-o şi o plătesc aproape că nu m-am ales cu nimic. Poate doar cu şase ani de calvar. E cea mai mare greşeală pe care am făcut-o în viaţa mea.“

O fermă cu 200 capete Holstein

În clipa de faţă, ferma zootehnică are 200 de capete vaci cu lapte, junici şi viţei şi este în extindere. Viţeii merg la comerţul pentru carne, iar restul lotului este păstrat pentru creşterea efectivului de vaci cu lapte. Zootehnia este ajutată cu 125 ha  arabil luat în arendă, pentru producerea furajelor (lucernă, porumb siloz sau boabe etc.). Terenul este lucrat în regim propriu: „Dacă mi l-ar lucra altul, m-aş ruina!“

Sistem de creştere cu economii maxime

Inginerul Costel Caraş are propriile sale reguli. S-a specializat în zootehnie practicând-o, mergând şi văzând ce fac alţii, studiind. Sistemul de creştere pe care-l practică este cel mai ieftin posibil – stabulaţie liberă, cu o suprafaţă de cap de animal de aproximativ 10 mp. Păşunatul este exclus pentru simplul motiv că paza l-ar costa inutil de mult. Hrana este preparată în totalitate în fermă.

1 litru de lapte, mai puţin decât o jumătate de litru de suc

Secretul profitului în fermă este dat de perioada de lactaţie şi, mai ales, de numărul de fătări. Fermierul Caraş nu este adeptul inducerii căldurii prin tratamente hormonale, dar în acelaşi timp este de acord că, dacă o femelă nu rămâne gestantă în maximum 100 de zile de la fătare, apar problemele. Cât despre producţia de lapte, performanţa rasei este de 30-40 litri la mulsoare, însă media pe fermă se duce undeva la 7.500 litri/cap într-o perioadă de lactaţie. Laptele este livrat la un partener din Prahova, la 1,50 lei litrul.

Zootehnia, o afacere mereu pe muchie de cuţit

Costel Caraş trăieşte strict din această activitate. Se ajută cu subvenţia pe cap de animal, cu cea pe unitatea de suprafaţă, cu împrumuturile şi cu ceea ce produc animalele (vânzare lapte, viţei, reformă). Cert este că veniturile obţinute din fermă nu sunt suficiente pentru a fi reinvestite: „Dacă nu eşti foarte chibzuit oricând poţi da faliment.“ Dar… ambiţia de a reuşi nu-i dă răgaz nicio clipă. Este cu totul prins în afacerea sa şi munceşte… „Muncesc cum este dator s-o facă orice om din România.“

Maria BOGDAN

Mai mulţi investitori olandezi au decis să investească în România şi în ferme de vaci. Au ales ţara noastră pentru costurile mai mici, dar şi pentru „precipitaţii şi solul bun“. În prezent, deţin două ferme – una preluată de la Albalact -, iar cealaltă construită de la zero în judeţul Sebeş. Nu vor să se oprească însă aici şi au planuri mari de investiţii pentru următorii ani, când vor să depăşească un efectiv de 10.000 de capete.

Un grup de 38 de investitori olandezi, printre care se numără şi Jan de Boer – cel care s-a ocupat efectiv de realizarea fermei de la Gârbova de Sebeş – vor să pună pe picioare în următorii trei ani mai multe ferme de vaci de lapte în România. Primul pas a fost deja făcut odată cu achiziţia unei ferme de vaci de la Albalact, producătorul Fulga şi Zuzu, situată în localitatea Văidei, Hunedoara. În acelaşi timp, în toamna anului 2010, a început construcţia fermei de la Gârbova de Sebeş, o investiţie care a ajuns până în prezent la circa opt milioane de euro, dar care va depăşi 12 milioane de euro până în 2013. Planurile olandezilor prevăd atingerea unui efectiv de 1.700 de capete în 2012, respectiv 2.000 de capete în 2013, faţă de 1.150 în prezent şi, de ce nu, obţinerea unui profit de peste un milion de euro pe an.

Fermă modernă

Prima parte a investiţiei de la Gârbova – constituită din fonduri obţinute printr-un proiect FEADR – a fost finalizată în aprilie 2011, iar patru luni mai târziu s-a realizat popularea grajdurilor cu vaci Holstein aduse din mai multe ţări (Olanda, Germania, Danemarca), pentru că în general este greu să găseşti un număr mare de animale dintr-un singur loc. La momentul actual, ferma dispune de două grajduri, de tip H, cu un coridor de trecere, care face legătura pentru vacile din toate zonele grajdului către sala de muls.

Totodată, pe acelaşi coridor, se află o zonă de tratament pentru vacile bolnave. De asemenea, la capetele grajdurilor s-au montat adăpătoare cu nivel, alimentate de la un tanc de 30.000 de litri de apă colectată din mai multe puţuri de mare adâncime, iar pe mijloc este aleea de furajare. În ceea ce priveşte hrana animalelor, furajul (un mix de şrot de soia, şrot de rapiţă, tăiţei de sfeclă, minerale şi melasă) este produs în proporţie de 90% tot la ferma DN Agrar Gârbova, situată la câteva zeci de kilometri de Sibiu. Olandezii dispun şi de terenuri în România, de altfel au arendat o suprafaţă de circa 11.000 de hectare de teren agricol de la oamenii din zonă, suprafaţă pe care vor să o mărească în viitor la aproximativ 30.000 de hectare.

Lapte pentru Danone

Producţia de lapte obţinută pe cap de vacă variază de la circa 27 de litri pe zi, până la 50 de litri, în unele cazuri, laptele fiind livrat către Danone. În total, cantitatea livrată zilnic se ridică în prezent la 23 de tone, urmând ca la sfârşitul anului să ajungă la 30 de tone, iar din 2013 la cel puţin 50 de tone. Olandezii mai au alte 1.200 de vaci în ferma preluată de la Albalact – unde au fost investiţi 1,2 milioane de euro -, producţia de lapte fiind furnizată însă către Albalact.

Investitorii olandezii vor să producă nu doar lapte la Gârbova, ci şi energie regenerabilă sau legume cu ajutorul dejecţiilor din fermă. Acum, acestea sunt aruncate într-o lagună de 15.000 de metri cubi, unde stau şase luni, după care se vidanjează şi sunt transformate în îngrăşământ natural, fiind apoi împrăştiate pe terenurile arabile. De asemenea, dejecţiile pot fi folosite şi pentru producţia de biogaz, iar energia termică rezultată va fi folosită pentru încălzirea unor sere de legume. Planuri ambiţioase, care vor deveni realitate, mai mult ca sigur, numai dacă ne gândim la seriozitatea olandezilor şi la lupta pe care o duc cu natura pentru fiecare centimetru de pământ.

Ioana GUŢE

Din 2011, prima pe exploataţie la specia bovine se acordă o singură dată pe an producătorilor agricoli înscrişi în evidenţa APIA cu cod unic de identificare, în funcţie de efectivul de animale înregistrat în Registrul naţional al exploataţiilor, ne-au informat funcţionarii din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Cererile pentru această formă de ajutor se pot depune până pe 31 august, la centrul local sau judeţean al APIA pe raza căruia se află înregistrată exploataţia. Menționăm că fiecare cerere trebuie să fie vizată de o asociaţie a crescătorilor de bovine.

Cuantumul primei se va stabili numai după centralizarea tuturor datelor înregistrate

Dintre condițiile de eligibilitate, amintim: minimum trei capete și vârsta bovinelor de cel puțin 6 luni.

Pot beneficia şi persoanele fizice care, în cursul acestui an, şi-au schimbat forma juridică conform prevederilor OUG nr. 44/2008, privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.

(T.D.)

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a alocat, în data de 02 februarie 2011, suma de 490.000.000 lei destinată plăţilor naţionale directe complementare (CNDP) în sectorul zootehnic. Această sumă este acordată pentru efectivele de bovine, ovine şi caprine, astfel: 326.303.155 lei pentru specia bovine, respectiv 163.969.845 pentru specia ovine/caprine.

Până în prezent, MADR a asigurat fondurile necesare efectuării plăţii aferente acestor forme de sprijin în proporţie de 92,07 %, respectiv  726.779.386 lei, din care 483.980.422 lei pentru specia bovine şi 242.798.964 lei pentru specia ovine/caprine. Sprijinul pe cap de animal este de 410 lei/cap bovine şi 40 lei/cap ovine şi caprine.

La începutul lunii februarie, MADR  a alocat şi suma de 58.526.259 lei destinată plăţii bonificaţiei de 30% din volumul creditelor angajate de către producătorii agricoli în anul 2009 şi rambursate băncilor finanţatoare până la data de 31 decembrie 2010, conform prevederilor Legii creditului agricol pentru producţie nr. 150/2003, cu modificările şi completările ulterioare. În acest fel, sprijinul acordat conform Legii 150/2003 a fost achitat în totalitate.

(L.D.)

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) reaminteşte beneficiarilor plăţilor naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, la specia bovine, aferente anului în curs, că eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează să acceseze credite de la băncile care au încheiat convenţii cu Agenţia pentru finanţarea activităţilor curente.

Aceste credite reprezintă un instrument creat pentru a ajuta financiar fermierii până la primirea la termen, potrivit legislaţiei în vigoare, a primei pe exploataţie pentru bovine la care sunt îndreptăţiţi. Opţiunea de a solicita creditul aparţine integral fermierului.

Începând cu data de 18 ianuarie a.c., creditele pot fi accesate şi de la Banca Transilvania, cu care APIA a încheiat o convenţie în acest sens. Prevederile convenţiei sunt identice cu cele ale convenţiilor anterioare în ceea ce priveşte depunerea de către fermier a dosarului de accesare a creditelor pentru finanţarea activităţilor curente.

Plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, la specia bovine, reprezintă prima pe exploataţie, în cuantum de 410 lei/cap de bovină (conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1244/2010).

După celebrele castele cu piscine şi piste pentru elicopter construite de îmbogăţiţii tranziţiei la marginea satelor, unde mai vezi în zilele noastre doar câte o vacă slabă înnămolită pe uliţă, şi după kilometrii fictivi de autostradă plătiţi cu milioane de euro cât se poate de reale, a venit rândul agricultorilor să se dea în stambă.

Exerciţiul birocratic de a accesa un program de finanţare din cadrul SAPARD şi apoi FEADR nu a fost uşor niciodată, dar se dovedeşte că a devenit un eveniment exclusivist în ultima perioadă, cel puţin acolo unde se pun bani serioşi în joc. Este evident dacă ne uităm la ultimele rapoarte de selecţie a proiectelor pe Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole, publicate pe 24 septembrie anul trecut.

Cine sunt fericiţii beneficiari

Dacă până mai nu demult printre fericiţii beneficiari ai fondurilor se regăseau şi fermieri care îşi schimbau tractorul sau combina ruginită cu una nouă, se pare că de anul acesta sunt blagosloviţi doar oamenii de afaceri, managerii adevăraţi, care joacă în stil mare, sperând să împingă agricultura ţării pe locurile fruntaşe imaginate de minţile luminate de la conducere.

Din raportul celor 125 de proiecte eligibile aferente sectorului zootehnic şi 118 aferente sectorului vegetal, rezultă că valoarea medie totală a unui proiect este de aproximativ 7.400.000 lei în zootehnie şi de aproximativ 5.300.0000 lei în sectorul vegetal. Deci fiecare întreprinzător se gândeşte acum în perioadă de criză să investească câte aproximativ 1,5 milioane de euro, din care speră să obţină cam 40% cu titlu de ajutor nerambursabil.

După nivelul investiţiilor, cred că aceşti agricultori nu fac parte dintre cei care se văicăresc, blochează drumuri naţionale şi varsă laptele pe jos arătând că îi paşte falimentul, ci fac parte din elita fermierilor români de mâine.

Visând la traiul european

Dacă avansăm cu analiza, descoperim că în anumite comune se va trăi în curând la nivel european. Cel puţin aşa indică nivelul investiţiilor ce urmează a fi realizate cât de curând.

În satul Orheiul Bistriţei, judeţul Bistriţa-Năsăud, se înfiinţează 5 ferme de vaci pentru lapte, fiecare cu unităţi de procesare şi una cu unitate de fabricare furaje, în valoare de cca 6.600.000 lei (adică aproximativ 1,6 milioane euro) fiecare.

(Sunt curios dacă vor găsi îngrijitori suficienţi în sat sau vor transporta persoane din oraşele învecinate.)

În localitatea Ulmu, judeţul Brăila, se înfiinţează 5 ferme de porci, fiecare cu tot cu unitate de procesare, cu valori individuale tot de circa 1,6 milioane de euro.

(Totuşi, parcă nu aş vrea să trăiesc în comuna aceasta, unde numărul guiţătorilor va fi mai mare decât al oamenilor.)

În comuna Capu Câmpului, judeţul Suceava, se înfiinţează 4 ferme de creştere a porcilor, fiecare cu unităţi de procesare în valoare eligibilă de 5.485.130 lei, adică o valoare totală a fermelor de circa 5,6 milioane de euro.

Cred că au Fluturi în cap…

În comuna Gogosu, judeţul Mehedinţi, şi la Devesel (la 15 km) se înfiinţează 3 ferme de vaci pentru lapte în sistem ecologic, fiecare cu unităţi de procesare în valoare fiecare de cca 6.500.000 lei (1,6 milioane de euro fiecare).

Comuna Husasău, Bihor, 3 ferme noi de creştere a puilor de carne, fiecare în valoare de circa 2 milioane de euro.

Localitatea Romos, Hunedoara, 2 unităţi avicole cu instalaţii de producere a biogazului în valoare eligibilă exactă şi egală de 12.390.000 lei fiecare, adică circa 6 milioane de euro împreună.

La fel în Golăieşti, Iaşi, 2 ferme de suine de circa 1,6 milioane de euro fiecare, iar în localitatea Stâlpu, Buzău, 2 ferme de suine de valori egale, circa 1,6 milioane euro fiecare.

În comuna Sinca Nouă, Braşov, o singură firmă investeşte aproximativ 14.000.000 lei (3,5 milioane de euro) în două unităţi de exploatare a curcilor şi curcanilor.

În comuna Lumina, judeţul Constanţa, se înfiinţează o fermă de creştere a puilor pentru carne în valoare totală de aproximativ 4.000.000 lei şi una de dezvoltare producţie şi ambalare ouă de circa 10.000.000 lei noi (adică din nou aproape 3,5 milioane de euro).

Dacă studiem lista proiectelor eligibile vom observa că sunt aproximativ 32 de proiecte care depăşesc 2 milioane de euro fiecare (valoarea totală estimată a investiţiei), iar restul se învârt în jurul mediei de 1,5 milioane de euro. Printre aceşti „business-meni“ s-au strecurat şi 3-4 fermieri mai prăpădiţi, cu o valoare a proiectului de circa 130.000 de euro fiecare, aceste valori fiind minimele absolute.

Cosmin POPA
Dr. în management şi marketing în agricultură

- va urma -

Anul 2010 se află la final. Este vremea să tragem linie şi să încercăm o analiză a situaţiei zootehniei româneşti. În următoarele rânduri ne propunem doar să prezentăm un top provizoriu al marilor producători din domeniul creşterii porcinelor, păsărilor şi a bovinelor, dar şi o balanţă a producţiilor de carne, lapte şi produse lactate.

Din punctul de vedere al capacităţii de producţie, primul loc în topul celor mai mari unităţi de procesare a laptelui este ocupat de compania olandeză Friesland, reprezentată în ţara noastră de Friesland Foods România. A doua unitate, în funcţie de capacitatea de producţie, este compania Danone, care, deşi nu ocupă locul fruntaş, are o cifră de afaceri mai mare decât liderul Friesland. Tot pe lista celor mai reprezentative unităţi de procesare din ţară se înscriu şi companiile Albalact, Covalact şi Prodlacta.

Laptele de vacă colectat şi producţia de lactate
(vezi tabel in revista tiparita)

Topul producătorilor de ouă

- SC Agrimon Brăila.
- Avicola Găeşti.
- SC Avicom Vaslui.
- Avicola Lumina.
- SC Avis 3000 Mintia.
- SC Condor Matca Galaţi.
- SC Triticum Sebeş Alba.
- Avicola Bucureşti.
- SC Oncos Cluj.
- SC Haditon Cereale.

Topul producătorilor de carne de pasăre

- Grupul Transavia
- Agricola Internaţional Bacău
- Agrisol
- Avicola Crevedia
- Ave Group
- Nutricom Olteniţa
- Avicola Buzău
- Avicola Călăraşi
- Avicarvil
- Oncos

• Cele zece societăţi realizează mai mult de jumătate din producţia de carne de pasăre a României.

Sacrificările de animale şi păsări
(vezi tabel in revista tiparita)

Cei mai mari producători de carne de porc din Uniunea Europeană

În România, în anul 2010 au fost sacrificate aproximativ 4 milioane de capete de porci.
(vezi tabel in revista tiparita)

Laura DOBRE ZMARANDA

Crescătorii de vaci cu lapte din zonele defavorizate, persoane fizice neautorizate, trebuie să se autorizeze şi să depună copie după certificatul de înregistrare la Registrul Comerţului, până la data de 25 octombrie 2010. Aceasta este una dintre condițiile obligatorii, dacă vor să beneficieze de ajutorul acordat din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

De sprijinul specific pot beneficia numai crescătorii persoane juridice şi/sau persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale constituite potrivit OUG  nr. 44/2008.

APIA a menționat că efectivul pentru care se solicită ajutor specific anual, cuprins între 2 şi maximum 15 capete, trebuie menţinut în exploataţie pe perioada derulării schemei.

Cuantumul ajutorului este de cel mult 100 de euro/cap de vacă şi se calculează după finalizarea verificărilor, prin raportarea numărului de animale eligibile la plafonul de 22.447.205 euro, aferent acestei forme de sprijin.

 (T.D.)

La drept vorbind, nu este vorba de un scenariu, ci de o realitate care în graiul sec al statisticii demonstrează că zootehnia românească de astăzi s-a întors în timp la nivelul de dezvoltare a anilor ’30. Asta după ce, timp de aproape 30 de ani, în acea atât de blamată epocă comunistă ea a reuşit să parcurgă o evoluţie ce o conducea spre apogeul existenţei sale. „Cu paie, apă şi bătaie“, ca să ne exprimăm în graiul neoreformatorilor de astăzi, în anii de referinţă 1985-1987 în România se creşteau de trei ori mai multe bovine şi de patru ori mai multe porcine decât în 2009. Efectivele de ovine erau foarte aproape să atingă limita suportabilităţii spaţiului pastoral, calculată la 20 milioane de capete.

Cum statistica operează cu date şi cifre fără grai, ne rezumăm doar la a face precizarea că România este singura ţară a Uniunii Europene care raportează un recul zootehnic ce îi pune în joc securitatea alimentară a populaţiei.

Pentru argumentare, vom opera cu date statistice certe, lăsând la latitudinea fiecăruia dintre dvs. să trageţi concluziile pe care le socotiţi de bună-credinţă.

Cabalinele, între două măceluri

Primul a fost de ordin obiectiv şi s-a manifestat în perioada războiului. Al doilea a fost unul premeditat şi fără nicio judecată economică: adică cel impus de comisarii sovietici.

În perioada interbelică, în România se creşteau aproximativ 1,5 milioane cabaline, dintre care 1 milion în Vechiul Regat. Cei mai mulţi crescători erau cei din judeţul Ialomiţa – 102.000, Ilfov – 84.000 şi Giurgiu – 54.000. La vremea respectivă existau aproximativ 60.000 armăsari, crescuţi în special pe lângă zootehniile primăriilor comunale.

Perioada următoare, 1935-1960, nu a suferit modificări semnificative privind efectivele de cabaline, la nivelul ţării. Acestea s-au produs însă începând cu anul 1965, când, în urma celui mai mare carnagiu din istoria acestei specii, numărul cailor a scăzut la 690 mii capete. De atunci şi până acum, adică timp de aproape o jumătate de secol, numărul acestora a crescut doar cu mai puţin de 100 mii capete. Trebuie făcută totuşi precizarea că suntem în faţa singurei specii care a cunoscut o evoluţie în anii ce au urmat de la căderea sistemului comunist.

Bovinele şi ovinele

La finele anului 1935, bovinele însumau 3,6 milioane capete, dintre care 1 milion boi, 2 milioane vaci de lapte sau sterile, 950.000 viţei şi 27.000 tauri. Perioada de vârf în creşterea bovinelor s-a realizat în preajma anului 1987, când efectivele de taurine au atins 7.225 mii capete.

Pe plaiurile mioritice, ovinele nu mai au preţ. Vestiţii oieri ai Europei, dintre Prut şi Tisa, creşteau în 1935 aproximativ 9 milioane de oi, dintre care 6,5 milioane se aflau în Vechiul Regat, iar 2,7 milioane în Transilvania.

În mod paradoxal, cei mai mari crescători se aflau în judeţele din sudul ţării: Constanţa – 410.000, respectiv în Dolj – 370.000 capete, Ialomiţa – 372.000, Teleorman – 328.000, Buzău – 308.000.

Oierii de prin părţile Sibiului creşteau doar 98.000 capete, în timp ce turmele maramureşenilor numărau doar 87.000 capete. Secuii creşteau la un loc doar 210.000 capete.

Din datele statistice ale vremurilor, constatăm un punct maxim al evoluţiei numărului de ovine, respectiv în anul 1987, cu un efectiv de 18.762 mii capete. Anii de după Revoluţie au înregistrat scăderi, crescătorii de ovine având astăzi în grijă aproximativ 10.000 mii capete, cu preponderenţă în zona de centru a ţării – în jur de 1.800 mii capete. La nivelul anului 1995, regiunea Nord-Est înregistra cel mai mare număr de ovine la nivelul ţării, respectiv 1.995 mii capete, comparativ cu 1.020 mii din Sud-Vest, regiunea cea mai slab populată.

Porcinele, între datele statistice şi realitate

În dimensionarea acestei specii trebuie făcută precizarea că statistica operează cu date la finele anului, adică la 31 decembrie. Or, se ştie că în preajma sărbătorilor de iarnă are loc marea campanie de sacrificare, mai ales în cadrul gospodăriilor populaţiei. Dar să vedem ce spun datele statistice.

Cu cele 2,3 milioane capete, statistica anului 1935 ne plasează printre ultimii crescători de porci ai Europei. Este vorba, în special, de materialul biologic pentru prăsilă, dacă avem în vedere că numărul scroafelor şi vierilor depăşea 600.000 capete.

O primă observaţie ar fi numărul foarte mic de porci crescuţi pe teritoriul Dobrogei, doar 77.000 capete, sau al Vasluiului de astăzi, cu mai puţin de 45.000 capete. Ar mai fi de spus că renumiţii producătorii de cârnaţi sau jambon din Transilvania creşteau la un loc doar 970.000 de porci, cu aproape 400.000 capete mai puţin decât cei din Vechiul Regat.

Efectivele de porcine au înregistrat creşteri însemnate, atingând punctul maxim în 1987, cu 14.711 mii capete.

Statistica anului 2008 situează zona de sud a ţării pe primul loc în creşterea porcinelor, cu 1.045 mii capete, urmată de sud-est, cu 8.647 mii. La nivel de judeţ, printre cele mai importante înregistrări s-au numărat: Brăila – 273.762, Bihor – 241.397, Argeş – 233.420, Gorj – 225.160, Arad – 231.956 capete.

Dana MĂCRIŞ

Aşezată la poalele munţilor, comuna nemţeană Crăcăoani oferă condiţii propice creşterii animalelor, valorificate până nu demult din plin de localnici.

Un ţăran înţelept

Între crescătorii de frunte se numără şi Vasile Mangalaru care are vaci „cum nu se mai află“, cum spune, cu o oarecare invidie, un localnic.

Povestea a început aşa: gospodarul nostru a primit ca premiu la o expoziţie interjudeţeană o vacă din rasa Brună Austriacă. Produşii obţinuţi prin însămânţare artificială cu material de bună calitate i-au populat cu vremea adăpostul. În grajdul de o curăţenie exemplară, cu apă curentă, am văzut cinci vaci cu lapte, o junincă gestantă, trei viţele şi un viţel. „Mi-s dragi ca ochii din cap şi n-aş putea să mă despart de ele, mai ales că pe toate  le-am crescut eu.“

Are şase hectare de teren şi mai arendează, făcându-le, spune dumnealui, un serviciu celor care nu-şi pot lucra pământul, şi sunt destui.

Asigură tot ce este necesar pentru hrana animalelor. O vacă cu lapte primeşte zilnic fân de cea mai bună calitate, lucernă, cinci kilograme de concentrate, calciu, iar producţia este pe măsură. De la fiecare vacă obţine circa 20 litri de lapte. „Aş putea să le dau mai mult tain, explică, şi să obţin mai mult lapte, dar le cruţ.“

La lăptăria lui Mangalaru

Pentru a valorifica „fruptul“ – cum se spune în zonă – a amenajat o mică lăptărie. Aici produce brânză, smântână, caş pe care le duce în piaţă la Piatra-Neamţ unde are închiriat un stand. „Produsele noastre sunt controlate periodic de DSV şi până acum nu am avut nicio reclamaţie. Mulţi prieteni ne cunosc şi, telefonic, ne comandă produsele de care au nevoie.“

– Nu era mai simplu să livraţi laptele unui procesator?

– La 60 de bani litrul, cât oferă cel care preia laptele, în niciun caz, vine răspunsul. Cu banii aceştia, animalele pe care le-aţi văzut ar muri de foame. De regulă, şi o spun din experienţă, procesatorul îţi dă banii cu întârziere de două-trei luni. Dacă la toate acestea mai adăugaţi şi faptul că, de la începutul acestui an, statul nu mai acordă nici cei 30 de bani pe litrul de lapte conform, vă daţi seama de ce tot mai mulţi oameni renunţă să mai crească animale.“ Pentru cei mai mulţi consăteni de-ai mei creşterea animalelor a devenit o povară.

Era prea frumos să fie şi adevărat

Vasile Mangalaru a visat o fermă modernă, cu toate dotările necesare, mai ales că a urmat şi cursuri de creştere a animalelor şi de agricultură. S-a înscris pentru un proiect SAPARD, dar acesta a fost respins fără prea multe explicaţii. Anul trecut a început din nou demersuri. „Toate bune şi frumoase, îşi aminteşte gospodarul, până în clipa când am început să mă interesez la bancă pentru creditul necesar. Când am aflat că va trebui să plătesc o dobândă de până la 23%, m-am lăsat păgubaş. Şi apoi mai este problema valorificării laptelui. Cu cât ai mai multă materie primă cu atât eşti la mâna procesatorului care joacă preţul aşa cum vrea el, mai ales că tot mai mulţi dintre aceştia aduc lapte din afara ţării, iar marile magazine sunt pline cu produse lactate din import.

– Şi totuşi, ce ar trebui făcut?

– Ca să ne putem dezvolta şi să valorificăm condiţiile naturale nu avem nevoie de subvenţii, care când se dau, când nu. Dar eu cred că statul trebuie să ajute un crescător ca mine cu un credit a cărui dobândă să fie în jur de cinci la sută. Apoi s-ar cuveni să existe reguli care să protejeze într-un fel produsele noastre, altfel nu putem face faţă laptelui unguresc, untului din Germania sau iaurturilor bulgăreşti.

Stelian CIOCOIU

Autoritatea Naţională Sanitară Veternară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează despre reluarea, începând cu luna mai, a exportului în Iordania de carne proaspătă de bovine şi ovine. Decizia a fost luată în urma vizitei în România a unei delegaţii de medici veterinari din cadrul Departamentului de Control Veterinar al Ministerului Agriculturii din Regatul Haşemit al Iordaniei.

Scopul acestei vizite a fost analizarea condiţiilor de sănătate animală şi a celor de igienă din unităţile care sacrifică animale din speciile bovină şi ovină, în vederea verificării conformării la condiţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor solicitate de partea iordaniană.

În urma vizitei efectuate în România, Autoritatea Veterinară Centrală din Regatul Haşemit al Iordaniei şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au căzut de acord asupra reluării importurilor de carne de bovine şi ovine din România.

Exportul de carne de ovine şi bovine în Regatul Haşemit al Iordaniei se poate efectua în următoarele condiţii:

- unitatea să fie autorizată pentru schimburi intracomunitare pentru activitatea de sacrificare bovine, ovine;

- sacrificarea animalelor trebuie făcută conform preceptelor Seriatului Islamic (HALAL), iar unitatea trebuie să dispună de certificat HALAL eliberat de Muftiul Cultului Musulman din România;

- notificarea de către DSVSA judeţene şi a Municipiului Bucureşti la ANSVSA a fiecărei unităţi care efectuează export;

- fiecare transport va fi însoţit de certificatul sanitar – veterinar şi de certificatul HALAL

- importatorul mărfii din Iordania trebuie să deţină licenţă de import emisă de către Ministerul Agriculturii din Regatul Haşemit al Iordaniei.

În cazul în care partenerul comercial din Iordania nu posedă licenţă de import, transportul va fi returnat, iar costurile aferente vor fi suportate de către operatorul economic care a făcut exportul.

(D.M.)

Asemeni unui mastodont se plimbă calm prin faţa noastră. Din când în când se opreşte şi priveşte curios spre mulţimea de care îl desparte doar un gard. Pământul parcă tremură sub noi când, urnit de îngrijitorul lui, taurul de peste o tonă îşi reia alene drumul.

Fiecare pas îi conturează muşchii puternici. Deşi statura lui este colosală, privirea nu exprimă niciun fel de agresivitate. Dar în liniştea care i-a cuprins pe spectatori, răsună grav un muget puternic. Rezonanţa lui este atât de profundă încât îţi trimite fiori prin tot corpul. Este ca un avertisment menit să ne amintească că ne aflăm, totuşi, lângă arena coloşilor.

O manifestare de mare fală

Am încercat să descriu în câteva cuvinte atmosfera care s-a resimţit în rândul spectatorilor aflaţi la parada taurilor de la Semtest Târgu-Mureş de anul acesta.

Organizată încă din anul 2002, această manifestare este deja o tradiţie şi, după cum spun specialiştii de aici, este o oportunitate excelentă de a evalua trecutul, de a exprima prezentul şi de a face previziuni pentru viitor.

Ca în fiecare an, specialişti sau simpli curioşi au venit să admire unii dintre cei mai valoroşi reproducători ai centrului de însămânţare artificială. Depăşind graniţele impuse de termenii de specialitate, am putea spune că exemplarele de aici sunt piatra de temelie a viitoarelor procese de ameliorare desfăşurate în ţara noastră pentru obţinerea unor rase mai bune din punct de vedere productiv şi calitativ.

Momentul culminant

Aproape în pas de cadenţă, cei mai valoroşi tauri din cadrul Semtestului au defilat timp de o oră şi jumătate în faţa spectatorilor aproape înmărmuriţi de impozanţa lor.

Rând pe rând, 50 dintre cele mai frumoase exemplare cu care specialiştii de aici asigură progresul procesului de ameliorare au reuşit să dezvolte perspectivele fermierilor prezenţi şi să le facă cunoscută varietatea ofertei genetice în materie de vite pentru carne, dar şi pentru lapte.

Printre reproducătorii prezentaţi s-au numărat tauri din rasele Charolaise, Limousine, Angus, Holstein Friza, Pinzgău, Brună şi Fleckvieh.

Starea şi calitatea acestor animale au impresionat publicul şi au întărit încă o dată convingerea că specialiştii de la Semtest Târgu-Mureş desfăşoară cu profesionalism şi   pasiune o activitate de mare importanţă pentru viitorul zootehniei româneşti.

Taurii pot concura cu succes la statutul de mastodont. Dimensiunile lor corporale sunt impresionante şi spunem asta pentru că, în ciuda faptului că o mare parte din tauri aveau vârste de până în patru ani, atingeau deja greutatea de 1.300 de kilograme.

În cadrul prezentării au fost expuşi atât tauri care au depăşit perioada de testare, cât şi exemplare ce se află încă sub atenta lupă a cercetătorilor.

Pledoarie pentru zootehnie

Domnul director Mircea Roman, directorul Semtest Târgu-Mureş, a deschis evenimentul salutându-i pe participanţi şi vorbind despre importanţa zootehniei şi a geneticii în România. Domnia sa i-a îndemnat pe crescătorii de animale să-şi lărgească orizonturile pentru perspective şi să privească cu mai puţin scepticism spre creşterea raselor de carne.

Pe parcursul defilării taurilor, domnul Roman a prezent istoricul fiecărui exemplar, a vorbit despre valoarea lui productivă şi despre oportunitatea pe care o oferă în vederea corectării anumitor imperfecţiuni la diferite rase.

La finalul paradei, domnul Roman s-a declarat mândru de faptul că fermierii din aproape toate colţurile ţării au în fermele lor descendenţi ai taurilor de la Semtest, catalogând acest lucru ca fiind o profundă dovadă de înţelegere a importanţei existenţei unor animale valoroase în unităţile zootehnice din ţara noastră.

Laura DOBRE

În ciuda crizei economice, în primele cinci luni ale anului diferite firme de profil au adus din import 15.711,8 tone de animale vii, în valoare de 41.337.000 de euro. În schimb, exportul de animale vii a scăzut în comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Cantitatea totală trimisă pe alte meleaguri a fost de 27.860,8 tone, în valoare de 57.311.500 euro. Comparând, rezultă deci o balanţă pozitivă a exportului faţă de import, de +15.974.500 de euro.

Pe de altă parte, efectivele interne de animale au cunoscut o evoluţie promiţătoare conform datelor existente la Ministerul Agriculturii, în primele şase luni din 2009 efectivele de porcine, bovine, ovine, caprine şi păsări crescând faţă de anul trecut.

Cea mai importantă creştere s-a înregistrat la păsări (+32%), al căror număr a atins 94.852.000 de capete. Pe locul doi s-au situat porcii cu o creştere de +22%, ajungând la un efectiv de 5.177.000 de capete. Creşterea la oi şi capre a fost de aproximativ +16,7%, totalizând 12.136.000 de capete. Din păcate, consumul redus de carne de vită (ca urmare mai ales a preţului prohibit) a dus la mărirea nesemnificativă a efectivelor de bovine cu numai +4,6%, numărul total fiind de 2.655.000 de capete, faţă de 2.537.000 de capete, anul trecut.

(T.D.)

Dacă ar fi să ne raportăm la veniturile pe cap de locuitor, atunci ne vedem obligaţi să tragem o primă concluzie alarmantă: pentru mai bine de jumătate din populaţia urbană, carnea şi produsele din carne încep să devină prohibite. În România, preţul carcasei de porc este cel mai ridicat din ţările Uniunii Europene, în timp ce la carnea de vită asistăm la un paradox ce poate fi explicat oficial, dar nu fundamentat economic.

Analiştii de piaţă susţin că preţurile de referinţă practicate de abatoarele româneşti sunt mai mici decât cotaţiile medii comunitare, care în cazul tăuraşilor ating, de pildă, la nivelul Uniunii Europene, 2,61 euro/kg. Ei bine, pe piaţa din târgurile şi abatoarele ţărăneşti este indicată o altă valoare a cărnii de vită în carcasă.

Dacă analizăm cursul tranzacţiilor în cele 41 de judeţe ale ţării, rezultă limpede că doar în 4-5 locuri carcasa de vită pare a fi mai ieftină decât cea comunitară. Până să ajungă pe galantare, carcasa de vită câştigă în preţ atât de mult încât doar oasele pentru ciorbă sunt sub preţul pieţei ţărăneşti.

Despre porc, numai de rău

Faţă de 10-15 lei cu cât se vinde kilogramul de carcasă pe piaţa liberă, abatoriştii plătesc cu ceva mai mult de 7 lei/ kg şi vând magazinelor aproape de două ori mai scump. Aşa se face că, în magazine, banala fleică se vinde cu 16 lei/kg, ca să nu mai spunem că până şi slănina este mai scumpă decât carcasa plătită crescătorilor.

În ultimele trei luni, preţul mediu al carcaselor din clasa E a rămas stabil. În primele opt luni, preţul mediu a fost de 707 lei/100 kg carcasă. De cele mai multe ori, abatoarele din România au plătit cu preţuri mai mari porcii din import, prin comparaţie cu cei autohtoni, deşi calitatea a fost similară. La nivelul Uniunii Europene, preţul mediu s-a diminuat cu 0,9%, coborând la 153,92 euro/100 kg de carcasă.

Date comparative

Declinul ratei de schimb al leului faţă de moneda unică a fost 19,7% prin raport cu perioada similară din 2008. În aceste condiţii, abatoarele din România au plătit furnizorilor de porci mai puţin de 29,16 euro/100kg de carcasă decât în aceeaşi săptămână din 2008 (14,84%).

Purcelul pe care îl importăm din Europa, cu deosebire din Ungaria, costă aproximativ 42 de euro/cap. El a rămas nemodificat, dar este de precizat că preţul purceilor din Ungaria înregistrează în continuare oscilaţii mari de la o săptămână la alta.

Topul producătorilor de carne din Uniunea Europeană – tabel pag. 44 – il gasiti in revista.

Dintre ţările membre ale Uniunii Europene, Bulgaria a înregistrat o scădere îngrijorătoare atât a producţiei de carne de porc cât şi a celei de vită. În România, nivelul producţiei este în oarecare creştere, dar este departe, foarte departe de ceea ce se realiza înainte de 1989.

Preţul cărnii în pieţele şi târgurile săteşti, lei/kg – tabel pag 45 – il gasiti in revista.

Laura DOBRE