Agro BUSINESS

Comisia Europeană propune o revizuire a regulamentului Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), care se referă la aplicarea unei derogări în cadrul managementului financiar, şi anume la creşterea contribuţiei comunitare a FEADR pentru anii 2011 şi 2012 de la 80% la 85% sau 95% doar pentru perioada de criză financiară. Propunerea are o natură excepţională şi temporară şi va lua sfârşit de îndată ce statele membre ies de sub asistenţa financiară oferită de Comisia Europeană pentru atenuarea crizei financiare. Astfel, în vederea remedierii situaţiei actuale, Bruxelles-ul a stabilit în cadrul propunerii că va pune la dispoziţia Greciei, Irlandei, Portugaliei, României, Letoniei şi Ungariei, o cofinanţare UE suplimentară de până la maximum 95%, esenţială pentru proiectele de impulsionare a creşterii economice şi a compe­titivităţii din aceste ţări.

Facilitatea este valabilă pentru anii 2011 şi 2012, urmând ca în 2012 Comisia Europeană să revizuiască nevoia de credite de plată suplimentare şi dacă va fi necesar, să propună acţiuni relevante pentru autoritatea bugetară şi pentru anul 2013.

Statele membre care decid să aplice această facilitate vor pre­zenta Comisiei Europene o cerere de aplicare a facilităţii însoţită de o propunere de modificare a programului naţional de dezvoltare rurală – schimbarea ratelor de cofinanţare FEADR.

Plafonul financiar global al FEADR nu se va modifica, ceea ce înseamnă că plăţile comunitare suplimentare efectuate în anii 2011 şi 2012 vor conduce la o reducere echivalentă pentru plăţile de la sfârşitul perioadei de programare.

Agricultura românească nu a mai avut de mult producţii aşa de mari ca în acest an. Cu toate acestea, preţurile alimentelor se menţin ridicate, iar comercianţii nici nu se gândesc să ieftinească produsele, deşi vânzările sunt în scădere.

Chiar dacă producţiile din acest an – mergând de la cereale până la legume sau struguri – sunt bune, iar în unele cazuri au depăşit chiar şi cele mai optimiste aşteptări ale producătorilor, consumatorul român nu are motive să se bucure. Preţurile la principalele alimente de bază se menţin constante ca urmare a adaosurilor puse de comercianţi, dar şi a faptului că procesatorii vor să-şi acopere astfel costurile de producţie mai mari după scumpirea curentului electric şi a gazelor. Sunt însă şi sectoare în care cererea în scădere – chiar cu până la 20%, aşa cum s-a întâmplat la carnea de pasăre anul trecut – reprezintă principalul motiv pentru care producătorii menţin preţurile la acelaşi nivel. În disperare de cauză, unele companii au recurs chiar la micşorări uşoare de preţ, acestea fiind compensate de valul mai mare al vânzărilor.

Grâu mult, dar pâine scumpă

„La grâu, de exemplu, am avut o producție foarte bună în acest an. Nu înseamnă neapărat că pâinea va fi mai ieftină. Prețul cerealelor se stabilește acum la nivel global, depinde de cerere și ofertă. Dacă în afară solicitările sunt mari, atunci și la noi grâul se va vinde la prețuri ridicate“, susține Dragoș Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară.

Nu în ultimul rând, spune acesta, producătorii de pâine vor să compenseze astfel pierderile din perioada în care grâul atinsese niveluri record pe bursă, dar și scumpirile la utilități. Nici chiar scăderea vânzărilor nu pare să influențeze decizia procesatorilor. Frumosu vorbește de o reducere semnificativă a vânzărilor de produse alimentare în acest an cu 10-12% (nivel consemnat de altfel și în perioada similară din 2010), sectoarele cele mai afectate fiind carnea cu un recul de până la 15% și lactatele – scădere de circa 15%. În cazul pâinii, vânzările s-au micșorat cu 7-8%, mai afirmă Frumosu.

Şi Aurel Popescu, președintele Patronatului din Industria de Morărit și Panificație Rompan, este de părere că nu trebuie să ne așteptăm la ieftinirea pâinii în perioada următoare. „Din punctul meu de vedere, preţul pâinii nu ar trebui nici să scadă, nici să crească în perioada care urmează, însă piaţa este cea care dictează nivelul la care acest produs ajunge să fie achiziţionat“’, a declarat Aurel Popescu. El recunoaște că într-adevăr prețul grâului s-a redus de la 12.000 lei vechi pe kilogram, în toamna anului trecut, la circa 8.500 lei vechi la poarta unităţilor de morărit, dar și costurile de producţie ale brutarilor s-au mărit, odată cu scumpirea gazelor și a curentului electric. Așa că mulți vor încerca să-și acopere pierderile din ultima perioadă și vor menține prețurile la nivelul actual.

Grâu 2005-2011
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Comerţul cu grâu
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Creşte cererea la carnea de porc

După ce ani buni crescătorii de porci s-au luptat cu o scădere a cererii, dar și cu lipsa subvențiilor, situația pare să se fi redresat în acest an. Cel puțin în ceea ce privește cererea, despre care Tudora Stanca, directorul executiv al Patronatului Român al Cărnii de Porc, susține că a înregistrat o creștere de 10% în acest an față de 2010. Semne bune ar putea veni și dinspre Bruxelles sau cel puțin așa speră crescătorii. O delegație de experți va veni în septembrie în România să vadă dacă sectorul de creștere a porcilor respectă normele UE. Deși în țara noastră nu a mai fost depistat niciun focar de pestă porcină de circa trei ani, UE nu permite încă accesul pe piața europeană a livrărilor autohtone de carne și porci vii.

Nu la fel de bune sunt veștile în ceea ce privește prețurile. Stanca susține că de două luni acestea se mențin la același nivel, la momentul actual prețul cu care este achiziționat kilogramul de carne în carcasă fiind de 5-5,8 lei la poarta fermei, adică aproape jumătate din nivelul din 2004, de exemplu. Un preț mic, care nu permite însă acoperirea costurilor de producție. Acesta este și motivul pentru care în ultima vreme au dispărut de pe piață mulți producători, printre care și unii cunoscuți. Evoluția se vede și în statisticile de la Ministerul Agriculturii.

Dacă în anul 2005 efectivele de porcine se ridicau la 5,1 milioane de capete, în 2010 atingeau 4,1 milioane de animale. În atare condiții, nu mai miră pe nimeni faptul că principalul produs agroalimentar importat de România este tocmai carnea de porc. Anul trecut importurile au depășit 350 milioane de euro, cantități provenite aproape în totalitate din țările UE.

Producţie mai mare la carnea de pasăre

După scăderea consumului de carne de pasăre cu circa 20% de anul trecut, crescătorii ar trebui să se declare mulțumiți de faptul că în 2011 cererea se menține constantă, adică la nivelul din 2010. La fel și prețurile. De altfel, de vreo doi acestea sunt constante, după cum  susține Ilie Van, președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România. În prezent, prețul de livrare pentru kilogramul de carne în carcasă se ridică la 6,2-6,6 lei. Față de aceeași perioadă a anului trecut, a crescut însă producția – circa 2.000 de tone – pe fondul reducerii ușoare a importurilor. Un lucru bun pentru unul dintre cele mai dinamice sectoare ale industriei alimentare locale, care a atras investiții de sute de milioane de euro în ultimii ani.

Pondere de 33% a alimentelor în coşul de consum

Ponderea alimentelor în coşul de consum este de 33%, cea mai ridicată comparativ cu alte şapte state foste comuniste, potrivit datelor BNR. România înregistra în luna mai, de exemplu, a doua cea mai mare creștere de prețuri la alimente din regiune, după Bulgaria.

În același timp, potrivit datelor Eurostat, preţurile la alimente în România au crescut, în medie, cu 12% din iulie 2008 până în iulie 2011. Aceasta reprezintă una dintre cele mai puternice creșteri de prețuri din Uniunea Europeană, unde media în perioada menționată a fost de circa 5%.

Ioana GUŢE

Agricultura s-a schimbat. Progresul tehnologic a condus la eficientizarea exploatărilor şi a încurajat tot mai mulţi investitori să caute profitul printre brazde. Dar cum nimic nu vine fără un revers, în ultimii ani şi riscurile agricultorilor au crescut, s-au diversificat. Schimbările climatice şi fenomenele meteo extreme ameninţă permanent investiţiile din domeniu. Domnul Alexu Molodoi (foto), director tehnic în cadrul grupului de firme Almos Agrorom, este unul dintre profesioniştii cu experienţă din judeţul Neamţ. Atât domnia sa, cât şi investitorii pentru care lucrează au înţeles importanţa protejării investiţiei agricole împotriva riscurilor specifice.

– Pe ce culturi s-a axat anul acesta societatea pe care o reprezentați?

– Societatea Almos Agrorom, care exploatează terenuri în județul Neamț, are în folosință aproximativ 6.000 ha, cu o structură de culturi de 2.000 ha de cereale păioase, 1.000 ha de rapiță, 1.000 ha de sfeclă de zahăr, muștar 1.000 de hectare și alte plante…, iar pentru prima dată avem anul acesta Faselia și ridichi de ulei.

– Când ați încheiat prima asigurare? Ce v-a determinat să vă asigurați?

– Fiecare cultură, în funcție de termenul-limită, respectiv 15 decembrie sau 1 iunie, a fost asigurată. Aceasta a fost politica noastră încă din 2006, când am început să cultivăm în zonă și chiar aș vrea să menționez o situație mai neobișnuită în care ne-a fost de folos polița de asigurare. Noi am avut o problemă la APIA cu teledetecția. Pur și simplu, prin teledetecția din satelit nu a putut fi identificată cultura respectivă.

În această situație am putut demonstra înființarea acelei culturi cu polița de asigurare. Faptul că, la încheierea asigurării, inspectorul de risc a venit, a făcut fotografii și a evaluat parametrii culturii respective, consemnând aceste informații în documentele de asigurare, s-a dovedit util într-o situație cu totul neașteptată.

– În ce măsură este important pentru afacerea dumneavoastră (în funcție de suprafața cultivată și de tipul culturilor) să contractați un program de asigurări? Ce polițe ați încheiat, concret?

– Acum este o problemă cu Legea nr. 381/2002, mai exact cu faptul că nu se mai acordă acele despăgubiri de la stat pentru daunele provocate culturilor agricole de alți factori de risc, în general neasigurabili. De exemplu, noi suntem foarte expuși la riscul de îngheț peste iarnă, pe care nu îl asigură nicio societate de asigurări. Să spunem că aveam 200 ha de rapiță asigurate la Groupama pentru îngheț timpuriu de toamnă sau pentru îngheț târziu de primăvară, dar nu și pentru îngheț peste iarnă. Dacă peste iarnă se înregistrau temperaturi de -20 de grade Celsius timp de 4-5 zile consecutiv, acea cultură era compromisă dacă nu era acoperită cu zăpadă. În această situație noi făceam o notificare la primărie, se întrunea comisia de specialitate, inclusiv cu reprezentanți ai Ministerului de Finanțe și ai Direcției Agricole, aceștia evaluau pagubele și, în virtutea Legii nr. 381, despăgubirea era plătită de Guvern. Condiția era doar ca acea cultură să fi fost asigurată, iar despăgubirea acoperea cheltuielile cu înființarea culturii, pe baza devizului tehnologic.

Totuși, faptul că, la încheierea asigurărilor pentru culturi, statul subvenționează 50% din prima de asigurare, este un sprijin pentru fermieri și o încurajare pentru asigurarea culturilor.

– Care sunt punctele forte ale asigurărilor încheiate? Dar punctele slabe?

– De-a lungul timpului noi am lucrat cu diferite societăți de asigurare, având o colaborare foarte bună cu unele dar și probleme cu altele, fapt ce a determinat încetarea colaborării cu o parte dintre ele. În prezent, unul dintre avantajele colaborării cu Groupama Asigurări este tocmai faptul că suntem notificați din timp cu privire la scadențele primelor de asigurare. Nu este o obligație contractuală, dar cu toate acestea salariații Groupama vin în sprijinul nostru cu acest mod de lucru.

Concret, cota de primă foarte bună, posibilitatea de plată a primei de asi­gurare în rate, notificarea din partea Groupama la scadența ratelor pentru a nu risca să ieșim din asigurare și, mai ales, promptitudinea și corectitudinea în despăgubire ne confirmă că Groupama Asigurări este un partener de încredere. De asemenea, acordarea unei reduceri pentru an fără daună este un avantaj pentru noi. Sunt situații în care, pentru o daună, e mai avantajos să nu apelăm la polița de asigurare, deoarece valoarea despăgubirii e mai mică decât reducerea care se va obține în anul următor.

În afară de culturile agricole, toate utilajele, clădirile, mașinile și stocurile de producție sunt asigurate. În privința culturilor, un avantaj important oferit de Groupama Asigurări este acoperirea riscului de incendiu din orice cauză.

– Ați cumpărat produsele standard vândute de compania de asigurări sau ați identificat, împreună cu aceasta, produsul/programul de risc potrivit afacerii dumneavoastră? În acest context, cum ați defini profesionalismul vânzătorilor de asigurări agricole? Dar al personalului de la daune?

– La încheierea contractului de asigurare nu am negociat modificări ale pachetului de acoperiri. Singura solicitare suplimentară, să spunem așa, a fost ca, în momentul în care apare o pagubă pe o anumită solă și este considerată aproape de dauna totală, să utilizăm metoda comparației. Deoarece asigurarea este încheiată ținând cont atât de cheltuiala cu înființarea culturii, dar și de venitul potențial, am negociat ca despăgubirea daunelor să fie făcută și pe principiul comparației: o solă vecină, cultivată în aceleași condiții, cu aceeași tehnologie, este folosită ca martor la momentul recoltării.

În privința profesionalismului, reprezentanții Groupama nu ne-au dezamăgit. Atât competențele tehnice manifestate la momentul încheierii asigurării și preocuparea pentru client și după semnarea contractului, cât și eficiența și promptitudinea procedurilor de despăgubire sunt motivele pentru care apreciem parteneriatul cu Groupama Asigurări.

„Cota de primă foarte bună, posibilitatea de plată a primei de asigurare în rate, notificarea din partea Groupama la scadenţa ratelor pentru a nu risca să ieşim din asigurare şi, mai ales, promptitudinea şi corectitudinea în despăgubire ne confirmă că Groupama Asigurări este un partener de încredere.“

Alexu Molodoi
Director tehnic – Almos Agrorom

Guvernul a aprobat recent prima rectificare a bugetului pe 2011. Conform ordonanţei de rectificare, Bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a fost majorat cu 910,3 milioane de lei. La o primă vedere, suma pare extraordinară, fiind cea mai mare dintre cele alocate ministerelor. În realitate, Agricultura nu primeşte în plus nici măcar un leu „costeliv“!

Bani pentru garanţii şi cercetare

Actul normativ de rectificare a bugetului prevede, pe de o parte, ca 735 milioane de lei să fie alocaţi Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR), pentru asigurarea garanţiilor, respectiv a condiţiilor necesare absorbţiei a circa

626 milioane de euro din fonduri europene. De fapt, aceşti bani reprezintă un împrumut acordat FGCR, care la rândul lui să poată emite garanţii, astfel încât autorităţile locale să poată absorbi bani europeni în proiecte care modernizează infrastructura din mediul rural. Deci nu este vorba de bani consumaţi de Agricultură!

Pe de altă parte, MADR a mai „primit“ 115,3 milioane de lei, care reprezintă datorii ale Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, „Gheorghe Ionescu Şişeşti“ către bugetul de stat şi alte 60 milioane de lei, datorii generate de derulare a Programului SAPARD. Aşadar, din nou, niciun ban pentru „puşculiţa“ Agriculturii!

Expunerea de motive

Rectificarea bugetară s-a făcut pe fondul unei creşteri economice teoretice de 1,5%. Însă analiza rezultatelor bugetare pe primele şase luni arată că execuţia bugetului consolidat s-a încheiat cu un deficit de 11,6 miliarde de lei, respectiv 2,07% din PIB, ce-i drept sub limita ţintei de 12,6 miliarde de lei, asumată cu organismele financiare internaţionale.

Majorarea resurselor financiare s-a datorat, în principal, influenţei pozitive a unora dintre veniturile la buget, respectiv impozitul pe profit, impozitul pe salarii şi pe venituri, TVA încasărilor totale din accize, veniturilor nefiscale, precum şi acţiunilor de combatere a fraudei fiscale, desfăşurate de ANAF, Garda Financiară şi Ministerul Finanţelor Publice.

Rectificarea bugetară s-a realizat prin derogare de la prevederile Legii responsabilităţii fiscal-bugetare, potrivit cărora cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistenţa financiară din partea Uniunii Europene şi a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice şi pentru plata contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene.

Din acest motiv, rectificarea bugetară a trebuit să fie convenită cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, iar ţinta de deficit bugetar a fost menţinută la 4,4% din PIB. Obiectivul acestei rectificări l-a constituit continuarea investiţiilor şi plata arieratelor. Astfel, au fost alocate 1,4 miliarde pentru stingerea obligaţiilor unor companii aparţinând Ministerului Transporturilor, Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Vă reamintim că Agricultura a primit 11,677 miliarde de lei la începutul lui 2011 (2,78 miliarde de euro), în creştere cu 13,13% faţă de 2010, sumă ce reprezintă 2,12% din PIB.

Sursele de finanţare luate în calcul au fost: bugetul de stat – 5,668 miliarde de lei, avans de la Uniunea Europeană – 2,885 miliarde de lei, împrumut angajat de MADR – 3,08 miliarde de lei şi venituri proprii – 43,915 milioane de lei.

Traian DOBRE

La sfârşitul lunii august. Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Teleorman, cu sprijinul Primăriei Municipiului Alexandria, a organizat în Parcul „Pădurea Vedea” din Alexandria cea de-a XXI-a ediţie a Târgului Naţional pentru Agricultură şi Industrie Alimentară – AGRALIMEX 2011.

AGRALIMEX reprezintă un important târg naţional de profil din ţară, organizarea acestuia constituind un adevărat succes, fapt relevat nu numai de datele statistice – peste 80 expozanţi, pe o suprafaţă totală de cca. 5.000 mp şi un număr mare de vizitatori – dar şi de rezultatele concrete ale participării expozanţilor. Târgul a fost organizat atât în spaţii interioare – pavilioane expoziţionale individuale moderne – cât şi pe platforma centrală exterioară, într-un perimetru cu un aflux de vizitare remarcabil şi într-un cadru arhitectonic deosebit. Conform tradiţiei, târgul a reunit expozanţi din toate sectoarele: agricultură, zootehnie, industrie alimentară, publicaţii cu profil agricol; finanţare, creditare şi asigurarea producţiei.

Simultan cu AGRALIMEX, au fost organizate „Serbările Berii în Teleorman”, „Târgul Meşteşugarilor” şi „Zilele Alexandriei”.

„Fondurile de nivelare“, instrumente financiare inovatoare, sunt destinate să atenueze variaţiile excesive ale preţurilor materiilor prime agricole. Ele funcţionează pe baza fondurilor economice mutuale colective. Noţiunea de „nivelare“ corespunde „efectului Joseph“, conform economiştilor agricoli: este vorba despre garantarea unui preţ sau a unui venit suficient pentru agricultori, indiferent de evoluţiile pieţei (bune sau mai puţin bune). Administrate de organizaţiile profesionale sau interprofesionale, fondurile de „nivelare“ responsabilizează toţi actorii economici, statul jucând rolul său doar în situaţii de catastrofe.

Principiul regulamentului

Obiectivul principal este acela de a face cunoscut agricultorului, înainte de noua campanie agricolă, un preţ de achiziţie pentru produsul său. Se evaluează nivelul de câştig, agricultorul putând alege asolamentul de o manieră raţională.

Un preţ de achiziţie, numit „preţ obiectiv“, este stabilit înainte de a începe fiecare campanie agricolă. Acest preţ de referinţă, determinat de un nivel minim şi maxim, o marjă în care acesta poate oscila, va reprezenta o zonă a preţului acceptabilă pentru agricultori, ţinând cont de evoluţia pieţei.

Cele trei variante

La sfârşitul campaniei agricole, vorbim de „preţul realizat“ corespunzător mediei preţurilor de vânzare constatate pe parcursul anului. În funcţie de valoarea „preţului realizat“, apar trei situaţii:

• Dacă „preţul realizat“ este situat în plaja de preţ prevăzut înainte de începerea campaniei (preţ obiectiv), fondurile de nivelare nu intervin;

• Dacă preţul este inferior plajei de preţ, agricultorii primesc, prin intermediul fondurilor mutuale, o indemnizaţie compensatorie care permite atingerea preţului minim al zonei de oscilaţie a preţului;

• Dacă preţul este superior nivelului maxim al zonei, agricultorul trebuie să plătească o primă asiguratorie care contribuie la creşterea nivelului fondurilor mutuale.

Un concept nou: asimetria gamei preţului

Pentru ca sistemul să funcţioneze, trebuie ca fondurile să fie suficient de mari, astfel încât să fie în măsură să plătească, la toţi, preţul minim atunci când acest lucru este necesar. Acest preţ minim trebuie estimat în funcţie de riscurile inerente ale pieţei referitoare la: riscurile mari de a apărea diferenţe mari de preţ în condiţiile în care preţul minim este destul de scăzut. Preţul minim şi maxim trebuie să fie asimetric în funcţie de „preţul obiectiv“. Plaja de variaţie a preţului (definită ca fiind între -5% şi +1% din preţul obiectiv) a funcţionat deja cu succes, din păcate doar câţiva ani consecutivi, în care preţul a fost scăzut. Preţul minim şi maxim sunt stabilite pe baza acordurilor încheiate între parteneri şi aprobate prin hotărâre de guvern.

Punerea în funcţiune a fondurilor

În cazul în care resursele sunt suficiente pentru a interveni, ele nu trebuie să fie foarte importante, pentru a nu imobiliza sume mari de bani, care pot fi folosite mai bine în alte direcţii. Aportul iniţial al fondurilor trebuie să fie de ordinul a 25%-30% din valoarea recoltei anuale, înainte de apariţia mai multor ani deficitari consecutivi.

Calculul primelor

Agricultorul alimentează fondurile pe măsură ce ştie nivelul maxim al preţului, dar, psihologic, este dificil să-i soliciţi plata, în totalitate, a câştigului său suplimentar, care să alimenteze fondurile. Plata sa nu este decât un procent din surplus sau ţine cont de dorinţa sa de participare la fond. Prima depinde de nivelul de alimentare a fondurilor. În caz contrar, fondurile se pot epuiza (după mai mulţi ani de preţuri scăzute, când a fost cazul să se intervină), astfel încât ele trebuie să fie alimentate. Este foarte important ca metoda de calcul al primelor, chiar dacă la baza ei stă o formulă matematică, să fie uşor de înţeles pentru toţi intervenienţii.

Acest lucru permite crearea unui consens al tuturor părţilor, făcând să crească gradul de încredere.

Succesul fondurilor de netezire: asimetria şi diferenţierea

Acest sistem al fondurilor de nivelare se diferenţiază de vechile formule ale fondurilor din PAC. Sistemul introduce un nou termen de „plajă asimetrică“ şi o diferenţiere a primelor, atunci când fondurile de stabilizare se bazează pe conceptele de simetrie în raport cu preţul obiectiv fix şi eşantionarea nonmodulară. Prezintă avantajul că este conectat la semnalele pieţei şi duce la responsabilizarea actorilor economici de pe filieră.

Concluzii

Principiul enunţat anterior poate fi generalizat:

• La o schemă de culturi;

• La fondurile de egalizare a producătorilor de cereale (preţul cerealelor şi furajelor pentru animale sunt atenuate simetric);

• Nivelarea veniturilor agricole ale exploataţiilor, având aceeaşi orientare tehnicoeconomică ca şi în cazul dreptului de plată unică, în cazul anilor buni agricultorii pot ceda o parte din susţinerea lor publică către fondurile mutuale, pentru ca în anii mai puţin buni să se realizeze această redistribuire sau în situaţia în care preţurile sunt scăzute.

Aplicarea simultană pentru importatori şi exportatori sau pentru producători şi consumatori a principiilor fondurilor de nivelare asimetrică şi diferenţiată poate duce la diminuarea, de o manieră notabilă, a efectelor nocive ale variaţiilor preţurilor materiilor prime agricole, pentru că se ştie că îndepărtarea unuia duce la abundenţa altuia.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Chiar dacă s-a pus problema reducerii fondurilor alocate agriculturii pentru Pilonul 2, dedicat dezvoltării rurale, Parlamentul European (PE) a reiterat sprijinul pentru o finanţare adecvată.

Astfel, deputaţii europeni doresc ca bugetul să rămână neschimbat până în 2020. În opinia lor, fermierii vor putea să beneficieze de stimulentele necesare pentru a asigura aprovizionarea pieţei cu produse alimentare, protecţia mediului, crearea de noi locuri de muncă şi un sector competitiv.

Înaintea prezentării de către Comisia Europeană (CE) a viitoarei arhitecturi a Politicii Agricole Comune (PAC), rezoluţia elaborată de Albert Dess (PPE, DE) reflectă priorităţile PE pentru următoarea perioadă financiară 2014-2020.

„Votul transmite un mesaj clar comisarului Dacian Cioloş, iar Comisia va lua în considerare ceea ce apare în raportul nostru, pentru a include aceste prevederi în propunerea legislativă“, a declarat raportorul Dess.

CE va prezenta propunerile legislative concrete privind reforma PAC în toamnă, iar PE şi consiliul vor decide în comun cu privire la forma finală a legislaţiei.

Ce se urmăreşte

Deputaţii europeni sunt de părere că agricultura trebuie finanţată în mod adecvat, pentru a oferi fermierilor stimulentele necesare utilizării de tehnologii moderne şi ecologice. Scopul urmărit este o agricultură europeană care să furnizeze aprovizionarea constantă cu alimente de calitate superioară şi care să contribuie la protecţia mediului şi la obţinerea de energii regenerabile.

Distribuire mai echitabilă a fondurilor

Raportul menţionează că fondurile pentru agricultură ar trebui redistribuite în mod mai echitabil între statele membre şi diferitele categorii de agricultori. Parlamentul propune ca fiecare ţară să primească un procent minim din media de plăţi directe, stabilindu-se în acelaşi timp un plafon maxim pentru plăţile directe. Noile reguli ar trebui să ia în considerare mărimea întreprinderilor agricole, inclusiv criterii obiective legate de ocuparea forţei de muncă şi protecţia mediului.

Pentru a evita utilizarea neadecvată a banilor publici, plăţile directe ar trebui rezervate exclusiv agricultorilor activi, adică acelora care utilizează suprafeţe agricole pentru producţie şi le menţin în bune condiţii agricole şi de mediu.

Combaterea speculaţiilor

Combaterea speculaţiilor pentru materii prime agricole şi a volatilităţii preţurilor necesită o soluţie globală, consideră deputaţii. Astfel, se urmăreşte garantarea stabilităţii pentru agricultori şi a securităţii alimentare pentru consumatori. PE propune un sistem global de notificare a stocurilor existente pentru a combate speculaţia.

De asemenea, pentru a garanta siguranţa surselor de aprovizionare cu produse lactate, deputaţii solicită CE să monitorizeze piaţa produselor lactate şi să permită dezvoltarea durabilă a acesteia prin instrumente de politică pentru lapte şi produse lactate, după 2015. Sistemul de cote actual va expira în 2014.

Traian DOBRE

Marea urbe a petrolului românesc, Ploieştiul – care din an în an şi-a tot mărit aria cu construcţii de tot felul – încă a rămas cu o însemnată suprafaţă de teren agricol, aflat îndeosebi pe la porţile sale. După cele mai recente date statistice în domeniu, aşa-numitul AGR, există aici nu mai puţin de 1.588 ha, dintre care numai 10 ha sunt înscrise la rubrica de teren neagricol. Aşadar, 1.578 ha rămân un pământ bun de cultură agricolă. Şi chiar o mare parte este acum folosită în acest scop. Iată că pe 60 ha au existat lanuri de grâu, pe alte 170 ha – plante de nutreţ, iar pe 450 ha – porumb boabe. Diferenţa de 567 ha a rămas necultivată! Mai exact, pârloagă.

Iarbă, bălării, gunoaie!

Potrivit aceloraşi statistici de dată recentă, gospodăriile populaţiei din urbe, evident cele de pe zonele mărginaşe, deţin o suprafaţă apreciabilă pentru un oraş de o asemenea talie – 1.249 ha. Nefiresc este însă faptul că, la momentul culesului, de pe 367 ha nu se va obţine nimic! Aceasta fiindcă terenurile respective au rămas, pur şi simplu, neînsămânţate! În aceeaşi categorie de nefolosinţă sunt şi 200 ha care se află în administrarea directă a Consiliului Local al Municipiului Ploieşti.

Solicitată să ne explice această situaţie, doamna Liliana Burcuş, de la Serviciul agricol al Primăriei, ne declară că respectivele terenuri nu ar fi chiar neînsămânţate, ci acestea ar fi cu… iarbă. Eventual pentru păşunat.

O fi bine, o fi rău, nu ne pronunţăm, pentru că pur şi simplu nu vrem s-o jignim pe doamna de la primărie. Dar cum arată acum aceste terenuri – situate în zona Gării de Vest (Strada Libertăţii), Spitalului Judeţean, dar şi pe la unele dintre barierele urbei – nu le stă bine celor care ar trebui să se ocupe de cultivarea lor. Imaginile surprinse de noi chiar în aceste zile spun destul despre ceea ce se întâmplă pe aceste terenuri deţinute de Consiliul Local Ploieşti. Nu ştim care este destinaţia oficială a acestor terenuri.

Zootehnia, dominată de câini şi pisici

Nu putem să nu observăm că există ploieşteni care deţin încă animale. Datele statistice arată că la Ploieşti există acum 223 de bovine, 73 de cabaline, 382 de porcine, 2.000 de ovine şi caprine, 14.712 de păsări de curte şi 450 familii de albine. Acestea sunt la cel mai redus nivel de până acum, cu tendinţe evidente de scădere. Este explicabil!

Directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi Siguranţa Alimentelor Prahova, dr. Gheorghe Stratulat, ne asigură că situaţia acestui sector este sub control, cu atât mai mult cu cât de efectivele amintite, dar şi de animalele de companie ale ploieştenilor – 4.109 câini şi 1.090 pisici domestice – se ocupă un medic destoinic, dr. Roxana Păun, care se îngrijeşte de starea de sănătate a acestor efective din marea urbe.

Cristea BOCIOACĂ

Ţinând cont de propunerea Comisiei Europene referitoare la bugetul aferent perioadei 2014-2020, cred că este un punct de plecare corect în discuţiile ce vor urma. Din acest punct de vedere, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, trebuie susţinut şi încurajat. Comisia a înţeles solicitările Parlamentului European şi ale organizaţiilor producătorilor cu privire la necesitatea unui buget consistent destinat agriculturii.

Agricultorii români înţeleg bine circumstanţele economice prezente, însă bugetul actual este modest, în comparaţie cu provocările considerabile la care sunt supuşi agricultorii. Ei se confruntă cu condiţii meteo extrem de variate, cu efect devastator, dar şi cu o volatilitate în creştere pe toate pieţele produselor agricole. Trebuie să-şi adapteze producţiile la schimbările climatice, pe termen lung, aceasta necesitând o nouă tehnologie, precum şi creşterea nivelului investiţiilor. În acest context, preocupările sunt legate de: menţinerea unei producţii ridicate, astfel încât aceasta să ţină pasul cu cererea de alimente aflată în creştere, menţinerea capacităţii de producţie a Europei şi creşterea nivelului randamentelor.

Conceptul înverzirii, între da şi nu

Este de apreciat iniţiativa comisiei legată de creşterea fondurilor destinate cercetării şi măsurilor de gestionare a crizelor, însă este necesar să se pună accent pe „creşterea verde“, şi nu pe măsurile care au drept scop constrângerile ecologice îndreptate împotriva agricultorilor. Ei pot accepta creşterea verde, dar nu pot fi de acord cu măsurile drastice privind „înverzirea“ deoarece acestea sunt împovărătoare şi duc la diminuarea veniturilor agricultorilor.

Totodată, trebuie consolidat rolul organizaţiilor economice ale agricultorilor în cadrul lanţului alimentar. În acest sens, cele mai bune măsuri sunt cele care duc în direcţia concentrării ofertei şi întărirea rolului organizaţiilor profesionale (cooperativele).

Volatilitatea de pe pieţe este dată, printre altele, de scăderea nivelului producţiei agricole, măsurile destinate gestionării pieţelor produselor agricole trebuind să capete un rol esenţial în viitor.

Este vital ca membrii Parlamentului European şi guvernanţii europeni să înţeleagă necesitatea unui buget agricol solid, aferent noii Politicii Agricole Comune, în discuţiile din perioada următoare, astfel încât să putem vorbi de continuarea activităţilor agricole, atât la nivel naţional, cât şi european.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a ieşit din nou la rampă cu noi date de bilanţ, realizări ale ministerului şi agenţiilor de plăţi, dar şi cu câteva informaţii interesante, unele referitoare la Recensământul General Agricol (RGA). Nu revenim asupra informaţiilor legate de APIA şi APDRP, întrucât acestea au făcut obiectul altor articole.

Utilizarea iraţională a îngrăşămintelor chimice

Ministrul a tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte utilizarea iraţională a îngrăşămintelor chimice, care a dus la creşterea acidităţii în sol.

„La Fundulea sau în Bărăgan, Ph – indicator esenţial de calitate a solului – a coborât de la peste 7 la 5,8. Această analiză a fost făcută cu ocazia AgriPlanta, de către o universitate germană“, a afirmat demnitarul.

Explicaţia sa a fost că fermierii nu au făcut o analiză pedologică prealabilă, pentru a şti exact ce fel de îngrăşăminte trebuiau folosite. De aici, a fost reiterată ideea necesităţii creării Codului solului, act legislativ care să reglementeze gestionarea resurselor existente în pământ.

Alte date din RGA

Alte date estimative din RGA arată că numărul exploataţiilor agricole a înregistrat o scădere cu 600.000, de la 4,485 de milioane în 2002 la 3,856 de milioane în 2010, din care 3,825 de milioane fără personalitate şi numai 31.000 cu personalitate juridică. În aceeaşi perioadă, s-a redus numărul de bovine cu aproape un milion, de la 2,871 de milioane în 2002 la 1,985 de milioane. Pierdere de trei milioane de capete s-a înregistrat şi la porcine, de la 8,62 de milioane la 5,383 de milioane anul trecut, din cauza lipsei relaţionării cu piaţa externă. În schimb, avem 8,386 de milioane de ovine, faţă de 7,238 de milioane în 2002. Cea mai mare creştere, din 2002 până astăzi, s-a constatat la familiile de albine, de la 777.000 la 1,283 de milioane.

Exportul de cereale

Datele statistice arată că producţia de cereale pentru boabe a României a crescut anul trecut cu 11,4% faţă de 2009, de la 14,873 milioane de tone la 16,57 milioane de tone. Principalele culturi au fost porumb pentru boabe şi grâu, în proporţie de circa 44,3%, respectiv 40,7% din suprafaţa totală.

În aceste condiţii, a spus Tabără, România a realizat anul trecut cele mai mari exporturi de cereale din ultimii 30 de ani, de peste 6 milioane de tone. Însă domnia sa consideră că producţiile agricole ar trebui să creeze valoare adăugată, adică să fie industrializate şi apoi exportate. Acest lucru s-ar putea realiza prin PNDR, cu noi investiţii în procesare, silozuri şi alte forme de depozitare.

S-au pierdut 1,2 milioane ha

Foarte interesantă ni s-a părut afirmaţia conform căreia suprafaţa arabilă a României s-a redus în ultimii ani.

„Deşi datele RGA nu sunt definitive, pot să vă spun că, la această dată, nu mai vorbim de 9,4 milioane ha de teren arabil, ci de numai 8,1-8,2 milioane ha. Practic, în cei 10 ani care au trecut de la ultimul recensământ, suprafaţa arabilă a României s-a redus cu aproape 1,2 milioane ha“, a declarat Tabără.

Traian DOBRE

Săptămânile trecute au fost marcate de o netă divergenţă între evoluţia elementelor fundamentale şi activitatea fondurilor de investiţii care s-au dezangajat fără discernământ din toate pieţele materiilor prime agricole, complicând nespus de mult activităţile profesioniştilor din domeniu.

Comportamentul mimetic al anumitor speculatori a condus la mişcări haotice pe piaţă. Cum se explică variaţia preţului grâului la bursa din Chicago, în condiţiile în care preţul petrolului şi al argintului a scăzut?

Finanţarea pieţelor materiilor prime agricole este inevitabilă şi aceasta este evidentă. Pieţele agricole au devenit mai lichide şi cu volume de schimburi mai importante, dar mişcările de pe acestea sunt din ce în ce mai imprevizibile, inclusiv pe termen scurt.

Volatilitatea de pe pieţe a făcut ca actorii de pe filieră să-şi piardă într-o singura zi profitul lor anual. Pentru a remedia acest lucru nu există decât două soluţii principale: ori să reducem volatilitatea pieţelor, ori să creştem profitul producătorilor de pe toată filiera. Volatilitatea a devenit structurală, de aceea nu ne rămâne decât o soluţie, şi anume creşterea marjelor de profit astfel încât să se acopere riscurile producătorilor şi depozitarilor… o bună exprimare!

5 august, o zi fatidică

Seceta actuală riscă să aducă un altfel de 5 august 2010 în actualitate. O simplă constatare – scăderea producţiei europene riscă să fie contrabalansată de creşterea producţiilor din Rusia şi Ucraina. Creşterea preţurilor produselor agricole nu este însoţită şi de o producţie europeană pe măsura aşteptărilor.

În acest context, bancherii riscă să vadă „roşu“ în conturile agricultorilor europeni. Acest lucru poate fi un motiv serios pentru a lua măsurile ce se impun în vederea defiscalizării activităţilor agricole. „Viaţa în roz“ riscă să se apropie de sfârşit odată ce agricultorii au început să nu mai facă faţă „dărilor“.

Crescătorii de animale sunt îngrijoraţi ca urmare a faptului că bătălia legată de „înverzire“ este pe cale să fie pierdută, lipsa irigaţiilor fiind crucială.

Să vezi viaţa în culori este un privilegiu, exceptând daltoniştii, de aceea trebuie să profităm de aceste zile pentru a plăti preţul corect.

Previziuni

Lipsa apei va duce la scăderea nivelului producţiei europene, presiunea scăderii randamentului din ţările vest-europene făcând ca preţul produselor agricole să crească pe toata piaţa comunitară. Pentru acest lucru trebuie să fim foarte bine pregătiţi. Lipsa de strategii este la fel de periculoasă ca şi efectul incidentelor climatice. Nu este lipsit de importanţă dacă ai o producţie mare şi nu dispui de mijloacele necesare pentru stocare sau procesare. La fel, nu este lipsit de importanţă dacă piaţa funciară, a produselor agricole, a creditului, a inovării şi cercetării nu funcţionează. Consecinţele negative sunt compensate, deocamdată, de creşterile obţinute prin ameliorările genetice ale varietăţilor, care permit într-o anumită măsură să se obţină, în mod suplimentar, în jur de un quintal de grâu/hectar într-un an.

După o primăvară capricioasă, ieşită din normalul perioadei, se estimează o vară călduroasă, cu deficite de apă în sol, evoluţii care vor afecta în mod negativ producţiile agricole. În plus, absenţa mijloacelor adecvate de răspuns la asemenea evoluţii agroclimatice agravează situaţia.

Pentru România, miza agricolă este şi mai importantă, fiind singura şansă a supravieţuirii economiei naţionale.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR) averti­zează că, în perioada următoare, produsele alimentare se vor scumpi din cauza condiţiilor meteo, dar şi pentru că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) nu are o politică adecvată de susţinere a sectorului.

„Datele de la această oră arată că producţia de secară va fi cu 22,9% mai mică faţă de cea de anul trecut, producţia de rapiţă cu 22%, iar producţia de oleaginoase cu circa 7,6%. De asemenea, producţiile de legume şi fructe (caise, cireşe, ardei etc.) sunt întârziate şi clar producţiile vor fi mai mici. După ploile din această primăvară, pentru lunile iunie şi iulie Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a prognozat temperaturi ridicate, iar sistemul de irigaţii nu este funcţional. Ministrul agriculturii declara că România nu va intra în criză alimentară pentru că are potenţial, însă acesta trebuie şi valorificat prin politici coerente, ceea ce la ora actuală lipseşte cu desăvârşire României“, declară preşedintele FNPAR Viorel Matei.

FNPAR cere conducerii Ministerului Agriculturii să revină la scopul pentru care a fost înfiinţată instituţia, şi anume acela de a întocmi strategiile şi politicile agricole ale României, astfel încât mâncarea să nu devină un lux pentru români.

FNPAR consideră că ministrul agriculturii ar trebui să se preocupe mai mult de problemele agricultorilor şi nu să încerce să strice şi ceea ce aceştia au reuşit fără ajutorul domniei sale, şi anume să fie reprezentaţi la cel mai înalt nivel în organizaţiile europene din domeniul lor de activitate COPA şi COGECA. Încercarea ministrului Tabără de a determina excluderea agricultorilor români din acest for, prin refuzul domniei sale de a achita cotizaţia, traducerea în şi din limba română arată că nu se află la conducerea Ministerului Agriculturii pentru a face politici agricole europene, ci altfel de politici.

Holdingul TCE 3 Brazi Piatra Neamţ şi companiile DuPont România şi Pioneer Hi Bred România au organizat, pe 8 iunie, manifestarea tradiţională „Ziua Câmpului“ în Insula Mare a Brăilei.

Desfăşurată sub semnul celebrării unui deceniu de activitate a TCE 3 Brazi în Insula Mare a Brăilei manifestarea s-a constituit într-o veritabilă gală a superlativelor agriculturii româneşti. „De aici avem ora exactă a agriculturii româneşti“, a punctat deputatul Valeriu Steriu, pentru ca secretarul de stat Adrian Rădulescu să vorbească despre „Institutul internaţional pentru cereale şi plante tehnnice IMB“.

În cadrul manifestării, cei peste 1.000 de participanţi au putut vedea tehnologiile de producţie şi protecţia plantelor de la DuPont şi Pioneer, precum şi soiuri şi hibrizi de plante.

Totodată, specialiştii TCE 3 Brazi au prezentat şi o expoziţie de utilaje şi echipamente agricole performante de ultimă generaţie, urmată de demonstraţii în câmp.

La eveniment au participat reprezentanţi ai Academiei Române, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, ai Curţii de Conturi, ai ambasadelor SUA, Austriei şi Sudanului. Au fost prezenţi manageri din domeniul producătorilor de utilaje şi echipamente agricole, distribuitori naţionali şi regionali de input-uri pentru agricultură, reprezentanţi ai companiilor pentru protecţia plantelor şi producerii de sămânţă, ai instituţiilor bancare, precum şi fermieri reprezentativi din întreaga ţară.

La ediţia jubiliară din acest an a „Zilei Câmpului“ Insula Mare a Brăilei, preşedintele fondator al Holdingului TCE Trei Brazi, Culiţă Tărâţă, a primit cupe şi plachete omagiale din partea DuPont şi Pioneer.

103 milioane euro reprezintă valoarea totală a investiţiilor efectuate de TCE 3 Brazi în Insula Mare a Brăilei în ultimii 10 ani. Ultimele investiţii fac parte din tehnica de vârf a agriculturii mondiale, începând cu tractoare şi combine de mare putere, echipamente de irigat şi erbicidat de o productivitate deosebită.

Zece ani de excelenţă în agricultură

Ing. Culiţă Tărâţă – Preşedinte fondator Holding TCE 3 Brazi

„Ca ieri preluam aceste terenuri într-o stare de dezastru total, când colectivul pe care astăzi îl conducem era într-o perioadă disperată pentru că veneau după circa nouă luni de zile de neplată a salariilor.

După zece ani, dacă ar fi să o iau de la capăt, aş măsura de mai multe ori şi aş tăia o dată. Am intrat cu capul înainte, fără să analizez la rece ce mă aşteaptă în Insula Mare a Brăilei şi mă refer aici la interese.

Domeniul agricol nu trebuie invidiat pentru că e atâta sudoare care curge, dar este atâta frumuseţe şi dorinţă de a produce pâinea. Această pâine trebuie să ne-o producem noi. Nu este admis ca în secolul XXI să avem oameni care rabdă de foame.

Avem şi noi vina noastră fiindcă atunci când a început să se împartă pământul României în şerveţele de masă trebuia absolut de la vlădică la opincă să luăm atitudine. Numai lucrând pământul pe suprafeţe mari putem avea rezultate.“

Cristian Hera – academician

„Sunt zece ani care înglobează o muncă şi un efort de organizare, investigaţii, investiţii pentru realizarea unor tehnologii agricole performante, prietenoase cu mediul, care conduc la realizarea unor producţii sigure, eficiente, făcând din TCE 3 Brazi din Insula Mare a Brăilei punct de reper pentru agricultura României şi o spun fără rezerve, punct de reper pentru agricultura mondială.“

Adrian Rădulescu – secretar de stat MADR

„Mă bucur că ne întâlnim într-o cetate a ştiinţei agricole româneşti. Aici e Institutul Internaţional pentru cereale şi plante tehnice Insula Marea Brăilei. Astăzi TCE 3 Brazi Insula Mare a Brăilei e un model de performanţă agricolă obţinută prin aplicarea celor mai înalte tehnologii. Mă mândresc că sunt alături de aceşti oameni care ne transpun în agricultura virtuală.“

Valeriu Steriu – preşedintele Comisiei

Agricole de la Preşedinţia României

„Dincolo de ceea ce înseamnă sol, apă, cred că cel mai important lucru pe care îl aveţi aici, în Insula Mare, este preşedintele şi echipa sa pentru că România mai mare vreo 9 milioane de ha, dar care nu arată precum Insula Mare a Brăilei.“

Ing. Lucian Buzdugan – director general TCE 3 Brazi

„Vă declar sincer că sunt fericit pentru că dumnea­voastră sunteţi aici. Am simţit astăzi în privirea dumneavoastră acea energie, acea scânteie care ne leagă pe toţi cei care slujim acest ţinut şi am simţit că apreciaţi munca unor oameni socotiţi a fi printre cei mai buni agricultori ai lumii. Vreau să mulţumesc domnului Culiţă în primul rând pentru că el a fost cel care a investit aici practic tot ce agonisise într-o viaţa de om.“

Camelia MOISE

           Romania are cel mai ridicat potential dintre tarile europene din punct de vedere al capacitatii de absorbtie a investitiilor in sectorul agricol, astfel ca investitiile in domeniul agriculturii reprezinta o referinta in portofoliul investitorilor din zona publica si privata.

            The Diplomat-Bucharest, leaderul publicatiilor de business in limba engleza din Romania, organizeaza in data de 11 mai 2011 o dezbatere ce va reuni pentru o zi factorii de decizie implicati in sectorul agricol din Romania. Acestia vor avea ocazia sa se cunoasca, sa descopere noi oportunitati de afaceri, precum si noi valente in ceea ce priveste potentialul Romaniei in sectorul agricol.

            Agribusiness Forum 2011 va fi un eveniment interactiv dedicat oportunitatilor de afaceri din domeniul agriculturii, ocazie cu care factori de decizie la cel mai inalt nivel se vor intalni pentru a evalua provocarile si oportunitatile existente in cadrul investitiilor in sectorul agricol din Romania.

            Cu toate ca potentialul de dezvoltare in domeniul agricol, alaturi de cel de atragere a investitiilor, sunt extrem de ridicate, Romania se confrunta cu dificultati in acest sens. Publicatia noastra si-a propus sa ofere informatii la prima mana din partea autoritatilor romane, cu privire la cele mai recente politici si reglementari indreptate in directia sectorului agricol.

            Marii fermieri si proprietari de terenuri din Romania vor impartasi din experienta lor vizavi de strategiile de dezvoltare in agricultura, vor dezbate provocarile pe care le prezinta acest sector si vor analiza indeaproape potentialul investitional al Romaniei, asa cum este el vazut din perspectiva investitorului. Va invitam asadar sa va alaturati publicatiei noastre in aceasta initiativa, avand astfel ocazia de a interactiona cu:

• Reprezentantii Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Regionale
• Autoritatile romane care reglementeaza si supervizeaza sectorul agricol
• Reprezentantii asociatiilor din sectorul agricol
• Investitorii interesati in a intreprinde noi initiative de afaceri in domeniul agriculturii
• Reprezentantii fondurilor de investitii si bancilor implicate in tranzactii in sectorul agricol
• Reprezentantii proprietarilor de ferme de dimensiuni mari si terenuri agricole

Concluziile forumului international de ‘AgriBusiness’  2011 vor fi publicate intr-un reportaj complet atat in cadrul publicatiei The Diplomat-Bucharest, cat si online.

A devenit o regulă generală, după evenimentele din ’89, de a distruge chiar şi ceea ce funcţiona şi era util societăţii. Asta mai ales pentru a satisface orgolii şi interese personale sau de breaslă.

Este cazul cel mai semnificativ al activităţii de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol, care avea un sistem instituţional integral, bine structurat şi dotat în cadrul a 41 Oficii de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol (OCOTA) judeţene şi un Institut de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului (IGFCOT). Un sistem care a asigurat pentru 90% din teritoriul naţional complexul activităţilor de măsurători, cadastru şi organizarea teritoriului, sub coordonarea Ministerului Agriculturii (Direcţia Generală de Fond Funciar, Cadastru şi Organizarea Teritoriului).

Argumente

De ce această activitate a fost dezvoltată continuu în subordinea Ministerului Agriculturii din cele mai vechi timpuri? Pentru că ministerul, fiind gestionarul principalelor resurse funciare, a fost cel mai interesat în cunoaşterea şi realizarea structurilor agrare viabile tehnic şi economic, de cadastrare, sistematizare, organizare şi amenajare a teritoriului, pentru folosirea raţională a resurselor funciare şi dezvoltarea echilibrată a spaţiului rural, integrat dezvoltării de ansamblu a teritoriului naţional.

Considerându-se că o asemenea activitate trebuie scoasă de sub coordonarea unui minister ca cel al Agriculturii, a fost trecută în subordinea guvernului ca oficiu naţional şi apoi ca agenţie în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (prin Legea nr. 7/1996 şi prin următoarele privind cadastrul şi publicitatea imobiliară).

Realizarea cadastrului este o lucrare foarte grea. Ea presupune un complex de operaţiuni tehnice, economice şi juridice prin care se obţine cunoaşterea şi inventarierea sistematică şi permanentă a fondului funciar, precum şi organizarea teritoriului. Este vorba de un ansamblu de măsuri tehnice, economice şi organizatorice a căror aplicare asigură valorificarea optimă a resurselor funciare. Este nevoie apoi de crearea unor forme teritoriale corespunzătoare exploatării prin comasări de teren şi rectificări de hotare, amplasarea şi organizarea diferitelor categorii de folosinţă a terenului – masive, sole, tarlale, parcele, drumuri de exploatare, corespunzătoare condiţiilor de relief, sol şi amenajare cu lucrări de îmbunătăţiri funciare pentru utilizarea economică a sistemei de maşini şi tractoare.

În decursul a 15 ani nu s-a finalizat cadastrul în nicio comună, iar organizarea teritoriului a fost lichidată din profilul activităţii, generând haosul care există în teritoriu. Adevărul este că era greu să se realizeze acest lucru cu oamenii de o anumită competenţă, ca să nu spun altceva.

Probitatea profesională

Lucrând ca inginer I în OCOTA timp de 20 de ani, iar apoi ca director al direcţiei agricole şi prefect al judeţului Arad, am putut aprecia rolul deosebit al cadastrului general şi al organizării teritoriului pe fiecare teritoriu administrativ comunal. Aceste activităţi au fost continuate şi în condiţiile diversificării formelor de proprietate şi de folosire a terenurilor prin aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 ş.a. (asociere, arendare, cooperare, concesionare), cadastrul şi organizarea teritoriului asigurând realizarea unor exploataţii viabile, cum sunt cele de la Curtici, Sântana ş.a.

Cadastru cu „ortoplanurile“

În acest context, subliniez, cu toată autoritatea şi competenţa profesională că „ortoplanurile“ nu pot suplini planurile topografice de bază şi mai ales documentaţiile cadastrale. Desigur, este mult mai comod să prelucrăm imagini teritoriale obţinute din satelit la Centrul de Teledetecţie. Or, acest lucru au realizat colegii geodezi (topografi), ieşind de sub coordonarea MADR şi trecând la MAI, unde în plus au obţinut şi 25% la salariu fără teren.

În condiţiile dezorganizării actuale, consider că prima măsură necesară pentru redresarea agriculturii este reîntoarcerea activităţii de cadastru de la Ministerul Administraţiei şi Internelor la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi reorganizarea ca Direcţie Generală de Fond Funciar, Cadastru şi Organizarea Teritoriului, precum şi reactivarea activităţii de organizare a teritoriului.

Iar neînţelegerea faptului că „una este proprietatea şi alta modul de exploatare“ a făcut ca să nu fie realizate şi organizate teritorial exploataţii agricole şi ferme optim amplasate şi dimensionate pentru aplicarea unor sisteme raţionale de agricultură, recomandate de cercetarea ştiinţifică şi, ceva mai mult, neutilizarea a 1/3 din teritoriu, România devenind piaţă de desfacere pentru produsele agroalimentare din alte ţări.

Este în puterea guvernului ca instituţiile care nu-şi îndeplinesc funcţia pentru care au fost create să fie reorganizate în mod corespunzător cu interesul general. Deci, Cadastrul şi Organizarea Teritoriului – la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale!

Dr. ing. econ. Avram CRĂCIUN

Agricultura României, în ultimii 20 de ani, a realizat o producţie cu mult mai mică decât înainte de 1989. Consecinţele acestui declin se regăsesc în diminuarea livrărilor de produse agroalimentare autohtone către populaţie şi în creşterea puternică a importurilor. Dacă luăm ca reper anul 2000 – an aşa-zis al unei relansări a economiei româneşti după recesiunea severă de la finele anilor ’90 – importurile de produse agroalimentare au crescut de la un miliard de euro la peste 2,5 miliarde de euro în ultimii ani. Fapt este că, în prezent, suntem în situaţia tragică în care aproximativ 70 la sută din necesarul de produse alimentare de bază – carne, legume, fructe etc. – provin din import.

Impactul liberalizării radicale a pieţei

Sporirea cantitativă a importurilor, în paralel cu majorarea dramatică a preţurilor produselor alimentare – şi ca urmare a accentuării în ultimii ani a fenomenelor naturale distructive precum seceta, inundaţiile, îngheţul – contribuie la agravarea acestei situaţii şi ar putea conduce la foamete şi malnutriţie. Ministrul francez al agriculturii, Michel Barnier, sublinia că „ceea ce se întâmplă acum în lume este rezultatul liberalizării radicale a pieţelor. Nu putem lăsa hrănirea oamenilor la discreţia pieţelor. Este nevoie de o politică agricolă de intervenţie pentru a stabiliza situaţia.“

Având în vedere această situaţie gravă, precum şi contribuţia importantă a agriculturii la formarea produsului intern brut – în consecinţă, rolul acesteia în relansarea creşterii economice – consider că se impune ca autorităţile româneşti să elaboreze un PACT naţional pentru redresarea şi modernizarea în cel mai scurt timp a sectorului agricol. Acest document trebuie să stabilească priorităţi clare şi în mod concret măsurile corespunzătoare.

Factorii de progres

Pământul

În opinia mea, şansa reabilitării agriculturii româneşti stă astăzi, ca şi în trecut, în puterea pământului, în punerea în valoare a potenţialului productiv al acestuia. Este concludent faptul că, în ultimii ani, anual, se cultivă trei milioane de hectare de teren arabil, adică peste 30 la sută din suprafaţa existentă. Este nevoie urgentă de măsuri, iar acestea trebuie să înceapă cu reorganizarea exploataţiilor agricole.

Irigaţiile

Nu mai puţin importante, mai ales în contextul deteriorării climei la nivel mondial, sunt măsurile de reabilitare a sistemelor hidroameliorative – irigaţii, desecări, combaterea eroziunii solului etc. De asemenea, refacerea şeptelului şi investiţiile masive în retehnologizare trebuie să figureze între priorităţi.

Mecanizarea

Îmi susţin argumentele nu prin blamarea celor care au dirijat procesul de fărâmiţare a pământului şi distrugerea premeditată a celui mai important factor de producţie pentru o agricultură modernă: mecanizarea. Fără tractoare şi maşini agricole accesibile agricultorilor, fără o dotare tehnică corespunzătoare nu se poate asigura creşterea productivităţii agriculturii româneşti.

Sistemul de creditare

Toate aceste reforme nu se pot realiza fără o urgentă relansare şi îmbunătăţire a sistemului de creditare a producătorilor agricoli, care în ultimii 20 de ani nu au reprezentat un instrument important în desfăşurarea proceselor de producţie în agricultură. Este timpul ca producătorii agricoli români să beneficieze în sfârşit de un sistem de creditare adecvat, similar ţărilor cu care România este în competiţie atât pe piaţa europeană, cât şi pe cea internaţională.

Modelul capitalist

Să nu uităm că România a fost prima ţară din fostul bloc socialist care a avut curajul să importe, cu mulţi ani în urmă, modele capitaliste de organizarea a fermelor vegetale şi zootehnice, inclusiv a celor mai performante tehnologii de producţie ale momentului. Reamintesc aici meritul fostului ministru al agriculturii, domnul Angelo Miculescu. Aceste ferme puteau constitui baza de pornire pentru dezvoltarea unei agriculturi performante în context european şi global. Cu o condiţie: o reformă adevărată, profundă, cu privatizări făcute pe principii economice şi mai ales fără abuzuri. Aş dori să subliniez faptul că reforma agriculturii după 1989 nu a reuşit să realizeze decât o fărâmiţare a pământului în parcele de dimensiuni mici pe care este dificil să foloseşti metode moderne de producţie şi să obţii performanţă şi recolte bune.

Nimeni nu putea opri privatizarea în acest sector. Ea era justificată şi pentru a obţine eficienţă era de dorit ca acest proces să aibă loc. Scopul reformei trebuia şi trebuie să fie creşterea eficienţei şi îmbunătăţirea producţiei agricole.

Dezafectarea celor mai performante sectoare

Este de subliniat că, la 8 ani după căderea comunismului, respectiv în anul 1998, erau încă intacte cele 490 mari întreprinderi agricole de stat cunoscute sub numele de IAS, precum şi importante staţiuni de cercetare ştiinţifică ale Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. În aceste unităţi s-ar fi putut realiza o gestiune după toate regulile şi standardele de performanţă ale agriculturii capitaliste. În date şi cifre, contribuţia agriculturii de stat la asigurarea securităţii alimentare a României şi în livrările pentru export se exprima, ce-i drept înainte de 1989, astfel:

Patru milioane de tone de cereale şi un şeptel de aproape 10 milioane care asigurau între 70-95 la sută din consumul de produse agroalimentare de bază (carne, lapte, ouă) al populaţiei urbane.

Începând din anul 2000 contribuţia fostului sector de stat a fost numai în mică măsură înlocuită de societăţile privatizate. Din nefericire, modul anarhic în care au fost concesionate, arendate sau privatizate activele sectorului de stat au condus la falimentarea în lanţ a unui număr mare de unităţi agricole. Acest act iresponsabil a avut ca efect economic abandonarea de către stat a peste 90 la sută din patrimonial funciar şi material din agricultura de stat.

Este cinic, dar relevant faptul că acum, după 20 de ani, un fost premier al României, care a contribuit decisiv la demolarea sectorului agricol de stat, admite că nu trebuiau „sparte“ IAS-urile. Regrete tardive însă…

Dacă reforma se realiza în mod real şi pe principii de eficienţă, salariaţii acestor unităţi – tehnicieni, economişti şi agricultori – puteau să devină acţionari şi astfel, fiind direct interesaţi de activele deţinute, să îmbunătăţească performanţa şi administrarea acestora. Avem totuşi câteva exemple de succes în acest sens, mă refer la Insula Mare a Brăilei, la Agrofam Feteşti şi la unul chiar aici, la 20 km de Bucureşti, fostul IAS Mihăileşti. Marea prăduire a sectorului de stat avea să înceapă sub gestiunea ministrului electronist de tristă amintire, fiind continuată apoi sub pasivitatea urmaşilor săi politici, inclusiv de sorginte socialistă.

Din nefericire, toate aceste decizii neînţelepte şi, mai ales, interese personale şi politice au dus agricultura României, sectorul care ar fi putut să fie cel mai bun sprijin în perioada de profundă criză pe care o traversăm, aproape în pragul falimentului… Regrete tardive, soluţii târzii.

Dipl. ing. Costel EREMIA

În privinţa comunicării CE despre reforma PAC, pentru că este un document lung, încerc să punctez principalele elemente ale reformei care vor fi interesante pentru România.

Criterii de repartizare

Unul dintre elementele de reformă vizează mai multă echitate în acordarea subvenţiilor între vechile şi noile state membre. Criteriile de repartizare a plăţilor directe vor fi regândite pe baze noi, echitabile, transparente. Acum, România primeşte subvenţii sub media europeană. Această reformă va însemna că, după 2014, agricultorii români vor primi mai mulţi bani din bugetul Uniunii Europene.

În prezent, în Uniunea Europeană coexistă două mecanisme de distribuţie a plăţilor directe. În vechile state membre există aşa-numitele criterii istorice, stabilite în 2000-2002, bazate pe producţie, în vreme ce în noile state membre, care au aderat la UE în 2004-2007, există o plată unică la hectar. În acest sistem există dezechilibre. Există, de asemenea, discrepanţe şi între regiuni, şi între diferite tipuri de agricultură.

Elemente constitutive şi particularităţi

Plăţile directe/subvenţiile vor fi compuse din câteva elemente.

Va exista o plată de bază pentru fermierii din toată Europa, sprijin pentru venitul acestora, repartizat pe criterii noi, care vor ţine cont, între altele, de contextul de producţie, de suprafaţă, de condiţiile climatice, de mărimea exploataţiilor. Acest sprijin va fi condiţionat şi de respectarea unor criterii minime de protecţie a mediului.

Apoi, agricultorii vor fi încurajaţi să utilizeze tehnici simple de producţie care să nu pună în pericol biodiversitatea, să ducă la o bună folosire a resurselor naturale şi să sprijine lupta împotriva schimbărilor climatice. Agricultorii vor primi bani în plus dacă vor folosi tehnici gen rotaţia culturilor, menţinerea păşunilor permanente, acoperirea solurilor iarna cu plante care produc materie organică, nelucrarea capetelor de parcelă pentru a evita erodarea solului şi pierderea humusului. Nu vor fi penalizaţi, ci încurajaţi.

Pentru agricultorii din zonele unde e dificil să faci agricultură, pentru zonele defavorizate, statele membre vor avea posibilitatea de a acorda o plată de bază mai ridicată, cum este cazul şi unor zone de munte din România. Această plată va fi complementară sprijinului pentru zonele defavorizate cu cofinanţare naţională, care va fi menţinut în cadrul pilonului II – dezvoltare rurală, cu o susţinere mai clară şi mai vizibilă pentru categorii de agricultori.

Direcţia propusă de comisarul european pentru agricultură este să se renunţe la criteriile istorice şi să se meargă spre un sistem nou, echilibrat, aplicabil tuturor celor 27 de state membre.

Atenţie! Echitate nu înseamnă neapărat egalitate. Noul sistem nu va însemna că fiecare ţăran din orice colţ al Europei va primi aceeaşi sumă de bani. Criteriile vor fi unitare, clare, aplicabile peste tot în Europa, dar vor lua în considerare condiţii economice, sociale, de mediu, care vor duce la plăţi diferenţiate.

Propunerea Comisiei este ca plăţile directe să fie orientate către agricultorii activi şi să fie plafonate plăţile pentru fermele foarte mari; detaliile vor urma în pachetul legislativ care va fi lansat în a doua jumătate a anului acesta.

Sprijin pentru fermele mici

Pe de o parte, acesta se va regăsi în plăţile directe unde, pentru fermele mici, Comisia va propune o modalitate de plată a subvenţiilor mai simplă, cu mai puţină birocraţie, pentru a stimula integrarea lor pe piaţă. Pe de altă parte, programul de dezvoltare rurală va sprijini proiecte de modernizare şi restructurare, de promovare şi de îmbunătăţire a performanţei economice a micilor producători, inclusiv prin finanţarea unor programe de investiţii specifice pentru aceştia.

Elemente esenţiale ale reformei

Propunerea comisarului este să sprijine fermele care au o şansă pe piaţă, pe toate palierele acesteia – internaţională, europeană, naţională, dar şi regională şi locală. Ideea este că, atâta vreme cât producătorii dintr-o fermă mică reuşesc să trăiască de pe urma a ceea ce vând, aceştia trebuie sprijiniţi. Comisarul nu mai pune semnul egal între ferma mare şi rentabilitate.

Se va acorda o mai mare însemnă­tate consultanței agricole, programelor de formare, dar și mobilizării inițiativei locale (actualele programe de tip Leader).

Susţinerea pieţelor locale face parte din conceptul mai larg de susţinere a fermelor mici. Prin programul de dezvoltare rurală vor putea fi susţinute financiar atât crearea pieţelor locale, cât şi acoperirea unor costuri astfel încât producătorii să-şi comercializeze direct produsele. (Aceste posibilităţi oferite de reforma PAC vor fi completate de prevederi din politica de calitate, care va da producătorilor mici posibilitatea unei etichetări specifice a produselor lor, gen „produs în ferma mea“ sau produs montan etc.)

Foarte pe scurt, acestea ar fi două dintre elementele principale ale reformei, relevante pentru România. Este vorba de o schimbare de paradigma în gândirea agriculturii europene, care va aduce o politică europeană mult mai atentă la diversitatea agriculturii din UE-27 şi la specificităţile locale.

Anul trecut, fermierii români au beneficiat de mai multe fonduri europene. De exemplu, în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), gradul de angajare, adică valoarea contractelor încheiate raportată la alocare, a urcat de la 19%, în 2009, la 35% în 2010. Este o creştere semnificativă a plăţilor efectuate prin PNDR, de la 7,4% în 2009, la 17,72% în anul 2010, se arată în raportul de bilanţ întocmit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), prezentat de ministrul Valeriu Tabără, într-o recentă conferinţă de presă.

În 2010 au fost lansate 12 sesiuni de depunere a cererilor, în cadrul cărora au fost înaintate 34.299 de proiecte conforme, cu o valoare de 2,56 miliarde de euro. Din acestea, au fost selectate 18.793, cu o valoare publică de 1,76 miliarde de euro.

De asemenea, au fost încheiate 14.823 de contracte cu o valoare de 1,58 miliarde de euro, din care s-au efectuat plăţi în valoare de 1,046 miliarde de euro.

Conform bilanţului, APIA a efectuat plăţi pentru campania SAPS 2009 în valoare de 610, 69 milioane de euro din pachetul financiar de 619,88 milioane de euro. În anul 2010, APIA a plătit 336,04 milioane de euro din pachetul financiar de 700,42 milioane de euro alocate României. Din valoarea achitată, 208,43 milioane de euro reprezintă avansul acordat fermierilor pentru lucrările făcute în toamna anului trecut, plăţi efectuate în perioada 16 octombrie – 30 noiembrie. Totodată, s-au acordat 127,6 milioane de euro începând cu date de 1 ianuarie 2010. Este de precizat că, pentru campania 2010, cuantumul a fost stabilit, prin HG nr. 1017/2010, la 50.64 euro/ha.

Obiective MADR pentru anul 2011

- Stabilirea şi postarea pe site a calendarului şi alocărilor aferente sesiunilor pentru anul în curs: 16 sesiuni de primire a proiectelor, cu o alocare totală de 1,6 miliarde de euro. Vor fi scoase la licitaţie toate fondurile disponibile pentru măsurile de investiţii private.

- Creşterea gradului de absorbţie, valoarea estimată a plăţilor pentru anul 2011 fiind de 1,2 miliarde de euro.

- Modificarea PNDR pentru realocarea de fonduri între măsuri şi axe, în vederea consolidării măsurilor de investiţii private.

- Rezilierea proiectelor neviabile, care au stadiu de implementare zero în vederea disponibilizării resurselor financiare din Program pentru finanţarea unor noi proiecte.

- Lansarea unei campanii de promovare şi informare cu privire la oportunităţile de finanţare prin PNDR, cu accent pe promovarea măsurilor nou lansate sau cu impact scăzut în rândul beneficiarilor (Măsurile 221 şi 142).

Plăţi efectuate din FEADR
(vezi tabel revistă)

Sume alocate pentru noul an agricol

Din bugetul anului 2010, precum şi din fonduri europene pentru sprijinirea producătorilor agricoli din sectorul vegetal şi animalier, în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2010 au fost alocate 3,02 miliarde de lei (705,5 milioane de euro), având destinaţia prezentată mai jos.

- Forme de sprijin finanţate exclusiv din bugetul naţional – 358.526.500 lei, cca 83,7 mil. euro din care:

- 314,6 milioane de lei – fonduri publice acordate producătorilor agricoli, conform Legii creditului agricol;

- 36,7 milioane de lei – ajutorul de stat acordat producătorilor agricoli pentru motorina achiziţionată şi utilizată în trimestrul al II-lea al anului 2010, la efectuarea lucrărilor mecanizate în agricultură în sectoarele vegetal şi zootehnic;

- 7,1 milioane de lei, reprezentând cofinanţare nerambursabilă de la bugetul de stat pentru proiecte de investiţii din cadrul Programului SAPARD (SAPARD românesc).

- Forme de sprijin, finanţate din fonduri europene – 2.663.827,7 lei (621,8 milioane de euro) din care:

- plata unică pe suprafaţă, în valoare de 1,4 miliarde de lei (330 milioane de euro), reprezentând aproximativ 47% din valoarea SAPS pe anul 2010;

- măsuri de piaţă  – 88,8 milioane de lei (20,7 milioane de euro);

- finanţarea proiectelor de investiţii din cadrul PNDR – 821,1 milioane de lei (191,7 milioane de euro);

- sprijin pentru zonele defavorizate din zona montană, sprijin pentru zonele defavorizate altele decât zona montană şi plăţi de agromediu – 340,2 milioane de lei (79,4 milioane de euro).

Traian DOBRE

Du Pont şi Pioneer (companii care fac parte din Grupul Du Pont) şi-au prezentat portofoliile cu produse, în cadrul seminarului cu tema „Tehnologii inovatoare şi durabile pentru agricultura românească“.

În deschiderea evenimentului, domnul Vasile Iosif, director general Produse Protecţia Plantelor la DuPont România, a urat bun venit celor aproape 200 de participanţi, dealeri şi mari fermieri. Printre invitaţi s-au aflat polonezul Piotr Gill, manager Protecţia Plantelor pentru Europa Centrală la DuPont, precum şi bulgarul Dochev Chavdar, director de Operaţiuni pentru România şi Bulgaria la Pioneer.

Vasile Iosif a ţinut să precizeze că, la ora actuală, Grupul DuPont este prezent în agricultura românească pe întreg lanţul agroalimentar.

DuPont România este unul dintre liderii pieţei de produse în domeniul protecţiei plantelor. Obiectivul companiei este de a veni în întâmpinarea nevoilor producătorilor agricoli din ţară, prin implementarea de programe conexe, care să faciliteze fermierilor accesul la tehnologii şi, implicit, obţinerea de producţii superioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

Programe de promovare

Sezonul 2010 a constituit anul de lansare a Portofolio Farm, cel mai important program de promovare. În diferite zone ale ţării au fost realizate şase platforme de prezentare a celor mai performanţi hibrizi de porumb, floarea-soarelui, soiuri de soia şi lucernă, care au atras peste 1.500 de fermieri, a afirmat Maria Cîrjă, director de produs la Pioneer Hi-Bred România.

Pentru 2011 s-a prevăzut mărirea numărului de ferme care vor participa la prezentarea culturilor.

Cel mai nou program se numeşte Pioneer Farmer’s Club. Conform celor spuse de directorul de produs, Clubul reprezintă cea mai importantă asociere din domeniul agrar din România, destinată exclusiv fermierilor. Este o platformă comună de beneficii, evaluare şi dezvoltare. Calificarea membrilor se face începând din ianuarie 2011, în funcţie de cantitatea de sămânţă contractată, de continuitatea şi stabilitatea relaţiei cu Pioneer în anii anteriori.

Crop Protection Plus

Acest program, legat de erbicide pentru culturile de grâu şi orz, asigură protecţie până la recoltare. Astfel, dacă seceta, inundaţiile, grindina, îngheţul sau incendiile calamitează recolta, DuPont rambursează gratuit, în anul următor, erbicidele sulfonilureice folosite anul acesta.

Bonus DuPont

Programul Bonus-Promotor se adresează tuturor fermierilor/producătorilor agricoli din România, indiferent de forma de proprietate şi mărimea acestora, care achiziţionează produse DuPont pentru protecţia plantelor, prin intermediul promotorului propriu. În acest fel, se asigură un discount în valoare fixă, menţionat în formularul specific, pentru cantităţile de produse pe care le achiziţionează de la distribuitorii care au semnat un contract cu DuPont România. În plus, se asigură asistenţă de specialitate în domeniul protecţiei plantelor pentru produsele proprii, utilizând în acest sens promotorii companiei.

Hibrizi noi de porumb

Maria Cîrjă a spus că cei mai noi hibrizi de porumb sunt P9025, P9578 şi P9494.

Primul face parte din grupa de maturitate (FAO) 300. Productivitatea s-a situat între 10 şi 12,5 t/ha în toate zonele cu umiditate normală.

Ceilalţi doi se înscriu în FAO 350-400. Ambii au performanţe deosebite, cu umiditate redusă, obţinându-se recolte de 10-11 t/ha.

Veşti bune pentru cultivatorii  de floarea-soarelui

Ultimele noutăţi la floarea-soarelui au fost prezentate de Jean Ionescu, director de vânzări pe Zona de Sud la Pioneer Hi-Bred România. Dintre acestea menţionăm PR64F50 care va fi lansat în anul 2012. Este un hibrid semitimpuriu, cu talie înaltă, care nu necesită tehnologie, adică erbicidare. Are un conţinut de ulei de 45-47%.

Alte noutăţi sunt hibrizi semitimpurii P64LE19 şi P64LE20, cu rezistenţă totală la Express. O altă calitate sunt rezistenţa genetică la toate rasele de mană existente în România: (304, 710, 714) şi la rasele de Orobanche mai agresive decât rasa E (P64LE20). Productivitatea este de 3-3,5 t/ha, cu umiditate de aproximativ 8%.

Lider de piaţă

Liliana Ionescu, director de marketing la DuPont România, a prezentat unele date de piaţă. A amintit că, la pesticide, compania ocupă locul al treilea. Însă la erbicidele pentru păioase, cele postemergente la porumb (35% din cota de piaţă!) şi la fungicidele pentru păioase deţine locul întâi.

Ion Săvulescu, director tehnic la DuPont România, şi alţi doi colegi, Laurenţiu Gheghiţă şi Adrian Teban, au făcut cunoscut portofoliul cu chimicale de ultimă generaţie.

Pe scurt, despre Tehnologia ExpressSun

Tehnologia ExpressSun, elaborată de DuPont, constă în cultivarea hibrizilor de floarea-soarelui Pioneer PR64E83, PR64E71, P64LE19 şi P64LE20, toleranţi la erbicidul sulfoniureic Express 50 SG, pentru controlul buruienilor cu frunză lată, inclusiv speciile de Xanthium, Cirsium şi Daiura. În opinia specialiştilor de la DuPont, este cea mai eficientă şi avantajoasă tehnologie pentru obţinerea unor culturi curate de buruieni şi producţii ridicate.

Traian DOBRE

Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, rămâne imperturbabil la ameninţările din partea Germaniei şi Franţei, care au obiecţii la reforma Politicii Agricole Comune (PAC), notează publicaţia germană Der Spiegel.

Comisia Europeană doreşte reforma PAC, care consumă aproape jumătate din bugetul UE şi de care beneficiază în primul rând fermele mari din „vechile“ state membre. Dar Germania şi Franţa se opun demersurilor de a schimba sistemul astfel încât să favorizeze fermele mai mici, inclusiv cele ecologice.

Motivul confruntărilor

Puţine subiecte au declanşat atâtea controverse în cadrul UE ca PAC. Nu este o surpriză, având în vedere că în joc sunt o mulţime de bani, subliniază Der Spiegel. Aproximativ 56 miliarde de euro – aproape jumătate din întregul buget al UE – a mers de la Bruxelles spre agricultura europeană în 2009.

Negocierile asupra reformelor politicii agricole sunt programate să înceapă în primul trimestru din 2011 şi sunt susceptibile să implice tocmeli mai dure decât oricând înainte. Este deja evident că vor fi mai puţini bani disponibili în total, începând cu 2014, în timp ce Parlamentul European va avea un cuvânt de spus în egală măsură în aceste negocieri, pentru prima dată, datorită punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona.

Lobby-ul francezilor şi al nemţilor

Multe capitale, printre care Berlinul şi Parisul, doresc ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. Ambele guverne sunt influenţate de un lobby agricol puternic. Alţii ar dori mai degrabă eliminarea în întregime a ajutorului de stat. Un lucru este cert: nu a existat un motiv convingător pentru afluxul de subvenţii de la Bruxelles pentru o lungă perioadă de timp. Sistemul nu este doar ineficient şi nedrept, dar are, de asemenea, un impact îndoielnic asupra mediului ambiant, consideră Spiegel.

Discrepanţe care acuză

În prezent, agricultorii din „vechile” state membre ale UE primesc, în medie, de trei ori mai mult în plăţi directe la hectar decât vecinii lor din Europa de Est. Suma în Franţa este de două ori mai mare decât în Ungaria, în timp ce este de patru ori mai mare în Olanda decât în Slovacia. Liderul pachetului este Grecia, unde fermierii obţin de 10 ori mai mult la hectar decât omologii lor din România. În plus, cu cât o fermă este mai mare, cu atât încasează mai multe subvenţii.

Ce vrea, de fapt, Cioloş?

Comisarul Dacian Cioloş a propus un pachet ambiţios de reforme, relevă publicaţia germană. Cioloş vrea să redistribuie fonduri de la vechile către noile state membre ale UE, să reducă subvenţiile pentru operaţiuni la scară largă, sprijinind în schimb fermierii activi şi fermele mici, şi să coreleze plăţile directe mai strâns de cerinţele de protejare a mediului.

Până în prezent, agricultorii pot obţine prime de la Bruxelles chiar dacă şi-au îndeplinit doar standardele minime de protejare a mediului. „E ca şi cum ai plăti şoferii doar pentru că se opresc la culoarea roşie a semaforului”, a spus un strateg de mediu din guvernul german.

(V.Ş)