SUA – Analiză de piaţă
Criza actuală este considerată de unii observatori ca fiind în faza de tranziţie maximă. Va veni China după Statele Unite, cum aceasta din urmă a făcut atunci când Anglia a fost în declin?
Mai mulţi indicatori ne sugerează asta, chiar dacă procesul poate fi de lungă durată. Cu excepţia cazului în care există o instituţie în Statele Unite, care să rămână una dintre cele mai puternice din lume şi să poată înclina într-o direcţie sau alta economia globală. Aceasta a sărbătorit recent centenarul şi este gata pentru a fi condusă de o femeie. Este vorba despre Banca Centrală a SUA sau Rezerva Federală, mai bine cunoscută publicului sub numele de FED.
Indicatorii macroeconomici arată că economia SUA are o traiectorie de declin, relativ o importanţă mai mică în producţia industrială mondială, reducerea ponderii exporturilor în comerţul mondial, diminuarea volumului de dolari deţinuţi de băncile centrale ca rezerve. Afirmaţia Chinei privind evoluţia pe eşichierul economic internaţional pune sub semnul întrebării calitatea de putere supremă a SUA. Îndoiala aceasta s-a accentuat încă de la începutul crizei economice, în 2007.
Cu toate acestea, există o instituţie care păstrează intactă puterea americană asupra economiei globale. Este vorba despre FED – puternica Bancă Centrală. Puternică în sensul în care este suficient să facă o singură declaraţie pentru a clătina sau a stârni euforia în rândul pieţelor financiare. Cel mai recent exemplu este discursul ţinut de Ben Bernanke, conform căruia FED şi-ar putea limita lichidităţile, declanşând o furtună financiară şi căderea anumitor valute, cum ar fi realul brazilian, lira turcească sau rupia indiană.
Spre deosebire de puterea internaţională deţinută de Fondul Monetar Internaţional (FMI), FED nu are nicio misiune în afara graniţelor SUA. Ca instituţie monetară, aceasta nu are alt scop decât de a controla inflaţia şi de a se preocupa de existenţa locurilor de muncă (misiune distinctă faţă de cea a omologului său din zona euro, a cărui singură misiune este de a păstra stabilitatea preţurilor!). O altă influenţă deţinută de FED asupra economiei globale este reprezentată de reactivitatea sa. Specialist al crizei din 1929, Ben Bernanke a reacţionat rapid prin efectuarea de investiţii masive de lichidităţi în sistemul bancar american, afectat de criza creditelor ipotecare din august 2007. Acest lucru a permis sistemului bancar să continue să acorde împrumuturi până la repornirea activităţii în sectorul imobiliar.
Puterea FED ţine în egală măsură de forţa dolarului, care este moneda utilizată în numeroase tranzacţii încă din 1944. Dolarul dictează cea mai mare parte a preţurilor materiilor prime, acesta fiind în continuare moneda în care sunt facturate 90% din tranzacţiile comerciale, acest procentaj constituind 62% din rezervele valutare din întreaga lume. Nu în ultimul rând, FED joacă, de asemenea, un rol important şi are un cuvânt greu de spus în capitalizarea pieţei americane (aproximativ 15.000 de miliarde de dolari pe Wall Street faţă de 3.850 miliarde în Londra şi de numai 3.400 miliarde la Tokyo).
Această instituţie l-a făcut pe Ben Bernanke, fără îndoială, ca şi pe predecesorii săi, unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Acesta îi cedează locul lui Janet Yellen, care a luat în mâini frâiele FED în februarie 2014 şi care a devenit, cu această ocazie, cea mai influentă femeie din lume. Ea va trebui să revizuiască politica monetară, căci investiţiile lunare de 85 miliarde de dolari sunt extrem de interesante. În acest context, a început expansiunea yuan-ului, moneda chineză.
Daniel BOTĂNOIU
