Studiu despre agricultura românească: un sector polarizat, subfinanțat, cu profituri în scădere

Share Button

La prima vedere, agricultura românească înflorește. Și spunem acest lucru pentru că, în general, în ultimii 20 de ani producția agricolă la hectar s-a dublat. Însă, dacă privim în amănunt, situația nu este deloc optimistă. Nu o spunem noi, ci un studiu Coface care relevă faptul că sectorul agricol românesc este subfinanţat prin com­paraţie cu valoarea adăugată generată în formarea PIB-ului. Și asta în condițiile în care ponderea agriculturii în formarea PIB-ului a variat între 8%-10% în perioada 2007-2015, în timp ce soldul creditelor acordate de sectorul bancar în totalul creditelor a crescut de la 3%, în 2007, la doar 6,1% în 2016.

Venituri bune, dar volatile

Potrivit Coface, fenomenul polarizării, caracteristic întregului mediu de afaceri din România, a determinat ca numărul companiilor care activează în acest sector să crească cu 18% din 2008, de la debutul crizei financiare până în prezent, în timp ce veniturile s-au dublat, la aproape 16,8 mld lei în 2015. Având în vedere cifrele raportate de Eurostat privind producția agricolă pentru 2016, precum și evoluția prețului cerealelor, studiul estimează că nivelul veniturilor raportate de către acest sector pentru 2016 înregistrează o creștere consolidată de 5%, comparativ cu anul anterior. Probleme mai mari au cunoscut companiile din zona de cultivare a cerealelor, unde lichiditatea este afectată de volatilitatea veniturilor, de scăderea profitabilității, întârzierea plăților de către APIA, extinderea termenelor de încasare a creanțelor. Totuși, companiile mari și medii din zona cerealelor sunt cele care concentrează majoritatea veniturilor din sector. Astfel, numărul companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor este de 8.056, din care 1.438 (18%) nu au desfășurat nicio activitate, în timp ce 2.692 (33%) au avut venituri mai mici de 100.000 euro, conform declarațiilor financiare depuse la Ministerul Finanțelor Publice pentru anul 2015. „Observăm o tendință de concentrare a veniturilor în rândul companiilor medii și mari. Astfel, numărul firmelor care au venituri mai mari de un milion de euro a crescut în mod constant, de la 215 în 2008 la 679 în 2015, ponderea cotei de piață consolidate în rândul acestora evoluând de la 60% (în 2008), la aproape 70% (în 2015). Totodată, se remarcă și o serie de factori care generează presiuni asupra lichidității companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor: volatilitatea veniturilor, scăderea profitabilității, întârzierea plăților de către APIA, extinderea termenelor de încasare a creanțelor și tendința dezintermedierii cuplate cu susținerea investițiilor pe termen lung. În acest context, comportamentul de plată al companiilor din acest sector a înregistrat o deteriorare semnificativă în 2016“, a declarat Iancu Gudă, reprezentant Coface România.

Probleme în colectarea creanțelor

Studiul arată că, potrivit declaraţiilor financiare depuse, lichiditatea companiilor se deteriorează în mod constant. Capitalul de lucru – raportul între activele circulante şi nivelul datoriilor pe termen scurt, scade de la 1,22 (anul 2012) la doar 1,05 (anul 2015), crescând totodată gradul de vulnerabilitate a companiilor în cazul neîncasării creanţelor sau volatilităţii preţurilor stocurilor, ambele scenarii fiind foarte probabile în acest sector. În acest context, gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt prin nivelul trezoreriei scade de la 14% (anul 2012) la doar 9% (anul 2015). „Una dintre principalele cauze care generează presiuni asupra lichidităţii este creşterea constantă a perioadei de încasare a creanţelor, de la 112 zile în 2008 la aproape 193 de zile în 2015, mult peste media naţională înregistrată în acelaşi an, de 114 zile. Agricultura, în general, şi sectorul cultivării cerealelor, în special, înregistrează cel mai extins termen de colectare a creanţelor la nivel naţional. În acest context, companiile care activează în acest sector au solicitat extinderea termenelor de plată către furnizori, acestea crescând de la 215 zile (2012) la 335 zile (2015). Indicatorii de profitabilitate sunt în scădere în perioada 2012-2015, cu o tendinţă de stabilizare în ultima parte“, se mai arată în documentul Coface. De remarcat că nivelul profitului mediu consolidat la nivel sectorial pentru 2015 a fost de 5,7%, inferior mediei înregistrate în perioada 2011-2012 (aproximativ 8%), dar peste pragul minim de retabilitate atins în anul 2009.

Băncile, reticente la creditare

Conform studiului, comportamentul de plată al companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor a înregistrat o deteriorare pe parcursul anului 2016. De aici și subfinanţarea care este determinată de reticenţa sectorului bancar de a finanţa un sector expus unor riscuri impredictibile, cum ar fi impredictibilitatea condiţiilor meteorologice. La aceasta se mai adaugă și lipsa unor garanţii acordate prin diverse scheme de susţinere a fermierilor, precum şi apetitul fermierilor de a apela la creditul comercial (extinderea termenelor de plată către furnizori) în dauna creditului bancar, pe fondul accesului mai facil şi al costurilor mai reduse. În acest context, comportamentul de plată al companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor a înregistrat o deteriorare pe parcursul anului precedent. Astfel, în 2016 s-au înregistrat 1.423 de procese comerciale împotriva companiilor din sector, în creştere cu 78% faţă de 2015. Cea mai mare creştere a fost în rândul proceselor de executare silită, respectiv 1.034 de procese. În acelaşi timp, valoarea datoriilor fiscale restante din această industrie a crescut cu 32% pe parcursul anului anterior, de la 63 milioane lei în 2015, la aproape 84 milioane lei în 2016.

Prețurile scăzute, o amenințare

Nu numai în România, dar și în Vestul Europei sectorul agroalimentar are probleme. Acesta a fost declasificat de companiile de rating cu o treaptă, la „risc ridicat“. Și asta pentru că producătorii europeni de cereale, în special cei din Franța și Germania (cei mai mari producători de cereale din UE), au suferit din cauza unui efect advers dublu al prețurilor și al volumelor de producție: o scădere fără precedent într-un mediu cu prețuri scăzute la nivel mondial.

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 22-23

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *