Studiu AUTOVIT – Analiza pieţei de utilaje agricole din România

Share Button

BeckerAutovit.ro reprezintă unul dintre cele mai mari nume româneşti în ceea ce priveşte comercializarea automobilelor şi, ceva mai recent, a utilajelor agricole noi şi second-hand. Interesul lor pentru piaţa de utilaje agricole i-a determinat să realizeze o radiografie precisă a pieţei. Graţie unei analize riguroase a acestor informaţii, Lumea Satului vă poate dezvălui acum, în detaliu, starea de fapt, dedesubturile şi datele statistice relevante pentru toţi cei implicaţi în piaţa agricolă, fie că vorbim despre producători ori distribuitori sau fermieri.

Agricultura României, în cifre

În România există 3,9 milioane de exploataţii agricole, ceea ce reprezintă o treime din totalul exploataţiilor din UE. Particularitatea în cazul României este că trei sferturi dintre acestea sunt foarte mici (sub două hectare), media suprafeţelor agricole mici în UE fiind de 49% din totalul exploataţiilor (conform datelor Eurostat).

Fermele mari – de peste 100 ha – au o pondere nesemnificativă, de 0,3% din totalul exploataţiilor din România (13.700 din 3,9 milioane), media UE fiind net mai mare, de 2,7%. În agricultură lucrează aproximativ 30% din populaţia ţării, iar sectorul este unul vulnerabil, producţia depinzând în fiecare an de condiţiile meteorologice. Datele Eurostat relevă faptul că suprafaţa medie a unei exploataţii agricole este de 3,4 ha în România, departe de cifrele din Marea Britanie (90 ha) şi Cehia (152 ha).

Deşi suprafaţa medie a unei exploataţii este mică în ţara noastră, cele de peste 100 ha au o pondere importantă, semnificând peste 40% din terenul agricol.

În România statisticile privind maşinile agricole indică un parc auto de peste 600.000 de unităţi, cifră care include tractoare, pluguri şi remorci. Datele Ministerului Agriculturii indică faptul că peste două treimi dintre utilaje au durata de funcţionare normală depăşită. În ceea ce priveşte vânzările anuale de utilaje noi, cele cumulate la partea de tractoare, combine agricole şi cositori totalizează 3.000 de unităţi, în timp ce în pieţele mari din Vest se ajunge la zeci de mii de unităţi pe an.

Un studiu al companiei de cercetare Marketline estimează valoarea pieţei mondiale a utilajelor agricole la peste 60 miliarde de dolari, cu perspective puternice de creştere la 100 miliarde de dolari în 2016, datorită Asiei şi Europei. China şi India sunt pieţe esenţiale ca volum, graţie subvenţiilor guvernamentale care permit multor fermieri să îşi cumpere pentru prima oară tractoare şi mici maşini agricole.

Pe plan mondial predomină tractoarele având sub 50 CP, impulsionate de creşterea din India, unde se vând în volume mari tractoare Mahindra. În schimb, Europa alege tractoare de peste 50 CP, acestea reprezentând trei sferturi din piaţă. În pieţele cu tradiţie tendinţa este să se vândă tractoare cu putere mai mare, în timp ce în pieţele unde fermierii au venituri mai mici predomină tractoarele cu preţuri de intrare în gamă.

AEA, Asociaţia Industriei Agricole din Marea Britanie, notează într-o analiză că piaţa mondială a utilajelor agri­cole este afectată de doi mari factori: condiţiile climaterice şi politica.

În ani secetoşi precum 2006, 2007 şi 2010 au existat interdicţii la export, iar preţul cerealelor a crescut. În medie, preţurile sunt mai mari decât acum câţiva ani din cauza creşterii populaţiei şi a previziunilor ce indică o nevoie tot mai mare de alimente.

Şi factorul politic influenţează vânzarea de maşini agricole în funcţie de subvenţiile acordate şi de programele de susţinere a agriculturii desfăşurate. În unele ţări măsurile dure de austeritate au afectat şi fermierii, iar desele schimbări legislative au indus confuzie în piaţă.

Afişarea preţului, un tabu pentru comercianţii de maşini agricole

Spre deosebire de autoturisme, preţul maşinilor şi utilajelor agricole este rar afişat pe site-urile de specialitate sau în cataloage. În puţinele locuri unde sunt menţionate au doar caracter orientativ, iar pe cele mai multe site-uri de vânzări de utilaje noi vizitatorii sunt invitaţi să ceară broşura pentru a le afla. Şi în cazul anunţurilor second-hand există situaţii în care nu este menţionat preţul, ci doar informaţia că acesta este negociabil.

Un alt aspect este faptul că, fiind vorba de un domeniu care se bazează pe finanţări din fonduri europene, se caută moduri de a reduce contribuţia proprie a fermierului în cofinanţare, mai ales în cazul unor proiecte foarte mari.

Orice proiect de investiţii – indiferent că este vorba de utilaje noi sau second-hand – porneşte de la un buget, de la o serie de cotaţii orientative ale acestor utilaje. Prezentarea preţurilor pornind de la modelul standard în plajele de putere/randament/productivitate ar salva multe resurse, atât la nivelul clienţilor, dar şi al furnizorilor. Deocamdată, peste 70% din timpul de lucru al vânzătorilor de utilaje este dedicat elaborării şi editării ofertelor de preţ, în detrimentul consultării clienţilor (unii au ca metodă de cuantificare a „rentabilităţii“ vânzătorilor numărul de oferte transmise pe zi).

Redactorii Lumea Satului şi specialiştii Autovit.ro au fost prezenţi la manifestări expoziţionale de profil şi la alte mari evenimente ale anului 2013 şi au adunat date despre piaţa utilajelor agricole şi despre paliere de preţuri din piaţă. Prezentăm, pe cale de consecinţă, o serie de utilaje reprezentative pentru câteva echipamente de bază în agricultură, cu menţiunea că preţurile au caracter orientativ.

Tractoare

Parcul naţional este de 184.000 de unităţi, cele mai multe fiind în judeţe cu tradiţie agricolă, precum Bihor, Timiş şi Teleorman. 73% dintre tractoare au durata normală de funcţionare depăşită, iar cele mai mari procente sunt în judeţele Teleorman, Suceava, Ilfov, Mehedinţi, Maramureş şi Botoşani (nouă din zece tractoare). 30% dintre tractoare sunt mai vechi de 20 de ani.

Cele mai cunoscute mărci sunt John Deere, New Holland, Fendt, Claas, Deutz-Fahr Landini, Kubota, Massey Ferguson, Case, Zetor şi Belarus, iar cele mai scumpe tractoare au 600 CP şi costă peste 250.000 euro + TVA. Aceste tractoare sunt cumpărate de fermele foarte mari. Cele mai vândute sunt tractoarele al căror preţ se încadrează în intervalul 30-50.000 euro şi au motoare de 60-85 CP.

Fermele cu suprafaţa de peste 100 ha achiziţionează şi tractoare de peste 120 CP, ale căror preţuri pot depăşi 60.000 euro, în funcţie de marcă. Agricultorii cu fonduri limitate şi suprafeţe mai mici cumpără tractoare având sub 45-50 CP, ale căror preţuri sunt în intervalul 13-20.000 euro. Cele mai ieftine tractoare costă sub 10.000 euro, însă sunt mai potrivite pentru grădinărit. Piaţa de tractoare noi este de sub 2.000 de unităţi/an.

În afară de mărcile consacrate, pe piaţă au intrat şi mărci care se adresează clienţilor cu posibilităţi financiare reduse. În oferte există tractoare de 45-50 CP cu preţuri sub 10.000 euro şi tractoare de 100 CP cu preţuri începând cu 25.000 euro.

Preţul diferă şi în funcţie de capacitatea de ridicare ce poate varia mult, iar la tractor pot fi adăugate implementuri pentru diverse munci agricole. Pot fi ataşate diverse tipuri de greble, discuri, scarificatoare, tocători, grape, burghie, freze, încărcătoare posterioare sau lame de zăpadă. Preţurile acestor opţionale pornesc de la 1.000 euro şi pot depăşi 3.000 euro.

Fiind utilaje des folosite, producătorii acordă mare atenţie şi confortului din cabină, dar şi noilor tehnologii, astfel că la modelele de top există scaun încălzit pe pernă de aer, faruri cu halogen şi touch-screen pe bord.

Remorci

Parcul total de remorcitractor este de 82.000 de unităţi, cele mai multe fiind în Timiş, Bihor şi Arad. Cele mai complexe remorci agricole costă peste 50.000 de euro şi au 10 metri lungime. Cele mai mici au sub 5 metri lungime şi costă câteva mii de euro. Preţul variază şi în funcţie de capacitatea de încărcare şi de înălţimea obloanelor. Cele mai cunoscute mărci sunt Fliegl, John Deere şi Horsch.

Maşini de erbicidat şi stropit

Parcul total este de peste 22.000 de unităţi, cele mai multe fiind în Giurgiu, Timiş şi Dâmboviţa. Preţul maxim poate ajunge la 250.000 euro, însă, în funcţie de performanţă, există şi modele de câteva mii de euro. Factorii care influenţează preţurile pulverizatoarelor sunt productivitatea, lărgimea presei, puterea motorului, capacitatea rezervorului, numărul de axe şi echipamentele suplimentare disponibile. Cele mai cunoscute mărci sunt John Deere, Berthoud, Case, Gaspardo, Challenger şi Amazone.

O categorie distinctă o reprezintă maşinile de erbicidat tractate şi purtate. La cele tractate preţurile pot atinge 50.000 euro, dar se găsesc şi modele mai accesibile, cu preţuri sub 10.000 euro. Cele purtate sunt mult mai ieftine, chiar şi sub 1.500 euro, diferenţele fiind date de brand, de volumul rezervorului şi lărgimea presei.

Semănători

Semănătorile sunt folosite pentru introducerea seminţelor în sol la o adâncime constantă şi uniformă. Sunt împărţite în două categorii şi pot fi tractate sau auto-propulsate:

1. liniare – utilizate pentru semănatul unor seminţe mici, precum grâul şi orzul.

2. de precizie – folosite pentru seminţe mai mari, precum fasole, floarea-soarelui şi porumb, au o distanţă mai mare între discuri.

Parcul total este de 75.000 de unităţi, cu repartizare aproape egală între cele pentru plante păioase (grâu, orz, secară) şi cele prăşitoare (porumb, sfeclă, floarea-soarelui, soia). Un sfert din parcul auto e concentrat în patru judeţe: Dolj, Giurgiu, Timiş, Teleorman. Semănătoarele pentru plante prăşitoare costă şi sub 10.000 de euro, cele de păioase costă între 15.000 şi 30.000 euro în versiunile cel mai des întâlnite, cu şase rânduri. Cele mai ieftine sunt pe două rânduri, cele mai scumpe au peste 40 de rânduri şi costă 300.000 euro. Fermierii care deţin sub 10 ha nu îşi permit semănători, însă pentru agricultorii cu peste 50 ha sunt absolut necesare.

Semănătoarele mai scumpe au cadru telescopic dublu, spaţiere reglabilă şi posibilitatea de a plia cadrul pentru ca utilajul să ocupe mai puţin spaţiu. Modelele mai scumpe pot fi achiziţionate doar de fermele foarte mari, de peste 1.000 ha, iar cele mici, sub 50 ha, rar au semănătoare performante. Cele mai cunos­cute mărci sunt Kuhn, Horsch, John Deere, Gaspardo, Kverneland şi Great Plains.

Combine

Datele oficiale arată că în ţară sunt 24.000 de combine de păioase, 70% dintre ele având durata de funcţionare depăşită. Judeţele Dolj, Teleorman şi Timiş au cel mai mare număr de unităţi. Cele mai cunoscute mărci sunt John Deere, Claas, New Holland, Case, Deutz, Fendt, Laverda şi Rostelmash.

Combinele, utilizate la operaţiuni precum seceriş, legare şi treierare, sunt echipate cu capete detaşabile proiectate diferit în funcţie de culturile ce urmează a fi recoltate. Utilajul taie cu o serie de pistoane cu cuţite şi dispune de un tambur rotativ din metal pentru formarea baloţilor de paie.

Combinele de recoltat ultraperformante costă mai mult de 350.000 de euro şi au peste 550 CP, iar cele mai ieftine costă sub 50.000 euro şi au motoare de circa 200 CP. Preţul variază în funcţie de mai multe caracteristici: volumul silozului pentru cereale, înălţimea de descărcare, viteza de lucru şi viteza de deplasare.

Fiind utilaje scumpe, combinele sunt în foarte puţine cazuri prezente la ferme de sub 30 ha, însă la cele de peste 100 ha acestea există, o parte dintre companii achiziţionând utilajele în ultimii ani.

Încărcătoare frontale

Încărcătoarele frontale sunt folosite la încărcarea/ descărcarea de cereale, rădăcinoase (cartofi, sfeclă etc.), gunoi de grajd, îngrăşăminte agricole şi resturi menajere. Unele au în echiparea standard o cupă specială, la altele aceasta poate fi adăugată.

Segmentul se caracterizează prin diversitate atât în ceea ce priveşte caracteristicile cât şi preţul, mai ales că cele mai sofisticate modele costă peste jumătate de milion de euro. Totuşi, în oferte există şi modele noi în palierul 10.000-30.000 euro, diferenţele fiind în funcţie de înălţimea de descărcare, volumul cupei, dotările din cabină şi puterea motorului. Mărcile cele mai cunoscute sunt Caterpillar, New Holland, Hitachi, Liebherr, Case H şi Hyundai.

Încărcătoare telescopice

Încărcătoarele telescopice sunt folosite la transportul fânului, gunoaielor şi al diverselor materiale, iar preţul variază în funcţie de brand, înălţimea de ridicare şi capacitatea de ridicare. Cele mai ieftine costă sub 10.000 de euro şi au o înălţime de ridicare de 6 metri. Există, de asemenea, modele de peste 150.000 euro, însă înălţimea de ridicare este de 25 metri. Printre mărcile cele mai cunoscute se numără Caterpillar, Manitou, New Holland şi JCB.

Pluguri

Există mai multe categorii de pluguri, în funcţie de destinaţie (universale sau specializate), tracţiune (animală sau mecanică) şi de sensul de răsturnare a brazdei (unul sau două). Plugurile reversibile sunt cele mai des achiziţionate, fiind montate pe tractoare printr-o legătură în mai multe puncte.

Parcul de pluguri înregistrate este de 147.000, cele mai multe fiind în Timiş, Bihor şi Dolj. Cele mai scumpe costă chiar şi 50.000 euro, au o lărgime a presei de peste 2,5 metri şi opt corpuri. Cele mai ieftine au preţul de câteva sute de euro, însă cu o lăţime de jumătate de metru şi doar două unităţi.

Contează mult atât puterea necesară a tractorului cât şi viteza de lucru. Mărcile cele mai cunoscute sunt Kuhn, Lemkem, Kverneland, Class, Fortschirtt şi Massey Ferguson.

Grape

Grapele, utilaje folosite pentru mărunţirea, afânarea şi nivelarea pământului arat, se diferenţiază în funcţie de lărgimea presei, numărul rândurilor, adâncimea de tratare, puterea necesară a tractorului şi viteza de lucru. Cele mai complexe modele costă peste 100.000 de euro, cele mai simple sunt însă mult mai ieftine, cu preţuri chiar sub 3.000 de euro. Numărul de grape cu disc înregistrate în ţară trece de 90.000 unităţi, judeţele Bihor, Timiş şi Dolj având volume mari.

Tractoarele forestiere

Faţă de tractoarele agricole clasice, cele forestiere sunt mai puternice şi mai rezistente, pentru a fi capabile să parcurgă terenuri foarte dificile. Sunt folosite la exploatări forestiere sau la anumite sarcini la care alte utilaje nu sunt potrivite. TAF-urile sunt dotate cu o macara şi un troliu cu care se trag şi se ridică trunchiurile. Printre dotările opţionale se numără: lumini, pneuri forestiere, lama de buldozer, şenile, lanţuri, iar la majoritatea tractoarelor cabina poate fi rotită la 180 de grade.

Cele mai scumpe costă peste 250.000 euro, la palierul opus de preţ situându-se modelele sub 50.000 de euro. Preţul diferă în funcţie de caracteristici precum puterea motorului, raza de acţiune a macaralei şi gabarit. Printre mărcile cunoscute se numără John Deere, WF Trac, Valtra, Mercedes Benz şi Valmet.

„De la începutul anului 2013 am crescut investiţiile în secţiunea Utilaje Agricole de pe Autovit.ro, iar până la finalul lui 2014 estimăm o creştere a traficului pe această secţiune de peste 100%. Vrem să fim un partener de real folos companiilor din domeniul agricol; să le ajutăm în demersul de vânzare – cumpărare a utilajelor lor, atât noi cât şi second-hand“, spune Mihai Cune, Business Manager Autovit.ro.

Sorin STAICU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *