Starea agriculturii în condiţii de criză

Share Button

Pentru Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare RA a mai trecut un an, mai greu decât ceilalţi, un an de criză financiară declarată, ale cărei efecte se văd la tot pasul. Dacă în Statele Unite ale Americii şi Germania se vorbeşte deja de prime semne de ieşire din criză, la noi încă se bâjbâie, încă se „lucrează“ la identificarea soluţiilor salvatoare.

Analiştii avertizează că România va fi afectată de criza financiară până în prima parte a anului 2011, deci suntem încă departe de sfârşitul calvarului: „Cred că, în anii următori, România se va confrunta cu o criză economică vizibilă, care se va prelungi până în prima parte a anului 2011. Din cele trei variante care ar putea afecta piaţa mondială şi, deci, şi România – redresare rapidă, recesiune extinsă sau depresie, cred că vom avea de-a face cu o combinaţie între ultimele două“, a arătat Dragoş Cabat, managing partner la Financial View, la Forumul Bancar Român, organizat la Bucureşti.

Spectrul falimentului

În ceea ce priveşte efectele crizei financiare mondiale asupra agriculturii din ţara noastră, directorul Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR), Dan Botănoiu, susţine că aproape 15% dintre producătorii agricoli din România vor da (sau au dat deja) faliment în 2009, pentru că nu vor putea rezista pe piaţă. Şi, totuşi, unii producători agricoli nu stau cu mâinile în sân: a fost iniţiat un proiect de lege prin care se vrea stimularea producţiei şi a valorificării legumelor şi fructelor în România, iar dacă proiectul va trece de Parlament şi va deveni lege, producătorii agricoli vor fi sprijiniţi financiar de statul român pentru construirea unor depozite de mare capacitate pentru stocarea legumelor şi a fructelor.

Soluţiile posibile

Pe de altă parte, apar şi aşa-zise „soluţii salvatoare“, despre care însă nutriţioniştii sunt de părere că sunt salvatoare numai pentru oamenii de afaceri şi interesele financiare din „subsidiar“. Astfel, până nu demult, doar unii savanţi americani din domeniul biotehnologiei prezentau organismele modificate genetic (OMG) drept „singura soluţie ecologică şi profitabilă pentru criza globală de alimente“. Controversatul punct de vedere al savanţilor americani şi-a găsit un susţinător entuziast în persoana premierului britanic Gordon Brown.

Acesta a trimis o scrisoare omologului său japonez, Yukio Hatoyama –  preşedintele grupului celor mai bogate ţări industrializate, secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, reprezentanţilor FMI şi ai Băncii Mondiale, prin care le propunea acestora un plan internaţional pentru rezolvarea crizei, care să includă şi reconsiderarea cultivării de OMG. În nota de fundamentare, înaltul oficial britanic punea creşterea numărului celor care nu-şi pot asigura hrana zilnică pe seama reducerii sistematice a suprafeţelor de teren cultivate cu grâu şi porumb, în detrimentul celor destinate plantelor folosite la obţinerea biocombustibililor. Concluzia lui Brown este că singura soluţie viabilă pentru combaterea foametei, la nivel global, este reconsiderarea culturilor transgenice, prin dezvoltarea unor varietăţi de cereale care să reziste la secetă. 

OMG – o parte a vieţii noastre

În condiţiile în care mai bine de jumătate din produsele agricole importate de europeni din America sunt modificate genetic, singurii specialişti intens mediatizaţi din domeniul alimentar susţin că este inutil ca populaţia să se mai gândească dacă OMG sunt bune sau nu, deoarece acestea fac deja parte din viaţa noastră.

Criza financiară afectează şi domeniul îmbunătăţirilor funciare, mai ales irigaţiile, atât de necesare în zonele în care a apărut procesul de deşertificare. Fermierii spun că, fără irigaţii, nu va mai exista agricultură în România – o ţară care are cca 9 milioane de hectare de teren arabil şi care ar putea să hrănească 80 milioane de oameni. Aceiaşi fermieri aşteaptă de la Guvern o strategie pentru refacerea sistemului de irigaţii, pentru că agricultura nu se poate face fără apă.

Încercând să încheiem într-un ton optimist acest „tur de forţă“, în care am vorbit despre criza mondială şi despre ce mai mâncăm în ziua de azi – de cele mai multe ori, fără să ştim – să sperăm că 2010 va fi anul soluţiilor concrete şi salvatoare care să „îndulcească“ această criză românească şi care să ne ajute să ducem o viaţă decentă, demnă de evul cu care (şi în care) suntem contemporani.

Ing. Emilian MIREA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *