Și caii se împușcă, nu-i așa?

Share Button

Sunt voci care susțin că în acest moment atmosfera – socială, culturală, politică, economică – seamănă izbitor de mult cu cea din anii ’30 ai secolului trecut. De aici și știrile panicarde care ne asigură că ne paște al Treilea Război Mondial. Conflictul recent din Ucraina ne-a ținut pe buza prăpastiei izbucnirii războiului… Acum, atmosfera creată de Coreea de Nord ne așază în același loc. Recent au fost desecretizate niște documente care au legătură cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, din care reiese clar că mari companii, dar și marii bancheri ai epocii au avut interese directe în izbucnirea conflictului. Au încurajat și susținut declanșarea războiului. Vestea bună e că acum tot sistemul mondial (politic, economic, financiar-fiscal) este la dispoziția lor. Nu mai au nevoie de un război global, pentru că nu mai „rentează“. Le e bine așa…

Mai jos am decis să publicăm un discurs remarcabil a lui Charlie Chaplin din filmul Dictatorul (1940) care ni s-a părut teribil de actual… Istoria se repetă, nu-i așa? „Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat. Nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc. Mi-ar plăcea să ajut pe fiecare, evreu, creştin, negru sau alb. Toţi dorim să ne ajutăm reciproc. Aceasta e natura umană. Să trăim din fericirea celorlalţi, nu din suferinţă. Nu vrem să urâm sau să dispreţuim. Este loc pentru fiecare. Pământul este destul de bogat ca să-i hrănească pe toţi. Viaţa poate să fie liberă şi frumoasă. Dar am luat un alt drum. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a ridicat bariere de ură, ne-a redus la ură şi la vărsare de sânge. Am dezvoltat viteza, dar ne-am închis în ea.

Mecanizarea înseamnă abundenţă, dar ne lipsesc multe. Ştiinţa noastră ne-a făcut cinici şi brutali. Raţionăm prea mult şi simţim prea puţin. Avem mai degrabă nevoie de umanism. De bunătate, nu de abilitate. Fără aceste calităţi, violenţa ne va domina vieţile. Avionul şi radioul ne-au apropiat. Natura acestor invenţii apelează la bunătate, frăţia universală, unitatea tuturor. Acum, vocea mea ajunge la milioane de oameni, femei, copii care sunt disperaţi, victime ale unui sistem de tortură, care întemniţează oameni nevinovaţi. Celor care mă ascultă, le spun: nu descurajaţi! Suferinţa noastră e doar rezultatul lăcomiei, amărăciunea celor cărora le e frică de progresul uman. Ura va dispărea, dictatorii vor muri şi puterea luată de la popor va reveni poporului. Atât timp cât oamenii vor muri, libertatea nu va dispărea. Soldaţi! Nu vă supuneţi acestor ticăloşi care vă dispreţuiesc şi vă subjugă, care vă ordonează vieţile, gândurile şi sentimentele. Care vă tratează ca pe animale şi vă transformă în maşini. Nu cedaţi acestor oameni denaturaţi cu creiere şi suflete de maşini! Nu sunteţi nici maşini, nici animale, ci oameni! Voi purtaţi dragostea în suflet! Nu urâţi! Doar cei care nu sunt iubiţi pot să urască. Nu luptaţi pentru sclavie, ci pentru libertate! Sf. Luca scria: «Împărăția lui Dumnezeu e în sufletul omului.» Nu al unuia singur sau al unui grup, ci al tuturor oamenilor. Voi, poporul, aveţi puterea să construiţi maşini, să fiţi fericiţi! Aveţi puterea să faceţi viaţa liberă şi frumoasă, să devină o aventură minunată.

În numele democraţiei, să profităm de această putere, să ne unim! Să ne luptăm pentru o lume nouă, care va da tuturor şansa de a munci, un viitor tinerilor şi o garanţie bătrânilor. Promiţându-vă acestea, ticăloşii au ajuns la putere. Dar au minţit! Nu şi-au ţinut promisiunile. Dictatorii se eliberează, dar asupresc poporul. Să luptăm pentru îndeplinirea promisiunilor! Pentru eliberarea lumii, pentru abolirea graniţelor naţionale, pentru înlăturarea lăcomiei, urii şi intoleranţei. Să luptăm pentru o lume raţională în care ştiinţa şi progresul ne vor arăta drumul spre fericire. Soldaţi! În numele democraţiei, să ne unim! Oriunde te-ai afla, ridică-ţi privirea! Norii se împrăştie! Soarele răzbate! Ieşim din întuneric şi intrăm în lumină! Intrăm într-o lume nouă, o lume mai bună, unde oamenii vor fi deasupra urii, a lăcomiei şi a violenţei. Ridică-ţi privirea! Sufletul omului are aripi şi, în cele din urmă, începe să zboare. Zboară spre curcubeu, spre speranţă, spre viitor, viitorul glorios care îţi aparţine ţie, mie, nouă tuturor!“

Înălțător nu? Dar, stăm și ne întrebăm, cât de „corect politic“ e acest discurs?

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 3

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *