România trebuie să renunţe la cota unică de impozitare a veniturilor

Share Button

„Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani“ este un document redactat de Academia Română în care experți consacrați își expun punctele de vedere cu privire la vectorii de dezvoltare a țării pe termen mediu și lung. Astfel, într-un document dat recent publicității, experții Academiei susțin că România trebuie să renunţe la cota unică de impozitare a veniturilor.

Despre nivelul inegalității…

Academicienii propun mai multe măsuri pentru reducerea inegalităţilor, iar una dintre acestea este renunţarea la cota unică de impozitare şi introducerea unui impozit pe venit suplimentar, mai mare pentru veniturile ridicate. „România are un nivel ridicat al inegalității rezultat deopotrivă dintr-o structură nefavorabilă a ocupării și politica salarială. Reducerea indicelui de inegalitate, spre valori apropiate mediei europene, prin corectarea acestor situații este necesară“, se arată în raport. Tot aici se vorbește despre „Cota diferențiată de impozit pe veniturile mari, cu un al doilea nivel, superior cotei standard de 16%, aplicat veniturilor mari“. După cum se știe, România are o cotă unică de impozitare a veniturilor de 16% din 2005. Anterior, existau cinci trepte de impozitare a veniturilor salariale. Cotele erau cuprinse între 18% şi 40%, stabilite progresiv în funcţie de nivelul veniturilor. Sistemul era unul hibrid, care presu­punea atât o sumă fixă, cât şi una procentuală. Dar, potrivit Academiei, românii ar trebui să aibă două taxe pe venit: cea actuală sau una mai mică pentru venituri brute mai mici de circa 9.700 de lei, dacă modificarea s-ar face acum şi una mai mare, peste această valoare. Sistemul de impozitare progresivă a veniturilor este majoritar în Europa raportat la cel în cotă unică. Pe lângă România, care are acum o cotă de impozitare de 16%, în Europa mai sunt câteva țări care au același sistem, dar cu cote diferite precum Bulgaria 10%, Estonia 20%, Ungaria 15%, Letonia 23%, Lituania 15%.

Toată lumea să contribuie la Sănătate

Tot în „Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani“, academicienii susțin că „în următorii 10 ani trebuie să creştem numărul de contribuabili la Sănătate din rândul lucrătorilor pe cont propriu şi al celor din economia ascunsă care acum nu plătesc la Sănătate“. „Creşterea nivelului colectării şi a bazei de colectare a primelor de asigurare socială de sănătate (CASS) faţă de nivelul actual ar duce la o creştere a finanţării sistemului. Colectarea contribuţiilor de asigurări de sănătate din momentul de faţă nu acoperă nevoile sistemului. Cuantumul colectat devine în principiu problematic atunci când populaţia care cotizează la sistem este redusă faţă de populaţia care beneficiază de servicii. În România, numărul populaţiei ocupate care contribuie la sistemul de asigurări sociale şi asigurări de sănătate s-a redus după 1990 prin pensionări anticipate, munca pe piaţa ilegală, emigrarea unei părţi a forţei de muncă, o mare parte a populaţiei într-o agricultură de subzistenţă fără a contribui deloc la sistemul public, munca cu ziua fără forme legale (inclusiv în agricultură)“, spune Academia Română. „O soluţie mai eficientă decât creşterea cotelor de contribuţie la Sănătate o reprezintă, cel puţin în prima jumătate a intervalului de prognoză (2017-2027), creşterea numărului de contribuabili, în primul rând a celor din categoria lucrătorilor pe cont propriu, dar şi a celor din economia ascunsă. De asemenea, este de evidenţiat că în mediul rural lucrătorii pe cont propriu şi lucrătorii familiali sunt în număr de aproximativ 2 milioane de persoane. În general, aceştia nu plătesc asigurări de sănătate. Ar mai fi de evidenţiat şi categoria persoanelor ocupate care plătesc la un venit subdeclarat, la nivelul salariului minim“, explică experții Academiei.

Viziunea privind agricultura

Potrivit Academiei, în privința agriculturii trebuie să se asigure creşterea nivelului de asigurare a consumului alimentar al populaţiei din producţia internă agricolă şi alimentară la produsele alimentare importante şi stabilizarea ofertei agricole interne. Se dorește și dobândirea statutului de ţară exportatoare de produse agricole şi de furnizor de securitate alimentară în plan regional şi european. În acest sens Academia Română propune, printre altele:

– Creșterea productivității factorilor în agricultură, cu accentul pe acei factori considerați ca determinanți ai producției fizice, promovarea tehnologiilor moderne de producție și a progresului tehnic în domeniul agricol, astfel încât pe termen mediu și lung să poată fi recuperate decalajele de productivitate față de țările Uniunii Europene.

– Stabilizarea producției agricole interne, cu accentul pe stabilizarea producției vegetale, care este extrem de volatilă în România, prin aplicarea unor tehnologii moderne, adaptate diferitelor zone pedo-climatice ale țării noastre. Aceasta va oferi previzibilitate aprovizionării alimentare, va contribui la reducerea volatilității prețurilor și va reduce riscul de insecuritate alimentară pentru categoriile vulnerabile ale populației.

– Modificarea structurii producției agricole prin creșterea cantitativă și calitativă a producției animale, așa-numitul proces de rezootehnizare a agriculturii românești. Se preconizează relansarea sectorului zootehnic în cadrul agriculturii românești, creșterea producției animaliere și mai ales a celei de carne, astfel încât, în timp, să rezulte schimbarea structurii actuale a producției agricole (74% producție vegetală și 26% producția animală), la 55% producție vegetală și 45% producție animală.

Diferențe prea mari între venituri

Academia Română observă totodată că difere­nțele de venituri în România au devenit tot mai accentuate. „Repartiția populației față de diferite niveluri ale mediei veniturilor reconfirmă polarizarea mai accentuată a veniturilor românești. Venituri sub 40% din valoarea medie au 14,5% dintre români, iar peste 160% din valoarea medie au 20,2% dintre aceștia, față de doar 6,3%, respectiv 17,3% în populația spațiului UE-27. Responsabile pentru mare parte a inegalității veniturilor totale sunt câștigurile obținute în urma procesului productiv, iar în cadrul lor, prin extindere și cuantum, câștigurile salariale. Un impact considerabil au și pensiile, care chiar și într-un model unitar de calcul preiau, la scară restrânsă, inegalitățile veniturilor din muncă“, se arată în raport.

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 10-11

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *