România, în faţa unei iminente crize alimentare de proporţii?!

Share Button

criza-alimentaraMulţi susţin că România poate hrăni 80 de milioane de oameni! Acestea sunt simple poveşti, crede ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. Putem asigura hrana pentru cel mult 35 de milioane de persoane, susţine cu tărie Constantin, care ne cere „să fim realişti şi să valorificăm la maximum ce avem“.

În ultima vreme, ne-am tot obişnuit să-i auzim pe politicieni vorbind de potenţialul agricol al României, adeseori complet rupţi de realitate. Până şi ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, recunoaşte că se exagerează în cele mai multe cazuri.

„Aud tot felul de politicieni şi de tehnicieni care spun că România poate hrăni 80 de milioane de oameni. În realitate, potenţialul României nu poate depăşi o capacitate mai mare de 35 de milioane de locuitori. Sigur, mi-aş dori să putem hrăni 80 de milioane de oameni. Dar cred că trebuie să fim realişti şi să valorificam la maximum ce avem“, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la prezentarea pentru mass-media a PNDR 2014-2020.

Numai că, dacă este să dăm crezare ministrului Agriculturii, ne aflăm deja în pragul unei iminente crize alimentare de proporţii. Dacă potenţialul agricol al României este suficient doar pentru a acoperi nevoile alimentare a 35 de milioane de oameni şi ţinem cont de faptul că între 25% şi o treime din teritoriul arabil al României este controlat de străini, care exportă atât producţia cât şi profiturile către ţările de origine, atunci tabloul siguranţei alimentare a populaţiei României este unul cât se poate de sumbru.

Dacă o treime din terenul arabil este scos, practic, din circuitul agricol pentru că atât producţia cât şi profiturile sunt exportate sau prin faptul că se cultivă pe ele plante tehnice, mai profitabile, şi nu plante alimentare, rezultă că cele două treimi rămase în proprietatea românilor pot produce alimente pentru aproximativ 20 de milioane de oameni. Cu condiţia ca acestea să fie folosite pentru producţia de alimente şi nu pentru cultivarea de plante tehnice.

Potrivit confederaţiilor de agricultori din România, pe lângă suprafaţa de un milion de hectare de teren pe care străinii le deţin cu acte în România, cetăţenii altor state controlează încă alte câteva milioane de hectare de teren arabil deţinut fără acte, prin interpuşi sau cu drept de preemţiune la cumpărare.

„Ca să poţi fugi de fiscul italian nu cumperi pământ intabulat; îl ascunzi, iar peste 5-6 ani poţi să îl intabulezi. În Banat vorbim de vreo 150.000 ha cumpărate de străini. Nu sunt ţărani italieni, ci business-meni, speculatori“, a declarat Avram Fiţiu, preşedintele organizaţiei profesionale Agroecologia, în cadrul primei conferinţe AGROstandard având ca temă „Iarna fierbinte a agriculturii româneşti“.

Printre fermieri există voci care susţin că suprafaţa de teren arabil controlată de străini în România variază între 2,5 şi peste trei milioane de hectare.

„Acel milion de hectare e cumpărat pe acte, dar oare câte milioane de hectare sunt cumpărate fără acte, doar cu contracte de mână pe terenuri neintabulate? Ministerul, în toate raportările sale, vorbeşte despre deţinerea în România de către străini a unui milion, un milion două sute de mii de hectare de teren la această dată. Dar asta înseamnă statistică pe acte notariale. În special în partea de sud şi Moldova, unde n-a existat cadastru, aceşti oameni deţin suprafeţe enorme de pământ fără documente şi acum, cum îi prind pe români la înghesuială, cum îi duc să semneze actele. Adevărata suprafaţă deţinută de străini în România se va vedea imediat ce se va pune în funcţiune legea prin care ei au dreptul să cumpere terenuri. Atunci se va vedea adevăratul dezastru care există în piaţa funciară din România“, a declarat într-o conferinţă de presă Claudiu Frânc, preşedintele ROPAC.

Fermierii sunt de părere că străinii care au cumpărat terenuri în România le-au achiziţionat, în special, în scopuri speculative, date fiind preţurile derizorii în comparaţie cu cele practicate în restul Europei.

„Ţăranul italian are în medie 10 ha la el acasă, în timp ce la noi italienii cumpără 1.000-3.000 ha, scopul fiind nu practicarea agriculturii, ci unul pur speculativ. Aceşti indivizi care cumpără în Banat 1.000-3.000 ha – am participat la adunările lor – sunt speculatori. România este o miză energetică pentru Europa“, a mai punctat Avram Fiţiu.

Biocarburanţii, mai profitabili decât alimentele

Chiar dacă aleg să cultive pământul, străinii preferă, de regulă, să producă biocarburant, mult mai scump şi mai profitabil decât producţia de alimente.

„Bătălia este foarte mare între fermierii români şi tot ce înseamnă agricultor străin aterizat în România, care a cumpărat, în special în Banat, mult pământ şi nu l-a cumpărat să producă alimente, pentru că acestea sunt ieftine. L-a cumpărat să obţină, evident, agrocarburant. Acesta este scump şi creează o presiune extraordinară asupra alimentului la nivel mondial, iar marea industrie care produce agrocarburantul va fi întotdeauna mai puternică financiar, astfel încât agricultorul care produce porumb pentru vacă va avea un preţ care-i va permite să trăiască mai bine dacă va vinde agrocarburant. Obiectivul nostru, însă, este să avem suficiente alimente pentru această ţară“, a adăugat Fiţiu.

Fotovoltaicele, la modă

Pe lângă producţia de biocarburant, suprafeţe importante sunt scoase din circuitul agricol pentru a fi folosite la producerea de energie electrică.

„În Europa sunt permise investiţiile în sectorul fotovoltaic doar pe suprastructuri metalice, în aşa fel încât să nu fie perturbată activitatea agricolă, nu pe terenuri scoase din sectorul agricol“, a mai spus Fiţiu.

Chiar şi în cazurile în care străinii folosesc terenurile agricole din România pentru producţia de alimente, acestea sunt exportate, de cele mai multe ori, în statele de origine. Ca şi profiturile, de altfel.

Existenţa acestei scheme de fraudare poate fi asociată cu „un atentat la siguranţa naţională“, sunt de părere reprezentanţii Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România,

„Am un vecin, un neamţ, care are vreo 7.000-8.000 ha. Producţia o duce toată acasă, la el în ţară. (…) Are încă o firmă în Germania şi vinde toată producţia din România la un preţ derizoriu către firma lui din ţara de origine. Nu-i rămâne niciun profit în România, iese pe zero, astfel încât statul român nu câştigă nimic. Apoi, vinde la un preţ mare cerealele în Germania. Singurul beneficiar din această afacere este statul german, care-i ia impozite mari“, a arătat Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR.

Marius ŞERBAN

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *