Puii de o zi, afacere de familie profitabilă

Share Button

pui-de-gainaCornel Ieremie este inginer structurist, cum singur se recomandă. Cu mai bine de doi ani în urmă a renunţat, însă, la profesie şi la Bucureşti pentru a se dedica în totalitate afacerii de familie: prima staţie de incubaţie din România dedicată exclusiv fermierilor.

Chiar dacă povestea Avicolei Bucovina (afacerea familiei Ieremie) este de dată recentă, evoluţia din primii ani este încurajatoare. Un atu în plus a constituit şi faptul că alături de Cornel munceşte şi tatăl său, care s-a întors să facă afaceri în România, după 16 ani petrecuţi în Italia, unde a plecat cu familia. Activitatea Avicola se desfăşoară la Scheia (judeţul Suceava), unde familia Eremie produce în fiecare an între lunile februarie şi iunie circa 2 milioane de pui de o zi, dar şi curcani şi bibilici. Toate cu ouă aduse din Franţa.

„Eu sunt de profesie inginer structurist. Am construit în Bucureşti, printre altele, un restaurant McDonald’s şi două blocuri într-un complex rezidenţial. Apoi am renunţat la această meserie pentru a mă dedica afacerii de familie. Ideea a venit de la sine pentru că tata s-a ocupat timp de 16 ani de incubaţie la o fermă din Italia, unde am trăit în tot acest timp. La fermă tata se ocupă de incubaţie, mama de vaccinare, eu şi fratele meu de partea de administraţie şi de comercializare, iar soţia şi cumnata sunt implicate în procesul de producţie“, ne-a spus Ieremie.

Afaceri fără datorii

Antreprenorul este convins că cele mai bune afaceri sunt cele realizate fără datorii la bancă. Cel puţin aşa s-a procedat în cazul Avicola Bucovina, afacerea familiei Ieremia.

„Nu avem niciun fel de datorii la bancă. Am făcut totul cu fonduri proprii şi ne-am dezvoltat natural. Ne-am propus să nu avem o rată de creştere de peste 15% de la an la an pentru că nu ar mai fi o creştere sănătoasă, organică. În ceea ce priveşte fondurile europene, suntem descurajaţi să le accesăm pentru că, din cauza investiţiilor din ultimii ani, suntem pe minus. Plus că nu există certitudinea pieţei. Dacă în patru ani vine vreo multinaţională şi te scoate de pe piaţă trebuie să rambursezi toţi banii. Ar fi un dezastru“, a arătat antreprenorul.

Practic, întreaga afacere este centrată pe micii fermieri. Această activitate este una de pionierat, cum le place să spună fondatorilor, pentru că până acum acest sector a funcţionat exclusiv în regim industrial. Totul a început cu mai bine de doi ani în urmă, în nişte grajduri renovate.

„Ne adresăm micilor fermieri din zonele rurale. Nu aveam nicio treabă cu sectorul industrial. Cererile variază între 2.000-3.000 de pui până la 30.000 de pui la un singur client. Nu vindem sub 1.000 de bucăţi. Clienţii strâng liste prin sat şi dau comandă de 1.000 de pui. Staţia de incubaţie este la Scheia (Suceava) într-o fermă, practic sunt nişte foste grajduri CAP-iste, închiriate pe opt ani de zile şi modernizate pentru a adăposti incuba­toarele. Prima eclozare a avut loc în 2011. Practic, am început cu şase maşini de incubare, iar acum avem 18 maşini. Investiţia iniţială a fost pe undeva pe la 200.000 de euro“, a arătat Ieremie.

Avicola Bucovina dispune şi de şase autoutilitare special adaptate pentru transportul puilor de o zi, iar şoferii au cursuri speciale pentru acest gen de transport, cursuri autorizate de ANSVSA în conformitate cu normele europene.

Genetica, adusă din Franţa

Ouăle sunt luate din Franţa pentru simplul motiv că în România nu există o genetică de calitate şi nici firme specializate pe producţia de ouă superioare calitativ.

„Ouăle sunt luate din Franţa pentru că nu există firme care să facă activitate de reproducţie în România deoarece nu este rentabil. Este mai ieftin să iei de la firmele cu tradiţie din străinătate. Există cineva la Braşov care a încercat să facă reproducere în fermă. Numai că la reproducere ai costuri tot anul şi beneficii doar vreo două-trei luni. Aşa că luăm ouăle din Franţa la 0,24 euro bucata. Rata de eclozare este de minimum 91%, stabilită prin contract. La o săptămână de când sunt introduse ouăle în incubator le verificăm fertilitatea. Până acum n-am avut surprize cu ouăle din Franţa. În afară s-au separat lucrurile. Unii fac incubaţie, alţii fac abatorizare, alţii desfacere“, a punctat investitorul.

Circa 2 milioane de pui de o zi pe ciclu de producţie

Staţia de incubaţie funcţionează doar jumătate de an. Dacă în prima parte a anului se lucrează la foc continuu, în a doua parte activitatea este oprită complet. Din cauza problemelor de mentalitate românii nu cresc pui toamna.

„Pe întreg ciclul producem cam 1,5-2 milioane de pui de găină şi 80.000 de curci, dar mai importăm şi 80.000 de bibilici. Rulăm cam 200.000 de pui pe săptămână. Preţul este de 2,2 lei pe bucată. Lucrăm efectiv numai în perioada februarie-iunie, în special din cauza mentalităţii ţăranului român care crede că este mai bine să dea banii primăvara, ca să nu îl prindă iarna cu puii mici. Este o activitate foarte perisabilă, aşa că atunci când puiul eclozează este vândut imediat. Tot ce intră în incubator este deja contractat. Nu ne permitem să lucrăm decât cu precomenzi“, a arătat suceveanul.

Practic, după incubaţia de 21 de zile vânzarea propriu-zisă se realizează în cel mult şapte zile din momentul eclozării. Comenzile sunt onorate cu plata pe loc pentru că atunci când nu încasezi banii la livrare nu-i mai primeşti niciodată, după cum spune antreprenorul.

Există cereri şi pentru curcani şi bibilici

Nu numai puii de o zi sunt căutaţi de fermierii români, ci şi curcanii şi bibilicile. Aceştia din urmă nu neapărat pentru hrană cât pentru afirmarea statutului de crescător respectabil de păsări.

„Producem, de asemenea, şi curcani de o zi, cu ouă aduse tot din Franţa. Curcanii albi se vând foarte bine în Vâlcea, Iaşi şi, în general, în sudul ţării. Vindem cu 9 lei bucata. În general curcanii sunt crescuţi la noi pentru a fi tăiaţi de Crăciun. Carnea de curcan este una scumpă. Furajele sunt scumpe, pentru că trebuie să-i dai un furaj granulat cu 27% proteină, iar consumul este îndelungat. În acest caz nu vorbim neapărat despre un business, ci, mai degrabă, de mândria crescătorului care vrea să crească şi curcani pe lângă găini. Aducem şi bibilici din Franţa. Pe acestea le cumpărăm la o zi şi le vindem în toată ţara. Creşterea este exponenţială. Le vindem cam cu 2,9 lei bibilica. Din păcate, nu putem aduce şi raţe sau gâşte pentru că nu pot fi transportate cu aceleaşi maşini din cauza riscului bacteriologic“, a mai spus Ieremie.

Acesta ne-a mărturisit că una dintre cele mai dinamice pieţe din sectorul agricol este cea a puilor de o zi, antreprenorii din acest domeniu fiind conectaţi la ultimele tehnologii în materie de distribuţie.

Curcani împerecheaţi cu struţi, dacă se poate

„Toată lumea vinde pui pe Internet. Toată piaţa avicolă este pe Internet. Pe mine m-a şocat. Sunt pline site-urile cu anunţuri. La curcani e şi mai nostim. Toţi îşi doresc cei mai mari curcani, de 30-40 kg dacă se poate. Noi recomandăm mereu curcani de 18 kg, curcani din rasa BIG 6. Românii care vând pe Internet au inventat genetica BIG 12, care în fapt nu există. Nici pomeneală de BIG 12, poate doar disperarea de a vinde, chipurile, cei mai mari curcani. Mai sun şi eu la aceste anunţuri şi îi întreb dacă sunt cumva împerecheaţi cu vreun struţ“, a punctat Ieremie.

El a spus că a fost dezamăgit de piaţa din Republica Moldova, unde situaţia este de-a dreptul tragică în acest sector.

„Am fost la un târg din Republica Moldova şi am plecat a doua zi. Cei de acolo au apreciat că preţurile noastre sunt foarte mari pentru piaţa lor. Numai că ceea ce vând ei acolo nu sunt pui, ci un fel de deşeuri genetice. Situaţia este foarte gravă“, a punctat Ieremie.

Investitorul a arătat că potenţialul, ca şi inhibiţiile pieţei sunt date de mentalitatea ţăranului român.

„Puiul este o hrană ieftină. Ţăranul preferă să dea 2 lei şi ceva şi să-l crească decât să plătească mai mult pe un pui luat din hipermarket. În plus, ţăranul nu are cultura să se ducă la Carrefour sau la Mega Image. Şi aşa mănâncă şi mai bine pentru că nu-şi pune problema dacă puiul este injectat, dacă este crescut cu hormoni etc.“, a mai spus suceveanul.

Birocraţia, cel mai mare duşman al antreprenorului

Ieremie a arătat că nu lipsa finanţării este cel mai mare pericol pentru antreprenorii români din sector, ci birocraţia infernală din România.

„Frânele din acest sector sunt, de cele mai multe ori, unele birocratice. În primul rând vorbim despre legislaţia învechită, neadaptată la realităţile pieţei. Pe de altă parte, legislaţia este armonizată cu cea europeană. Atât de armonizată încât nouă, în România, ni se cere să avem atâtea lucruri ca să facem producţie de care italienii, de exemplu, nici măcar nu au auzit. În Italia poţi avea incubator în mijlocul oraşului, iar mie mi se cere să fiu la cel puţin 150 de metri depărtare de ultima casă. Aşa că este greu de tras, de exemplu, curent industrial de 380 V, ca să nu mai vorbim de alte utilităţi“, a precizat Ieremie.

În plus, sunt impuse tot felul de condiţii draconice care nu pot fi îndeplinite, iar autorizaţiile se obţin foarte greu.

„Mie, de exemplu, mi-au cerut să am gazon în faţa halei şi gard de doi metri, de parcă microbii ar sări gardul. În această afacere pierderile pot fi masive, de sute de mii de euro odată. Aşa că nimeni nu riscă să contracteze salmonela sau orice altă boală. În primul rând este interesul tău să te protejezi“, a conchis antreprenorul.

Ioana GUŢE

5 Comments

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *