Proprietarii de ferme nu găsesc oameni cu care să lucreze pământul

Share Button

Din datele oficiale, judeţul Suceava are 746.000 de locuitori, este al şaselea din ţară ca populaţie şi al doilea ca suprafaţă. Cu toate că doar 120.000 de suceveni sunt angajaţi cu forme legale de muncă, fermierii nu găsesc forţă de muncă, oamenii fiind încurajaţi să nu muncească şi să stea acasă, mulţumindu-se cu ajutoarele sociale. Pe de altă parte, doar două societăţi cu profil agricol au solicitat în acest an sprjinul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă.

Ajutoarele sociale, „un stimulent“ pentru a nu munci

Criza de forţă de muncă este una dintre problemele cele mai grave cu care se confruntă în prezent fermierii suceveni. Agricultorii susţin că satele s-au umplut de persoane care preferă ajutoarele sociale şi de pensionari pe caz de boală care stau degeaba. Fermierii susţin că ajutoarele sociale nu ar mai trebui acordate celor apţi de muncă, ci doar celor care au reală nevoie, care în mod evident nu pot munci, care sunt grav bolnavi sau au o vârstă înaintată şi nu au nicio sursă de venit pentru a-şi asigura existenţa.

Agricultorii sunt dispuşi să plătească şi 100 de lei ziua de muncă, plus o masă la prânz, dar doritori nu sunt. Mulţi tineri, posesori de ajutor social, spun că dacă prestează activităţi ca zilieri vor pierde ajutorul social, un venit sigur pe termen lung. Pe de altă parte, din cauza controalelor instituţiilor statului în timpul campaniilor agricole, fermierii respectă regulile stricte cu privire la anga­jarea lucrătorilor pentru munca necalificată ocazională, a căror încălcare poate fi sancţionată cu amenzi ce ajung până la 20.000 de lei, conform Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfă­şurate de zilieri.

„Este o ruşine să stai la ţară şi să cumperi fructe şi legume“

„Nu găseşti oameni care să ajute. Nici cu forme legale, cu 70 lei net pe zi, o masă la prânz, o găleată cu legume, dus şi adus de acasă cu maşina. Sunt pline barurile, beau banii primiţi ca ajutor social şi alocaţiile copiilor, sunt pline discotecile de tineri care cheltuiesc bani munciţi cu trudă de părinţi, dar în agricultură nu vor să muncească. Majoritatea celor care pot munci au plecat în străinătate, lucrează în agricultură sau în construcţii. Dacă reuşeşti să aduci un om la muncă o zi, a doua zi nu mai vine că este prea cald în solar, că trebuie să stai aplecat ca să culegi legume, că trebuie să nu ridici sapa prea tare pentru că loveşti plantele, că trebuie să dai roşiile pe după sfoară… Degeaba le arăţi, nu vor să facă. Dacă nu ar primi bani pentru că stau degeaba, ar munci, dar aşa preferă să aştepte ajutorul social şi să cumpere fructe şi legume de la magazine. Este o ruşine să stai la ţară şi să cumperi fructe şi legume“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie, unul dintre cei mai cunoscuţi legumicultori suceveni.

Angajaţii din ferme sunt trecuţi de 55 de ani

Nici în rândul proprietarilor de livezi situaţia nu este mai bună. Din cauza lipsei forţei de muncă recoltatul fructelor s-a prelungit cu două săptămâni. Conform preşedintelui Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni, ing. Mircea Costişevschi, pentru a fi siguri că au forţa de muncă necesară perioadelor de vârf din ferme, o parte dintre proprietarii de livezi au muncitori angajaţi, plătiţi cu salariu de bază şi cu bonusuri în peri­oadele de tăieri, stropiri şi recoltat. Chiar dacă cheltuiala cu forţa de muncă este mai mare, cei angajaţi sunt în proporţie de peste 90% persoane trecute de 55 de ani, care au nevoie de vechime în muncă pentru a ieşi la pensie, transportul din comunele limitrofe la fermă este asigurat de angajator, fermierii se declară mulţumiţi în prezent că au cu cine îşi desfăşura activitatea, dar sunt îngrijoraţi cu asigurarea personalului peste 5-10 ani.

Tot pentru recoltat o parte dintre pomicultorii suceveni au apelat la muncitori din Republica Moldova, care sunt harnici şi preferă să fie plătiţi în funcţie de cantitatea recoltată şi nu la zi.

Muncitorii chinezi, o soluţie pentru agricultura românească?

Gabriel Vasiliu are o bogată experienţă în pomicultură, conducând o perioadă îndelungată, în calitate de inginer şef Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni. Aici „s-a îndrăgostit“ de partea de producţie a puieţilor de pomi fructiferi, iar atunci când pepiniera a fost desfiinţată şi-a făcut propria unitate în care să producă material săditor. Deşi produce puieţi certificaţi UE de cea mai bună calitate, spune că pepinierele din România nu au nici o şansă în faţa celor din Olanda, principala ţară din care se importă puieţi de pomi fructiferi, pentru că, în ţara lalelelor producţia unei pepiniere este de un million de puieţi, fiind rentabilă investiţia în utilaje.

„În pepinieră ciclul de producţie este de 3 ani la pomi altoiţi, forţa de muncă nu o găsesc, chiar dacă sunt dispus să plătesc oricât mi se cere pentru că munca nu este uşoară, iar profitul nu este mare pentru că un pom altoit se vinde în medie cu 10-12 lei. Singura şansă pe care o mai avem este să aducem muncitori din China, pentru că cei din România preferă ajutorul social, iar cei Ucraina au plecat să muncească în Polonia şi Cehia“, ne-a spus inginerul Gabriel Vasiliu.

Fermele zootehnice funcţionează doar cu membrii familiei

Şi în zootehnie greul îl duc proprietarii fermelor de animale. În multe cazuri membrii familiei care deţine ferma sunt şi paznici la animale, mulgători, procesatori, contabili, şoferi, vânzători. Majoritatea angajaţilor din fermele de animale sunt persoane vârstnice, necalificate şi doar dragostea faţă de bovine, ovine sau porcine şi salariile primite îi determină să mai practice această meserie. În lipsa forţei de muncă proprietarii de ferme mari au fost nevoiţi să apeleze la tehnologii moderne, cu un nivel ridicat de mecanizare şi automatizare, zootehnia apropiindu-se de munca industrială. Caracterul perma­nent şi uniform al procesului de producţie şi dependenţa în mai mică măsură de condiţiile meteo, aduce venituri în tot timpul anului, fiind facilitat procesul de creditare pe 10, 20 sau 30 de ani.

Alexandru Crăiuţ, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Runc“ Moldoviţa, a precizat că preţul laptelui, de un leu pe litru, abia acoperă producţia. Preţul creştea de regulă uşor iarna, însă deocamdată nu există această perspectivă cu toate că în fermă iarna cheltuiala cu furajarea creşte. Cu un preţ mic la lapte şi la carne e greu să implementezi tehnologii moderne în fermele de animale. În loc să se extindă, fermele şi-au redus efectivul de animale, acesta fiind corelat cu posibilitatea familiei de a le întreţine, susţine Alexandru Crăiuţ.

Fermierii nu cer sprijinul AJOFM în recrutarea personalului

Dacă până în luna iunie, în localităţile din apropierea graniţei, muncitorii ucrainieni erau o soluţie pentru munca în agricultură, aceştia având acces în România în baza permisului de mic trafic de frontieră eliberat rezidenţilor în zona de frontieră, după accesul liber în Europa în urma eliminării vizelor şi aceştia s-au orientat spre ţările din vest.

Tot din ţările Uniunii Europene vin şi ofertele de locuri de muncă pentru agricultorii suceveni, oferte tentante dar pe perioade de câteva luni pe an. Conform inspectorului de comunicare, presă şi relaţii publice a AJOFM Suceava, Anca Capverde în domeniul agriculturii, sucevenii au avut în acest an disponibile peste 1300 de locuri de muncă la cules căpşuni în Belgia şi Spania, la cules mazăre în Danemarca, la cules zmeură, mure, afine în Portugalia. În judeţul Suceava ofertele vacante în agricultură au apărut doar în primavară, la cele două societăţi comerciale care deţin serele din Burdujeni.

Silviu BUCULEI

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *