Prelucrarea laptelui la Gura Humorului, reluată cu fonduri europene

Share Button

denunt-laptariDupă 1989, oraşul bucovinean Gura Humorului, asemenea multor localităţi din România, a trecut printr-o perioadă nefastă din punct de vedere economic şi social ca urmare a închiderii vechilor unităţi industriale şi de procesare din localitate. În consecinţă, la începutul anilor 2000, doi humoreni – un medic veterinar şi un electronist – cu spirit antreprenorial, au mizat pe prelucrarea laptelui şi au pus bazele unei mici fabrici de producere a lactatelor, folosind fonduri europene de preaderare. Astăzi, compania Niro Serv Com SRL procesează anual aproximativ 5.500.000 de litri de lapte în condiţii de înaltă calitate, la standarde europene, utilizând tehnologii şi instalaţii performante de procesare a laptelui.

De la un centru de răcire dezafectat la contracte cu marii retaileri

Denumirea companiei – Niro – reflectă numele celor doi asociaţi, medicul veterinar Gheorghe Niţă şi electronistul Ilie Rotundu, care, în anul 2000, au decis să achiziţioneze la licitaţie un fost centru de răcire a laptelui în Gura Humorului, vândut de fabrica Bucovina din Suceava. „Noi am cumpărat la a treia licitaţie, cu aproximativ 760 milioane de lei vechi. Am mai investit 400 milioane şi în 3 luni am avut funcţională o mică fabrică de caşcaval“, a explicat doctorul Gheorghe Niţă modul în care şi-au început afacerile. După câţiva ani de funcţionare, în 2006, cei doi asociaţi şi-au dat seama că trebuie să îşi retehnologizeze şi să-şi extindă fabrica pentru a putea să răspundă cerinţelor impuse de Uniunea Europeană după aderare. Din cauza dobânzilor mari practicate la acea dată de bănci, aceştia s-au orientat către programele de finanţare europeană SAPARD şi Fermierul, care le-au permis să obţină o creditare mai bună de la bănci, a cărei rambursare se va finaliza în 2016. „Eu mă ocup de procesarea laptelui din 1990 şi din 2000 – în această locaţie; până în 2008 a fost o fabrică mult mai mică, dar după intrarea în UE am început un amplu proces de modernizare şi de extindere. Am făcut aceste investiţii atât din fonduri proprii, cât şi europene. Am făcut iniţial un proiect SAPARD, în 2006, şi am terminat modernizarea în 2008, cu o finanţare de 50% din valoarea totală de aproximativ 600.000 de euro. Pentru ceilalţi 50% am făcut o serie de credite pe care le voi amortiza în 2016, iar pentru partea de SAPARD monitorizarea s-a terminat în februarie anul acesta“, ne-a declarat Gheorghe Niţă.

În prezent, compania, care are în total 34 de salariaţi, procesează aproximativ 12.000 litri de lapte pe zi, din care produce produse proaspete precum iaurt, lapte bătut, sana şi smântână, brânză proaspătă şi brânză de burduf, precum şi mai multe sortimente de caşcaval şi de telemea, ambalată la vid. De asemenea, colectarea laptelui şi distribuirea ulterioară a produselor procesate sunt realizate tot de companie, prin maşinile şi cisternele proprii. „Fabrica noastră are o capacitate de procesare de 17.000 litri de lapte pe zi şi acum, în timpul verii, procesăm cam 12.000 de litri; nu funcţionăm la capacitate maximă pentru că este greu să realizăm atât colectarea, cât şi distribuţia ulterioară. Când sunt cantităţi mari colectate procesăm laptele în caşcaval şi telemea, pe care le ambalăm în vid, unde termenul de valabilitate este mai mare, până la 6 luni. În anumite perioade producem şi pe stoc, dar în majoritatea timpului produsele procesate se vând în prima săptămână după ce au fost produse“, a afirmat unul dintre deţinătorii Niro Serv.

În ceea ce priveşte valorificarea produselor lactate, firma din Gura Humorului deţine câteva magazine proprii, dar cea mai mare cantitate este vândută în magazinele Lidl şi Mega Image, cu care există un contract de distribuţie naţional, precum şi în reţeaua Metro şi Selgros din zona Moldovei.

Două linii de procesare în aceeaşi fabrică

Cei 600.000 de euro obţinuţi prin programul SAPARD din 2006 se regăsesc atât în construcţia fabricii, cât şi în dotarea ei cu unele dintre cele mai performante sisteme de producţie. Laptele, care este colectat şi adus zilnic în fabrică cu cisternele, este pasteurizat, în funcţie de produsul finit, la o temperatură de 62, 72 sau 90 de grade, urmat de o răcire la 4 grade, într-un utilaj special, a cărui capacitate de procesare este de 5.000 de litri pe oră. Ulterior, acesta este distribuit în funcţie de comenzi pe una dintre cele două linii de producţie: cea de lactate proaspete şi cea pentru caşcaval şi telemea vidată. „În funcţie de comenzi, decidem ce producem în fiecare zi. Laptele se încarcă într-un bazin răcitor, unde este păstrat la 4 grade; la etaj se procesează brânzeturile, iar în partea de jos, după recepţie, unde se realizează pasteurizarea, se procesează produsele proaspete, dar ne axăm mai mult pe brânzeturi, telemea, caşcaval şi produse procesate, care rezistă mai mult. Laptele pasteurizat are o valabilitate de câteva zile şi aici, în zona Bucovinei, sunt destui crescători de animale care livrează direct prin abonament lapte de vacă proaspăt muls şi atunci e greu să vinzi lapte pasteurizat“, a explicat Gheorghe Niţă.

În ceea ce priveşte lactatele proaspete, după realizarea procesului tehnologic, acestea sunt depozitate pentru câteva ore în camerele de termostatare, unde temperatura este între 43 şi 23 de grade, în funcţie de natura alimentului, pentru a ajunge la pH-ul specific produsului respectiv. Ulterior, acestea sunt depozitate pentru o scurtă perioadă în camera de prerăcire şi apoi în camerele frigorifice, unde rămân până la livrare.

Conform lui Niţă, pentru producerea caşcavalului mai întâi se realizează caşul başchiu, care trebuie lăsat la maturat până ajunge la un pH de 4,95 şi, ulterior, acesta este topit prin fierbere, la 76 de grade. „Un caşcaval bun trebuie să stea la maturat cel puţin 3 săptămâni, ca să fie uscat, să nu rămână cu zer. De aceea, după ce am obţinut caşcavalul, îl zvântăm şi îl lăsăm să se matureze înainte de a fi ambalat şi livrat“, a adăugat Gheorghe Niţă.

Obţinerea materiei prime şi costul energiei – principalele probleme ale procesării laptelui

Chiar dacă se află în zona Gura Humorului, o regiune renumită pentru creşterea animalelor, compania Niro Serv se confruntă cu o serie de probleme referitoare la aprovizionarea cu materie primă. Conform lui Gheorghe Niţă, impozitul forfetar pe cap de animal şi lipsa unor proiecte de susţinere a fermierilor mici şi producătorilor individuali din partea autorităţilor îi afectează în mod direct pe principalii săi furnizori de lapte. „Nu cred că în prezent mai putem vorbi de un preţ excesiv de mic. Noi achiziţionăm laptele la un preţ de 1-1,5 lei pe litru, în funcţie de cantitate, calitate, perioada anului – vara e mai ieftin – şi de durata contractului. Eu sunt de părere că, în acest moment, fermierii sunt încurajaţi de piaţă să producă. Problema este la sistemul de impozitare şi la facilităţile pe care statul ar trebui să le ofere“, a subliniat Niţă. Totodată, acesta a adăugat că materia primă reprezintă doar 20-25% din valoarea totală a produsului finit şi că cele mai importante costuri de producţie se regăsesc în combustibilul folosit pentru transport, în gazul pentru instalaţia de pasteurizare şi în energia electrică necesară spaţiilor de depozitare frigorifice.

Ion BANU, Daniel PLĂIAŞU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *