Politica Agricolă Comună după 2013 cu privire la ovine şi caprine

Share Button

Preocupările viitoare ale sectorului de creşterea ovinelor şi caprinelor sunt:

– veniturile scăzute, ca urmare a preţurilor mari de producţie şi obţinerea unui profit redus;

-scăderea consumului de carne de ovine şi caprine (2,3 kg/locuitor/an);

– declinul producţiei de carne de ovine. Între 2000 şi 2009 producţia a scăzut cu 21% la nivel european. Această evoluţie nu a fost însă omogenă, variind de la un stat la altul, cu scăderi de: 24% în Franţa, 15% în Marea Britanie, 34% în Irlanda, 48% în Spania. Scăderea producţiei corespunde unei reduceri a dimensiunii şeptelului;

– îmbătrânirea crescătorilor de oi şi numărul mic al lucrătorilor din sectorul ovin;

– lipsa măsurilor reale de încurajare a tinerilor pentru formarea şi instalarea în sectorul ovin şi caprin.

Recomandări cu privire la Politica Agricolă Comună

Susţinerea sectorului de creşterea ovinelor şi caprinelor

Susţinerea creşterii ovinelor este necesară deoarece, pe lângă sursa de produse alimentare, avem şi lână, ovinele şi caprinele reprezentând totodată şi bogăţia culturală a peisagisticii europene. Prin susţinerea sectorului se menţine un număr important de locuri de muncă, în marile zone agricole ale UE, vulnerabile din acest punct de vedere.

Transhumanţa şi păşunatul reprezintă instrumente naturale de întreţinere, pe cale naturală, a suprafeţelor de teren mai puţin fertile şi dificil de exploatat prin alte tipuri de activităţi agricole. Creşterea ovinelor reprezintă un avantaj major în direcţia menţinerii echilibrului mediului (menţinerea biodiversităţii, calitatea apei, lupta contra eroziunii şi inundaţiilor, stocarea carbonului în materia organică a solului), dar şi în direcţia menţinerii coeziunii sociale din zonele rurale.

Costurile de producţie, costurile administrative (inclusiv costurile rezultate din legislaţia de mediu şi de certificare a exploatării ovinelor), precum şi costurile specifice de transport şi de distribuţie a produsului (de exemplu, o mai bună Tutilizare a ambalajelor) reprezintă pentru crescători un cost în plus, greu de suportat de către aceştia. În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere faptul că, şi în cazul exploataţiilor dotate cu o tehnologie modernă, acestea nu sunt remunerate corect de piaţă pentru a acoperi efortul lor în materie de investiţii.

Riscuri posibile

Rentabilitatea lipseşte în sectorul ovin de foarte mult timp, ceea ce face ca existenţa sectorului, pe viitor, să fie pusă în pericol.

În absenţa măsurilor de susţinere, numeroşi crescători de oi se vor vedea obligaţi să abandoneze această activitate. Dacă acest lucru se va întâmpla, vor exista consecinţe grave în ceea ce priveşte: locurile de muncă şi dinamica socială din zonele rurale, mediul şi moştenirea culturală. Crescătorii de oi pot fi consideraţi ca: furnizori de servicii publice care nu sunt plătite de piaţă, ţinând cont de durabilitatea producţiei lor, cei care previn abandonarea terenurilor şi menţinerea activităţilor, în special în zonele rurale vulnerabile, iar pentru toate acestea trebuie plătiţi în consecinţă.

Raţiunea sprijinului cuplat

Posibilitatea de a acorda un sprijin cuplat este esenţial pentru viitorul producţiei de ovine, ţinând cont de particularitatea sectorului. Transhumanţa de ovine şi caprine, având în vedere faptul că sunt puţini crescători care au teren sau contracte de arendă, face ca nevoia de a acorda o primă cuplată, în funcţie de numărul de ovine sau caprine, să fie indispensabilă. Susţinerea în sectorul de creşterea ovinelor trebuie acordată numai agricultorilor activi, cei care deţin cu adevărat animale.

Sectorul ovin şi caprin are nevoie de o restructurare pentru ameliorarea competitivităţii. Organizaţiile de producători trebuie să fie susţinute pentru a putea concentra oferta de produse, de o manieră colectivă, pentru a reduce costurile de procesare şi de comercializare ale produselor precum şi pentru a aduce o valoare adăugată mai mare. Încurajarea aprovizionării pieţelor locale este în egală măsură importantă.

Transparenţa în interiorul lanţului alimentar

Pentru ameliorarea repartiţiei profitului în interiorul lanţului alimentar, fie că este vorba de carne sau de alte produse rezultate în urma creşterii ovinelor, trebuie să existe o informare transparentă realizată de către toţii actorii de pe filieră a publicului cu privire la preţul cărnii la producător, la procesator, la distribuitor, precum şi la consumator. O informare transparentă cu privire la preţ este un pas necesar în direcţia reducerii dezechilibrelor de pe lanţul alimentar. A se vedea profitul practicat abuziv de anumiţi distribuitori în detrimentul celorlalţi actori de pe filieră, dar şi al consumatorilor. În cele din urmă, această măsură ar putea evita scăderea preţurilor produselor de o manieră excesivă.

Crescătorii de oi trebuie să facă faţă costurilor mari de producţie fără să-şi mărească profitul ca urmare a unui preţ de producţie mare. De aceea este nevoie de un observator european care să dea crescătorilor de ovine şi caprine informaţii referitoare la: costurile de producţie, la preţurile practicate la nivel european, precum şi la nivelul profitului pe fiecare actor al filierei. Acest lucru face să existe o mai bună înţelegere a pieţelor şi diferenţelor regionale de către operatorii din sector, precum şi o putere de negociere în creştere. 

Condiţionalitatea

Cu privire la condiţionalitate, trebuie să existe o anumită toleranţă în cazul erorilor de citire, de pierdere involuntară a mărcilor auriculare şi a infracţiunilor neintenţionate. De asemenea, controlul trebuie anunţat cu mai mult timp înainte, pentru a avea o finalitate corectă. Condiţionalitatea trebuie să abordeze aspectele critice în termeni de risc. Problemele trebuie să fie tratate în materie de riscuri pentru sănătatea animalelor: bolile specifice din sectorul de creşterea ovinelor şi caprinelor.

 Promovarea produselor europene

Carnea de ovină produsă local, după normele europene de calitate, rămâne un atu pentru societatea europeană. Pentru a păstra şi dezvolta interesul consumatorilor, şi în special al tinerilor, pentru această carne este nevoie de o consolidare şi ameliorare a promovării produsului pe piaţa comunitară, în special cu privire la originea produsului şi a calităţilor sale. Măsurile de promovare trebuie să fie de tip european, transparente cu simplificarea măsurilor administrative legate de programele de promovare. În acest sens, UE trebuie să aibă un buget mai mare destinat programelor de promovare.

La nivelul consumului european de carne de ovine şi caprine nu se reflectă suficient calităţile intrinsece ale acestor produse alimentare (producţia agricolă respectuoasă faţă de mediu şi bunăstarea animalelor, respectând normele de igienă şi sănătate publică stricte la nivelul UE). Posibilitatea de promovare prin bugetul comunitar a produselor generice din carne de ovină în toate statele UE trebuie luată în considerare cu toate că anumite state (cele noi intrate) nu dispun de etichete de calitate europene (indicaţie geografică sau de origine).

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *