Piața cerealelor și oleaginoaselor, realizări și perspective

Share Button

Afacerile dumneavoastră depind de mișcarea produselor agricole din piață? Atunci, merită să aflați ce s-a întâmplat relevant în piața cerealelor în ultimul timp, pentru că fiecare cifră dă semnale importante care vă pot inspira sau mobiliza. Avem „un deceniu de grâne românești“, așa cum și-a intitulat prezentarea sa Gabriel Razi, jurnalist și analist economic Agrofinanciar, cel care în urma studiului realizat ne spune ce și cât producem, ce piețe are România pentru cereale și oleaginoase, cât consumăm și cât pleacă la export, care este situația logistică. Toată această imagine de ansamblu a fost prezentată în cadrul unui eveniment organizat de Asociația Română a Comercianților de Produse Agricole (ARCPA).

Suntem printre jucătorii care contează

Pentru a înțelege mișcarea tuturor actorilor din sfera tranzacțiilor, Gabriel Razi definește piața cerealelor ca o industrie care îi are în centru pe fermier și ferma sa, în jurul cărora se învârt o constelație de entități cu diverse interese: exportatori, operatori portuari, avocați, integratori locali și regionali, transportatori, consumatori din zootehnie, bănci, industrii procesatoare, companii de IT. „În industria cerealelor din România se învârt 4,7 mld. euro pe an, din care 3,2 mld. euro reprezintă valoarea exporturilor, cea mai importantă piață a agriculturii românești. Din 15 mld. euro, cât a produs în sezonul 2016-2017 agricultura românească, 4,7 mld. euro sunt acoperite de cereale și oleaginoase, adică 30%. Circa 83% din cele 6,8 mil. hectare lucrate în România sunt acoperite de cereale și oleaginoase, iar exporturile, cele 3,2 mld. euro, acoperă 52% din valoarea produselor alimentare“, ne spune Gabriel Razi.

În ultimii 10 ani piața cerealelor a fost în creștere, iar astăzi vorbim de un plus de 4,3 mil. MT de cereale. „Am ajuns la un nivel record în acest moment, dar din păcate nu am putut repeta recordul absolut înregistrat anul trecut la grâu și orz. Am crescut la 4,3 mil. euro în 10 ani, dar nu este extraordinar, pentru că la cereale suntem în continuare un jucător mic într-o ligă mare. Nu reușim să trecem de locul 10 cu niciun produs, dar suntem printre jucătorii care contează“, susține Razi.

S-a dublat piața de oleaginoase

Pe piața oleaginoaselor ne numărăm printre marii jucători din lume. Creșterea mare a producției de rapiță din ultimii ani ne-a propulsat pe locul 10 în lume și pe locul 5 la floarea-soarelui în regiunea Mării Negre. În acest context avem o dublare a pieței de oleaginoase de la 1,7 mil. tone la aproape 4 mil. tone, fără să luăm în calcul soia, unde producem 200.000 tone/an. „Am crescut, dar dacă punem cifrele în con­trast cu situația jucătorilor cu care concurăm în piața internațională, o să vedem că eficineța noastră nu este extraordinară. La floarea-soarelui și rapiță se vede clar impactul tehnologiei, pentru că la oleaginoase nu poți folosi semințe necertificate. Am crescut foarte mult și suntem aproape de media UE ca productivitate la cele două produse“, este interpretarea analistului. Totuși, la un calcul simplu, care are în vedere suprafețele actuale, dacă am produce la nivelul mediei din UE am mai avea de crescut cu 10,7 mil. tone la cereale și 0,6 mil. tone la oleaginoase.

Nu mai vindem grâu furajer, ci de panificație

Privind retrospectiv la evoluția tranzacțiilor cu grâu din ultimii 10 ani, putem spune că în sezonul 2007-2008 România a făcut un salt uriaș. A fost momentul în care grâul românesc a primit o ştampilă extrem de importantă, ştampila de marfă UE care i-a dat importatorului siguranţa că suntem o ţară sigură, iar marfa românească a început treptat să ia calea destinaţiilor de export. „Grâul este un produs cu care poţi juca. Fermierul poate juca pe piaţă cu acest produs din punctul de vedere al preţului şi, alături de porumb, este cel mai important produs de export al agriculturii româneşti pe partea de cereale şi oleaginoase. În plus, grâul şi porumbul pleacă pe toată perioada sezonului la export. Suntem prezenţi aproape tot anul cu grâu şi porumb în piaţa internaţională, în timp ce cu orzul şi rapiţa nu se întâmplă acelaşi lucru. Cu floarea-soarelui începem acum tranzacţionarea şi probabil vom prinde luna februarie cu câteva vapoare şi cam atât“, explică Razi.

În ultimii 10 ani ne-am dublat exporturile, iar această mișcare a avut loc odată cu creșterea productivității. În plus, în ceea ce priveşte grâul, ne-am schimbat profilul de vânzător radical. Dintr-un vânzător de grâu furajer am devenit un vânzător de grâu pentru panificaţie. „În prezent avem o cotă foarte mare de piață în UE, dar am crescut extrem de mult în Orientul Mijlociu şi în Africa, de la Nord la Sud. Am văzut anul trecut că Franţa a avut un an foarte prost. Am descoperit multe destinaţii subsahariene, pe care nu le atinsesem până acum, pentru că ne concentram mult pe Egipt, Iordania, Arabia Saudită, Maroc. O altă destinaţie interesantă pe care am văzut-o anul trecut a fost Vietnam“, afirmă Gabriel Razi.

Porumbul românesc, bun pentru porcii olandezilor

„La porumb am crescut exporturile într-un ritm aproape de dublare în ultimii 10 ani, însă porumbul românesc este un produs care alimentează industria Occidentului. Una dintre primele destinaţii pentru porumbul românesc este Olanda, an de an. De ce? Hrănim complexele de zootehnie din Occident şi, mai nou, am văzut că apare în ultimii ani Irlanda în topul destinaţiilor pentru alcool. Am scăzut foarte mult în Asia din cauza condiţiilor sanitare şi a competiţiei cu porumbul american care vine din Pacific“, declară analistul de la Agrofinanciar.

Și în cazul porumbului producția a crescut, ceea ce a generat și un consum mai mare în piață. Deși am fi tentați să credem că acest consum este mai mare decât exportul, nu este așa. Explicația lui Gabriel Razi este următoarea: „În ceea ce privește porumul, suntem o piață africană. Din 2,5 mil. hectare cu porumb, doar 1,7 mil ha sunt cultivate cu semințe certificate, restul sunt necertificate. Cât vom avea o tehnologie rudimentară la porumb vom fi jos în piață. Exportul rămâne radical mai mare, din ce motiv? Trebuie să tăiem în jur de 6 mil. tone din consumul acesta pentru a lua în considerare doar consumul civilizat. Sunt 3 mil. de porci în spatele curţilor românilor şi din calculele mele vin 6 mil. de tone porumb consumate tradiţional, porumb care nu ajunge neapărat în piaţă. La o producţie de 20 mil. tone, consumăm aproape 10 mil. tone şi exportăm 11,5 mil. tone.“

Orzul este şi el un produs interesant, dar nu la fel de profitabil precum grâul pentru fermieri. Asta pentru că nu poţi face gestiunea riscului cu el și are cerere pe termen foarte scurt. Avem totuși două pieţe extrem de bune pentru el – Iordania şi Arabia Saudită, doi mari cumpărători. Am crescut şi la orz, ne-am dublat producţiile, însă nu are amplitudinea pe care o are în piaţa internaţională grâul românesc.

Rapița, tot mai atractivă

În ultimii ani suprafețele cultivate cu rapiță au crescut, iar fermierii fac tot posibilul să împingă rotaţia aproape de limită astfel încât să o cuprindă în planul de culturi. Motivul? Rapița este foarte profitabilă. „Trendul este următorul: fermierul este mai atent să îşi aşeze planul de culturi pe principii economice decât pe principii agronomice. La oleaginoase avem un excedent foarte mare între export şi consumul local, pentru că la rapiţă facem 1,8 mil. de tone şi procesăm în jur de 400.000-500.000 de tone, ceea ce este destul de puţin. La floarea-soarelui acest raport este 50:50. Rapiţa românească s-a dublat ca producţie în ultimii 10 ani, pleacă din Constanţa şi ajunge în Belgia, Olanda şi Germania, acolo unde sunt unităţile industriale ale multinaţionalelor de procesare, aceste piețe acoperind 75% din exportul de rapiţă. Totuşi, am început să ne diversificăm destinaţiile, de exemplu Israel, Arabia Saudită, Orientul Mijlociu, ceea ce nu este un lucru rău“, explică Razi.

Sistem de transport problematic

Transportul cerealelor este o piaţă destul de dezechilibrată, avem un sistem de transport destul de problematic, dar fiecare cale de transport are avantajele şi dezavantajele ei. La barje avem un cost relativ redus la transportul pe Dunăre, însă avem provocarea de a înfrunta cu acestea verile secetoase, când este greu navigabil. Trenul este alegerea de mijloc din punctul de vedere al costului şi siguranţei, în sensul că avem un transport ceva mai scump pe cale ferată, dar mai sigur. Camioanele reprezintă un mod facil de a transporta grâne şi, având în vedere că Portul Constanţa este principala cale de ieşire a cerealelor şi oleaginoaselor din România, ştiţi bine că aceste silozuri pe roţi stau săptămâni întregi aşteptând să fie descărcate.

Lucia Bărbulescu, director general Barexim, companie de transport feroviar și rutier – „Dacă am crește productivitatea am ajunge și noi mai aproape de un preț real. Pentru că, din păcate, logistica de transport afectează foarte mult prețul cerealelor și nu din vina noastră, ci a legislației românești care scumpește artificial transportul feroviar. La transportul pe calea ferată prețul/tona de marfă ar trebui să fie foarte aproape de transportul fluvial, or el este mai aproape de transportul rutier. De ce? Pentru că la transportul feroviar plătești taxa de infrastructură pe fiecare kilomentru, indiferent dacă mergi cu tren sau locomotivă, pe când la camioane plătești o singură taxă pe an. Transportatorul feroviar plătește taxă de drum, motorina pe care o consumă la diesel, 5,5 euro/zi pentru vagoanele care stau pe șina infrastructurii și este obligat prin lege să asigure pază vagoanelor. Tot legea obligă ca, în cazul în care trenul stă, să nu fie lăsat fără mecanici și locomotivă. Dacă luăm toate aceste costuri pe care statul ne obligă să le facem, ajungem la concluzia că suntem suprataxați. În afară de faptul că viteza de circulație pe care o avem îl afectează și pe comerciant, și pe fermier. Anul trecut am avut o viteză medie de 17 km/zi, în condițiile în care ne-am luat locomotive Siemens care merg cu 160 km/h. Acest tip de transport ar trebui să fie cu cel puțin 15-20% mai ieftin decât cel de astăzi. Toată Europa este afectată la ora actuală de două probleme: lucrările de modernizare și lipsa personalului calificat.“

Previziuni încotro merge piața

„Văd creștere în continuare pe expansiune mai mult verticală decât orizontală, o scădere a volatilității producției, diversificarea recoltelor și avem zona de produse proteaginoase – mazărea și soia cresc. De asemenea, vom vedea noi produse oleaginoase apărând în piața de nișă: năut, muștar etc., ceea ce îi va ajuta pe termen scurt și lung pe fermieri să se diversifice și văd noi destinații de export pe care le putem câștiga sau recâștiga. Dar avem provocări legislative, logistice, cu infrastructura de interior, dar și cu lipsa sistemelor de irigații, care ne transformă într-un jucător nesigur“– Gabriel Razi.

Patricia Alexandra POP

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *