Piața agroalimentară la finele lui 2017 – prețurile au escaladat odată cu inflația și scăderea nivelului de trai

Share Button

Niciodată media autohtonă și mijloacele de punere în circulație a știrilor, zvonurilor și îmbârligăturilor, atestate în peisajul politic, nu au fost folosite cu atâta forță în lupta care se desfășoară zi de zi într-o țară în care sărăcia este dominantă.

Cum s-a ajuns ca în mai puțin de o lună, undeva de la jumătatea lunii septembrie și până la jumătatea lui decembrie, produsele alimentare de strictă necesitate în gospodăriile nevoiașe ale orășenilor, în special, să se confrunte cu scumpiri care avansează constant și vertiginos.

Fără a mă erija în analist economic și fără să-mi dau aere și ifose de cititor în stele căzătoare de pe cerul piețelor ajunse pe mâna marilor deținători de lanțuri de magazine, silozuri și spații de depozitare cu bani suficienți pentru cumpărarea purtătorilor de pix și făcătorilor de imagini din puținele ziare rămase și care mai au o țâră de credibilitate și a canalelor de televiziune gata să anunțe mari cataclisme și sfârșitul pământului care se apropie. Cum a fost posibil ca prețul legumelor de sezon, când marea majoritate a gospodinelor pregăteau conservele pentru iarnă, să crească din zi în zi făcând ravagii în buzunarele familiilor cu salarii modeste, ale pensionarilor și asistaților social, aruncați în „brațele“ șomajului în perioada anilor 90 când bomba capitalismului sălbatic a făcut și mai face ravagii în România.

Serbia care a trecut printr-un război fratricid crunt, printr-o destrămare stropită din plin cu sânge, nu a fost atât de demolată, cotropită și ingenucheată ca România. Într-un deceniu agricultura, și ce agricultură am avut, recunoscută pe piețele agroalimentare din vest, a intrat în pământ, dar nu ca să încolțească, ci numai ca să putrezească.

Cum s-a ajuns ca ouăle, iar în România se produc în ferme avicole ultramoderne deținute în majoritate de arabi peste 5 milioane de ouă zilnic, să ajungă de la 65 de bani bucata la 1,5 lei în numai două săptămâni?

S-a invocat faptul că marii producători din Germania și Olanda se confruntă cu boli care le-au decimat efectivele, dar odată cu oul, și nu era vorba despre cel al lui Columb, au urcat prețurile untului, laptelui și ale tuturor legumelor de sezon. S-au scumpit cu 15-20% la fiecare două zile roșiile, castraveții, ardeii grași sau capia și gogoșarii, conopida, morcovii, țelina și varza. Scumpirile au fost susținute de o presă care, chipurile, pentru a-și informa beneficiarii făcea reportaje în piețele unde grămezile de legume erau, de acum, păzite de negustorii care nu mai aveau cui le vinde. Ba mai mult, reporterii îi căinau pe acești posesori de tarabe care se văitau că vânzarea merge din ce în ce mai prost. Ce nu știau reporterii rușinii era faptul că aparatele de filmat dezvăluiau mâinile pline de aur, de ghiuluri cu pietre prețioase, cu degete manechiurate și unghii care străluceau oglindă.

Și, în timp ce producătorii adevărați nu aveau cui să-și vândă produsele la prețuri cu 45 și chiar 60% mai mici decât cele afișate la tarabă din cauza intermediarilor care-i treceau prin ciur și prin dârmon la bariere, din piețele mari din Brăila, Galați, Slobozia, Călărași și Fetești, la sfârșitul fiecărei zile se aruncau la tomberoane tone de legume care se depreciau din cauza căldurii și a statului pe tarabe. Am să vă dau un exemplu petrecut la jumătatea lunii octombrie, cam pe la Sfântul Dumitru, când dintr-o dată varza, care până atunci se vindea cu 1 leu, 1 leu și 25 de bani kilogramul, a pătruns în piețe cu tirurile din Dâmbovița și Buzău unde se vindea la capătul tarlalei cu 30 de bani kilogramul. Uite așa solele cu ardei de toate felurile, conopida, castraveții și pătlăgelele verzi rămase nerecoltate au fost rapid adunate și vândute cu 1,5 lei kilogramul la fabrica de conserve cu capital arab de la Fetești. Erau chiar aceleași produse care s-ar fi putut vinde direct prin piețe, cu două-trei săptămâni înainte, la prețuri de 2-3 lei kilogramul. La fel s-a întâmplat cu merele, prunele, perele și strugurii vândute pentru vin cu 2,5 lei kilogramul. Dintre toți fermierii cel mai mult au avut de pierdut, în toamna anului 2017, cultivatorii de varză care au rămas cu peste 300 de milioane de tone nevândute.

Și cum produsul de bază al românului a fost și rămâne pâinea, „pâinea noastră cea de toate zilele“, reprezentantul panificatorilor, unul care domnește peste acest sector de la revoluție încoace, după ce s-a asigurat că are destul grâu cumpărat la 60 de bani kilogramul depozitat, că doar a fost an cu producție record la grâu, a ieșit și el pe sticlă ca să se vaiete și ca să susțină că și produsele de panificație trebuie scumpite…

Aș mai avea multe de spus despre scenariștii care au pus la cale scumpirile, doar în scripte, făcând loc inflației generate, chipurile, de criza produselor alimentare care a condus implicit și la deprecierea leului ajuns „RON“. Din scenarii au ieșit marii câștigători care nu făcuseră nici o investiție, stăpânii banilor sprijiniți de o presă blestemată de cei care trudesc în câmp, pe arșiță și vânt, pe ploaie și lapoviță, cu gândul că o să le fie și lor mai bine.

Închei cu spusele unui trăitor în Câmpia Bărăganului care spunea cu năduf: „înainte de 1990 ziceam că mercurialul este o pacoste a piețelor, dar acum simțim că deși a fost desființat, a rămas cel mai crunt jug pe grumazul cumpărătorilor doborâți de sărăcie.“

Mihai VIȘOIU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *