Peșteră, cuibușor de nebunii

Share Button

Filosoful Friedrich Nietzsche (1844-1900) spunea: „Omul moral reprezintă o stare inferioară și mai slabă în comparație cu cel imoral.“ (…) „A nu te teme de lucrul cel mai rușinos este un indiciu al măreției sufletului. Trebuie ca, în ciuda conștiinței înseși, să se amputeze înseși conștiința. Cei slabi și cei nefericiți trebuie să moară.“ Filosoful continuă, „Mai înainte blasfemia asupra lui Dumnezeu era blasfemia cea mai măreață. Dar Dumnezeu a murit și odată cu el și acești blasfemiatori.“

„Ptiu, drace!“ ar spune orice om întreg la cap la citirea acestor idei filosofice. Se pare că sunt unii care uită, am putea spune noi, că însăși ideea de divinitate din care au decurs normele morale a fost cea care ne-a dat jos de prin copaci și ne-a scos din peșterile comunei primitive. Tocmai interdicția venită „de sus“ de a nu face lucruri „rele“ și încurajarea de a face lucruri „bune“ au fost principalele motoare ale evoluției umanității. Iar acum, la început de secol XXI, se vede cu ochiul liber că tocmai diluarea normelor morale nu face altceva decât să ne suie înapoi în copaci și să ne împingă înapoi în peșteri. Și, chiar dacă nu sunt peșteri ca atare, „peșteri ale minții“ sunt cu siguranță. Agresivitatea față de moralitate a dat naștere fascismului și celui de-al Doilea Război Mondial. Acum, agresivitatea față de moralitate a creat un nou soi de „fascism“ economic, în care protecția socială nu mai contează, în care statul nu mai trebuie să se bage în economie, în care profitul este singurul zeu. Acum, cică, mecanismele economiei de piață trebuie să funcționeze „libere“ pentru că, nu-i așa, piața trebuie să se „regleze“ singură.

Ce uită domnii economiști, în special neoliberali (la mare modă acum), e că, pentru a funcționa, legile economice trebuie să țină cont de anumite norme morale. Pentru că, atunci când nu este așa, piețele nu mai sunt „libere“, ci viciate. Să explicăm… Domnul X ia salariul, merge acasă, pune salariul în sertar. A doua zi deschide sertarul, ia jumate din bani și face cumpărături. În acest caz legea economică a func­ționat ceas. Între timp, casa îi este jefuită și cealaltă jumătate din salariu dispare. Ei, acum „mecanismul“ s-a blocat și legile economice nu mai funcționează. Iar domnul X trece printr-o criză finan­ciară. La fel se întâmplă și cu statele acestei lumi. Când „cineva“ subtilizează banii „din sertar“, statele trec prin criză. Iar monopolul de piață și concurența neloială tot un fel de „subtilizări“ sunt… Și de aici toate crizele economice… Pentru că întotdeauna a existat unul sau mai mulți băieți deștepți care au știut să facă bani. Mulți bani. În defavoarea altor companii sau a simplilor cetățeni. Iar întreaga cheie a „subtilizărilor“ stă în expresia iconică a unui anumit tip de capitalism care spune: „Nu mă întreba de unde am făcut primul milion de dolari…“ Un milion de aici, un milion de acolo, până s-a făcut trilionu’ … Și asta nu ar fi nimic…

O criză mai gravă decât cea din anul 2008 şi care ar urma să pună capăt alcătuirii sistemului financiar aşa cum îl ştim – acesta este scenariul pe care ni-l pune în faţă David Stockman, fondator la Heartland Industrial Partners şi care în timpul mandatului prezidenţial al lui Ronald Reagan a ocupat funcţia de director al Office of Management and Budget (Oficiul pentru Administrare şi Buget – OMB). „Suntem în faza terminală a unui sistem monetar care nu este viabil, stabil sau sustenabil“, a declarat recent într-un interviu acordat presei de peste Ocean. Acesta mai spune că revenirea actuală va fi de scurtă durată, alimentată de nişte stimuli care ei înşişi induc dezechilibre ce ne vor conduce la prăbuşirea ulterioară.

Problema e că acum marile corporații, mai lacome ca oricând, au creat iarăși o mare „bulă“ numai că, spre deosebire de 2008, bula nu e doar „imobiliară“, ci acum e cam „generală“. Iar atunci când această „bulă“ se va sparge, aceiași oameni care au provocat-o vor ieși în față și își vor vinde propria versiune a evenimentelor, o versiune ce va fi în cel mai bun caz una distorsionată. Cu toate acestea, povestea lor, și nu o alta, va fi cea care va fi folosită cu abilitate pentru a justifica măsurile abuzive ce vor urma (cum au fost „programele de salvare“ a băncilor după 2008, pe banii oamenilor). Întrebarea e: oamenii se vor lăsa păcăliți încă o dată?

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 3

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *